Fond funciar
| Comentarii |
|
Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că:
„La data de 28.02.1996 pârâtului C.P. i-a fost emis titlul de proprietate nr. 222111/1996 pentru suprafaţa de 1 ha 0500 mp teren pe raza mun. N. B., jud. Bacău, printre suprafeţele reconstituite aflându-se şi cea de 1108 mp teren extravilan arabil, în T16, p. 282/289 (f. 5).
Reclamanţii invocă la rândul lor titlurile de proprietate nr. 222423/29.06.1996 (f. 4) emis lui B. a F.şi nr. 140307/28.06.1995 emis lui M. I M. (f. 4).
Din probele administrte în cauză, respectiv cele trei expertize topocadastrale, rezultă următoarele aspecte:
În primul rând, experţii au luat în calcul faptul că parcela „Magazie„ este identică cu parcela „M.„, aspect rezultat din discuţiile cu autorităţile comunei.
Analizând rolurile agricole ale părţilor, s-a constatat că pârâtul C.P. are înscrisă la punctul ”M.” suprafaţa de 0,16 ha teren (f. 29), dacă se ia în calcul şi suprafaţa de la punctul nr. 8 care apare scrisă peste o altă suprafaţă, reclamantul M.M. are înscrisă la rol suprafaţa de 0,5 ha arabil la punctul M., iar pe titlul său de proprietate i-a fost reconstituită suprafaţa de 2500 mp, iar reclamantul B. F.nu are înscris la rolul agricol nici o suprafaţă în punctul M. (f. 19).
Identitatea dintre cele două puncte, ”M.” şi ”magazie”, rezultă, în opinia instanţei, din însăşi susţinerile părţilor, având în vedere că se arată că suprafeţele reconstituite şi care ar trebui suplimentate, în opinia reclamanţilor, sunt tocmai cele din punctul denumit în rolurile agricole ”M.”.
În al doilea rând, toţi experţii au constatat că potrivit listării proprietarilor din punctul ”M.”, terenurile reclamanţilor nu sunt învecinate cu terenul pârâtului.
În drept, reclamanţii invocă dispoziţiile legii nr. 169/1997, care vizează cauzele de nulitate ale titlurilor de proprietate.
Analizând modul de reconstituire al dreptului de proprietate al fiecăruia dintre reclamanţi raportat la cel al pârâtului, instanţa reţine că în ce îl priveşte pe reclamantul M.M., acestuia i s-a reconstituit în punctul ”magazie” doar suprafaţa de 2500 mp deşi figura la rol cu 5000 mp în acest punct.
Pe de altă parte, instanţa observă că titlul de proprietate al reclamantului a fost emis ulterior celui al pârâtului şi de asemenea instanţa mai reţine că potrivit dispoziţiilor în vigoare la momentul emiterii celor două titluri de proprietate, dreptul de proprietate se putea reconstitui nu numai pe vechiul amplasamnet, dar şi pe sole stabilite de comisia de fond funciar, prin urmare, nu era la momnetul respectiv de esenţa reconstituirii respectarea vechilor amplasamente.
Astfel, deşi reclamantul invocă suplimentarea dreptului său în acest punct, acestuia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate după suprafaţa totală aflată la rolul agricol la momeetul colectivizării, chiar dacă nu exact pe amplasamnetele avute anterior.
În contextul în care suprafaţa totală reconstituită nu ar fi corespuns celei din rolul agricol, preluată la colectivizare, reclamantul ar fi avut posibilitatea, în temeiul celorlalte legi ale proprietăţii să formuleze cerere în termen legal şi aceste suprafeţe să-i fie reconstituite, dar pe amplasamntele rămase după primul val de reconstituiri.
Pârâtului C.P. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin emiterea titlului de proprietate anterior reclamantului, pentru o suprafaţă ce depăşeşte cu 200 mp suprafaţa avută în registrul agricol, însă această suprafaţă nu poate fi redusă din titlul său de proprietate în mod arbitrar, şi oricum este vorba doar de o suprafaţă de 200 mp, nu 900 mp astfel cum pretind reclamanţii.
În ce priveşte motivarea că suprafaţa de 700 mp pe care o solicită a fi anulată din titlul pârâtului i-ar reveni pentru faptul că o stăpâneşte, acestă stăpânire în fapt nu poate avea, prin sine însăşi, o valoare de drept, ci reclamantul trebuia să urmeze căile legale pentru a-şi valorifica dreptul său.
Prin urmare, constatând că la momentul reconstituirii, legea prevedea că nu este necesară respectarea vechilor amplasamente, iar reclamantului i-a fost reconstituită suprafaţa solicitată prin cererea de reconstituire (f. 21), neputând face dovada că suprafaţa care nu i-a fost reconstituită potrivit rolului agricol are legătură cu suprafeţele reconstituite pârâtului, instanţa apreciază că nu este rezonabil a anula titlul de proprietate al pârâtului pentru motovele invocate de reclamant.
În ce priveşte cererea conexă, instanţa constată mai întâi că din rapoartele de expertiză întocmite în cauză şi din înscrisuri( f 18) rezultă că B. F.nu a deţinut anterior colectivizării vreun teren în punctul ”magazie”, astfel încât instanţa apreciază că acestt reclamant nu poate invoca vreun motiv pentru anularea titlului pârâtului şi tocmai în acest punct.
Din nou, faptul invocării deţinerii în fapt a acestei suprafeţe nu îl poate transforma pe reclamant şi în proprietar, decât cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege ( eventual uzucapiune).
Mai mult, după cum rezultă din coroborarea registrului agricol cu titlul de proprietate, acestuia i-a fost reconstituită o suprafaţă în plus decât cea care rezultă din registru.
Având în vedere faptul că reclamantul B. F.nu a făcut o dovadă rezonabilă, prin prisma dispoziţiilor legale, care să conducă instanţa la concluzia că pârâtului i-a fost reconstituită o suprafaţă de teren ce i-ar fi trebuit reconstituită lui, faţă de probele administrate, instanţa apreciază că nu se impune diminuarea dreptului reconstituit pârâtului şi implicit suplimentarea suprafeţei reconstituite reclamantului.
Pentru motivele arătate, instanţa va respinge acţiunea principală şi cea conexă ca neîntemeiate.
În ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de succesorii în drept ai pârâtului, instanţa urmează a o respinge faţă de dispoziţiile art. 1201 C.civ., în cauză neregăsindu-se tripla identitate de părţi, în contextul în care sentinţa civilă nr. 3903/2006 a fost pronunţată în contradictoriu cu Primarul comunei N. B. şi nu cu reclamanţii din prezenta cauză.
Având în vedere considerentele expuse instanţa va respinge excepţia ca neîntemeiată”.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs d-l M.M., solicitând anularea sentinţei şi admiterea acţiunii în sensul anulării parţiale a titlului de proprietate nr.222111/28.02.1996, emis pe numele pârâtului C.P., cu privire la suprafaţa de 1.108 mp teren situat în comuna N. B., în tarlaua 126, parcela nr.282/289, precum şi al modificării titlului de proprietate nr.140307/28.06.1995, emis pe numele recurentului, prin completarea suprafeţei de 2.500 mp teren situat în comuna N.B., tarlaua 1, parcela 282/293 cu 700 mp.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că prima instanţă a respins acţiunea cu o motivare contradictorie, eronată şi neconformă prevederilor legale invocate, fără exercitarea rolului activ, fără a analiza şi a ţine cont de înscrisurile existente la dosar precum şi cu ignorarea situaţiei de fapt şi a voinţei părţilor, pârâtul C.P. achiesând la pretenţiile reclamantului, astfel cum rezultă din declaraţia dată la 12.02.2007, achiesare ce rezultă şi din atitudinea sa procesuală, neformulând întâmpinare dar depunând la dosar înscrisurile ce au stat la baza emiterii titlului său de proprietate.
Soluţia pronunţată de judecătorie încalcă flagrant dispoziţiile art. III alin.1 lit.a pct.ii din L.169/1997 precum şi pe cele ale art. III alin.23 din acelaşi act normativ, ignorând posibilitatea de a-l chestiona pe pârât cu privire la disponibilitatea sa de a renunţa parţial la TP nr.222111/28.02.1996, pentru suprafaţa de 1.108 mp, susţinerile judecătoriei potrivit cărora la momentul emiterii celor două titluri de proprietate nu era de esenţa reconstituirii respectarea vechilor amplasamente, contrar dispoziţiilor legale ale L.169/1997 care sancţionează cu nulitatea absolută actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de aceştia în termen legal, libere la data solicitării.
Pe de altă parte, se arată în motivarea recursului, conform celor 3 expertize topo-cadastrale efectuate în cauză, există neconcordanţe majore între suprafeţele înscrise la rolurile agricole al recurentului şi al intimatului-pârât şi cele pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, iar defuncta B. M., aparent autoarea pârâtului, ar fi beneficiat de o reconstituire dublă a dreptului de proprietate, aspect susţinut şi de situaţia de fapt, pârâtul stăpânind o suprafaţă de aproximativ 1.700 mp şi declarând în faţa expertului T. că suprafaţa de 1.108 mp teren a fost înscrisă greşit în titlul de proprietate.
Formulând întâmpinare, intimaţii C.A., C.I., C.P., C.G., B.M., G.A., C.I., P.T., C.V., moştenitori ai defunctului C.P., au solicitat respingerea recursului ca nefundat, în mod corect instanţa reţinând că titlu de proprietate nr.222111/28.02.1996 a fost eliberat cu respectarea prevederilor L.18/1991, neţinând cont de declaraţia prin care defunctul îşi exprima acordul în ceea ce priveşte radierea suprafeţei de 1108 mp, declaraţie pe care defunctul, aflat într-o stare de sănătate precară, a dat-o sub ameninţările şi presiunile primarului şi ale reclamantului.
S-a arătat, de asemenea, în întâmpinare, că, deşi terenul în litigiu era liber la data emiterii titlului de proprietate nr.140307/28.06.1995, reclamantul nu a contestat propriul titlu, fiind mulţumit cu suprafaţa ce i-a fost reconstituită şi introducând contestaţia după 12 ani de la emiterea acestui titlu şi că suprafaţa de 1108 mp a fost primită de C.P.de la mama soţiei sale, B. M., ca zestre înainte de colectivizare, suprafaţă pentru care a plătit impozite, cotă şi taxe şi cu care s-a înscris în CAP, în timp ce suprafaţa de 0,50 ha care apare înscrisă în rolul agricol al recurentului se compune din cei 2.500 mp pentru care a obţinut titlu de proprietate şi 3000 mp suprafaţă înscrisă în titlul de proprietate emis pe numele lui B. A. F., care nu are trecut în rolul agricol nici o suprafaţă de teren în punctul „Magazie”.
La dosarul de recurs au fost depuse înscrisuri (plângere penală - f.48,49, memoriu adresat CSM - f.54-60, alte înscrisuri depuse şi la dosarul primei instanţe - f.50,61-67,79-82).
Examinând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Bacău la data de 10.10.2006, d-l M.M. a solicitat să se constate nulitatea parţială a TP 222111/28.02.1996 cu privire la suprafaţa de 1108 mp situată în T 16, P 282/289 şi completarea TP 140307/28.06.1995 prin adăugarea suprafeţei de 700 mp la suprafaţa de 2500 mp teren situat în T 16 P 282/293, cu modificarea vecinilor, menţionaţi în mod eronat.
Eliberându-i Titlul de proprietate nr.140307/28.06.1995, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bacău a reconstituit d-lui M.M. dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1,0135 ha teren situat pe teritoriul comunei N. B., judeţul Bacău (f.4 dosar judecătorie).
Acest titlu de proprietate a fost eliberat în urma parcurgerii procedurii de stabilire a dreptului de proprietate reglementată de capitolul 4 din HG Nr. 890/4 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor.
Astfel, potrivit art. 27 din acest act normativ după definitivarea tabelelor prevăzute în anexele nr. 2 - 20 şi după aprobarea lor prin proces-verbal de către comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, acestea vor fi afişate în loc vizibil la sediul consiliului local pentru luarea la cunoştinţă de către cei interesaţi, persoanele care nu au domiciliul în localitatea respectivă urmând a fi înştiinţate de către comisia locală prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar cele nemulţumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale pot face, în termen de 10 zile de la afişare, contestaţie adresată comisiei judeţene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orăşeneşti sau municipale, care este obligat să o înregistreze şi să o înainteze prin delegat la secretarul comisiei judeţene în termen de 3 zile.
Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, imediat după expirarea termenelor prevăzute mai sus, vor înainta documentaţia comisiilor judeţene care vor analiza propunerile primite de la comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum şi contestaţiile celor care s-au considerat nemulţumiţi de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orăşenească sau municipală şi, prin hotărâre, va soluţiona contestaţiile, va valida sau va invalida propunerile, în termen de 30 zile de la primire, şi le va transmite prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor locale, care le vor afişa imediat la sediul consiliului local şi vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestaţii hotărârea comisiei judeţene.
De la data comunicării sub semnătură persoanele nemulţumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene la judecătorie în termen de 30 de zile.
Potrivit art. 36 din acelaşi act normativ pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor, comisia judeţeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr. 20.
Art. 53 din L.18/1991 stabileşte că hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesaţi prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, împotriva hotărârii comisiei judeţene putându-se face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
De asemenea, se poate formula plângere în condiţiile art.53 din L.18/1991 şi împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în cap. III (art.54 din L.18/1991).
Fără a putea stabili modalitatea concretă în care comisiile de fond funciar au stabilit reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea d-lui M. I. M (dacă şi când s-a formulat contestaţie împotriva propunerilor comisiei locale, dacă şi când a fost soluţionată această contestaţie), în decembrie 2005-ianuarie 2006 sau, cel mai târziu în februarie-martie 2006, prin mandatara sa, d-na M.C., recurentul-reclamant avea cunoştinţă de întinderea dreptului său de proprietate recunoscut prin titlul nr.140307, din momentul comunicării adreselor nr.1980/15.12.2005 şi 229/20.02.2006, ambele întocmite de OCPI Bacău (f.7,8 dosar 16720/2006 judecătorie) având posibilitatea să conteste suprafaţa ce i-a fost reconstituită sau amplasamentul acesteia.
Prin urmare, termenul de 30 zile prevăzut de art.53,54 din L.18/1991 a început să curgă cel mai târziu la primirea adresei nr.229/20.02.2006, fiind împlinit la data de 10.10.2006 când s-a înregistrat cererea de chemare în judecată şi, nemaiputând solicita completarea propriului titlu, d-l M. I.M. nu mai justifică nici interes în cererea de constatare a nulităţii absolute a titlului de proprietate eliberat lui C.P., motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.(1) cpc, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
| ← Fond funciar | Fond funciar → |
|---|
