TAXĂ JUDICIARĂ DE TIMBRU. INTERPRETAREA DISPOZIŢIILOR ART. 17 DIN LEGEA NR. 146/1997. Taxă de timbru
Comentarii |
|
Fiind învestit cu soluţionarea apelurilor declarate de pârâţii Grup Şcolar şi Oraşul prin primar, Tribunalul Botoşani prin decizia civilă nr. 159 din 12 octombrie 2009 le-a anulat ca netimbrate, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Oraşul prin primar, criticând-o pentru greşita aplicare în speţă a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, întrucât prin dispoziţiile art. 17 din acelaşi act normativ este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinare, reclamanta s-a opus recursului, arătând că dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 îi sunt aplicabile pârâtului doar când obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie venituri publice, ceea ce nu este cazul în speţă. Mai mult, această apărare putea fi invocată de pârât printr-o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, adresată primei instanţe, cale de care acesta nu a uzat.
Examinând critica formulată de recurent, care, în drept, se încadrează în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea o constată neîntemeiată.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac, formulate potrivit legii de instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.
În sensul dispoziţiilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, sunt venituri bugetare resursele băneşti care se cuvin bugetelor instituţiilor publice implicate în procesul bugetar, în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuţii şi alte vărsăminte.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea bugetului de stat, nr. 36/1999, în înţelesul Legii nr. 146/1997, în categoria „venituri publice” se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, precum şi veniturile bugetelor instituţiilor publice / de interes public cu caracter autonom, provenite din sursele prevăzute în legile de aprobare a bugetelor.
În speţă, pretenţiile reclamantului îşi au izvorul în neîndeplinirea de către pârâţi a obligaţiei de plată a chiriei lunare pentru imobilul proprietatea sa, obligaţie prevăzută expres în decizia de retrocedare (fila 8 dosar fond). În mod evident, aceste sume nu pot fi incluse în categoria veniturilor publice.
Aşa fiind, Curtea constatând că nu este dat în cauză motivul invocat de recurent şi nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu.
← ACŢIUNE ÎN RECUNOAŞTEREA PATERNITĂŢII. PRESCRIPŢIA... | DIVORŢ. PRINCIPIUL EGALITĂŢII DE TRATAMENT JURIDIC AL... → |
---|