Nelegalitate. Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra liberării condiţionate a executării pedepsei anterioare
| Comentarii |
|
C. pen., art. 61
Dispoziţiile art. 61 C. pen. instituie obligaţia instanţei de a se pronunţa cu privire la liberarea condiţionată a executării pedepsei anterioare, dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, instanţa are posibilitatea fie să revoce, fie să menţină liberarea condiţionată, însă este obligată să se pronunţe în acest sens.
C.A. Alba-Iulia, Secţia pentru cauzele cu minori şi de familie, Decizia penală nr. 106 din 24 iulie 2007
Prin sentinţa penală nr. 33/12.02.2007 pronunţată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr. 2748/243/2006, printre altele a fost condamnat inculpatul T.L.B. la pedeapsa rezultantă de 1,6 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat şi o infracţiune continuată de violare de domiciliu, pentru toate infracţiunile reţinându-se circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.; în baza art. 81, 82 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare compus din durata acesteia la care a adăugat un interval de timp de 2 ani; a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 şi 84 C. pen.; în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului T.L.B. de sub puterea mandatului de arestare nr. 12/28.11.2006, emis de Judecătoria Hunedoara; a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 28 noiembrie 2006 la 12 februarie 2006.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că în perioada 14.11/24.11.2006 împreună cu un coinculpat minor a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Jud. Hunedoara criticând sentinţa atacată printre altele sub aspectul omisiunii instanţei de a se pronunţa cu privire la liberarea condiţionată în ce-1 priveşte pe inculpat.
Prin decizia penală nr. 233/A/31.05.2007 a Tribunalului Hunedoara s-a admis apelul parchetului şi s-au înlăturat dispoziţiile art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) şi d) C. pen., inculpatul T.L.B. fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare; s-a înlăturat aplicarea art. 81-84 C. pen.; a privat inculpatul de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.; în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive din 27 noiembrie 2006 la 12 februarie 2007; s-au menţinut în. rest dispoziţiile sentinţei atacate.
Instanţa de apel a arătat că revocarea liberării condiţionate este obligatorie doar în condiţiile art. 61 alin. (2) C. pen., care nu este incident în speţă, astfel că, în maija de apreciere prevăzută de art. 61 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a considerat că liberarea condiţionată nu trebuie revocată, mai ales că cele cinci menţiuni din cazierul judiciar se referă la condamnări pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii.
împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpatului T.L.B. şi invocând greşita nepronunţare a instanţei de fond cu privire la menţinerea sau revocarea liberării condiţionate în ce-1 priveşte pe acest inculpat.
C.A. a admis apelul declarat de parchet din următoarele considerente: Dispoziţiile art. 61 C. pen. instituie obligaţia instanţei de a se pronunţa cu privire la liberarea condiţionată a executării pedepsei anterioare, dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune. Instanţa are posibilitatea fie să revoce, fie să menţină liberarea condiţionată, însă este obligată să se pronunţe în acest sens.
Curtea a apreciat că în speţă, nu se impune revocarea liberării condiţionate în ce-1 priveşte pe inculpat, ţinând seama de cuantumul pedepsei anterior aplicate şi de partea din pedeapsă executată, precum şi de cuantumul pedepsei rezultante aplicate în prezenta cauză. Ca atare, deşi nu a revocat liberarea condiţionată în ce-1 privea pe inculpat, Curtea a complinit omisiunea instanţei de fond şi s-a pronunţat asupra liberării condiţionate, astfel cum impun dispoziţiile art. 61 C. pen.
| ← Divorţ. Minor. încredinţare. Părinte plecat definitiv în... | Partaj imobiliar. Capăt de cerere având ca obiect constatarea... → |
|---|
