Decizia civilă nr. 2703/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 2703/2011
Ședința publică de la 17 I. 2011
PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M.-I. I. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul Z. A. împotriva sentinței civile nr. 3858 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., privind și pe intimatul P. M. C.-N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari reîncadrare pe post.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 16 iunie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA P rin S. civilă nr. 3858 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Z. A. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele: Prin D. nr.729/(...), primarul municipiului C.-N. a dispus reîncadrarea reclamantului începând cu data de (...) în aceeași funcție publică deținută anterior, cu următoarele drepturi salariale: salariu de bază 1799 lei, care cuprindea sporul de vechime, sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009, precum și spor de toxicitate, stabilit distinct, neinclus în salariul de bază, de 120 lei. Temeiul legal indicat de pârât pentru emiterea dispoziției este L. 3. - art.30 și 34, OUG 1., precum și art.63 alin.5 lit.e și art.68 din L. 215/2001. Ulterior, ca urmare a unei adrese primite de la A. J. pentru P. S. C. cu privire la unele nereguli în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., mai exact cu acordarea unor sporuri, primarul a emis o nouă dispoziție, nr.2561/(...), prin care a eliminat sporul destabilitate și sporul de dispozitiv începând cu data de (...), salariul de bază fiind stabilit la 1319 lei, care includea și sporul de vechime. Întrucât reclamantul a apreciat că această din urmă dispoziție este nelegală, a formulat contestație în termenul legal de 5 zile de la data luării la cunoștință, contestație ce a fost respinsă. Principalele motive invocate atât în cuprinsul contestației, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...), precum și neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare. De asemenea, se mai invocă faptul că O. comun nr.(...) al M. M., F. și P. S. și al M. F. P. ce a stat la baza emiterii dispoziției a fost abrogat și ulterior anulat în primă instanță de Curtea de A. C. Instanța a reținut ca fiind relevante în speță următoarele dispoziții legale: Art.30 alin.1 din L. 3. - Î. cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legisau hotărâri ale G.ului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere; Art.4 alin.1 din OUG 1. - Î. cu luna ianuarie 2010, întregul personal dinsectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009; Art.5 alin.1 din OUG 1. - Î. cu luna ianuarie 2010, personalul aflat înfuncție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la 10 din L. nr. 3., care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b; Art.10 din OUG 1. - În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.; Anexa III a L. 3., care cuprinde reglementări specifice funcționarilor publici. A. aceste dispoziții legale, instanța a reținut faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru. Astfel, aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr.2./(...) și aflat în plată la data de (...) era legal acordat, legalitate pe care instanța este obligată să ocerceteze în temeiul art.10 din OUG 1.. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamantului conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, fiind corectă susținerea aceluiași reclamant conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1. să analizeze legalitatea acordului. Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. A. text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv. Instanța a mai reținut și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.3. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare dinsubordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță. Plecând de la această concluzie, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamant - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial). Pe de altă parte, instanța a reținut că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantului a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlaltor sporuri (de toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantului conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporurile care se solicită a fi menținute nu au fost legal stabilite. Mai departe, instanța a înlăturat și argumentele invocate referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (O. comun nr.(...)), pentru următoarele considerente: D. contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, acesta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L. 3.. Prin urmare, instanța a apreciat că dispoziția contestată este emisă în conformitate cu dispozițiile legale, iar cererea reclamantului de anulare a acesteia a fost respinsă. Referitor la cererea de suspendare a executării dispoziției, instanța a reținut următoarele: Potrivit art.15 alin.1 din L. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată pentru motivele prevăzute la art.14 (în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul) și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului. În acest caz, suspendarea se poate dispune până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Rezultă, așadar, că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Suspendarea este o măsurăde excepție, și numai motive bine întemeiate referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, precum și numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat s-ar putea înlătura efectul său executoriu din oficiu prin dispunerea suspendării executării. În speță, reclamantul nu a adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, respectiv paguba iminentă, care constă în pretinsul prejudiciu material care ar fi greu sau imposibil de înlăturat ulterior dacă s-ar dovedi că actul este nelegal sau în perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Susținerea reclamantului potrivit căreia prin lipsirea de salariu s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu cert în patrimoniul său nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat. Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea, în cazul de față, într-o împrejurare determinată de neplata salariului, iar nu în suma de bani ce constituie efectiv salariul. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative. Mai mult, fiind vorba de drepturi salariale, dacă s-ar constata ulterior că dispozițiile primarului sunt nelegale, sumele de bani cu care le-au fost diminuate veniturile funcționarilor publici le vor putea fi restituite. Dimpotrivă, dacă acțiunea lor ar fi respinsă pe fond, sumele de bani primite ca urmare a suspendării executării dispoziției ar trebui ulterior restituite, ceea ce ar duce la o reducere temporară și mai accentuată a veniturilor lunare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. Z., solicitând admiterea recursului declarat și modificarea sentinței recurate În sensul admiterii actiunii și dispunerii anulării D. P. municipiului C.-N. nr.2561 din 20 mai 2010, ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele Critica de recurs are În vedere interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor legale incidente În cauză, caz circumscris de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă. În fapt, prin acțiunea introductivă de instanța, reclamantul a solicitat, ca prim capăt de cerere, anularea D. P. municipiului C.-N. nr.2561 din 201 mai 2010 privind modificarea și completarea art. 2 din D. nr.7. privind reîncadrarea sa și stabilirea salariului de bază și a sporurilor începând cu data de (...). Prin S. civilă nr.3858/2010 contestată, instanța de fond s-a pronunțat și a dispus, in mod eronat, respingerea cererii de chemare in judecata. Instanta de fond a retinut faptul ca sporul de dispozitiv excede prevederilor L. nr. 3. si, pe cale de consecinta, nu pote fi luate in considerare la stabilirea salariului de baza, desi in cuprinsul hotararii recurate sunt invocate disp. art. 22 si ale anexei 1/3 din L. nr. 3.. Contrar acestor argumente, solicită Onoratei Instante a observa faptul ca sporul de dispozitiv nu excede prevederilor L. nr.3., dimpotrivă ele sunt confirmate de notele de la anexa 1/2 și 1. pentru salariații funcționari publici, din administrația publică din municipii reședință de județ, cum este Municipiul C.-N. Astfel, În măsura În care un salariat a beneficiat În luna decembrie 2009 de aceste două sporuri, inclusiv În baza contractului sau acordului colectiv de muncă, ori În baza unui act administrativ, acestea trebuiau incluse În salariul de bază În temeiul art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) coroborat cu notele de la anexa I/2 și I. din legea nr. 3., texte reiterate și de art. 5 alin. (1) lit. a)și art. 10 din OUG nr. 1., și mai ales confirmate de D. C. C. a R. nr. 1.. A.a era obiectul acestei cauze, Onorată Instanță. Instanța de fond a fost investită să aprecieze legalitatea și temeinicia D. P. municipiului C.-N. nr. 2., prin raportare la aceste dispoziții lega le, respectiv prin raportare la salariul avut În plată de reclamantul-reclamant la data de 31 decembrie 2009, și cel stabilit În urma reÎncadrării de această dispoziție, prin eliminare celor două sporuri. De asemenea, Onorată Curte, ceea ce instanța de fond a "omis" să observe sub acest aspect al încheierii și negocierii sporului după publicarea In Monitorul Oficial al legii nr. 3."; este că la nivelul P. municipiului C.-N., sporul de dispozitiv exista și erau prevăzute și anterior, În actele de negociere colectivă, ultimul fiind A. colectiv de muncă nr. 1193/(...) ( inregistrat la D. C. la data (...) și În vigoare până la data de (...), respectiv (...) când a fost Î. (pentru continuitate, de altfel) acest nou contract și acord, cu clauze similare, dacă nu chiar identice. Cât privește argumentul invocat de către prima instanță În sensul că acordarea sporului de dispozitiv si stabilitate contravine dispozițiilor art. 12 alin. (2) din L. nr. 130/1996 privind acordul colectiv de muncă, arată că practica Inaltei Curti de C. si Justiție și a C. C. (a se vedea D. CCR nr. 380/2004 și D. I. nr. 4.) a concluzionat faptul că toate convențiile colective cuprind prevederi prin care salariații beneficiază de unele drepturi suplimentare celor expres prevăzute de lege, drepturi având ca temei juridic principiul negocierilor colective, În funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei instituții care realizează venituri proprii. În aceste condiții, interpretând sistemic și per a contrario dispozițiile art. 8 si 12 din L. nr. 130/1996, tinând seama si de principiile care stau la baza raporturilor de munca, rezultă că personalul din instituțiile bugetare poate negocia, prin acorduri/contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. Un alt argument În susținerea validității rationamentului expus vine și din interpretarea teleologica a dispozițiilor legale mentionate. Astfel, scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin acorduri colective de munca exclusiv În privința drepturilor a căror acordare este stabilită prin dispoziții legale, inclusiv sub aspectul cuantumului. Apoi, pe aceeași linie logica, trebuie reținut că salarizarea personalului din instituțiile publice este reglementată de dispozițiile art. 31 din L. nr. 1. privind statutul funcționarilor publici și respectiv art. 155 și următ. din L. nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit cărora, salariul este compus din salariul de bază, stabilit conform legii si o parte variabilă, constând În sporuri si alte drepturi suplimentare. Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale citate, rezultă ca personalul din instituțiile publice are dreptul de a negocia, prin acorduri/contracte colective de munca, acele drepturi suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. În același sens a fost și soluția T. C. Î. din 2003 - sentința civilă nr. 1.. În consecinta, Onorată Instanță, apreciază că În mod eronat și superficial, instanța de fond a respins cererea de chemare in judecata. În ce privește motivele de nelegalitate și netemeinicie a D. P. municipiului C.-N. nr.2., așa cum le-a arătat În actele depuse la dosar, apreciază oportun să reitereze următoarele aspecte și solicit instantei de recurs să le aibă În vedere la pronunțarea asupra prezentului recurs: I. Din punct de vedere procedural formal, D. P. municipiului C.-N. nr.2561 din data de 20 mai 2010, ce modifică D. inițială de reîncadrare nr.7. a fost emisă În urma controlului și a Adresei nr. 386/R/(...) a Agenției de P. J. C., control efectuat În baza O.ui comun al M. M., F. și P. S. și a M. F. P. nr. (...), și are ca temei aceste acte. Referitor la O. M. și MFP nr. (...) și la A. nr. 386/R/(...) a A., solicită a avea În vedere următoarele aspecte: Controlul A. a fost și este unul În afara legii, A. neavând niciun fel de atribuții legale de control asupra activității și asupra actelor autorităților administrației publice locale. Mai mult, la data adoptării D. P. municipiului C.-N. nr. 2561 privind modificarea reîncadrării și drepturilor sale salariale din 20 mai 2010, O. nr. (...) indicat ca temei legal era abrogat. A. J. de P. S. C., așa cum admite și pârâtul, a efectuat un control a modului de aplicare a L. nr. 3. și de reîncadrare a personalului și stabilire a drepturilor salariale, În baza unor atribuții conferite prin O. nr. (...), a M. și M. A. ordin a fost emis În aplicarea L. nr. 3., În speță a art. 10, text care dispune: "Monitorizarea și controlul aplicării prevederilor legale privind salarizarea personalului bugetar se realizează de către G., prin M. M., F. și P. S. și M. F. P. potrivit atributiilor din domeniul de activitate al acestora". A. text este valabil pentru sectorul bugetar, dar nu și pentru administrația publică locală, deoarece aceste două instituții, M. și MFP nu au nicidecum atribuții de acest fel În domeniul lor de activitate. A. actele normative ce reglementează organizarea și funcționarea celor două ministere, În special art. 2 și 3 din H.G. nr. 11/2009 și art. 2 și 3 din H.G. 34/2009 privind atribuțiile MMFP și respectiv MFP, rezultă că niciuna dintre acestea nu prevăd atribuții de control asupra activitătii autorităților publice locale, organigramei sau bugetului local. Atât C. E. a Autonomiei Locale ratificată de R. prin L. nr. 1., În art. 6, cât și L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, În art. 81 alin. (2) lit. d) și lit. e), prevăd În mod expres și neechivoc că autoritățile publice locale au competențe exclusive În a-și stabili organigrama, numărul de personal, structura administrativă internă, și respectiv bugetul alocat În vederea adaptării la nevoile specifice și asigurării unei gestiuni eficiente. Iar controlul de legalitate al actelor administrative este atributul exclusiv al P.ui, conform normelor constituționale. În același sens a reținut și Curtea de A. C., care sesizată cu cerere de anulare a acestuia, a anulat O. nr. (...), declarându-l nelegal, tocmai pe acest considerent al lipsei de atribuții de control a M. și MFP, implicit a instituțiilor subordonate acestora, asupra actelor administrației publice locale. Actele administrative ale autorităților locale sunt supuse exclusiv controlului de legalitate al P. În acest sens, Onorată instanță, precizez că D. inițială de reîncadrare, nr. 7., dinaintea controlului A., NU au fost contestate de P. județului C. Dar și mai important, Onorată Instanța, la data emiterii D. P. nr 2., respectiv la data de 17 februarie 2010, O. nr. (...), avut și indicat ca temei În considerentele dispoziției, era abrogat. Prin ordinul comun al M. și MFP nr. (...), publicat in Monitorul Oficial al R. la (...), a fost abrogat O. nr. (...). Astfel, la art. 3 se prevede În mod expres că "La data publicării În Monitorul Oficialal R., Partea I, a prezentului ordin se abrogă O. ministrului muncii. familiei și protecției sociale și al ministrului finantelor publice nr. (...) pentru monitorizarea și controlul aplicării prevederilor L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul institutiilor și autoritătilor publice ale administrației locale, publicat În Monitorul Oficial al R.. Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2010. Referitor la conținutul adresei și la susținerea A. că "nu vor fi luate În considerare drepturi salariale stabilite prin contracte și acorduri colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale În vigoare la data Î. lor sau prin acte administrative și care exced prevederilor L.-cadru nr. 3.; precizează următoarele: - Sporul de dispozitiv era acordat unor categorii de personal la (...), În baza acordului colectiv de muncă, legal Î. și Î.e, conform legii, și cu respectarea dispozițiilor legale În vigoare la acea dată. De asemenea, cele două sporuri nu exced legii-cadru, ele fiind recunoscute de anexele la aceasta. A., În opinia sa, acest text de lege este tocmai cel care recunoaște valabilitatea și aplicabilitatea contractelor și acordurilor colective de muncă Î. În conformitate cu dispozițiile legii. - A. text confirmă și recunoaște caracterul obligatoriu al convențiilor colective, Î. cu respectarea dispozițiilor legale. Executarea contractului și acordului colectiv este obligatorie pentru părțile contractante, ele nu pot eluda obligațiile asumate prin negociere colectivă, sub sancțiunea răspunderii părții culpabile pentru neexecutare. Mai mult, drepturile câștigate prin negociere și prevăzute În contractele și acordurile colective nu pot fi Înlăturate atâta timp cât clauzele referitoare la ele nu au fost declarate nule de către o instanță judecătorească, la cererea unei dintre părți, În procedura specială. În speță, solicită instanței a observa că nu a fost inițiată niciun fel de acțiune În nulitatea acestor clauze! Nici măcar nu a fost contestată legalitatea lor În vreun fel. În plus, clauzele contractului și acordului colectiv de muncă Î. la nivelul P. municipiului C.-N. au fost consfințite și prin acte administrative cu putere de lege la nivel local, prin hotărâri de consiliu - HCL nr. 5. de aprobare drepturilor salariale prevăzute În ele și Î. din 2007 - HCL nr. 61/2007 - privind acordarea indemnizației de dispozitiv, acte administrative necontestate și neatacate de P. județului C., singurul În măsură să conteste legalitatea actelor administrative ale autorităților publice locale. Efectul implicit al D. nr. 2142/2010 este practic suspendarea unilaterală a efectelor unui contract respectiv unui acord colectiv legal Î. și Î., respectiv reținerea unor drepturi câștigate prin negociere colectivă. Ori, conform art. 32 din L. nr. 130/19996 privind contractul colectiv de muncă și a art 246 din L. nr. 53/2003 privind Codul M., aplicarea convenției colective de muncă poate fi suspendată prin acordul de voință al părților, pe timpul grevei, ori În caz de forță majoră, deci În niciun caz În mod unilateral și fără declararea nulitătii clauzelor de către o instanță de judecată competentă, legal investită În acest sens. În ce privește forța juridică a acestei Adrese A. nr. 386/R/2010, menționează că ea nu reprezintă nici măcar un act administrativ În sensul legii contenciosului administrativ, ci este o simplă operațiune tehnică, sancțiunea nerespectării indicațiilor ei fiind una de pur șantaj, respectiv controlul C. de C. Mai mult, răspunderea pe care și-o asumă această instituție asupra celor constatate și asupra indicațiilor date ("Controlul exercitat rezultatul verificării și prezenta comunicare nu exonerează de răspundere ordonatorul de credite, În eventualitatea unor iregularitățiconstatate ulterior În legătură cu modul de reîncadrare a personalului), ridică Î. un grav semn de Î. asupra competențelor și legalității controlului acestei instituții și asupra asumării celor constatate. Onorată Instanță, această A. reprezintă o simplă opinie, o recomandare a unei instituții locale, fără atribuții de altfel În această materie, lipsită de precizie și neasumată, și nu poate sta ca temei pentru emiterea unui act administrativ, și mai mult, pentru diminuarea drepturilor salariale ale reclamantului și implicit, Încalcarea dreptului său fundamental la proprietate privată și la protecția bunurilor. În acest sens, solicită a constata că instanța de fond a omis cu desăvârsire aceste aspecte de legalitate a actului contestat, considerând legală o dispozitiei emisa In baza unui text abrogat si a unei recomandări a unei institutii locale fără atributii În acest sens, În detrimentul unei dispozitii, cea anterioară din februarie, emisă În temeiul L. nr. 3.. Pe fondul problemei, solicită a observa că D. P. municipiului C.-N. nr.2561 din 20 mai 2010 prin care se impune modificarea D. inițiale nr.7. privind reîncadarea reclamantului și stabilirea drepturilor mele salariale, prin neincluderea În salariul de bază a sporului de dispozitiv, Î. următoarele principii: l. principiului ca la trecerea la noul sistem de salarizare nicio persoană să nu Înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile În decembrie 2009 (art. 7 alin. (2) din L. nr. 3.). Referitor la acest principiu, Curtea Constituțională În exercitarea controlului de constituționalitate a acestei legi, a reținut, cu titlu imperativ, că "in intervalul 2010-2015 niciun angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor În vigoare. Curtea retine că noțiunea de salariu brut include, potrivit art. 155 din Codul muncii atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar și indemnizatiile lunare de încadrare, după caz, cât și sporurile sau alte adaosuri aflate deja În plată. ce prin neluarea În calcul a sporului de stabilitate și a celui de dispozitiv de care am beneficiat În decembrie 2009, există diferențe semnificative față de salariul brut, așa cum este acesta definit de Curtea Constituțională, de care a beneficiat În decembrie și chiar În ianuarie, când În mod corect s-a efectuat reÎncadrarea, și cel din luna mai, În aplicarea D. nr.3858/2010, ceea ce contravine principiului statuat În mod definitiv și imperativ de instanța constituțională : menținerea În cursul anului 2010 a aceluiași salariu În plată din luna decembrie 2009! 2. principiului luării În considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării În vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătoresti, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale (art. 3 lit. c) din L. nr. 3.). Reitează, la nivelul P. municipiului C.-N., sporul de stabilitate și cel de dispozitiv au fost prevăzute- prin acordul colectiv de muncă, legal Î. și Î.e, necontestate, și mai mult, au fost confirmate prin hotărâri ale consiliului local, toate aceste acte fiind În vigoare și perfect aplicabile la data de (...). Rezultatul actelor de negociere colectivă - respectiv clauzele contractului și acordului colectiv de muncă - reprezintă mai mult decât legea părților, reprezintă un veritabil izvor de drept contractual În domeniul dreptului muncii și raporturilor de muncă și de serviciu, conform art. 236 alin. (4) și art. 243 alin. (1) din Codul M., caracterul lor obligatoriu fiind consființit și garantat și la nivel constituțional prin art. 41 alin. (5), și nu În ultimul rând,prin C. S. E. (art. 1). D. P. M. C.-N. nr.2561 din 20 mai 2010 neagă efectele acestor acte de negociere colectivă, suspendând practic unilateral și fără declararea nulitătii clauzelor contractuale de către o instantă printr-o hotărâre judecătorească, aplicarea lor (încălcând prevederile art. 32 și art. 246 din Codul muncii), iar În ce privește raporturile individuale modifică În mod unilateral și abuziv drepturile salariale ca și componentă esentială a contractului individual de muncă și a raportului de serviciu (contrar art. 41 alin. (1) din Codul muncii). 3. Principiile generale, constitutionale și internationale ale tratatelor și pactelor internaționale la care R. este parte, și care se aplică În mod obligatoriu și direct În dreptul nostru, precum și reținerile obligatorii ale forurilor internaționale competente, În speță ale C. Europene de Justiție (CEDO) privind garantarea și respectarea dreptului de proprietate privată și protecția bunurilor, reglementate de D. U. a D. O. (art. 17, art. 23, art. 25), de C. pentru apărarea drepturilor și Ilbertătilor fundamentale la care U. E. prin T. de la L. a aderat și care a fost ratificată de R. prin L. nr. 30 din 18 mai 1994, și de art. 1 din Primului Act Aditional la C. D. P. municipiului C.-N. nr. nr.2561 din 20 mai 2010 modifică drepturilor salariale ale reclamantului, prin eliminarea celor două sporuri, ceea ce conduce la o diminuare a drepturilor salariale care i se cuvin. Solicită a observa că la momentul intrării În vigoare a L. nr. 3., sporul de dispozitiv și cel de stabilitate erau recunoscute prin acte de negociere colectivă, prin acte administrative cu putere de lege la nivel local, consfințite ca drepturi contractual și printr-o hotărâre judecătorească, și În consecință se impun ca drepturi câștigate, sau cel puțin ca o ". legitimă", la plata lor către salariați pentru munca prestată și obligațiile instituite În raporturile de muncă În sarcina lor. Cu atât mai mult cu cât Î. L. nr. 3. În anexe le recunoaște! Drepturile salariale reprezintă un "bun" În sensul Conventiei pentru apărarea drepturilor și libertătilor fundamentale la care U. E. prin T. de la L. a aderat și care a fost ratificată de R. prin L. nr. 30 din 18 mai 1994, și al art. 1 din Primului Act Aditional la C. precum și În lumina interpretărilor și jurisprudenței C. Europene a D. O. de la S. (CEDO) - Hotărârea din 2 martie 2004 În Cauza Sabin P.escu Împotriva R., publicată În M. Of. nr. 770 din 24 august 2005/" Hotărârea din 15 februarie 2007 În cauza Bock și palade Împotriva R. - cererea nr.21740/02 Hotărârea din 21 februarie 2008 În cauza Driha Împotriva R. - cererea nr.29556/02/ Hotărârea din 6 decembrie 2007 În cauza Beian Împotriva R. - cererea nr.30658/05. Recent, În Hotărârea din 15 iunie 2010 În cauza Mureșanu Împotriva R. (cererea nr.12821/05), Curtea E. a D. O. de la S. s-a pronunțat În mod expres În sensul că salariul reprezintă un "bun" În sensul art. 1 alin. 1 din Primul protocol. În acest sens, Onorată Instanță, sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, ca drepturi personale patrimoniale câștigate și ca "bunuri patrimoniale" se bucură și de protecția juridică europeană, motiv pentru care solicită instanței a reține că Î.lcarea acestor drepturi fundamentale nu poate fi justificată prin opinia (nelegală și nesusținută) exprimată de o instituție cum este A. J. de P. r, li S. C. O. A., pe de-o parte, și respectiv Î. D. nr. nr.2561 din 20 mai 2010 contestată conduc la diminuarea drepturilor salariale ale reclamantului și reprezintă o veritabilă ingerintă În dreptul de proprietate al salariatilor și o restângere nejustificată și de neadmis În respectarea și protectia bunurilor, prin prisma P. nr. 1 la C. Temeiurile legale ale acordării acestor sporuri - sporul de stabilitate și cel de dispozitiv În decembrie 2009, sunt următoarele: 1. actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. 61/(...) prin care s-a aprobat În mod expres acordarea sporului de dispozitiv pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului C.-N., C., C. B. C. și din serviciile publice Înființate În subordinea Consiliului local al municipiului C.-N., Î. din 2007. 2. prevederea În acordul colectiv de muncă, negociate, Î. și Î.e conform legii, aplicabile și În vigoare la decembrie 2009, necontestate și neanulate (A.ui colectiv de muncă nr. 2., Î. conform legii la C. paritară); legalitatea clauzelor actelor de negociere colectivă, prin prisma posibilității negocierii a altor clauze, precum și a altor drepturi decât cele minimale stabilite prin lege, la nivelul instituțiilor bugetare, a făcut obiectul mai multor controale de constituționalitate, Curtea Constituțională retinând că "părțile, cu respectarea acestor obligatii firești (și anume respectarea clauzelor referitoare la clauzele minimale - n.a.), au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și drepturi superioare" (DCC nr. 380/2004, DCC 511/2006, DCC nr. 96/2008). Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție, În recurs În interesul legii, prin D. nr. 4. a reținut că "nu există nicio justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă ca, În cazul a 2 salariați, care nu se găsesc În situații juridice identice sau similare, sub aspectul posturilor ocupate, atribuțiilor de serviciu, răspunderii ș.a., dar care amândoi lucrează - cu titlu de exemplu - În aceleași condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau vătămătoare, numai unul dintre ei să primească sporul corespunzător, iar cel de-al doilea să nu-l primească pentru motivul că legea sau ordonanta În baza căreia este retribuit acest din urmă salariat nu prevede acordarea acestui spor." A. indiferent că lucrează in administrația publică, În sistemul de apărare, În învățământ, în justiție, atâta vreme cât ordonatorul de credite apreciază că persoana respectivă lucrează efectiv și îndeplinește condițiile generale prescrise de legea care reglementează acordarea acelui spor, cu singura limitare de natură financiară, a Încadrării și alocării în bugete locale aprobate. Reiterăm că raportat la prevederile art. 32, art. 41 și art. 246 din Codul M., P. municipiului C.-N. nu poate suspendând unilateral și fără declararea nulitătii clauzelor contractuale de către o instantă printr-o hotărâre judecătorească, aplicarea contractului respectiv acordului colectiv de muncă și nu poate modifica În mod unilateral drepturile salariale, ca și componentă esentială a contractului individual de muncă si a raportului de serviciu. 3. S. civilă nr. 1. a T. C. - hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care s-a statuat legalitatea clauzelor contractului colectiv de muncă Î. nivelul P. municipiului C.-N., Î. din 2003, pe un act de negociere similar, dacă nu identic. Astfel instanța a constatat că "prin clauzele contractului colectiv de muncă sunt respectate și concordă cu dispozițiile legale";. și a statuat că "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor constituie legea părților În temeiul principiului identității de rațiune și a securității și stabilității raporturilor juridice, precum și având În vedere că legislația incidentă nu a fost modificată esențial la decembrie 2009, au fost negociate și Î. subsecvent contracte și acorduri colective de muncă, cu clauze contractuale similare sau chiar identice celor asupra legalității cărora instanța s-a pronunțat Î. din 2003, astfel Încât se pune chiar problema autorității de lucru judecat referitor la legalitatea dispozițiilor și clauzelor actelor de negociere colectivă la nivelul P. municipiului C.-N. 4. HCL nr. 545/(...), art. 8 prin care se aprobă acordul și respectiv contractul colectiv de muncă, precum și alocarea sumelor necesare respectării clauzelor acestora și Încadrarea În prevederile bugetare. Menționăm că și contractul, respectiv acordul colectiv de muncă anterior, valabil până În noiembrie 2009, care sub acest aspect a avut aceleași prevederi, a fost aprobat prin hotărâre de consiliu, respectiv HCL nr. 8. privind aprobarea acordării unor sporuri prevăzute În Contractul A. colectiv de muncă. 5. HCL nr. 122/(...) de aprobare a bugetului local pe anul 2009 și HCL nr. 30/(...) de aprobare a bugetului local pe anul 2010, prin care sunt alocate și Încadrate efectiv În bugetele loca le pe anii 2009, respectiv 2010, sumele necesare acordării și sporului de stabilitate și a celui de dispozitiv, după cum reiese și din anexele la aceste hotărâri, respectiv notele de fundamentare. Temeiurile legale ale includerii sporului de stabilitate si sporului de dispozitiv acordate În decembrie 2009 În salariul de bază, Î. cu ianuarie 2010, sunt: 1. Art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din L. nr. 3.. A.e principii trebuie coroborate cu reținerea imperativă a C. C., conform căreia orice angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut prin salariu brut se Înțeleg și se includ, În acest context și sporurile sau alte adaosuri aflate deja În plată." Practic, este vorba de luarea În considerare a tuturor sporurilor si adaosurilor recunoscute la data intrării În vigoare a legii prin acte de negociere colectivă sau acte administrative și respectiv, de mentinerea În cursul anului 2010 a aceluiasi salariu În plată din luna decembrie 2009! 2. Art. 30 alin. (5) din L. nr. 3., coroborat cu notele de la anexa 1/3, unde este specificat sporul de dispozitiv În administrația publică locală, reiterat și În textul art. 5 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 1.. 3. De asemenea, ari. 10 din OUG nr. 1. este explicit În privința luării În considerare la stabilirea drepturilor salariale Î. cu (...) a drepturilor stabilite prin contractele și acordurile colective de muncă sau prin acte administrative (În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3. la stabilirea salariilor personalului bugetar Î. cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate În considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă Î. cu nerespectarea dispozițiilor legale În vigoare la data Î. lor sau prin acte administrative emise cu Î.lcarea normelor În vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.- cadru nr. 3.. /7 astfel Încât, per a contrario, vor fi luate În considerare acele drepturi acordate prin acordurile colective și contractele colective de muncă legal Î., În vigoare, și pentru a căror respectare sumele necesare au fost aprobate și prevăzute În buget - În același sens s-a pronuntat recent și Tribunalul Dâmbovița, prin SC nr. 5. ori nelegalitatea lor se constată exclusiv de către instanța de judecată, cu atât mai mult cu cât Î. L. nr. 3., În notele de la anexă, le prevede și le confirmă. Mai mult, acest articol nu poate fi invocat ca și contraargument, adică În sensul reținut de A. prin A. nr. 386/R/(...) (prin care această instituție practic Își arogă atribuții de control de legalitate exclusiv judecătoresc, asupra unor acte În vigoare și cel puțin prezumate ca fiind valabile) sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate fiind acordat salariaților În baza unui contract și a unui acord colectiv de muncă, acte de negociere colectivă ce nu au fost contestate și anulate, astfel Încât nu se poate nici măcar susține, cum Încearcă A., că acestea ar fi fost emise cu Î.lcarea normelor legale În vigoare la data emiterii lor. Cu atât mai multcu cât aceste două sporuri nu sunt interzise prin L. nr. 3., ci dimpotrivă sunt menționate printre sporurile specifice funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală. În același sens s-au pronunțat și Tribunalul Iași, prin S. civilă nr. 1. octombrie 2010, și Tribunalul Gorj, prin S. nr. 2. octombrie 2010 (pe care le anexează) În spețe similare. În concluzie, D. P. municipiului C.- emisă În baza unui act normativ abrogat si a unei simple opinii, a negat două drepturi salariale câstigate prin negociere colectivă, consfintite prin acte administrative si chiar judecătoresti, ceea ce a condus la diminuarea drastică a drepturilor salariale ale reclamantului. Față de toate considerentele de mai sus, consideră că instanța de fond În mod superficial s-a limitat la un singur aspect, și În mod eronat a interpretat și aplicat prevederile lega le incidente În cauză. Prin urmare, solicită admiterea recursului formulat și modificarea sentinței atacate În sensul admiterii cererii de anulare a D. P. municipiului C.-N. nr. nr.2561 din 20 mai 2010. În drept, s-au invocat prevederile art. 299 și următ., art. 304 pct. 9, art. 312 din Codul de procedură civilă, art. 20 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ precum și orice alte texte invocate. Pârâtul intimat P. mun. C.-N. a formulat întâmpinare prin intermediulcăreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală. Asupra cauzei de față curtea constată următoarele I nstanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor legale incidente în speță și a pronunțat astfel o hotărâre legală și temeinică, nefiind dat astfel motivele de recurs încadrate de recurent la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. În ceea ce privește critica conform căreia instanța de fond a statu at cu privire la legalitatea acordului colectiv de muncă fără a fi învestită cu acest obiect, Curtea reține că raportat la natura actului administrativ supus cenzurii, ținând seama de starea de fapt și normele de drept invocate în partea introductivă a acestuia instanța a examinat corect raportul de dreptul funcției publice dedus judecății. Nu trebuie omis că actul administrativ contestat în litigiu rectifică dispoziția nr. 2561 din (...) în sensul că începând cu data de (...) drepturile salariale cuvenite reclamantului sunt compuse din salariul de bază, care cuprinde și sporul de vechime avut în luna decembrie 2009 la care se adaugă sporul pentru condiții periculoase (toxicitate) eliminându -se practic sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009. Reîncadrarea în funcție publică a reclamantului și stabilirea nivelului de salarizare începând cu data de (...) sunt generate de dispozițiile L. nr. 3. privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu C. E. și Fondul Monetar Internațional și de dispozițiile OUG nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. Astfel conform art. 30 din L. nr. 3.: Î. cu 1 ianuarie 2010, sporurile,acordate prin legi sau hotărâri ale G.ului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzuteîn notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, însoldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrarecorespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul deexecuție, cât și pentru funcțiile de conducere. A. text legal trebuie însă corelat în aplicare și interpretare cu dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1. conform cărora: În conformitate cuprevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. A., cu prilejul reîncadrării în funcție a funcționarului public, ca operațiune legală în sarcina autorității publice, aceasta era în drept să cenzureze și apoi să stabilească care sunt drepturile salariale ce urmează a fi plătite funcționarului respectiv, fiind expres autorizată de lege să nu includă în salariu acele drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. Din această perspectivă, dacă autoritatea publică ca parte a raportului de serviciu a fost autorizată de lege să facă o atare operațiune de verificare a legalității acordării drepturilor salariale aflate în plată în luna decembrie 2009 cu atât mai mult este abilitată instanța de contencios administrativ să facă o atare verificare în cadrul contenciosului de legalitate al actului administrativ contestat. Astfel fiind, Curtea constată că instanța de fond a statuat corect și legal asupra acțiunii îndeplinindu-și astfel rolul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. f) și g) din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 1 din L. nr. 303/2004 coroborat cu art. 2 din L. nr. 304/2004. Împrejurarea că aceste sporuri au fost stabilite prin negociere ori prin altă modalitate nu are relevanță dacă nu concordă cu ordinea de drept în materia stabilirii drepturilor salariale în cadrul raportului de funcție publică. Din această perspectivă, aprecierile, statuările și rezolvările date de instanța de fond sunt la adăpost de orice critică. Astfel, instanța de fond corect a stabilit că atât sporul de dispozitiv cât și sporul de fidelitate nu au bază legală pentru a putea fi legal stabilite de angajator. Astfel, sporul de dispozitiv nu poate fi recunoscut și acordat funcționarilor publici raportat la efectele D. nr. 3. pronunțate de Î. în recurs în interesul legii iar sporul de fidelitate nu poate fi validat din perspectiva limitelor imperative de stabilire pe cale contractuală a unor componente ale salariului funcționarilor publici prevăzute de art. 72 din L. nr. 1.. Astfel fiind, din această perspectivă statuările instanței de fond sunt la adăpost de orice critică de nelegalitate ori netemeinicie. Chiar dacă dispoziția criticată pentru nelegalitate în prezenta pricină a avut la bază, între altele adresa nr. 386/R/2010 a A. și cu toate că O. comun al M. și MFP nr. (...) a fost anulat irevocabil de instanța de contencios administrativ acest element prin sine însuși nu conduce la reținerea nelegalității actului administrativ contestat. Curtea notează că ordinul specificat anterior a fost anulat pe considerentul că A. nu i se putea atribui prerogativa de control a aplicării L.nr. 3. dar aceasta nu exclude ca autoritatea publică, parte în raportul juridic de funcție publică, să examineze legalitatea actului administrativ de reîncadrare în funcție a funcționarului public independent de analiza legalității actului emis de A. C. Altfel spus, afirmata nelegalitate a acestuia nu influențează legalitatea actului administrativ supus cenzurii în speța de față. În acest sens, sunt și prevederile art.71 din L. 1. și ale art. 22 din HG 833/2007 care stabilesc faptul că acordurile colective de muncă cuprind aspecte de ordin social privitor la condițiile de muncă, sănătate și perfecționare profesională, fără să dea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor prime sau sporuri neprevăzute de lege. Așa fiind, doar sporurile legal stabilite care se aflau în plată la finalul 2009 urmează să fie acordate și nu cele care au fost stabilite contrar dispozițiilor legale pentru că în sensul acesta sunt prevederile legale ale L. 3.. Pe fondul cauzei sub aspectul analizei legalității acordării celor două sporuri instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale pertinente incidente în materia analizată așa încât din această perspectivă nu sunt date motivele de recurs expuse de recurent și încadrate la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Potrivit art 312 cod pr civ raportat la art 20 din L. nr 554/2004 curtea va respinge recursul declarat de Z. A. împotriva sentinței civile nr. 3858 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., pe care o va menține în întregime. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Z. A. împotriva sentinței civile nr. 3858 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...) PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G. A. N. S. AL H. M. I. I. În C.O., semneazăvicepreședintele C. de A. C. D. B. GREFIER A. B. Red.G.A.N./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: C. P.
| ← Decizia civilă nr. 3781/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 6054/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
