Decizia civilă nr. 11309/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)

Decizii și sentințe comerciale (faliment) - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1

DECIZIA CIVILĂ NR. 11309/2013

Ședința publică din data de 25 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. M.

ION

JUDECĂTOR: A.

JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: M. N.

S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentele BRD - G. SA PRIN S. C., SC MHO C. SRL PRIN ADMINISTRATOR S.

O., împotriva Sentinței civile nr. 3599, pronunțate in data de_, în dosarul nr.

_ C.

/a1, al Tribunalului S. SRL PRIN LICHIDATOR J.

izat C., în contradictoriu cu intimații SC MHO

C. I., H. O., L. N PAP A., H. A.

M., având ca obiect procedura insolvenței.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă Corina Liana M. pentru recurenta SC C. SRL și av. A. Gyorgyjakab in subst. av. M. Pasagelea pentru recurenta BRD, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.

La data de_, recurenta BRD a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La data de_ C. I. a formulat întâmpinare la recursurile declarate în cauză și a solicitat respingerea lor cu cheltuieli de judecată. Totodată, la data de _

, lichidatorul judiciar a transmis la dosar dovada comunicării și celorlalte părți a întâmpinării formulate.

La data de_, recurenta C. SRL a formulat întâmpinare la recursul BRD-ului arătând că nu se opune admiterii lui.

C. ea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 159¹alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.

Reprezentanta recurentei SC MHO C. SRL depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.

Reprezentanta recurentei BRD depune la dosar delegație de substituire și arată că nu mai are alte cereri de formulat in cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat și, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursurilor declarate.

Reprezentanta reucrentei BRD GSG SA - S. C. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și neîntemeiată. Arată că recurenta a

invocat nulitatea absolută a contractului de creditare firmă intervenit intre H. A. și debitoarea MHO Cimimpex, insă prima instanță nu a soluționat acest aspect reținând că nu a fost sesizată cu o cerere în vederea constatării nulității contractului. Menționează că a invocat nulitatea contractului ca un mijloc de apărare față de acțiunea introdusă de către reclamant. Banca avea calitatea de creditor față de H. A. care prin contractul de fidejusiune depus la dosarul cauzei a devenit debitoarea băncii, motiv pentru care banca justifică un interes concret și legitim in vederea invocării nulității contractului de creditare.

Totodată, arată că a solicitat in fața primei instanțe că plata sumei de 58.100 euro in favoarea băncii, prin intermediul contului bancar in care s-a înregistrat creditul, s-a efectuat de către fidejusorul H. A. M. . Aceasta din urmă, in urma valorificării unor imobile aflate in propriul patrimoniu, a decis restituirea creditului pentru a evita eventuala executare silită asupra patrimoniului acesteia, in urma deschiderii procedurii de faliment față de împrumutata principală. Această plată rezultă clar din extrasul de cont bancar aflat la dosarul cauzei și menționat mai sus.

Reprezentanta recurentei SC MHO C. SRL solicită admiterea recursurilor declarate susținând în totalitate aspectele învederate de către reprezentanta recurentei BRD GSG. Menționează că doar din motive strict tehnice plata creditului nu s-a putut realiza decât în contul MHO C. SRL însă banii provin din surse proprii ale fidejusoarei, care a făcut plata în calitate de fidejusoare și nu de administrator al societății. Totodată, precizează că există contract de vânzare cumpărare prin care H. A. și soțul său au înstrăinat bunuri proprii, deci plata creditului nu s-a făcut din patrimoniul societății.

Instanța reține cauza in pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 3599 din data de_ pronunțată de Tribunalul S. izat C. în dosarul nr._ /a1

s-au admis cererile conexate formulate de lichidatorul judiciar al debitoarei SC M H O C. SRL, C. I. SPRL, în contradictoriu cu pârâții: SC M H O C. SRL, reprezentată de administratorul special H. O., H. O., L. -PAP A., H. A. M. și SC BRD-G. S.

G. SA și, în consecință:

S-a constatat nulitatea absolută a plăților în cuantum de 58.120,05 euro efectuate la datele de 17 și 20 septembrie 2010 de debitoarea SC M H O C. SRL, în insolvență de la data de 13 septembrie 2010, în favoarea creditoarei pârâte SC BRD-G. S. G. SA și, în consecință:

Pârâta SC BRD-G. S. G. SA a fost obligată să restituie averii debitoarei suma de 58.120,05 euro, în echivalent în lei, la cursul leu/euro al BNR din data deschiderii procedurii, 13 septembrie_ lei/1 euro, prin virarea sumei corespunzătoare, 247.765,77 lei, în contul unic al lichidării.

S-a respins, ca inadmisibilă, cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă SC BRD-G. S. G. SA, în contradictoriu cu pârâta SC M H O C. SRL, reprezentată de administratorul special H. O., cu pârâta H. A. M. și cu judiciar al debitoarei SC M H O C. SRL, C. I. SPRL, având ca obiect constatarea în sensul că transferul patrimonial încheiat prin debitarea contului falitei cu suma de 58.120,05 euro de către pârâta-reclamantă SC BRD-G. S.

G. SA reprezintă plata datoriei realizată de către pârâta H. A. M. în

temeiul contractului de fidejusiune încheiat între aceasta și pârâta-reclamantă SC BRD-G. S. G. SA la data de 15 ianuarie 2010.

S-a constatat nulitatea absolută a transferului patrimonial intervenit între debitoarea SC M H O C. SRL, în calitate de vânzătoare și pârâții H. O. și L.

-PAP A., în calitate de cumpărători, având ca obiect imobilul: teren intravilan, curte și grădină, în suprafață totală de 6555 mp, de sub A 1, cu nr. top._ /1, cu construcție cu destinația de moară și birouri, în suprafață construită de 114 mp și brutărie, în suprafață construită de 73 mp, de sub A 1.1, cu nr. top._ /1, situate în com. S., jud. C., întabulate în CF nr. 50291 S., provenită din conversia de pe hârtie a CF 1539 S., proprietatea societății debitoare de sub B 3.1, asupra cotei de 250/6555-a parte din teren, dobândit prin donație și de sub B

4.1 asupra cotei de 6555/6555-a parte din construcție, dobândită cu titlu de construire, contra sumei de 25.000,00 lei.

S-a dispus anularea încheierii de intabulare nr. 6804/9 aprilie 2009 a OCPI

C. - BCPI Turda.

S-a dispus repunerea părților contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 609/7 aprilie 2010 de BNP MUREȘAN D. AURORA S., debitoarea pârâtă SC M H O C. SRL și pârâții H. O. și L. -PAP A., în situația anterioară prin reînscrierea în CF 50291 S., provenită din conversia de pe hârtie a CF 1539 S. a dreptului de proprietate asupra imobilului teren intravilan, curte și grădină, în suprafață totală de 6555 mp, de sub A 1, cu nr. top._ /1, cu construcție cu destinația de moară și birouri, în suprafață construită de 114 mp și brutărie, în suprafață construită de 73 mp, de sub A 1.1, cu nr. top._ /1, situate în com. S., jud. C., asupra cotei de 250/6555-a parte din teren, dobândit prin donație și de sub B 4.1 asupra cotei de 6555/6555-a parte din construcție, dobândită cu titlu de construire, în favoarea debitoarei SC M H O C. SRL, iar în cazul în care bunurile imobile mai sus arătate nu mai există, pârâții H.

O. și L. -PAP A. au fost obligați să restituie averii debitoarei, prin virarea în contul unic al lichidării, după caz, următoarele sume de bani: 46.000,00 lei pentru clădirea moară și birouri, 38.250,00 lei pentru clădirea brutărie și 11.450,00 lei pentru terenul aferent, 250 mp.

S-a constatat nulitatea absolută a transferului patrimonial intervenit între debitoarea SC M H O C. SRL, în calitate de vânzătoare și pârâtul L. -PAP A., în calitate de cumpărător, având ca obiect autovehiculul MERCEDES BENZ SPRINTER, cu seria de șasiu WDB903663R682970, contra sumei de 5.950,00 lei, consemnat în factura fiscală seria MHO, nr. 0002712/8 februarie 2010 și, în consecință :

Pârâtul L. -PAP A. a fost obligat să restituie averii debitoarei SC M H O C. SRL autovehiculul MERCEDES BENZ SPRINTER, cu seria de șasiu WDB903663R682970, iar în cazul în care bunul mobil mai sus arătat nu mai există, a fost obligat pârâtul L. -PAP A. să restituie averii debitoarei, prin virarea în contul unic al lichidării, suma de 40.000,00 lei.

S-a constatat nulitatea absolută a transferului patrimonial intervenit între debitoarea SC M H O C. SRL, în calitate de vânzătoare și pârâta H. A. M.

, în calitate de cumpărătoare, având ca obiect autovehiculul VW TOUAREG, cu seria de șasiu WYGZZZ7LZ6D007530, contra sumei de 7.021,00 lei, consemnat în factura fiscală seria MHO, nr. 0002713/9 februarie 2010 și, în consecință:

Pârâta H. A. M. a fost obligată să restituie averii debitoarei SC M H O

C. SRL autovehiculul VW TOUAREG, cu seria de șasiu WYGZZZ7LZ6D007530,

iar în cazul în care bunul mobil mai sus arătat nu mai există, a fost obligată pârâta

H. A. M. să restituie averii debitoarei, prin virarea în contul unic al lichidării, suma de 62.000,00 lei.

Pârâții L. -PAP A. și H. A. M. au fost obligați în solidar, să plătească lichidatorului judiciar al debitoarei SC M H O C. SRL, C. I. SPRL suma de 1.000,00 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în ceea ce privește cererea lichidatorului judiciar de anulare a plăților în cuantum de 58.120,05 euro efectuate la datele de 17 și 20 septembrie 2010 de debitoarea SC M H O C. SRL, în insolvență de la data de 13 septembrie 2010, în favoarea creditoarei pârâte SC BRD-

G. S. G. SA, că, în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea nr. 85/2006, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de către judecătorul sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule. Din formularea imperativă a Legii insolvenței, precum și din utilizarea termenului "nule"; (și nu a termenului "anulabile";, sau a unei alte expresii echivalente), judecătorul sindic a reținut că sancțiunea care intervine pentru efectuarea de către debitor de acte, operațiuni și plăți ulterior deschiderii procedurii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 49 și a celor autorizate de către judecătorul sindic este nulitatea absolută.

Astfel cum a rezultat din coroborarea contractului de creditare din 17 septembrie 2010 (f.299 vol. I), încheiat între pârâta H. A. M., în calitate de împrumutătoare și de debitoarea SC M H O C. SRL, în calitate de împrumutată, cu extrasul de cont de la f.15-18 din dosarul nr._ și cu ordinul de plată nr. 2/17 septembrie 2010 (f.151 vol. II), după data deschiderii procedurii falimentului debitoarei SC M H O C. SRL, 13 septembrie 2010, asociata și administratorul statutar - pârâta H. A. M. a împrumutat/creditat debitoarea cu suma de 58.100,00 euro, la data de 17 septembrie 2010, respectiv a împrumutat/creditat debitoarea cu suma de 100,00 euro la data de 20 septembrie 2010. În datele de 17 septembrie 2010 și 20 septembrie 2010, pârâta SC BRD-GSG SA a debitat în mod automat contul debitoarei cu suma globală de 58.120,05 euro.

Debitarea de către pârâta SC BRD-GSG SA a contului debitoarei cu suma mai sus arătată s-a efectuat în temeiul contractului de credit nr. 856/18 decembrie 2007, încheiat între debitoare, în calitate de împrumutată și pârâta SC BRD-GSG SA, în calitate de împrumutătoare, care a autorizat pe pârâta SC BRD-GSG SA să preia automat orice sumă scadentă din contul debitoarei deschis la S. C. a pârâtei SC BRD-GSG SA.

Fiind plăți efectuate de debitoare după data deschiderii procedurii falimentului și neexistând vreo autorizare a judecătorului sindic pentru efectuarea lor, respectiv nefiind incidente prevederile art. 49 din Legea nr. 85/2006 (care se referă la operațiunile din perioada de observație, inaplicabilă în speță), prelevările de sume de bani în valoare globală de 58.120,05 euro de către pârâta SC BRD-GSG SA din contul debitoarei sunt nule absolut în sensul art. 46 din Legea nr. 85/2006.

Judecătorul sindic nu a putut primi apărările pârâtei SC BRD-GSG SA și nici cele ale pârâtei H. A. M., având în vedere următoarele considerente:

Susținerile comune ale pârâtelor în sensul că în speță ar fi vorba despre plăți efectuate de pârâta H. A. M., în calitate de fidejusor, au fost infirmate de contractului de creditare din 17 septembrie 2010 (f.299 vol. I), de extrasul de cont de la f.15-18 din dosarul nr._ și de ordinul de plată nr. 2/17 septembrie 2010 (f.151 vol. II). Din toate aceste trei acte încheiate în formă scrisă a reieșit în

mod neechivoc faptul că voința pârâtei H. A. M. nu a fost de a plăti, în calitate de fidejusoare, datoria debitoarei față de pârâta SC BRD-GSG SA, ci de creditare a debitoarei, pentru ca plata să fie efectuată de către debitoarea însăși, prin tolerarea prelevărilor automate din cont efectuate de SC BRD-GSG SA. Toate cele trei acte mai sus arătate cuprind mențiunea expresă a creditării debitoarei de către pârâta H. A. M. și niciunul nu cuprinde vreo mențiune referitoare la vreo eventuală plată efectuată direct de către pârâta H. A. M. către pârâta SC BRD-GSG SA.

Depunerea de către pârâta H. A. M. a sumelor de 58.100 euro și, respectiv, 100 de euro în contul debitoarei deschis la S. C. a SC BRD-GSG SA reprezintă executarea obligației de creditare asumate față de debitoare și nu a obligației de plată asumate în calitate de fidejusoare față de pârâta SC BRD-GSG SA. Contul debitoarei deschis la S. C. a SC BRD-GSG SA reprezintă materializarea obligației SC BRD-GSG SA asumate față de debitoare prin contractul de cont curent/depozit existent între aceste părți, care conferă pârâtei SC BRD-GSG SA, în primul rând, calitatea de depozitar al sumelor depuse în contul respectiv, iar debitoarei calitatea de deponent titular al sumelor aflate în contul respectiv (indiferent dacă este vorba despre un contract de depozit sau de cont curent). Abia după depozitarea sumelor cu care contul este creditat, pârâta SC BRD-GSG SA putea, în temeiul autorizării sale contractuale din convenția de credit nr. 856/18 decembrie 2007 și din actele adiționale, să preia cu titlu de plată sumele corespunzătoare creanțelor sale exigibile față de debitoare.

Or, în situația în care pârâta H. A. M. ar fi efectuat o plată în calitate de fidejusoare a debitoarei, această plată trebuia să fie efectuată direct către pârâta SC BRD-GSG SA, și nu prin contul debitoarei deschis la S. C. a pârâtei SC BRD-GSG SA. Susținerea pârâtei SC BRD-GSG SA în sensul că plățile fidejusorilor trebuiau să fie efectuate exclusiv prin contul debitoarei nu a putut fi primită. Oricare ar fi reglementările interne ale pârâtei SC BRD-GSG SA, ele sunt norme de ordine privată și nu pot ignora dispozițiile legale care reglementează contractul de împrumut și contractul de depozit. Cât privește extrasul din reglementările contabile emise de BNR depus de pârâta SC BRD-GSG SA la dosar la data de 26 septembrie 2012, acestea au vizat înregistrările contabile și nu deschiderea de conturi (contracte de cont curent/depozit) pentru fidejusori. În niciun caz conturile contabile nu au putut fi asimilate contractelor de cont curent/depozit, noțiunile de cont contabil și cont curent/depozit aparținând unor științe/discipline diferite.

Mai mult, nici pârâta SC BRD-GSG SA și nici pârâta H. A. M. nu au formulat vreo cerere pentru declararea caracterului simulat al contractelor de creditare din 17 septembrie 2010, respectiv 20 septembrie 2010.

Cât privește pretinsa nulitate a absolută a acestor contracte de creditare, pentru limitarea capacității de folosință a debitoarei la actele specifice lichidării, judecătorul sindic a reținut că în dreptul pozitiv român nulitatea, fie ea absolută, fie relativă, trebuie constatată pe cale judiciară pentru a își produce efectele, iar pârâtele SC BRD-GSG SA pârâta H. A. M. nu au formulat vreo cerere în acest sens, spre deosebire de lichidatorul judiciar, care a solicitat judecătorului sindic constatarea nulității plăților efectuate de debitoare preferențial, în favoarea creditoarei SC BRD-GSG SA. Oricum, pentru a invoca pretinsa nulitate absolută a contractelor de creditare, pârâtele SC BRD-GSG SA și H. A. M. ar trebui să justifice, fiecare, un interes, element neindicat în pozițiile procesuale ale celor două pârâte, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada insolvabilității H. A. M. .

Cât privește chestiunea notificării debitoarei și a pârâtei SC BRD-GSG SA în legătură cu deschiderea procedurii falimentului debitoarei, judecătorul sindic a reținut că susținerea debitoarei din ultima sa întâmpinare în sensul că nu ar fi avut cunoștință despre propriul faliment a fost formulată cu vădită rea-credință, întrucât cererea de deschidere a procedurii simplificate a falimentului i-a aparținut, respectiv a fost reprezentată în cadrul ședinței de judecată din 13 septembrie 2010. Cât privește notificarea pârâtei SC BRD-GSG SA și buna sa credință în ceea ce privește prelevarea sumelor de bani din contul debitoarei la 17și 20 septembrie 2010, judecătorul sindic a reținut că aceste elemente nu au prezentat nicio relevanță în speță. Art. 46 din Legea nr. 85/2006 nu distinge în ceea ce privește sancțiunea nulității absolute în funcție de buna sau reaua credință a beneficiarului plății, iar buna credință protejează doar persoanele care au calitatea de terți față de plata nulă, nu și beneficiarul plății.

În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC BRD-GSG SA, aceasta a fost inadmisibilă dintr-o dublă perspectivă.

În primul rând, ea s-a grefat pe o cerere în constatarea nulității unor plăți efectuate după deschiderea procedurii falimentului debitoarei, cerere al cărei titular este lichidatorul judiciar, debitoarea solvens - reprezentată de administratorul special și pârâta SC BRD-GSG SA accipiens având calitatea de pârâte. Raportul juridic de drept material pe care lichidatorul judiciar l-a valorificat procesual pe această cale este cel generat de plata constituită de prelevările efectuate de SC BRD- GSG SA din contul debitoarei. Pe calea cererii reconvenționale, pârâta SC BRD-GSG SA nu poate valorifica vreo pretenție împotriva lichidatorului judiciar, o atare cerere reconvențională fiind incompatibilă cu procedura insolvenței, conform art. 149 din Legea nr. 85/2006.

Mai mult, cererea reconvențională a fost inadmisibilă și din perspectiva temeiului său de drept ales de pârâta SC BRD-GSG SA, care a beneficiat de asistență juridică calificată pe toată durata procesului. Art. 111 C.proc.civ. permite formularea unei acțiuni în constatarea unui drept, atunci când partea nu are deschisă calea unei acțiuni în realizare și justifică un interes. Cu toate acestea, legea procedurală nu permite formularea de acțiuni provocatorii, prin care o parte care și-a realizat dreptul să obțină de la persoana care i l-ar putea contesta o achiesare la această situație. Or, pârâta reclamantă SC BRD-GSG SA a tins tocmai la confirmarea pe cale judiciară a îndreptățirii sale de a încasa suma de 58.120,05 euro de la debitoare, cerere inadmisibilă pe cale provocatorie.

Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 46 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a admis cererea conexată formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC M H O C. SRL, C. I. SPRL, în contradictoriu cu pârâții: SC M H O C. SRL, reprezentată de administratorul special H. O. și SC BRD-G. S. G. SA și, în consecință, a constatat nulitatea absolută a plăților în cuantum de 58.120,05 euro efectuate la datele de 17 și 20 septembrie 2010 de debitoarea SC M H O C. SRL, în insolvență de la data de 13 septembrie 2010, în favoarea creditoarei pârâte SC BRD-G. S. G. SA și, în consecință, o a obligat pe pârâta SC BRD-G. S. G. SA să restituie averii debitoarei suma de 58.120,05 euro, în echivalent în lei, la cursul leu/euro al BNR din data deschiderii procedurii, 13 septembrie_ lei/1 euro, prin virarea sumei corespunzătoare, 247.765,77 lei, în contul unic al lichidării.

Subsecvent, a respins, ca inadmisibilă, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC BRD-G. S. G. SA, în contradictoriu cu pârâta SC M

H O C.

SRL, reprezentată de administratorul special H.

, cu pârâta H.

A. M.

și cu judiciar al debitoarei SC M H O C. SRL, C.

SPRL, având

ca obiect constatarea în sensul că transferul patrimonial încheiat prin debitarea contului falitei cu suma de 58.120,05 euro de către pârâta-reclamantă SC BRD-G.

S. G. SA reprezintă plata datoriei realizată de către pârâta H. A. M. în temeiul contractului de fidejusiune încheiat între aceasta și pârâta-reclamantă SC BRD-G. S. G. SA la data de 15 ianuarie 2010.

În ceea ce privește celelalte cereri formulate de lichidatorul judiciar în temeiul art. 79 - art. 80 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut următoarele argumente comune:

Cele trei acțiuni au fost introduse cu respectarea termenelor prevăzute de art.

81 din Legea nr. 85/2006.

În conformitate cu dispozițiile art. 79 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

Referindu-se concret la aceste acte frauduloase, art. 80 din Legea nr. 85/2006 prevede că lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte: … b) operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; … Următoarele operațiuni, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate și prestațiile recuperate, dacă sunt în dauna creditorilor: … d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe acțiuni, cu răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă …

Astfel cum a rezultat din cele trei rapoarte de expertiză tehnică judiciară întocmite în cauză (evaluare imobile f.268-283 vol. I, răspuns la obiecțiuni f.85 vol. II, respectiv evaluare autovehicule f. 104-140 vol. II), valorile de piață ale celor trei active, stabilite de cei doi experți sunt de 20.000 euro pentru imobile, respectiv

euro pentru autovehiculul VW TOUAREG, cu seria de șasiu WYGZZZ7LZ6D007530 și, respectiv, 9.700 euro pentru autovehiculul MERCEDES BENZ SPRINTER, cu seria de șasiu WDB903663R682970

S-a reținut că aceste active au fost înstrăinate, după cum urmează:

Imobilele: teren intravilan, curte și grădină, în suprafață totală de 6555 mp, de sub A 1, cu nr. top._ /1, cu construcție cu destinația de moară și birouri, în suprafață construită de 114 mp și brutărie, în suprafață construită de 73 mp, de sub A 1.1, cu nr. top._ /1, situate în com. S., jud. C., intabulate în CF nr. 50291 S., provenită din conversia de pe hârtie a CF 1539 S., proprietatea societății debitoare de sub B 3.1, asupra cotei de 250/6555-a parte din teren, dobândit prin donație și de sub B 4.1 asupra cotei de 6555/6555-a parte din construcție, dobândită cu titlu de construire, au fost vândute contra sumei de 25.000,00 lei către pârâții H. O. și L. -PAP A., astfel cum a rezultat din

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 609/7 aprilie 2010 de BNP MUREȘAN D. AURORA S. .

Autovehiculul VW TOUAREG, cu seria de șasiu WYGZZZ7LZ6D007530 a fost vândut de debitoare pârâtei H. A. M., contra sumei de 7.021,00 lei astfel cum a rezultat din factura fiscală seria MHO, nr. 0002713/9 februarie 2010.

Autovehiculul MERCEDES BENZ SPRINTER, cu seria de șasiu WDB903663R682970, a fost vândut de debitoare pârâtului L. -PAP A., contra sumei de 5.950,00 lei, astfel cum a rezultat din factura fiscală seria MHO, nr. 0002712/8 februarie 2010.

Prin raportare la valorile de piață ale acestor active, toate prețurile convenite de părți sunt vădit inferioare, prestația debitoarei fiind, în fiecare situație, net superioară valoric contraprestației dobânditorului/dobânditorilor. Astfel, în cazul imobilelor, la data vânzării acestea aveau o valoare de piață stabilită prin expertiză de 20.000 euro = 82.650 lei la cursul leu/euro de 4,1325, stabilit de BNR, iar prețul de 25.000 lei reprezintă 30,25% din valoarea lor de piață. În mod similar, în cazul autovehiculului MERCEDES BENZ SPRINTER, cu seria de șasiu WDB903663R682970, acesta avea o valoare de piață la data vânzării de 9.700 euro

= 40085,25 lei la cursul leu/euro de 4,1325, stabilit de BNR, iar prețul de 5.950 lei reprezintă 14,84% din valoarea sa de piață, respectiv în cazul autovehiculul VW TOUAREG, cu seria de șasiu WYGZZZ7LZ6D007530, acesta avea o valoare de piață la data vânzării de 15.000 euro = 62035,50 lei la cursul leu/euro de 4,1357, stabilit de BNR, iar prețul de 7.021 lei reprezintă 11,32% din valoarea sa de piață. Mai mult, autovehiculul VW TOUAREG, cu seria de șasiu WYGZZZ7LZ6D007530 a fost vândut de debitoare administratorului său statutar, pârâta H. A. M. .

Astfel, judecătorul sindic a reținut că au fost întrunite condițiile prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 pentru toate cele trei transferuri patrimoniale, iar în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculului VW TOUAREG, cu seria de șasiu WYGZZZ7LZ6D007530, și condiția prevăzută de art. 80 alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2006, operațiunea de vânzare cumpărare fiind încheiată de debitoare cu propriul său administrator statutar.

În ceea ce privește incidența art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a avut în vedere relațiile de rudenie dintre pârâtele H. O. și H.

A. M., precum și calitatea de soț al administratorului special H. O. a pârâtului PAP-L. A. . Date fiind aceste raporturi și faptul că activele debitoarei au fost înstrăinate în cercul restrâns al familiei H., judecătorul sindic a prezumat în condițiile art. 1203 C.civ. faptul că atât debitoarea, ai cărei asociați sunt H. M.

, H. A. M. și H. O., cât și dobânditorii H. O. și soțul acesteia, PAP-L.

A., respectiv H. A. M. cunoșteau subevaluarea vădită a activelor transferate, fapt care i-a calificat pe dobânditori ca fiind de rea-credință și imprimă transferurilor caracter fraudulos, dată fiind intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori.

Judecătorul sindic nu a putut primi apărările pârâților în sensul că prețurile ar reprezenta, pentru fiecare transfer patrimonial în parte, un contraechivalent adecvat prin prisma nivelurilor de amortizare a acestor active, deoarece atare vânzări de active contravin scopului principal al înființării societății comerciale debitoare: realizarea de profit, respectiv lipsesc creditorii societății comerciale de obiectul concret al dreptului lor de gaj general.

În ceea ce privește starea în care se găseau cele trei active la momentele înstrăinărilor lor, precum și necesitatea efectuării de reparații la cele două

autovehicule, tribunalul nu a putut, de asemenea, primi apărările pârâților, după cum urmează:

Actele de la f. 57-181 din dosarul nr._ au atestat faptul că debitoarea, și nicidecum pârâții H. O. și soțul acesteia, PAP-L. A. ar fi achiziționat materiale de construcții. Nici debitoarea, reprezentată de administratorul special, nici pârâții H. O. și soțul acesteia, PAP-L. A. nu au probat faptul că materialele respective ar fi fost încorporate în imobilele care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 609/7 aprilie 2010 de BNP MUREȘAN D. AURORA S. . Mai mult, expertul tehnic a evaluat imobilele prin raportare la starea lor actuală, cu luarea în considerare a degradărilor care impun reparații.

În ceea ce privește pretinsele reparații necesare la cele două autovehicule, judecătorul sindic nu a putut lua în considerare devizele de reparație antecalcul întocmite de SC DONTAH SERVICE SRL pentru a aprecia valoarea de piață a autovehiculelor, deoarece ambele devize au fost întocmite pe baza unor constatări efectuate fără demontarea autovehiculelor, fapt care le-a lipsit de acuratețea necesară unei probe admisibile în justiție. Mai mult, nici pârâtul PAP-L. A., nici pârâta H. A. M. nu au probat efectuarea vreunei cheltuieli având ca obiect reparația vreunuia dintre autoturisme ulterior dobândirii lor, fapt din care judecătorul sindic a prezumat, în condițiile art. 1203 C.civ., că ambii dobânditori au folosit autovehiculele așa cum le-au dobândit, fără a le repara.

Pentru considerentele mai sus expuse, judecătorul sindic, în temeiul art. 79 și al art. 80, alin. 1, lit. b și c din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 80 alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2006 în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului VW TOUAREG, cu seria de șasiu WYGZZZ7LZ6D007530, a admis cererile conexate formulate de lichidatorul judiciar al debitoarei SC M H O C. SRL, C. I. SPRL, în contradictoriu cu pârâții: SC M H O C. SRL, reprezentată de administratorul special H. O., H. O., L. -PAP A. și H.

A. M. și, în consecință:

A constatat nulitatea absolută a transferului patrimonial intervenit între debitoarea SC M H O C. SRL, în calitate de vânzătoare și pârâții H. O. și L.

-PAP A., în calitate de cumpărători, având ca obiect imobilul: teren intravilan, curte și grădină, în suprafață totală de 6555 mp, de sub A 1, cu nr. top._ /1, cu construcție cu destinația de moară și birouri, în suprafață construită de 114 mp și brutărie, în suprafață construită de 73 mp, de sub A 1.1, cu nr. top._ /1, situate în com. S., jud. C., intabulate în CF nr. 50291 S., provenită din conversia de pe hârtie a CF 1539 S., proprietatea societății debitoare de sub B 3.1, asupra cotei de 250/6555-a parte din teren, dobândit prin donație și de sub B

4.1 asupra cotei de 6555/6555-a parte din construcție, dobândită cu titlu de construire, contra sumei de 25.000,00 lei.

Subsecvent, în temeiul art. 51 din Legea nr. 7/1996, actualizată, a dispus anularea încheierii de intabulare nr. 6804/9 aprilie 2009 a OCPI C. - BCPI Turda.

În conformitate cu art. 83 din Legea nr. 85/2006, terțul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 80 din Legea nr. 85/2006, a trebuit să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu a mai existat, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor, stabilită prin expertiză efectuată în condițiile legii. Terțul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de către debitor, va avea împotriva averii o creanță de aceeași valoare, cu condiția ca terțul să fi acceptat

transferul cu bună-credință și fără intenția de a-i împiedica, întârzia ori înșela pe creditorii debitorului. În caz contrar, terțul dobânditor pierde creanța sau bunul rezultat din repunerea în situația anterioară, în favoarea averii debitorului. Reaua- credință a terțului dobânditor trebuie dovedită.

Având în vedere constatarea nulității absolute a transferului patrimonial intervenit între debitoarea SC M H O C. SRL, în calitate de vânzătoare și pârâții

H. O. și L. -PAP A., judecătorul sindic a dispus repunerea părților contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 609/7 aprilie 2010 de BNP MUREȘAN D. AURORA S., debitoarea pârâtă SC M H O C. SRL și pârâții

H. O. și L. -PAP A., în situația anterioară prin reînscrierea în CF 50291 S.

, provenită din conversia de pe hârtie a CF 1539 S. a dreptului de proprietate asupra imobilului teren intravilan, curte și grădină, în suprafață totală de 6555 mp, de sub A 1, cu nr. top._ /1, cu construcție cu destinația de moară și birouri, în suprafață construită de 114 mp și brutărie, în suprafață construită de 73 mp, de sub A 1.1, cu nr. top._ /1, situate în com. S., jud. C., asupra cotei de 250/6555-a parte din teren, dobândit prin donație și de sub B 4.1 asupra cotei de 6555/6555-a parte din construcție, dobândită cu titlu de construire, în favoarea debitoarei SC M H O C. SRL, iar în cazul în care bunurile imobile mai sus arătate nu mai există, i-a obligat pe pârâții H. O. și L. -PAP A. să restituie averii debitoarei, prin virarea în contul unic al lichidării, după caz, următoarele sume de bani: 46.000,00 lei pentru clădirea moară și birouri, 38.250,00 lei pentru clădirea brutărie și 11.450,00 lei pentru terenul aferent, 250 mp, conform valorilor din raportul de expertiză întocmit de d-l expert M. Ucenic.

Pentru aceleași motive, a constatat nulitatea absolută a transferului patrimonial intervenit între debitoarea SC M H O C. SRL, în calitate de vânzătoare și pârâtul L. -PAP A., în calitate de cumpărător, având ca obiect autovehiculul MERCEDES BENZ SPRINTER, cu seria de șasiu WDB903663R682970, contra sumei de 5.950,00 lei, consemnat în factura fiscală seria MHO, nr. 0002712/8 februarie 2010.

Având în vedere constatarea nulității absolute a transferului patrimonial intervenit între debitoarea SC M H O C. SRL, în calitate de vânzătoare și pârâtul

L. -PAP A., în calitate de cumpărător, subsecvent, a obligat pârâtul L. -PAP A. să restituie averii debitoarei SC M H O C. SRL autovehiculul MERCEDES BENZ SPRINTER, cu seria de șasiu WDB903663R682970, iar în cazul în care bunul mobil mai sus arătat nu mai există, l-a obligat pe pârâtul L. -PAP A. să restituie averii debitoarei, prin virarea în contul unic al lichidării, suma de 40.000,00 lei.

Pentru aceleași motive, a constatat nulitatea absolută a transferului patrimonial intervenit între debitoarea SC M H O C. SRL, în calitate de vânzătoare și pârâta H. A. M., în calitate de cumpărătoare, având ca obiect autovehiculul VW TOUAREG, cu seria de șasiu WYGZZZ7LZ6D007530, contra sumei de 7.021,00 lei, consemnat în factura fiscală seria MHO, nr. 0002713/9 februarie 2010

Având în vedere constatarea nulității absolute a transferului patrimonial intervenit între debitoarea SC M H O C. SRL, în calitate de vânzătoare și pârâta

H. A. M., în calitate de cumpărătoare, a obligat pârâta H. A. M. să restituie averii debitoarei SC M H O C. SRL autovehiculul VW TOUAREG, cu seria de șasiu WYGZZZ7LZ6D007530, iar în cazul în care bunul mobil mai sus arătat nu mai există, a obligat pârâta H. A. M. să restituie averii debitoarei, prin virarea în contul unic al lichidării, suma de 62.000,00 lei.

Dată fiind reaua credință a dobânditorilor pârâți H. O. și L. -PAP A., respectiv H. A. M., dovedită astfel cum s-a arătat mai sus, judecătorul sindic a reținut că aceștia nu se pot prevala împotriva averii debitoarei de creanțele rezultate din constatarea nulității transferurilor patrimoniale efectuate de debitoare în beneficiul lor, fiind aplicabile dispozițiile art. 83 alin. 2 teza penultimă.

Având în vedere dispozițiile art. 274 C.proc.civ. și culpa procesuală a pârâților

L. -PAP A. și H. A. M., judecătorul sindic i-a obligat în solidar, să plătească lichidatorului judiciar al debitoarei SC M H O C. SRL, C. I. SPRL suma de 1.000,00 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat recurs S.C. MHO C. SRL

, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererilor formulate de către lichidatorul special C. I. S.P.R.L, împotriva recurentei, în dosarele cu nr._ ,_ ,_ și_ *, toate conexate la prezentul dosar, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată. Solicită modificarea hotărârii atacate în lumina dispozițiilor art. 312 Cod proc. Civ., raportat la art. 304 ind. 1 Cod proc.civ.

În motivarea recursului arată că sunt eronate cele reținute în cuprinsul hotărârii judecătorului sindic, raportat la întreg materialul probator al cauzei, întrucât fidejusoarea H. A. M., în nume propriu, și nu în calitate de reprezentant al recurentei, a efectuat plata debitului în valoare totală de 58.100 euro, în vederea stingerii obligației pe care aceasta o avea ca garant al creditului.

Doar din punct de vedere tehnic și neexistând o altă modalitate de efectuare a plății s-a procedat inițial la creditarea recurentei și apoi a efectuării plății efective. Fidejusoarea s-a supus în momentul plății normelor interne ale S.C. BRD -G. S.

G. S.A. și a făcut aceste plăți cu bună credință, folosindu-și sursele proprii și nu cele ale societății, astfel că nu sunt conforme legii cele reținute de către instanța de fond, că reglementările interne ale pârâtei S.C. BRD - G. S. G. S.A. sunt norme de ordine privată și nu pot ignora dispozițiile legale care reglementează contractul de împrumut și contractul de depozit. Cu certitudine, H. A. M. s-a supus celor solicitate de către funcționarii băncii, mai ales că era în interesul ei și al societății pe care o reprezenta ca plata să fi fost făcută în mod direct în contul S.C. BRD - G. S. G. S.A., pentru a se evita un dublu transfer.

Din extrasul de cont bancar depus de către reclamanta reconvențională la dosarul cauzei rezultă într-adevăr, fără niciu dubiu, că banii pentru plata creanței nu proveneau din activitatea recurentei falite care în insolvență fiind, evident nu putea deține aceste fonduri, ci din patrimoniul propriu al fidejusorului - persoană fizică.

Din punct de vedere strict al operațiunilor bancare prin care acest credit putea fi plătit de către persoana fizică - fidejusor - aceasta putea fi făcută doar prin intermediul persoanei juridice parte a contractului: plata unei datorii rezultate dintr-un credit acordat de către bancă se poate face doar utilizând contul bancar al debitorului care a contractat creditul, chiar dacă plata o realizează o altă persoană.

Acesta este motivul pentru care scriptic acest transfer bancar pare a fi ordonat de către societatea aflată în faliment. În realitate, transferul bancar este efectuat din contul fidejusoarei H. A. M. către creditoarea S.C. BRD - G.

S. G. S.A., astfel cum rezultă din ordinul de plată nr. 2 din data de_ existent la dosarul cauzei.

Se arată că judecătorul sindic nu face niciun fel de referire asupra faptului că suma achitată de către fidejusoarea H. A. provine din vânzarea unor bunuri

personale ale acesteia (bunuri comune cu soțul H. M. ), așa cum rezultă din actele existente la dosarul cauzei, respectiv contractele de vânzare - cumpărare autentificat la BNP M. D. Aurora S. sub nr. 1886/16 septembrie 2010 și nr. 1887/16 septembrie 2010, astfel încât sumele din contabilitatea societății invocate de către lichidator nu au niciun fel de legătură cu suma plătită personal și în nume propriu de către această fidejusoare către pârâta - reclamanta reconvențională.

Din actele contabile ale societății rezultă faptul că suma de 1.015.000 lei, la care face referire lichidatorul, a fost o restituire credit asociat, asociatul H. M. având și azi de recuperat o sumă foarte mare, însă între această sumă și suma de

58.100 euro, pe care a achitat-o H. A. nu există niciun fel de legătură.

Analizând poziția Băncii și cea a acestei fidejusoare, precum și actele existente la dosarul cauzei, rezultă că voința reală a acestora a fost de a încasa, respectiv de a achita suma datorată de către recurentă direct de la fidejusoarea H. A. în nume propriu și nicidecum de la o societate aflată în procedura insolvenței.

Este de menționat și faptul că trebuie să facă distincție între patrimoniul persoanei fizice H. A. și patrimoniul societății al cărei administrator este aceasta, de aceea sancțiunea aplicată pârâtei S.C BRD - G. S. G. S.A. nu trebuie să aibă consecințe asupra patrimoniului persoanei fizice H. A. . Drept urmare, constatarea nulității absolute a plăților în cuantum de 58.120,05 euro, efectuate la datele de 17 și 20 septembrie 2010 de debitoarea S.C. MHO C. S.R.L., în favoarea creditoarei pârâte, S.C. BRD - G. S. G. S.A., trebuie să aibă consecință restituirea de către S.C. BRD - G. S. G. S.A. a întregii sume către persoana fizică H. A., și nu către debitoarea S.C. MHO C. S.RL. Este de remarcat și faptul că pârâta reclamantă reconvențională S.C. BRD -G.

S. G. S.A. prin S. C. a fost notificată asupra deschiderii procedurii insolvenței asupra societății S.C. MHO C. S.RX. la data de_, dată ulterioară transferului patrimonial a cărui anulare se solicită prin acțiune.

Tot ulterior efectuării transferului patrimonial a carii anulare se solicită a fost notificată asupra deschiderii procedurii insolvenței și recurenta, respectiv la data de_ .

Este adevărat că procedura insolvenței a fost începută la cererea recurentei, însă nu a avut cunoștință despre soluția pronunțată asupra cererii acesteia de intrare în procedura insolvenței, decât la momentul comunicării hotărârii, chiar dacă, în conformitate cu cele reținute de către judecătorul sindic, recurenta a fost reprezentată în cadrul ședinței de judecată din_ . Pe de o parte, soluția nu s-a pronunțat în prezența avocatului recurentei, iar pe de altă parte acesta, chiar dacă a aflat soluția, nu i-a transmis-o și ei, motiv pentru care nu poate fi considerată de rea-credință, așa cum o face judecătorul sindic.

In ceea ce privește contractul de vânzare - cumpărare pentru imobile, recurenta a arătat cele arătate de către recurentă cu privire la prețul acestor imobile sunt susținute și de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și din care rezultă că situația imobilului este una complicată din punct de vedere al situării acestuia și al servitutilor care sunt necesare a fi instituite în vederea folosirii acestuia, aspecte care în mod evident reduc într-un grad considerabil valoarea de vânzare a acestuia, iar aceasta din urma în ipoteza în care ar exista persoane interesate a cumpăra imobilul astfel cum el este.

Prețul plătit cu ocazia încheierii contractului de vânzare - cumpărare reflectă situația reală a imobilului reprezintă în mod echitabil valoarea contraprestației vânzătorului și sub nicio formă nu poate fi vorba despre un preț derizoriu. Această

susținere reprezintă realitatea faptică, aceasta raportat și la concluziile raportului de expertiză dispus în cauză în vederea evaluării acestui imobil.

Cu alte cuvinte, sub nicio formă nu se poate vorbi despre un preț derizoriu întrucât prețul derizoriu este asimilat lipsei prețului, așa încât contractul în care a fost stabilit va fi nul, ci este vorba despre un preț serios și real, ce corespunde valorii de circulație a bunului transferat, astfel cum rezultă și din compararea cu concluziile expertizei.

Chiar dacă, în conformitate cu dispozițiile codului fiscal, valoarea de vânzare este valoarea de piață de la momentul transferului, nu se poate vorbi despre o valoare necorespunzătoare, având în vedere prețurile practicate de către notarii publici și prețul clădirilor din evidențele contabile ale societății.

Este necesar a se avea în vedere și vechimea clădirilor, acestea având o stare de uzură avansată, precum și faptul că acestea sunt încorporate în alte clădiri, intrarea în acestea se face prin proprietatea unei alte persoane etc, situații care reduc în mod considerabil valoarea bunului.

Având în vedere faptul că, la momentul încheierii contractului starea de uzură în care se afla imobilul era evidentă, prețul convenit de recurentă părțile era proporțional cu aceasta.

Chiar dacă judecătorul sindic a reținut în hotărârea pronunțată faptul că, la data vânzării, imobilele aveau o valoare de piață stabilită prin expertiză, de 20.000 de euro, iar valoarea la care s-a vândut acest imobil reprezintă doar 30,25% din valoarea lor de piață, arată că valoarea stabilită de către expertul numit în cauză excede valorii reale a acestor imobile și aceasta raportat la toate cele menționate mai sus, precum și la valorile notariale din grila acestora.

În ceea ce privește transferul autoutilitarei MERCEDES-BENZ SPRINTER, culoare albă, serie șasiu WDB903663R682970, serie caroserie 016., an de fabricație 2006, arată că prețul stabilit de către părțile contractante, respectiv de către societatea vânzătoare și persoana fizică cumpărătoare este unul real, ce corespunde valorii de circulație a bunului transferat, valoare care este determinată de starea bunului de la momentul încheierii acestei tranzacții.

Recurenta a depus la dosarul cauzei fișa mijlocului fix din care rezultă valoarea de inventar la momentul intrării în patrimoniul acesteia în sumă de 21.564 euro, respectiv 88.640 lei la cursul de 4,1 lei/euro din septembrie 2004. Până la momentul înstrăinării acestui autoturism, valoarea amortizată este de 88.640,37 lei (1.477 lei/lună-amortizare lunară), valoarea rămasă fiind aceea de 0 lei.

Chiar dacă, în conformitate cu dispozițiile codului fiscal, valoarea de vânzare este valoarea de piață de la momentul transferului, se poate vorbi despre o valoare necorespunzătoare, având în vedere și situația de fapt care a determinat scăderea considerabilă a prețului autoturismului din litigiu, respectiv aceea că în cursul anului 2009 autoturismul MERCEDES-BENZ SPRINTER a avut nevoie de mai multe reparații, astfel că, la data de_ Donath Service SRL i-a eliberat devizul de reparație în valoare de 15.821 lei. La momentul încheierii tranzacției, atât societatea vânzătoare, cât și persoana fizică cumpărătoare aveau cunoștință despre starea tehnică a autoturismului și au avut în vedere această stare la stabilirea prețului.

În mod greșit, instanța de fond arată că, față de raportul de expertiză efectuat în cauză, valoarea de piață este mult mai mare decât cea cu care s-a vândut acest autoturism, având în vedere că, așa cum rezultă din raportul de expertiză, expertul numit în cauză a dat valoarea autoturismului raportat la prețul de catalog, acesta nici măcar nu a văzut autovehiculele ce fac obiectul prezentului litigiu.

Faptul că pârâtul L. -Pap A. nu a probat efectuarea vreunei cheltuieli având ca obiect reparația acestuia autoturism, ulterior dobândirii lui, nu poate determina prezumția de care se folosește judecătorul sindic, respectiv că vânzătorul a folosit sau a putut să folosească autovehiculul așa cum 1-a dobândit. Sub aspectul valorii pe care o avea autoturismul la momentul încheierii transferului dreptului de proprietate, nu are niciun fel de relevanță dacă cumpărătorul a folosit acest autovehicul în starea în care se afla sau nu. Cu certitudine, însă, au relevanță la stabilirea gradului de uzură reparațiile necesare, așa cum rezultă din antecalculul întocmit de S.C. Donath Service S.RX.

În ceea ce privește autoturismul VW TOUAREG, recurenta arată că prețul stabilit de către părțile contractante, respectiv de către societatea vânzătoare și persoana fizică cumpărătoare este unul real, ce corespunde valorii de circulație a bunului transferat, valoare care este determinată de starea bunului de la momentul încheierii acestei tranzacții.

Recurenta a depus la dosarul cauzei fișa mijlocului fix din care rezultă valoarea de inventar la momentul intrării în patrimoniul său în sumă de 43.000 euro, respectiv 155.040,8 lei la cursul de 3,6056 lei/euro din iulie 2005. Până la momentul înstrăinării acestui autoturism, valoarea amortizată este de 144.704 Iei (2.584 lei/lună-amortizare lunară), valoarea rămasă fiind aceea de 10.336 lei.

În cursul anului 2009 autoturismul VW TOUAREG a avut nevoie de mai multe reparații, astfel că la data de_ Donath Service SRL i-a eliberat devizul de reparație în valoare de 59.014 lei.

Tocmai starea în care se afla autoturismul a avut incidență în stabilirea prețului, întrucât la momentul încheierii tranzacției, atât societatea vânzătoare, cât și persoana fizică cumpărătoare aveau cunoștință despre starea tehnica a acestuia.

In mod greșit, instanța de fond arată că, față de raportul de expertiză efectuat în cauză, valoarea de piață este mult mai mare decât cea cu care s-a vândut acest autoturism, având în vedere că, așa cum rezultă din raportul de expertiză, expertul numit în cauză a dat valoarea autoturismului raportat la prețul de catalog, acesta nici măcar nu a văzut autovehiculele ce fac obiectul prezentului litigiu.

Față de faptul că pârâta H. A. M. nu a probat efectuarea vreunei cheltuieli având ca obiect reparația acestui autoturism, ulterior dobândirii lui, nu poate determina prezumția de care se folosește judecătorul sindic, respectiv că vânzătorul a folosit sau a putut să folosească autovehiculul așa cum 1-a dobândit. Sub aspectul valorii pe care o avea autoturismul la momentul încheierii transferului dreptului de proprietate, nu are niciun fel de relevanță daca cumpărătorul a folosit acest autovehicul în starea în care se afla sau nu. Cu certitudine, însă, au relevanță la stabilirea gradului de uzură reparațiile necesare, așa cum rezultă din antecalculul întocmit de S.C. Donath Service S.R.L.

Ceea ce este comun tuturor celor trei transferuri ale drepturilor de proprietate (imobilele și cele două autoturisme), și pe care instanța de fond le și analizează împreună, le va analiza mai jos, prin aceleași motive de recurs, arătând următoarele:

În cauză, singura condiție dovedită, dar insuficientă în catalogarea celor 3 transferuri ca făcute în frauda altor persoane și cerută de articolele 79-85 din Legea 85/2006, este încheierea contractelor de vânzare-cumpărare pe parcursul celor 3 ani precedenți deschiderii procedurii insolvenței. Acest lucru nu este o condiție suficientă pentru a justifica admiterea acțiunii în anularea acestor acte.

Se vorbește, în motivarea hotărârii pronunțate de către judecătorul sindic, despre faptul că atât vânzătorii, cât și cumpărătorii cunoșteau subevaluarea vădită a activelor transferate, fapt care îi califică pe dobânditori ca fiind de rea credință, și imprimă transferurilor caracter fraudulos, dată fiind intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditor. Pin contractele de vânzare -cumpărare nu au urmărit transferuri cu caracter fraudulos și nicidecum nu s-au făcut aceste transferuri în daune creditorilor. Se poate vorbi despre un act juridic anulabil numai în măsura în care creditorii au fost lezați din punct de vedere material la momentul încheierii contractului.

Analizând actele prin care s-au făcut transferurile dreptului de proprietate, se poate afirma cu certitudine că creditorii nu au fost lezați din punct de vedere material la momentul încheierii acestora. Pe de o parte, actele nu au fost încheiate cu intenția de a sustrage bunuri de la urmărire, iar pe de altă parte, prețul din aceste acte este unul corect și real.

Susține acest fapt referindu-se în mod special la lipsa intenției de a sustrage bunuri în mod fraudulos de la urmărire (având în vedere distanța în timp de la încheierea actului și cererea de insolvență), dar mai ales raportat la prețul din aceste contracte, preț real, serios și reprezentând echivalentul bunurilor în starea în care se aflau.

În conformitate cu dispozițiile art. 1303 C.civ. prețul vânzării trebuie să fie serios și determinat de părți. Textul din Codul Civil trebuie să fie interpretat în cauza de față în sensul urmărit de către legiuitorul din procedura insolvenței, adică acest preț să reflecte valoarea corespunzătoare a bunului, iar prestațiile părților să nu fie vădit disproporționate.

Prețurile stabilite de către părțile contractante sunt reale, ele corespund valorii de circulație a bunurilor transferate, valoare ce este determinată și de starea bunurilor de la momentul încheierii acestor tranzacții, așa cum a expus mai sus, pentru fiecare dintre aceste bunuri.

Art. 80 alin. (1) lit. c invocat de către reclamantă poate fi folosit în promovarea acțiunii în anularea actului care transferă drepturi doar dacă lichidatorul poate face dovada participării la fraudă a cocontractanților, adică intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori.

La momentul încheierii actelor ce fac obiectul prezentei acțiuni nu exista iminența unei eventuale insolvențe a societății, iar existența unor debite în contabilitatea unei firme este de notorietate și nu presupune falimentul.

Nu corespunde realității ceea ce se a afirmat lichidatorul că recurenta ar fi fost determinată de controlul fiscal realizat de ANAF-DGFP C. să înstrăineze bunurile din litigiu. Decizia de impunere nr. 636/_ a D.G.F.P. C. a fost emisă ulterior încheierii actului prin care s-a transferat dreptul patrimonial asupra bunului mobil. Așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală, aceasta a fost suspendată începând cu data de_ și a fost reluată începând cu data de_ . Arată că nici societatea debitoare și nici terțul dobânditor nu aveau cum să știe, la momentul încheierii actelor a căror anulare se cere, că se va ajunge la o decizie de impunere.

Buna lor credință în realizarea acestui act trebuie să fie analizată și din perspectiva momentului în care acesta s-a încheiat. Dacă cele două părți urmăreau fraudarea unor eventuali creditori, ar fi încheiat actul imediat duna suspendarea inspecției fiscale, mai ales că la acel moment nu știau dacă si când se va relua controlul asupra recurentei.

In mod greșit, instanța de fond a reținut faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 80, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 85/2006, pentru toate cele trei transferuri patrimoniale, astfel cum a arătat deja separat pentru fiecare dintre cele trei transferuri, în cauză nu se poate vorbi despre o prestație a debitorului ce o depășește vădit pe cea primită.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr. 3599/2012 a Tribunalului S. izat C., și pe cale de consecință respingerea cererilor formulate de către lichidatorul special C. I. S.P.R.L, împotriva recurentei, în dosarele cu nr._ ,_ ,_ și_ *, toate conexate la prezentul dosar, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței a declarat recurs SC BRD - G. S. G. SA

solicitând admiterea recursului, și în principal, casarea sentintei nr. 3599/2012 si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, iar în subsidiar, modificarea sentintei nr. 3599/2012 si respingerea cererii de anulare formulata de catre C. I.

, ca neintemeiata si admiterea cererii reconventionale formulate de catre aceasta.

În motivarea recursului s-a arătat că sentinta pronuntata de catre prima instanta este nelegala si neintemeiata avand in vedere că recurenta a invocat nulitatea absoluta a contractului de creditare firma intervenit intre H. A-driana

M. si debitoarea MHO C., insa prima instanta nu a solutionat acest aspect retinand ca nu a fost sesizata cu o cerere in vederea constatarii nulitatii contractului.

Prin intampinarea depusa in fata primei instante a invocat (in subsidiar fata de apararile principale) si nulitatea absoluta a contractului de creditare, ulterior sustinand acest aspect in fata primei instantei astfel cum s-a consemnat in incheierile de sedinta aflate la dosarul cauzei la filele 192 si 203. Astfel cum a aratat si in intampinarea depusa, debitoarea MHO C., aflata in faliment, nu detinea capacitatea juridica de folosinta pentru a contracta credite, avand in vedere ca legea nr. 85/2006 limiteaza debitoarea doar la desfasurarea si realizarea operatiunilor de lichidare a patrimoniului (potrivit art 116 si urmatoarele din aceasta lege). Mai mult, contractarea unui credit — chiar daca debitoarea nu se afla in procedura de faliment — presupunea aprobarea adunarii creditorilor intrucat excede notiunii de operatiune curenta si conduce la agravarea datoriilor debitoarei aflata in insolventa. Asadar debitoarea MHO C. nu detinea capcitatea juridica necesara perfectarii contractului, dispozitiile imperative ale legii nr. 85/2006 fiind incalcate cu ocazia contractarii creditului de catre debitoare.

Raportat la aspectul retinut de catre prima instanta in sensul ca nu ar fi fost sesizata cu o cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului de creditare, se observa ca nulitatea unui contract se poate invoca atat pe calea unei actiuni/cereri cat si ca un mijloc de aparare. In prima situatie instanta sesizata se va pronunta asupra nulitatii actului juridic, iar in cea din urma ipoteza — invocarea nulitatii ca mijloc de aparare — instanta nu se pronunta si nu constata nulitatea actului juridic prin dispozitiv (nefiind sesizat cu o cerere in acest sens) insa va putea respinge pretentiile reclamantului pe acest considerent. În cauya parata se afla in a doua situatie, respectiv a invocat nulitatea contractului de creditare ca un mijloc de aparare fata de actiunea introdusa de catre reclamant, urmarind paralizarea acesteia.

Recurenta arată că avea calitatea de creditor fata de H. A. M. care prin contractul de fidejusiune depus la dosarul cauzei a devenit debitoarea noastra.

Astfel justificam un interes concret si legitim (urmarind pastrarea sumelor de bani in patrimoniul debitoarei noastre) in vederea invocarii nulitatii contractului de creditare, prin care o suma mare de bani s-a imprumutat de catre H. A. M. catre MHO C., lipsita de capacitate de folosinta necesara perfectarii unui asemenea contract

Efectul nulitatii consta in desfiintarea actului juridic incheiat cu nerespectarea conditiilor de validitate si prin aceasta restabilirea legalitatii. Asadar, in speta contractul de creditare - "tidul" debitoarei MHO C. cu privire la suma de bani a carei restituire se solicita prin actiunea formulata de lichidatorul acestei societati — este desfiintat, avand in vedere ca debitoarea MHO C. nu a detinut capacitatea juridica de folosinta necesara perfectarii acestui contract, si nu produce nici un efect. In consecinta, actiunea formulata de lichidatorul debitoarei MHO C. prin care se urmareste dobandirea sumei de 247.765,77 lei este lipsita de legalitatea si temeinicie, avand in vedere ca aceasta suma de bani nu s-a aflat in patrimoniul debitoarei in mod legal. In aceste conditii debitoarea MHO C. nu este indreptatita sa solicite si sa primeasca suma de bani sus-mentionata. Singura pesoana care ar putea solicita restituirea sumei de bani ar fi H. A. M., care a perfectat contractul de creditare nul cu debitoarea MHO C., si in a carei patrimoniu ar putea reveni suma de bani (ca urmare a principiului repunerii partilor in situatia anterioara).

Raportat la aspectele sus-expuse apreciaza ca prima instanta era obligata sa analizeze nulitatea absoluta a contractului de creditare (chiar daca nu ar fi putut constata prin hotarare nulitatea acestui act juridic) si ca urmare sa respinga actiunea lichidatorului judiciar ca nelegala. Aceasta intrucat debitoarea MHO C. nu este titulara reala a sumelor de bani a caror restituire se urmareste de catre lichidatorul judiciar al debitoarei.

In concluzie, solicita instantei de recurs sa dispuna in temeiul art 312 alin 5 C.pr.civ casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instantei, astfel incat aceasta sa solutioneze cauza cu luarea in considerare si a nulitatii absolute a contractului de creditare perfectat intre H. A. si SC MHO C. SRL.

Recurenta precizează că a aratat in fata primei instante ca plata sumei de

58.100 euro in favoarea sa — prin intermediul contului bancar in care s-a inregistrat creditul — s-a efectuat de catre fidejusorul H. A. M. .

Se arată că a acordat un credit in valoare de 57.000 euro societatii MHO C.

. Restituirea creditului a fost garantata de catre fidejusoarea H. A. M., care renuntase la benefîciile de discutiune si de diviziune, obligandu-se practic in mod solidar cu debitoarea la restituirea creditului. Aceste aspecte rezulta din contractul de fidejusiune care este depus la dosarul cauzei. Fidejusoarea in urma valorificarii unor imobile aflate in propriul patrimoniu a decis restituirea creditului, evident pentru a evita eventuala executarea silita asupra patrimoniului acesteia, in urma deschiderii procedurii de faliment fata de imprumutata principala, societatea comerciala MHO C. . Suma de 58.120 euro s-a depus de catre fidejusor in contul bancar aferent creditului acordat, cont care a fost deschis pe numele debitorului principal, respectiv MHO C. .

Precizează ca, cu ocazia contractarii unui credit, acesta se elibereaza, iar ratele de credite se restituie prin intermediul unui cont bancar aferent creditului respectiv. Asadar toate operatiunile aferente creditului -si eventualele plati efectuate de garantii imprumutatului principal - se deruleaza prin intermediul acestui cont bancar. Avand in vedere aceste aspecte fidejusorul a depus suma de bani necesara

restituirii creditului in contul deschis pe numele debitoarei. Faptul ca fidejusoarea

H. A. M. a dorit restituirea sumei de bani in aceasta calitate rezulta din inscrisurile depuse la dosarul cauzei. Astfel cum rezulta din extrasul de cont al fidejusoarei H. A. M., aflat la fila 187 din dosarul cauzei in data de_ Z.

L. a achitat in favoarea acesteia suma de 47.000 euro, cu tidu de pret al unui apartament vandut de fidejusoare (contractul de vanzare-cumparare intre Z. L. si H. A. M. se afla la fila 158). In aceasi zi, fidejusoarea a mai depus in contul propriu suma de 22.650 euro. Aceste sume de bani au fost transferate ulterior in contul SC MHO C. in vederea restituirii creditului de catre fîdejusoare. Mai mult si din pozitia procesuala exprimata de catre H. A. M. a reiesit in mod clar ca aceasta a facut plata sumei de 58.120 euro in vederea restituirii creditului in nume propriu, in calitate de fîdejusor. Si este firesc ca fidejusoarea sa doreasca sa achite propriile datorii pentru a evita o eventuala executare silita si vanzarea bunurilor sale la un pret redus si posibil sub valoarea de piata a acestora, urmarind excluderea riscului de a suferi pierderi mai mari astfel. Mai mult, se observa ca H. A. M. nu a justificat nici un interes in vederea creditarii societatii MHO C., fata de care se deschisese cu 3 zile in prealabil procedura de faliment. O asemenea creditare ar fi fara ratiune, intrucat debitoarea aflata in faliment nu mai poate desfasura nici o activitate comerciala, nu isi poate redresa activitatea (nici asociatii, nici administratorul nu ar mai beneficia in urma acesteia), urmand ca bunurile sale sa fie lichidate in vederea acoperirii masei credale. Nu in ultimul rand se observa si din contractul de creditare din_ ca intentia clara a H. A. M. era acea de a restitui creditul acordat de catre parata.

De asemenea, se mai observa ca debitoarea nu detinea fonduri banesti proprii. iar sumele de bani cu care a fost creditat contul bancar al debitoarei SC MHO C. SRL au fost depusi de catre fidejusoare, acest aspect rezultand exptes din extrasul de cont bancar aflat la dosarul cauzei si mentionat mai sus. Mai mult suma cu care a fost creditat contul bancar al debitoarei falite a constat in datoria exacta din contractul de credit dintre debitoare si subscrisa care reprezinta si datoria la care s- a obligat fîdejusorul in temeiul contractului de fîdejusiune, nici mai mult nici mai putin, de unde rezulta ca fidejusoarea si-a platit propria datorie pe care debitoarea o avea fata de subscrisa.

In concluzie, arata recurenta ca a primit plata datoriei din partea fidejusoarei

H., si nu a dispus de fondurile banesti ale societatii MHO C., aceasta nu detinea astfel de fonduri, aflandu-se in insolventa. Astfel admiterea actiunii in anulare este nelegala si neintemeiata. De altfel, arata ca subscrisa a aflat despre deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei prin notificarea formulata de catre lichidatorul judiciar si care i-a parvenit in data de 6 octombrie 2010, in consecinta ulterior stingerii creantei debitoarei SC MHO C. SRL prin plata efectuata de catrer fidejusoare din data de_ . Prin urmare sub nicio forma nu se poate retine reaua credinta a recurentei, cu atat mai mult cu cat inclusiv Notificarea referitoare la deschiderea procedurii insolventei debitoarei SC MHO C. SRL a fost publicata in Buletinul Procedurilor I. entei la data de_, deci ulterior efectuarii platii de catre fidejusoare.

In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de catre parata, se arata prima instanta in mod neintemeiat a respins aceasta ca inadmisibila.

Recurenta arata că a solicitat prin cererea reconventionala formulata constatarea aspectului ca transferul patrimonial incheiat prin debitarea contului

falitei cu suma de 58.120 euro de catre subscrisa reprezinta plata datoriei realizata de catre parata H. A. M. in temeiul contractului de fidejusiune incheiat intre aceasta cu subscrisa ladatade_ .

Prima instanta a retinut in esenta ca nu este compatibila cu procedura de insolventa o cerere reconventionala formulata in contradictoriu cu Hchidatorul, precum si ca cererea subscrisei intemeiata pe art 111 C.pr.civ este o actiune provocatorie care tinde la confîrmarea indreptatirii noastre de a incasa suma de

58.100 euro de la debitoare, ceea ce este inadmisibil.

In ceea ce priveste primul aspect recurenta observa ca potrivit art 149 C.pr.civ legea nr. 85/2006 se completeaza cu prevederile codului de procedura civila, in masura care este compatibila cu acestea. Nu exista nici o prevedere legala care sa excluda expres posibilitatea formularii unei cereri reconventionale in contradictoriu cu lichidatorul unei debitoare aflate in faliment. Cererea reconventionala s-a reglementat in esenta in vederea solutionarii in cadrul aceluiasi proces a aspectelor litigioase care prezinta o relatie stransa intre ele, respectiv pentru a asigura posibilitatea in favoarea paratului de a invoca pretentii proprii impotriva reclamantului. In speta, prin cererea reconventionala subscrisa am urmarit sa se constate ca plata sumei de 58.120 euro s-a realizat de catre H. A. M. in calitatea acesteia de fidejusor, si nu de catre debitoarea MHO C. care nu a detinut fonduri necesare in acest sens. Este evident ca cererea reconventionala prezinta o stransa legatura cu actiunea reclamantului, vizand acelasi aspect, respectiv plata sumei de 58.120 euro in favoarea subscrisei si paralizand, prin admiterea ei, pretentiile lichidatorului judiciar. Cat timp reclamantul solicitarea anularea acestei plati, sustinad ca plata s-a realizat de catre debitoarea aflata in faliment, subscrisa am formulat cererea reconventionala pentru a se constata ca alta persoana decat debitoarea a efectuat plata sumei de catre subscrisa. In ipoteza in care se neaga posibilitatea formularii actiunii reconventionale intrucat reclamant in proces este lichidatorul se incalca dreptul la aparare. Chiar daca debitoarea MHO

C. aflata in faliment detine calitate de parata in cauza, lichidatorul — reclamant al acestei debitoare in acest proces reprezinta si interesele debitoarei. Astfel ar fi nejustificat sa nu se admita posibilitatea de a formula o cerere reconventionala in vederea apararii drepturilor si intereselor noastre.

Cu privire la al doilea aspect, observa ca astfel cum s-a retinut in doctrina1 actiunea in constatare provocatorie este acea actiune prin care o persoana este provocata sa isi dovedeasca dreptul in baza caruia se prevaleaza public de anumite pretentii sub sanctiunea de a nu-1 mai invoca. Este evident ca in speta subscrisa nu a formulat o asemenea actiune, scopul cererii noastre reconventionale fiind acela de a stabili ca plata s-a efectuat de fidejusoare, si nu acela de a provoca lichidatorul debitoarei sa dovedeasca un drept de care s-ar prevala public. Din contra, subscrisa a urmarit lamurirea unei situatii de incertitudine privind incasarea sumei de 58.120 euro, dat fiind ca s-a formulat actiunea in anulare a platii din partea lichidatorului. O asemenea actiune este o actiune in constatare declaratorie prin care se tinde la constatarea judecatoreasca a existentei sau inexistentei unei situatii juridice ori a unui drept, pentru a se inlatura astfel o stare de incertitudine. Asadar actiunea formulata este admisibila, prima instanta in mod neintemeiat respingand aceasta.

Analizând recursurile formulate, curtea reține următoarele:

Argumentele invocate de către recurenta SC MHO C. SRL, prin administrator special, în susținerea recursului formulat în cauză, argumente prin care sunt reiterate apărările formulate de către aceasta asupra fondului cauzei, pot

fi încadrate într-un singur motiv de recurs, respectiv cel privind împrejurarea că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește recursul SC BRD - G. S. G. SA, în cuprinsul acestuia au fost invocate în mod expres motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 din codul de procedură civilă vizând faptul că prin hotărârea dată, instanța a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 și că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Referitor la susținerile recurentei SC BRD - G. S. G. SA privitoare la

soluț ia pronunț ată d e c ătre judec ătorul s ind ic asupr a argu me n telor p âr âte i pr iv ito ar e

l a nul itate a absolu tă a con tr ac tulu i de cred itare ș i asupr a cerer ii reconvenț io n ale

formulate

, curtea reține că acestea sunt nefondate.

Astfel, deși este corectă aprecierea acestei recurente asupra posibilității invocării nulității actului juridic atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție, curtea reține că aprecierea eronată a judecătorului sindic în sensul că nulitatea ar fi trebuit solicitată pe calea unei cereri nu a condus la neanalizarea acestei apărări a pârâtei, arătându-se în mod expres și temeinic, în cuprinsul sentinței atacate, faptul că pârâtele nu au justificat nici un interes în formularea apărării vizând pretinsa nulitate absolută a contractelor de creditare.

Ori, curtea constată că apărarea pârâtei recurente a fost avută în vedere de către instanța de fond la soluționarea cauzei, fiind înlăturată motivat, astfel că, sub acest aspect, procedural, alegațiile recurentei sunt neîntemeiate.

Mai mult, trebuie reținut că aprecierea instanței de fond este corectă în ceea ce privește lipsa de interes a pârâtei în invocarea nulității absolute a convenției de credit în cadrul acțiunii formulate de către lichidatorul judiciar, în raport de împrejurarea că o eventuală constatare a nulității absolute a convenției de creditare nu este de natură să valideze plata efectuată în contul acestei convenții la datele de

17 septembrie 2010, întrucât operațiunea efectuată în data mai sus menționată, chiar dacă ar constitui o operațiune de restituire a prestațiilor ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de creditare, sunt nule, în temeiul art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Astfel, potrivit doctrinei în materia efectelor nulității, în ipoteza de față, în care actul juridic a fost executat până în momentul declarării nulității, aplicarea nulității înseamnă desființarea retroactivă a actului, precum și restituirea reciprocă sau, după caz, unilaterală a prestațiilor efectuate în temeiul acelui act, cocontractantul dobândind calitatea de creditor al celeilalte părți pentru restituirea prestației la data constatării nulității.

Ori, restabilirea legalității invocată de către recurenta SC BRD - G. S. G. SA nu poate conduce la ignorarea unor dispoziții legale imperative precum cele ale art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, care arată că toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule, fără a distinge între operațiuni de executare a unei obligații contractuale de plată ori a unei obligații de restituire a unei prestații ca urmare a constatării nulității absolute a convenției care a stat la baza acesteia.

Constatarea nulității convenției de creditare, constatare ulterioară deschiderii procedurii insolvenței în ceea ce o privește pe debitoare, nu poate produce decât efectul dobândirii calității de creditoare a pârâtei, creditoare care își poate acoperi dreptul său de creanță doar prin urmarea procedurii concursuale prevăzute de

Legea nr. 85/2006, neputându-i-se recunoaște vreo preferință de plată în detrimentul celorlalți creditori, în absența unor dispoziții legale în acest sens.

Prin urmare, din cele arătate se constată că apărările pârâtei privitoare la alegata nulitate a contractului de creditare nu sunt de natură să conducă la înlăturarea prevederilor art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 în cauză, astfel că, pe cale de consecință, se impune concluzia că pârâta nu a justificat niciun interes în a solicita analizarea, pe cale de apărare de fond, a nulității absolute a contractului de credit încheiat cu debitoarea.

În ceea ce privește criticile formulate asupra soluției pronunțate asupra cererii reconvenționale, curtea constată că în mod corect a apreciat judecătorul sindic că, în raport de persoana care justifică în cauză legitimare procesuală activă, respectiv lichidatorul judiciar, ca titular al acțiunii de constatare a nulității plăților efectuate după deschiderea procedurii insolvenței, reclamanta reconvențională SC BRD - G.

S. G. SA nu își poate valorifica propriile pretenții într-o acțiune al cărei titular este lichidatorul judiciar, ci împotriva debitoarei.

Împrejurarea că, în formularea acțiunilor cu care este sesizată o instanță, este necesară respectarea anumitor aspecte procedurale, printre care și aceea a unui anumit cadru procesual sub aspectul părților, nu reprezintă un fapt de natură a aduce atingere dreptului la apărare, astfel cum invocă în mod neîntemeiat recurenta, cu atât mai mult cu cât în concret, deși cererea reconvențională a pârâtei a fost respinsă ca inadmisibilă, apărările formulate de către aceasta în susținerea cererii vizând împrejurarea că transferul patrimonial reprezintă plata datoriei de către pârâta H. A. M. în temeiul contractului de fidejusiune încheiat cu SC BRD - G. S. G. SA la data de_, au fost analizate de către judecătorul sindic cu ocazia soluționării cauzei, constatându-se neîntemeiate, astfel că nu se poate reține că apărarea pârâtei sub acest aspect a fost afectată, atâta timp cât susținerile sale au făcut obiectul analizei instanței de fond.

Prin urmare, în raport de împrejurarea că cererea reconvențională a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă în raport de împrejurarea că cererea principală a fost formulată de către lichidatorul judiciar, curtea constată că, în cauză, este inutilă analizarea criticilor vizând caracterul declaratoriu sau provocatoriu al acțiunii în constatare formulate pe cale de cerere reconvențională.

Referitor la motivele de recurs invocate de ambele recurente vizând operațiunile de plată a sumei de 58.100 de euro către SC BRD - G. S. G. SA, curtea reține că regula de principiu consacrată de art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, este aceea că, având în vedere situația de excepție în care se află debitorul, prin intrarea în procedura insolvenței, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitorul insolvent ulterior deschiderii procedurii nu mai pot fi efectuate decât sub controlul persoanelor abilitate să monitorizeze procedura, în special judecătorul sindic, sub sancțiunea nulității absolute.

În speță, deschiderea procedurii simplificate a falimentului debitoarei SC MHO

C. SRL s-a realizat prin încheierea nr. 592/CC/_, ca urmare a solicitării debitoarei în acest sens, iar depunerea în cont a sumei anterior menționate a avut loc la_, fără a exista o autorizare a judecătorului sindic în acest sens, aspecte necontestate de către pârâți.

În ceea ce privește persoana care a efectuat plata în cauză, curtea reține că judecătorul sindic a interpretat corect probatoriul administrat în cauză apreciind că debitoarea SC MHO C. SRL a fost aceea care a realizat operațiunea de plată, subsecvent creditării acesteia de către pârâta H. A. M. .

Astfel, potrivit mențiunilor exprese din cuprinsul convenției intitulată ";contract de creditare"; încheiat la data de_, pârâta H. A. M. a creditat societatea comercială al cărei administrator era, respectiv pe debitoarea SC MHO C. SRL, cu suma de 58.100 de euro.

Ori, acest înscris probează dincolo de orice îndoială voința părților contractante în sensul de a încheia un contract de creditare în vederea achitării de către debitoare a liniei de creditare contractată de către aceasta, nefiind întemeiate susținerile recurentelor în sensul că pârâta H. A. M. ar fi achitat creditul în calitatea sa de fidejusor, efectuarea operațiunile ulterioare de plată prin intermediul contului debitoarei, însă de către pârâta H. A. M., neprezentând relevanța probatorie susținută de către pârâte în cauză, odată ce, prin încheierea acestei convenții, titular al dreptului de dispoziție asupra sumei menționate a devenit persoana juridică, fiind de natura evidenței că pârâta H. A. M., în calitatea sa de administrator al debitoarei, a acționat în numele acesteia din urmă în vederea efectuării operațiunilor de plată, iar nu în calitate de fidejusoare.

Această concluzie este susținută și de mențiunea ";creditare firmă"; existentă în cuprinsul ordinului de plată nr. 2/_ prin care plătitoarea H. A. M. virează către beneficiara SC MHO C. SRL suma de 58.100 de euro.

Având în vedere această situație de fapt, cum după data deschiderii procedurii s-a ridicat debitoarei dreptul de administrare constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea, plățile efectuate în cauză de către administratorul statutar al debitoarei după deschiderea procedurii insolvenței sunt nule, chiar dacă acestea au fost făcute din sursele proprii ale administratorului statutar care, astfel cum s-a reținut mai sus, deși a cunoscut starea de insolvență a debitoarei, și-a manifestat voința în sensul creditării acesteia, devenind astfel doar un creditor al debitoarei și renunțând la dreptul său de dispoziție asupra sumei ce a fost virată în contul debitoarei.

În ceea ce privește aspectul invocat de către recurenta SC MHO C. SRL, prin administrator special, al necunoașterii, la data efectuării operațiunii de plată, a soluției de deschidere a procedurii simplificate, curtea reține că, în conformitate cu art. 129 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă, părțile au obligația de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, astfel că, în raport de împrejurarea că cererea de deschidere a procedurii a fost promovată de însăși societatea debitoare, aceasta nu își poate invoca cu temei în susținerea intereselor sale propria culpă, întrucât, potrivit regulii "nemo auditur propriam turpitudinem allegans";, nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze în fața justiției de propria culpă pentru a valorifica un drept, invocând nerespectarea de către el însuși a unor norme legale.

În ceea ce privește existența unei nulități absolute a convenției de creditare, invocată de către recurenta SC BRD - G. S. G. SA, curtea reține, suplimentar celor mai sus arătate cu privire la acest aspect, că nulitatea absolută a operațiunii juridice de plată intervenită ca urmare a fraudării legii de către debitoare, respectiv a prevederilor art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, nu poate fi acoperită prin constatarea nulității absolute a convenției de creditare în executarea căreia s-a realizat plata în cauză, întrucât nulitatea absolută a operațiunii de încasare a plății datoriei se răsfrânge și asupra unei posibile restituiri a unor prestații efectuate în cuantumul unei convenții nule absolut, în virtutea principiului ";fraus omnia corrumpit".

Prin urmare, reținând ca fiind conforme situației de fapt probate în cauză concluziile judecătorului sindic în ceea ce privește persoana care a efectuat plata în

cauză, curtea constată că argumentele formulate de recurenți în recursurile declarate sunt neîntemeiate.

Referitor la motivele de recurs formulate de recurenta SC MHO C. SRL privitor la dispozițiile sentinței nr. civile nr. 3599/2012 a Tribunalului S. izat C. vizând con tr ac tele de v ânz are cu mp ăr are a imo b ilelor t e ren in tr av il an, c as ă ș i

gr ăd in ă, cu cons tru c ț ie cu des tin aț ie mo ar ă, b irour i ș i bru tăr ie ș i au toveh iculelor VW

T ouareg ș i Mercedes Benz Spr in ter

, curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 79 din Legea nr. 85/2006, pot fi supuse controlului judecătorului sindic, în vederea constatării caracterului fraudulos și anulării acestora, actele încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 80 alin. 1 din același act normativ, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de către debitor prin actele expres enumerate de legiuitor în acest text legal.

C. ea constată că judecătorul sindic a reținut în mod temeinic că în cauză au fost întrunite condițiile prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 pentru toate cele trei transferuri patrimoniale, respectiv aceste înstrăinări au constituit operațiuni comerciale în care prestația debitoarei a depășit vădit contraprestația primită.

Această constatare s-a întemeiat pe concluziile rapoartelor de expertiză tehnică judiciară întocmite în cauză, probă științifică ale cărei concluzii nu au fost înlăturate de părți prin dovedirea contrariului, valorile de piață ale celor trei active în cauză, stabilite de cei doi experți fiind de 20.000 de euro pentru imobilele arătate, respectiv de 15.000 de euro pentru autovehiculul VW Touareg și de 9.700 de euro pentru autovehiculul Mercedes Benz Sprinter.

Ori, în raport de împrejurarea că, potrivit convențiilor de înstrăinare intervenite între părți, prețul de vânzare al acestor bunuri a fost de 25.000 lei în ceea ce privește imobilele teren și construcții, de 7.021 lei pentru autovehiculul VW Touareg și de 5.950 lei în ceea ce privește autovehiculul Mercedes Benz Sprinter, se constată că, prin raportare la valorile de piață stabilite de către experți în ceea ce privește aceste active, există un dezechilibru vădit al prestațiilor contractuale, fiind îndeplinită astfel cerința legală pentru anularea transferurilor de drepturi patrimoniale prevăzută de art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, prestația debitoarei constând în transmiterea dreptului de proprietate către dobânditor depășind în mod evident, în cazul fiecărui act juridic analizat, contraprestația celeilalte părți contractuale constând în prețul oferit.

C. ea constată că, astfel cum reiese din prevederile art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, în acest caz, frauda debitorului este prezumată de către legiuitor, prin încheierea actului debitorul urmărind sau doar acceptând posibilitatea vătămării creditorilor în beneficiul celui cu care a contractat căruia îi transferă o valoare patrimonială disproporționat de mare în raport de prestația efectiv primită de către acesta.

Ori, în cauză, având în vedere disproporția existentă între valoarea de piață a bunurilor stabilită de concluziile rapoartelor de expertiză și cea stabilită de părțile actelor juridice a căror anulare s-a solicitat, se constată că debitorul a acceptat la încheierea actelor de înstrăinare în cauză fraudarea creditorilor săi.

În susținerea acestei concluzii este și împrejurarea că aceste acte de înstrăinare au intervenit în momentul în care activitatea debitoarei făcea obiectul unui control fiscal astfel că, aceasta, cunoscând anticipat, ca urmare a cunoașterii propriei conduite ilicite din punct de vedere fiscal, efectele pe care acest control le va produce, s-a manifestat activ, prin încheierea actelor obiect al analizei, în sensul diminuării patrimoniului său, fraudând astfel interesele creditorilor săi.

Prezintă relevanță în cauză, după cum a reținut judicios și judecătorul sindic, împrejurarea că persoanele terțe cărora le-au fost înstrăinate imobilele teren intravilan, casă și grădină, cu construcție cu destinație moară, birouri și brutărie și autovehiculele VW Touareg și Mercedes Benz Sprinter aparțin unui cerc restrâns familial al administratorului statutar H. A. M., astfel că se impune concluzia că dobânditorii cunoșteau împrejurarea că bunurile dobândite au fost subevaluate, fiind evidentă, având în vedere calitatea părților, intenția acestora de a sustrage bunuri de la urmărirea lor de către creditori. Mai mult, în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculului VW Touareg, acesta a fost vândut de către debitoare chiar pârâtei H. A. M., care avea calitatea de administrator statutar, astfel că, în raport de aceste constatări, în mod corect au fost reținute ca fiind incidente în cauză și prevederile art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, în ceea ce privește alegațiile recurentei vizând starea în care se găseau cele trei active la momentele înstrăinărilor lor, precum și necesitatea efectuării de reparații la cele două autovehicule, aspecte de natură a înlătura concluzia existenței unei disproporții vădite a prestațiilor părților contractuale, curtea reține că aceste apărări sunt neîntemeiate, în raport de împrejurarea că, în ceea ce privește imobilele, acestea au fost evaluate de către expert prin raportare la starea lor actuală, cu luarea în considerare a degradărilor care impuneau reparații, iar în ceea ce privește autovehiculele în litigiu, devizele de reparație antecalcul nu sunt documente de natură a proba existența efectivă a unor defecțiuni a autovehiculelor la data înstrăinării, care să conducă la concluzia că prețul stabilit în contract a fost serios și proporțional valorii de piață a autovehiculelor la momentul transmiterii proprietății acestora.

Pentru aceste motive, curtea, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, urmează să respingă recursurile declarate de SC MHO C. SRL și SC BRD

- G. S. G. SA împotriva sentinței civile nr. 3599 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. izat C. pe care o va menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursurile declarate de SC MHO C. SRL și SC BRD - G. S.

G. SA împotriva sentinței civile nr. 3599 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. izat C. pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. M. ION A. M. C. M. S.

GREFIER

M. N.

Red. A.M.I./dact. C.G.

2 ex./_

Jud. fond: F.I.Moțu

← Sentința civilă nr. 182/2013. Procedura insolvenței. SRL...		Sentința civilă nr. 6142/2013. Procedura insolvenței. SRL... →

Decizia civilă nr. 11309/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 11309/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)