Tacita relocaţiune Locaţiune. Închiriere
Comentarii |
|
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că în mod greşit au apreciat primele două instanţe că în cauză ar fi operat tacita relocaţiune.
Astfel, între reclamantă şi pârât a intervenit la data de 10 februarie 1992 un contract de închiriere pentru imobilul situat în Galaţi, contract ce a fost încheiat pe perioadă de 1 an.
Fiind vorba de un contract de locaţiune pentru perioada determinată, potrivit art. 1436 cod civil acesta a încetat de drept, odată cu trecerea timpului, la data de 10 februarie 1993.
Cu toate acestea pârâţii au continuat să locuiască în imobil, după expirarea termenului, în cauză intervenind tacita relocaţiune, potrivit art. 1437 Cod civil.
La data de 26 iunie 2003, însă, reclamanta cu adresa nr. 5986/2003 a solicitat pârâţilor să elibereze spaţiul închiriat. Începând cu acest moment, al denunţării contractului de închiriere, tacita relocaţiune nu mai poate fi invocată chiar dacă pârâţii au continuat să se servească de imobilul închiriat (art. 1438 Cod civil).
În consecinţă, de la data de 26 iunie 2003 pârâţii ocupă imobilul fără nici un titlu locativ valabil, încălcând dreptul de proprietate al reclamantei, astfel încât cererea de evacuare formulată de aceasta din urmă este pe deplin justificată, faţă de dispoziţiile art. 480 Cod civil.
← Prevederile art. III din Legea nr. 169/1997. Verificarea... | Calea de atac împotriva hotărârilor pronunţate în materia... → |
---|