Decizia civilă nr. 2989/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Operator de date cu caracter personal 8428

DOSAR NR. (...)/a1

DECIZIA CIVILĂ NR.2989/2011

Ședința publică din 05 septembrie 2011

Completul compus din: PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: V. D.

S-a luat în examinarea recursul declarat de C. J. B. - N., împotriva încheierii civile f.n. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalul Bistrița Năsăud, cauza privind și pe intimatul P. M. B., având ca obiect suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurent consilier juridic P. M. V. și pentru intimat consilier juridic C. D. M.

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursul este timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...), s-a înregistrat la dosar un înscris din partea recurentului la care s-a anexat chitanța ce atestă plata diferenței de taxă de timbru în sumă de 3 lei ( f. 14 -

15).

Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 159¹ alin.4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că este legal investită să judece recursul în temeiul art.10 din L. nr.554/2004.

Reprezentanții părților arată că, nu mai au de formulat alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fond.

Curtea, în urma deliberării, apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea încheierii recurate, în sensul admiterii cererii de suspendare, pentru motivele arătate în scris și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei. L. nr. 215/2001 este o lege cu caracter general în speță fiind aplicabilă L. nr. 50/1991 privind autorizarea construcțiilor. Încheierea recurată este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea greșită a legii. Lucrările nu au început, trebuiau să înceapă în martie și să se finalizeze în noiembrie.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și depune la dosar note de ședință, pe care le-a susținut oral. Susține că element de noutate este faptul că, prin H. nr. 7., drumul a fost clasificat ca fiind drum comunal, rămânând astfel fără obiect argumentele invocate în recurs. De altfel, de la data de (...) pe acel drum se transportă deșeuri. În august 2011a fost revizuit studiul de fezabilitate, dar nu i-a fost comunicat până în acest moment, proiectul fiind în grafic. A. a fost emisă cu deplina respectare a legii.

În replică, reprezentanta recurentului susține că dacă drumul a fost clasificat și introdus în rețeaua publică nu înseamnă că este și practicabil.

În replică, reprezentantul intimatului susține că orice autorizație de construire se eliberează în condițiile legii.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea civilă f.n. din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al

Tribunalul Bistrița Năsăud, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării autorizației de construire nr. 204/(...) emisă de P. mun. B. în ceea ce privește obligația realizării transportului deșeurilor de la B. la B. "pe traseul S., drum de exploatare pe malul stâng al râului B. - conform planului de situație anexat", formulată de reclamantul C. J. B.-N. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului B.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că prin autorizația de construire nr.204/(...), ca urmare a cererii formulată de C. J. B.-N., s-a autorizat executarea lucrărilor de închidere rampă pentru deșeuri menajere din zona „Zăvoaie"; a mun. B., cu mențiunea că închiderea rampei se va face numai după deschiderea depozitului ecologic din zona localității T. transportul deșeurilor de la B. la B. urmând a se face pe traseul S., drum de exploatare pe malul stâng a malului B., conform planului de situație anexat.

La baza emiterii acestei autorizații de construire a stat certificatul de urbanism nr.1759/(...) eliberat la cererea C. J. B.-N. și înregistrată sub nr.

78725/(...), la punctul 3 „. tehnic"; menționându-se că este vorba despre realizarea obiectivului de investiții „. depozitului de deșeuri al mun. B."; în cadrul proiectului „ sistem integrat de management al deșeurilor în jud. B.- N.";, finanțarea lucrărilor urmând a se face în cadrul acestui proiect de mediu.

C. J. B.-N. a solicitat comunicarea acceptului Primăriei mun. B. privind transportul deșeurilor de la depozitul din B., care urma a intra în procesul de sistarea activității și de ecologizare, la depozitul de deșeuri municipale B., pe traseul avizat de I. J. de P. B.-N., respectiv intrarea în B. prin str. V. B. - str. I. P. Reteganu - str. Zăvoaie - Depozit deșeuri, atașându-se avizul nr.54248/(...) al IPJ B.-N..

Inițial, P. mun. B., prin adresa nr.82664/(...) comunica C. J. B.-N., acordul cu privire la traseul propus, cu mențiunea de a se respecta condițiile impuse prin avizul dat de S. rutier al I.P.J. B.-N..

Până la data emiterii autorizației de construire între cele două autorități, părți în prezentul litigiu, s-a purtat o îndelungă și asiduă corespondență cu privire la traseul pe care trebuie să-l respecte autovehiculele care urmează să transporte deșeurile din depozitul B., în final traseul impus fiind cel menționat în autorizația de construire eliberată la data de (...).

Reclamantul a susținut că autorizația de construire a cărei anulare în parte a solicitat-o pe fondul cauzei îl prejudiciază, solicitând suspendarea executării acesteia în ceea ce privește obligația de a respecta ruta de transport a deșeurilor de la B. la B., până la soluționarea definitivă șiirevocabilă a cauzei, justificând că sunt realizate cerințele art.14 și 15 din L. nr. 1554/2004, respectiv cazul bine justificat impus de pericolul producerii unei pagube iminente întrucât traseul impus nu face parte din rețeaua de drumuri publice și a drumurilor de utilitate privată deschise circulației publice aprobate prin H. nr. 5., ceea ce presupune lucrări majore de amenajare în valoare de 2.604.025 lei, cu atât mai mult cu cât în conformitate cu graficul de execuție lucrări, pozițiile 59-60, în luna martie

2011 trebuia începută lucrarea de ecologizarea a depozitului B. în care este inclusă și cea mai importantă lucrare - colectarea și transportul deșeurilor la depozitul din B., finalizarea fiind prevăzută pentru luna iunie 2011, lucrare care nu a început nici la data sesizării instanței - (...), deoarece drumul nu este practicabil, riscul fiind și acela de întârziere a finalizării întregului proiect cu pierderea fondurilor comunitare alocate.

Tribunalul a reținut că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.

În plan intern, suspendarea executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 și 15 din L. nr. 554/2004, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Reclamantul a prezentat acele împrejurări de fapt care pot constitui indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, respectiv că autorizația de construire se eliberează în baza certificatului de urbanism, în cuprinsul căreia nu s-a solicitat avizul Direcției de S. P. a jud. B.-N., notificarea nr.556/(...) a acestei instituții menționând că proiectul este în conformitate cu legislația în vigoare privind condițiile de igienă și sănătate publică, inițial P. mun. B. exprimându-și acordul cu privire la traseul deșeurilor din B. propus de reclamant încă din data de (...), dar ulterior înscriind un alt traseu în autorizația de construire nr.204 din (...).

Pârâtul a susținut că traseul solicitat de reclamantă străbate mai multe localități - B. - DN 17 până în localitatea Ș. - DJ 151 C. - DJ 172 S. - S. - M. - B. de Jos - DJ 173 C - V. B. - B. (str.B. - str.I. P. Reteganu - str.Zăvoaie - depozit deșeuri), respectiv 4100 m în intravilanul mun. B., într-o zonă intens locuită, astfel că față de numărul de autovehicule de mare tonaj angajate în această acțiune (10 mașini x 3 curse pe zi) pe o perioadă de 3 luni, l-a determinat să stabilească un alt traseu mai scurt cu

3,5 km în municipiu, respectiv prin S., drum de exploatare pe malul stâng al râului B.

S-a justificat de către pârât că la emiterea autorizației de construire autoritatea publică competentă trebuie să țină seama pe lângă prevederile documentației de urbanism și ale regulamentelor locale de urbanism și de existența unui risc privind securitatea, sănătatea oamenilor sau neîndeplinirea condițiilor lor de salubritate minimă (art.31/1 din L. nr.350/2001), Ordinul nr.110/2007 privind aprobarea Regulamentului- cadru al serviciului de salubrizare al localităților, respectiv art.24 alin.6, impunând de asemenea că pentru deplasare (adică transportul deșeurilor) să se folosească traseele cele mai scurte, cu cel mai redus risc pentru sănătatea populației și a mediului care au fost aprobate de autoritățile administrației publice locale și utilizarea stațiilor de transfer pentru minimizarea distanțelor de transport.

Or, reclamantul nu a făcut referire în demonstrarea acelor împrejurări de drept de natură a răsturna prezumția de legalitate decât la aspectul că autorizația de construire trebuia să aibă în vedere doar cele arătate în certificatul de urbanism, respectiv că inițial emitentul autorizației

și-a exprimat acordul cu privire la traseul propus. Dar, solicitarea de eliberare a certificatului de urbanism nu a vizat și stabilirea unui traseu al deșeurilor, discuțiile purtându-se anterior datei de (...), când de principiu s- a optat pentru cel avizat de poliție, condiții în care la pct.5 al certificatului de urbanism au fost indicate documentele necesare, avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, constituind într-adevăr anexe și devenind parte integrantă din autorizația de construire, conform art.5 alin.3 din L. nr.50/1991.

Aceste discuții nu sunt însă de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului pentru a se ajunge la suspendarea executării, cu atât mai mult cu cât nu s-a indicat în ce măsură emitentul autorizației atacate a nesocotit dispozițiile Legii nr.215/2001 privind atribuțiile referitoare la organizarea executării și executarea în concret a serviciilor publice de interes local, precum salubritatea, a se vedea art.63 alin.1 lit. d), alin.5 lit. c) și g) cu referire la dispozițiile O. nr.110/2007 ce conțin mențiuni privind traseul deșeurilor.

Mai mult, nici cea de a doua condiție care se impune a fi îndeplinită cumulativ și anume paguba iminentă, adică acel prejudiciu material, viitor și previzibil sau perturbarea gravă a funcționării unei autorități sau a unui serviciu public, nu este verificată, chiar dacă se susține și este demonstrat că potrivit graficului de desfășurare a lucrărilor pct.59-60, colectarea și transportul deșeurilor din B. la B. trebuia să se realizeze în perioada (...) - (...), întârzierea acestor lucrări operând tocmai datorită emiterii la (...) a autorizației de construire pe fondul discuțiilor referitoare la traseu, posibilitatea amenajării acesteia pentru folosirea pe o perioadă determinată și relativ scurtă de timp (90 de zile) fiind recunoscută de ambele părți, doar sumele implicate de această amenajare fiind diferite și disproporționate valoric, deși lucrările impuse de amenajare sunt aceleași, conform estimărilor ambelor părți.

Cheltuielile implicate de amenajarea drumului și eventualitatea pierderii fondurilor europene prin nerespectarea graficului de lucrări, depășit de altfel, din punct de vedere economic reprezintă o diminuare a patrimoniului și este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba trebuie să fie reprezentată doar de o diminuare măcar aparent ilicită a patrimoniului, ceea ce nu s-a dovedit, astfel că, pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a proceda la suspendarea autorizației de construire, conform art. 15 rap. la art. 14 din L. nr. 554/5004, a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs C. J. B. - N., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii pronunțată în data de (...) ca fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, admiterea cererii de suspendare a executării Autorizației de C. Nr.204/(...) cu privire la obligația de a respecta traseul de transport a deșeurilor de la B. la B. înscris în titlul autorizației, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea recursului recurentul arată, în esență, că încheierea pronunțată în data de (...) prin care s-a respins cererea de suspendare a executării obligației privind respectarea traseului înscris în titlul Autorizației de C. Nr.204/(...) este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Susține că a dovedit existența cazului bine justificat" și existența producerii în viitor a unei "pagube iminente", astfel că încheierea este lipsităde temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, pentru că:

1. Instanța a statuat că nu a indicat în ce măsură emitentul autorizației atacate, în speță P. municipiului B., a nesocotit prevederile art. 63, alin.1, lit.d), alin.5 lit.c) și g) din L. nr.215/2001 L. administrației publice locale, privind atribuțiile primarului cu privire la organizarea executării în concret a serviciilor publice de interes local precum salubritatea.

Întâi, nu se judecă încălcarea unor drepturi cu privire la un serviciu public de interes local cum greșit a constatat instanța nici măcar pe fond, ci suspendarea executării A.C. nr.204/2011 astfel că și din acest punct de vedere instanța a indicat greșit ca aplicabile în speță prev. Legii nr.215/2001.

In al doilea rând L. nr.215/2001 este act normativ general în raport cu legea specială care este adevăratul temei legal incident în speță adică L. nr.50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, respectiv prevederile art.2, art.4, art.5 alin.(3) , art.6.

Invocând un act normativ general instanța a pronunțat o soluție greșită pentru că prevederile art. 63, alin.1, lit.d), alin.5 lit.c) și g) din L. nr.215/2001 L. administrației publice locale fiind prevederi generale nu poate duce la constatarea de fapt certă, cerută și dovedită de noi, aceea că în mod nelegal pârâtul a înscris în titlul Autorizației de C. Nr.204/(...) un traseu de transport a deșeurilor de la B. la B.

Acest fapt este cert pentru că se citește din titlul autorizației și arată în mod evident că din acest punct de vedere A. de C. Nr.204/(...) este nelegală.

Dar acest fapt cert (înscrierea în titlul Autorizației de C. Nr.204/(...) a unui traseu de transport a deșeurilor de la B. la B.) se deduce că este evident nelegal numai dacă ne raportăm la temeiul legal concret și incident în speță, care este legea specială, respectiv la prevederile art.2, art.4, art.5 alin.(3), art.6 din L. nr.50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții republicată care dispun că primarul trebuie să emită o autorizație de construire care să respecte certificatul de urbanism care la rândul lui devine parte integrantă din autorizație.

În speță, cazul este bine justificat pentru că a dovedit că primarul a încălcat dreptul său recunoscut de L. nr.50/1991, acela că potrivit prev.art.2, alin.(1) autorizația de construire este un act pe baza căruia se asigură aplicarea normelor prevăzute de lege cu privire numai la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor și nu și la înscrierea unui traseu, traseu, dovedit în fapt ca fiind nepracticabil și nici înscris în rețeaua drumurilor publice (pârâtul, în cursul derulării procesului a înscris în rețeaua drumurilor publice acest traseu, potrivit HCL nr.102/(...)).

Recurentul a arătat că amenajarea lui necesită cheltuieli suplimentare care nu sunt înscrise în bugetul proiectului și mai mult înainte de a fi eliberată autorizația primarul și-a dat acceptul pentru traseul autorizat de IJP BN.

Instanța, deși face referire pe larg atât la prevederile legale speciale incidente în speță, cât și la susținerile sale cu privire la faptul că în certificatul de urbanism nu există nici obligația existentei avizului de mediu și nici un anumit traseu, în continuare statuează în mod nelegal că acestea sunt numai discuții și nu sunt însă de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului.

În mod evident există aparența de nelegalitate cerută de lege pentru a suspenda executarea A.C.nr.204/2011 pentru că pârâtul a emis o autorizație de construcție în titlul căreia care a înscris un traseu fără ca acesta să fie solicitat nici prin cerere nici prin certificatul de urbanism nr.1759/(...), încălcându-i astfel dreptul de a primi o autorizație numai de construcție a lucrărilor de închidere rampă pentru deșeuri menajere din zona Zăvoaie, municipiul B.

2. Motivarea soluției are caracter dubitativ, imprecis, pentru că instanța statuează că cea de-a doua condiție care se impune a fi îndeplinită respectiv paguba iminentă adică acel prejudiciu material, viitor și previzibil sau perturbarea gravă a funcționării unei autorități sau a unui serviciu public, nu este verificată, chiar dacă se susține și este demonstrat prin graficul de execuție. per a contrario, dacă prin G. de execuție a demonstrat că activitatea de transport a deșeurilor planificată a începe în luna martie și a fi terminată în luna iunie nici măcar nu a început și că aceasta a produs deja întârzieri, atunci este verificat că ne aflăm în situația producerii unei pagube iminente prin penalizările care ar putea fi suferite ca urmare a nefinalizării la termen ((...)) a întregului proiect, fiind cunoscută rigurozitatea termenelor în rambursarea fondurilor europene.

Apoi, în mod greșit instanța statuează că nu s-a dovedit nici prin cheltuielile implicate în amenajarea drumului și nici prin eventualitatea pierderii fondurilor europene prin nerespectarea graficului de lucrări că există o diminuare măcar aparent ilicită a patrimoniului.

Totodată, nici nu trebuie să dovedească cuantumul unui prejudiciu existent deja, pentru că prevederile art.2 alin.1) lit.ș) din L. nr.554/2004 dispun că paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, ceea ce tocmai a dovedit prin existența posibilității ca în viitor să sufere penalizări și ele viitoare și previzibile ca urmare a nefinalizării la termen ((...)) a întregului proiect.

Este si motivul pentru care instanța i-a solicitat să depună contractul de finanțare nr.80504/(...) și A. contractual nr.591/(...) ca anexă la contractul de finanțare împreună cu G. de execuție aferent, astfel că nu a susținut că paguba iminentă este reprezentată de cheltuielile implicate de amenajarea drumului.

Așa fiind, în concluzie solicită admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii pronunțată în data de (...) ca fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, ca urmare admiterea cererii de suspendare a executării Autorizației de C. Nr.204/(...) cu privire la obligația de a respecta traseul de transport a deșeurilor de la B. la B. înscris în titlul autorizației, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 și art.3041 C.proc.civ., instanța constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat.

Curtea observă că, potrivit art.15 alin.1 din L. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată pentru motivele prevăzute la art.14 (în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente) și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului. În acest caz, suspendarea se poate dispune până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Rezultă, așadar, că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Cele două condiții, prin modul restrictiv-imperativ de reglementare, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența „unui caz bine justificat"; și a „iminenței producerii pagubei";. Suspendarea este o măsură de excepție, un instrument juridic pus la dispoziția particularilor care se pretind vătămați, precum și o garanție împotriva efectelor vătămătoare care ar putea fi ireparabile; numai motive bine întemeiate referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, precum și numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat s-ar putea înlătura efectul său executoriu din oficiu prin dispunerea suspendării executării.

Curtea apreciază că, într-adevăr, în concret, reclamantul nu a adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, respectiv paguba iminentă, care constă în pretinsul prejudiciu material care ar fi greu sau imposibil de înlăturat ulterior dacă s-ar dovedi că actul este nelegal sau în perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut cu privire la această condiție că drumul înscris în autorizația de construire nu este practicabil, ceea ce a dus la întârzierea începerii lucrării și, pe cale de consecință, la întârzierea finalizării întregului proiect cu riscul major de pierdere a fondurilor comunitare, precum și cu riscul impunerii de penalități. Cu toate acestea, până la soluționarea prezentului recurs, drumul indicat în cuprinsul autorizației contestate s-a dovedit a fi practicabil, a fost deja cuprins în categoria drumurilor comunale din județ prin HG 7., A. 5, pct.10 și este efectiv folosit pentru transportul deșeurilor începând cu data de 0(...).

Prin urmare, singurul argument de analizat în susținerea pagubei iminente rămâne cel referitor la posibilitatea ca în viitor reclamantul să fie obligat la plata de penalități ca urmare a nefinalizării la termen - (...). Cu privire la acest aspect, instanța apreciază că afirmațiile reclamantului sunt ipoteze asupra evoluției viitoare a proiectului, reclamantul prezentând instanței varianta cea mai dezavantajoasă din punctul său de vedere. Mai mult, potrivit art.2 alin.3 din contractul de finanțare nr.80504/(...) încheiat de M. M. cu reclamantul, acesta din urmă putea beneficia inclusiv de o prelungire a duratei contractului, în anumite condiții.

Nu se poate decât specula asupra datei de finalizare a proiectului, însă, având în vedere inclusiv faptul că în prezent transportul deșeurilor se desfășoară fără impedimente pe traseul înscris în autorizație (mult mai scurt decât cel solicitat), aceste supoziții nu sunt de natură a justifica la acest moment suspendarea executării unui act administrativ care beneficiază de caracterul executoriu din oficiu.

Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii încheierii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de reclamantul C. J. B. N. împotriva încheierii civile f.n. din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului B. N., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI A . C. M. S. C. P.

GREFIER V. D.

Red.C.P./Dact.GC (...)/2 ex J . primă instanță: L. D.E.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2989/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal