Decizia civilă nr. 11816/2013. Cererea debitorului. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 11816/2013
Ședința publică din data de 09 D. 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta A. PENTRU
A. A. S. - AAAS, împotriva sentinței civile nr. 1751 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui B. N. cauza privind și pe intimatele SC I. -E. P. DS PRIN LICHIDATOR J. CII I. P. S.
, D. G. A F. P. B. N. IN N. AFP B., având ca
obiect procedura insolvenței - închiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, solicitarea acestuia regăsindu-se la fila 3 din dosar.
Se constată că la data de_, intimata SC I. -E. P. DS, prin lichidator, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară deschise dezbaterile, iar față de absența părților pentru a pune concluzii, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1571/_ a T. ui B. -N. s-a dispus închiderea procedurii falimentului privind pe debitoarea S. I. -E. P.
DS, și radierea acestei societăți comerciale din Registrul C. .
A fost aprobat decontul lichidatorului judiciar Cabinet I. de I.
P. S. pentru suma de 3.000 lei, fără TVA, achitată din fondul de lichidare prev. de art. 4 alin.4 din Legea 85/2006.
A fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri ori responsabilități privitoare la procedură.
Sentința a fost notificată cu D.G.F.P. B. -N. și O. Registrul C. de pe lângă T. B. -N. .
În considerentele sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 155 din 30 ianuarie 2013 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. 371/112/20l3, a fost deschisă procedura simplificate a falimentului la cererea debitoarei S. I. -E. P. DS, în condițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Lichidatorul judiciar a depus un tabel definitiv al creanțelor în care au fost înscriși creditorii :
Administrația F. P. a mun. B. cu o creanță bugetară în sumă de 3.695 lei;
A. pentru A. A. S. B., cu o creanță bugetară în sumă de 424,41 lei.
Lichidatorul judiciar a constatat că societatea debitoare nu deține nici un fel de bunuri și nici nu au fost identificate fapte dintre cele prev. de art.l38 alin.l din lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, astfel că acesta a propus închiderea procedurii insolvenței în baza art. l3l din L.85/2006.
Potrivit art.131 din L.85/2006 privind procedura insolvenței, așa cum a fost modificat prin O.G. nr.173/2008, " în orice stadiu al procedurii … dacă se contată că nu sunt bunuri în averea debitorului… judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat";.
Având în vedere că lichidatorul judiciar a efectuat notificările cu privire la deschiderea procedurii și că a fost depus la dosar și afișat un raport privind închiderea procedurii falimentului, în temeiul art. 131 din Legea nr. nr.85/2006, s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea societății debitoare, a fost aprobat și onorariul lichidatorului judiciar pentru suma de 3.000 lei, fără TVA, conform art. 89 alin. l lit. a din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei practicianului în insolvență, rep. în MO Partea I-a nr.678/_, plata a fost făcută din fondul de lichidare prev. de art. 4 (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Împotriva sentinței a declarat recurs A. pentru A. A.
S. - A.,
solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii si, pe cale de consecința, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei pana epuizarea tuturor etapelor procedurale in vederea recuperării creanțelor.
În motivarea recursului se arată că, prin sentința civila nr. 1751/_ instanța de fond a admis solicitarea lichidatorului judiciar si, pe cale de consecința, a dispus închiderea procedurii de insolventa declanșata impotriva debitoarei.
In motivarea hotărârii pronunțate, instanța de fond a apreciat că, măsura închiderii procedurii de insolventa in temeiul art. 131 din Legea 85/2006 se impune, întrucât in patrimoniul debitoarei nu sunt evidențiate bunurile valorificabile.
Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/1996, prin raportul asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolventa lichidatorul judiciar a apreciat ca "principala cauza care a condus la dizolvarea si lichidarea societății debitoare a constituit-o abandonarea de către administratorul acesteia a oricarei activități a societății si, de asemenea, neconducerea contabilității in conformitate cu legea, fapta care se încadrează in dispozițiile ari. 138 alin, 1 lit d) din Legea 85/2006" iar apoi prin cererea de închidere a procedurii de faliment a debitoarei, lichidatorul susține in mod total aberant ca "lichidatorul judiciar
nu a identificat elemente de natura a atrage răspunderea patrimoniala a administratorului statutar pentru acoperirea pasivului debitoarei. Astfel, cu ușurința se poate constata netemeinicia cererii de închidere, si implicit a sentinței de închidere a procedurii, si lipsa de interes a lichidatorului fata de cauza.
Având in vedere ca nu s-a acoperit pasivul datorat, considera ca in cauza s-ar fi impus aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, respectiv formularea cererii de chemare in judecata, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credala sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a caută modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plați cat mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
Din punctul de vedere al recurentei, pornind de la însăși izvorul creanței solicitate de AAAS, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS B. -N., o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat si folosite in alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagranta el constanta a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150/2002 modificata, conform cărora utilizarea in alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri si se pedepsește conform prevederilor art. 302 (1) Cod penal.
Aceste considerente ar trebui sa constituie motive suficiente pentru ca lichidatorul judiciar sa formuleze cerere de chemare in judecata In temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, Statul Roman, reprezentat in cauza de fata prin A. . a suferit un prejudiciu "a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns in încetare de plați ci si a împrejurării ca obligațiile fata de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului."
Având in vedere contextul prezentat anterior, opinia recurentei este ca lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 si urm. din Legea 85/2006,.
Este evidentă, deci, încălcarea, de către judecătorul-sindic și a principiului roiului său activ, instituit de art. 129 C. proc. civ., potrivit căruia "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului in cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legate. Si vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".
Judecătorul sindic ar fi trebuit in baza art. 129 din Legea 85/2006 sa dispună convocarea adunării creditorilor in vederea analizării oportunității formulării unui cereri de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator având in vedere concluziile din raportul cauzal. Mai mult, conform art. 22 alin. (3) judecătorul ar fi putut sa dispună sancționarea cu amenda judiciara de la 1000 lei la 5000 lei pe lichidatorul judiciar pentru exercitarea atribuțiilor sale cu rea-credinta.
Este evident ca aceste fapte trebuie privite in contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății in încetare de plați. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsita de lichidități tocmai pentru ca, probabil, a fost
administrata cu rea-credinta sau cu neglijenta, creditorii nemaiputându-si recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care sa poată sa-si acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății in incapacitate de plata, atât in ceea ce privește judecarea acestora, cat st in ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpa si de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Pe cale de consecința, având in vedere cele arătate, solicita admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si, pe cale de consecința, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care SC I. -E. P. DS le are de achitat creditorilor.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 1751/_ pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC I. E. P. SONE S. .
În cauză, lichidatorul a arătat că, în patrimoniul debitoarei, nu au fost identificate bunuri în măsură să îndestuleze, măcar în parte, creditorii, astfel că a solicitat închiderea procedurii în temeiul art. 131 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în orice stadiu al procedurii prevăzute de această lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Curtea reține că, potrivit acestor dispoziții legale, în situația în care, din cauza lipsei bunurilor în patrimoniul debitorului și a fondurilor, nu mai poate fi atinsă finalitatea procedurii enunțată de dispozițiile art. 2 din cuprinsul Legii nr. 85/2006, respectiv aceea vizând acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, legiuitorul a apreciat că este contrar interesului economic general să se dispună continuarea procedurii.
Prin urmare, judecătorul sindic în mod corect a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 131 precitate, atâta timp cât nu au fost identificate bunurile în patrimoniul debitoarei.
Criticile vizând nevalorificarea acțiunii întemeiate pe dispozițiile art.
138 din Legea nr. 85/2006 nu pot fi primite în raport de conținutul prevederilor art. 138 alin 3 din Legea nr. 85/2006 pe care recurenta nu l-a valorificat, reproșând lichidatorului o omisiune pentru care legiuitorul a prevăzut o altă cale de îndreptare, respectiv aceea prin care însuși creditorii pot introduce, cu respectarea anumitor condiții prevăzute de lege, o astfel de acțiune în răspundere a membrilor organelor de conducere.
Mai mult, trebuie reținut că acțiunea în răspundere civilă delictuală fundamentată pe acest text de lege are un dublu temei de fapt: starea de
insolvență a societății comerciale asociată cu săvârșirea uneia dintre faptele expres și limitativ enumerate de legiuitor. Răspunderea civilă întemeiată pe art. 138 fiind o răspundere civilă delictuală specială (atipică) trebuie să fie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prevăzute de această normă să răspundă cu averea persoană pentru datoriile societății pe care au condus-o.
În prezenta cauză recurenta, deși a invocat incidența prevederilor art. 138, nu a indicat în mod concret prin care fapte săvârșite de către
persoanele din conducerea debitoarei, anterior deschiderii procedurii insolvenței, s-ar fi cauzat starea de încetare a plăților de către debitoare, simplele afirmații, nesusținute de probe pertinente și concludente, în sensul că fosta conducere a societății ar fi dispus continuarea unei activități păguboase neputând duce în mod automat la aplicarea acestei norme.
Deși este adevărat că statul român, reprezentat prin A. ., a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea faptului că societatea debitoare a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului, imposibilitatea recurentei de a recupera această creanță nu constituie o premisă suficientă care să determine instanța să oblige în mod automat fostul administrator social la plata creanței sau care să împiedice, atunci când sunt îndeplinite condițiile legale, închiderea procedurii insolvenței, cum în mod eronat susține creditoarea.
Având în vedere aceste considerente, curtea, în temeiul textelor de lege sus menționate, a art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul declarat de A. pentru A. A. S. împotriva sentinței civile nr. 1751 din_, pronunțate in dosarul nr._ al T. ui B. N., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de A. PENTRU A. A. S. împotriva sentinței civile nr. 1751 din_, pronunțate in dosarul nr._ al T. ui B. N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | SA M. | ION | A. | M. C. |
GREFIER
M. N.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: I. U.
| ← Încheierea civilă nr. 327/2013. Cererea debitorului. Faliment,... | Sentința civilă nr. 1920/2013. Cererea debitorului. Faliment,... → |
|---|
