Decizia civilă nr. 375/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 375/2011
Ședința februarie 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I. GREFIER : V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z. ȘI A. F. PENTRU M. - M. M., împotriva sentinței civile nr. 2128 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.
S., cauza privind și pe intimata SC C. F. SRL, având ca obiect anulare act de control - taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, nu s-a prezentat nimeni.
P. de citare este îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este legal investită să judece recursurile raportat la dispozițiile art. 3 alin. 3
C.pr.civ. În baza actelor și a probelor de la dosar apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2128/(...) a T. S. a fost admisă acțiunea reclamantei SC C. F. S., cu sediul în Z., str.P. I. S., nr.35, bl.P-15, ap.8,
Jud.S., anulează D. cu nr. de înregistrare 3052 din (...) și obligă pârâtele D. G. A F. P. A J. S. - A. F. P. A M. Z. - respectiv chemata în garanție M. M. - A. F. PENTRU M. - B. să-i restituie suma de 1874 lei, taxă pe poluare,achitată conform chitanței seria TS6 nr.1805391/(...), cu dobânda legală aferentă, de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă.
În motivare se arată că prin acțiunea înregistrată sub nr. (...), reclamanta S. C. F. S. a chemat în judecată D. G. A F. P. S. și A. F. P. A M. Z. solicitând anularea D.i nr.3052 din 22.0. și restituirea sumei de 1874 lei reprezentând taxa de poluare pentru un autovehicul, cu dobânda legală aferentă.
Cererea de chemare în judecată este motivată cu aceea că în fapt, conform chitanței TS6 nr.1805391/(...) , reclamantul a achitat taxa depoluare aferentă primei înmatriculări în R. a autoturismului : OPEL T(...)BI ASTRA, serie șasiu VOLOTGF 3532281458, cu toate că acest autoturism a fost înmatriculat în Germania, astfel că această taxă contravine prevederilor C.i R.: și având în vedere că de la 1 ianuarie 2007 R. este stat membru al Uniunii E., în temeiul art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2) iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării
și din prevederile alineatului 2 (alin. 4). De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale C., dinainte de aderare.
În esență, acțiunea reclamantului este motivată prin aceea că, a achiziționat din Germania un autoturism pentru care a plătit în țară o taxă de poluare de 1874 lei.
A contestat plata acestei taxe, dar prin D. nr. 3052 din 22 ianuarie
2010 pârâta de rândul I a respins această contestație.
În drept sunt invocate prevederile art.148 alin.2 și 4 din Constituția
R., art. 28 și 30 din TCE și art.90 din același tratat.
Asupra cauzei pe fond:
Prin chitanța seria TS6 nr.1805391/(...) reclamantul a achitat la T. municipiului Z. suma de 1874 lei cu titlu de taxă de poluare prevăzută de O.
5.(f.9).
Scriptele depuse la dosar atestă faptul că autoturismele au fost achiziționate din Germania.
În urma deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule reclamantul a depus la pârâta de rândul II o contestație prin care a solicitat anularea sus-menționatei decizii (f. 4).
Argumentele de natură juridică pe care reclamantul își întemeiază acțiunea vizează două aspecte: unul se referă la libera circulație a mărfurilor în cadrul C.E., iar cea de-a doua- interzicerea discriminării între produsele comunitare și cele naționale.
O. 50/(...) pentru restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost modificată și completată de O. 2..XII.2008. Potrivit dispozițiilor art. II din ordonanță „Autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește
2000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale Uniunii E. începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5..
În conformitate cu art. III al aceluiași act normativ, prevederile de mai sus urmau a fi valabile până la data de 31.XII.2009.
O. 208/2008 a fost abrogată prin art. I a O. 2..XII.2008 privind modificarea Ordonanței de U. a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Potrivit art. III din O. 2. se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare stabilită prin O. 5., autovehiculele M1cu normă de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu normă de poluare E. 4, care se înmatriculează pentruprima dată în R. sau în alte state membre ale U.E. în perioada 15.XII.2008-
31.XII.2009.
Din nota de fundamentare a ordonanței de mai sus rezultă că scopul acesteia a avut în vedere păstrarea locurilor de muncă în economia românească, scăderea piețelor auto, susținerea sectorului de automobile, aspecte survenite ca urmare a gradului de adâncire a crizei financiare și economice din luna octombrie 2008.
Având în vedere faptul că prin O. 2. s-a creat o diminuare nejustificată între persoanele care au achiziționat autovehicule în vederea înmatriculării, anterior datei de 15.XII.2008, a fost adoptată O. nr. 7 din (...) privind modificarea O. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
O. 5. în formă actualizată statuează prin art. 1 (1) că taxa de poluare pentru autovehicule se virează în bugetul F. pentru mediu și se manageriază de către A. F. pentru M.. Prin această prevedere s-a urmărit stabilirea neutralității fiscale a taxei.
Obligația de plată a acestei taxe se naște, potrivit art. 4 lit. „a"; „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.";.
Rezultă din cele de mai sus că actuala reglementare înlătură discriminarea produsă de normele anterioare care au reglementat taxa specială de primă înmatriculare, dar instituie o altă discriminare în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare. În cazul autoturismelor second hand achiziționate din țările C.E. se percepe taxa de poluare la prima înmatriculare în R. fără ca aceeași taxă să fie percepută mașinilor autohtone în caz de revânzare.
Taxa este discriminatorie și din punct de vedere a sferei de aplicabilitate taxând numai poluarea produsă de mașinile înmatriculate după (...). Mașini cu aceeași caracteristică deținute anterior datei de (...) poluează în egală măsură ca și cele înmatriculate după această dată - astfel că principiul „poluatorul plătește"; se aplică numai ultimelor.
Pentru ca taxa de poluare să fie veritabilă și să poată contribui la limitarea consecințelor poluării, aceasta ar trebui astfel reglementată încât să fie obligatorie pentru toate autoturismele aflate în circulație, indiferent de momentul înmatriculării.
A. 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare";.
Analizând comparativ prevederile O. 5. cu textul sus citat constatăm că, reglementarea taxei de poluare prin actul intern , contravine dreptului comunitar și dacă luăm în considerare numai faptul că, în mod evident, prin măsura luată, scade interesul cumpărătorilor pentru autoturismele second- hand achiziționate din țările comunitare.
Am arătat mai sus că taxa de poluare, prin modul de calcul precum și prin direcționarea ei a dobândit - în condițiile O. 5. astfel cum a fost completată și modificată - o anumită neutralitate fără însă a pierde caracterul de „..
Chiar dacă această taxă nu ar echivala cu un impozit în sensul prevăzut de art. 90 din T.ul C. E., ea are efecte ca și ceea ce art. 28 din T.ul
C. E. denumește „. cu efect echivalent";.
Cum potrivit art. 148 alin. (2) și (4) din C., prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E.";…au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne"; și având în vedere că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestor principii, se constată că perceperea taxei în discuție este nelegală, drept pentru care acțiunea de față urmează a fi admisă în întregime, astfel cum a fost formulată.
Î. sentinței a declarat recurs D. G. a F. P. S., solicitând admiterea recursului formulat în sensul modificării în totalitate a Sentinței Civile nr.
2128 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj și, rejudecând cauza în fond, menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând D. de C. a T. pe poluare nr.3052 din (...) emisă de A. F. P. Z.
Recurenta consideră criticabilă sentința pronunțată prin prisma art. 304 punct. 9 Cod P. C. si în considerarea dispozițiilor art. 3041 deoarece instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art. 1 din OUG nr.5., a admis în mod nelegal actiunea reclamantului și a dispus anularea D.i nr.3052 din (...) emisă de A. F. P. Z. și obligarea recurentei să-i restituie reclamantei totalul sumei de 1.874 lei achitată de aceasta cu titlu de taxă de poluare conform dispozițiilor O. Nr.5., instanța de fond dispunând și obligarea unității fiscale la plata dobânzii legale calculată la sumele solicitatede reclamant. Referitor la aceste aspecte, arată că prin acțiunea înregistrată pe rolul T. S. reclamanta a solicitat anularea actului administrativ respectiv D. nr.3052 din (...) emisă de AFP Z., și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.874 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare aferentă autoturismului OPEL ASTRA KOMBI, în cauză sunt aplicabile prevederile O. nr.5. privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, raportate la data plății taxei conform chitantelor invocate, consideră acțiunea formulată de către reclamantă ca fiind inadmisibilă, întrucât, așa cum se precizează și în dispozitivul sentinței atacate, reclamanta a atacat în instanță actul adminiostrativ fiscal reprezentând D. de calcul a taxei de poluare. Prin urmare,aceasta nu a înțeles să urmeze procedura prealabilă instituită de art.205 Cod procedură fiscală coroborat cu dispozitiile art.7 din L. nr.554/2004 privind contenciosul administrativ. În conformitate cu art 205 cod procedura fiscaIă"(1) Î. titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezată în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Conform art.207"(1) Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decăderii. Chiar În cuprinsul Decizei este mentionat temeiul legal și termenul de contestatie al acesteia. Reclamanta nu a contestat actul administrativ fiscal. Deși a luat la cunostință, din D. de C. al T. pe P. a A., faptul că suma de plata reprezinta taxa pe poluare și că D. de C. al T. pe P. a A. reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii, acesta nu a înțeles să conteste în termen de 30 de zile retinerea acestei sume cu titlu de taxă pe poluare, iar prin nedepunerea în termenul legal a contestației reclamantuleste decăzut din dreptul de a mai contesta ulterior acest act administrativ fiscal. Taxa achitată, reprezintă taxă pe poluare auto și reprezintă un instrument de protecție a mediului și este determinată de emisia de dioxid de carbon produsă de fiecare mașină, nu a fost calculată conform art.214 Cod Fiscal - abrogat la data achitării taxei ci conform O.nr.5.. Departe de a da eficienta textelor din OUG nr. 5., instanța de fond a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme , astfel cum au fost prevăzute de art. 1 din același act normativ, acestă soluție fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare și anume: Atâta timp cât cadrul legislativ a prevăzut în mod imperativ că orice persoană fizică și juridică care înmatriculează pentru prima dată în R. un autoturism comercial, datorează o taxă de poluare, acesta este de strictă interpretare, completându-se cu principiul "unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem". Raportat la dispozițiile legale (în vigoare în momentul formulării acțiunii) invocate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei rezultă în mod indubitabil că suma solicitată nu se încadra în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Instanta de fond referitor la incidenta art. 725 alin. 1 Cod P. C., invocat in întîmpinarea depusa la dosarul cauzei nu face nici o referire. Dispozițiile art.725 alin 1 din Codul de P. C. consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură atât proceselor în curs de judecată începute sub legea veche. Acest text de lege nu încalcă dispozițiile art.15 alin (2) din C., având în vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei în vigoare proceselor începute sub legea veche,dar aflate în curs de judecată(D. C. C. nr.628/2006). Neadmiterea unei atare soluții ar determina rezolvarea diferențiată a aceleași situații juridice,(respectiv obligația achitării taxei,care atât în noul act normativ se achită și respectiv intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.) ceea ce ar fi profund inechitabil și contrar spiritului legii noi. Solutia legală pe care trebuia sa o pronunte T. S. in speta de fata trebuia să fie în raport de noile dispozitii legale din OUG nr.5. prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada (...)-(...) și nu restituirea integrală a taxei. Instanta de fond a retinut că aplicarea OUG nr. 5. contravine principiului consacrat de art. 20 alin. 2 din Constituia R.. Referitor la acest aspect arată motivele pentru care OUG nr. 5. este de imediata aplicare si nu incalca principiul neretroactivitatii legii civile in timp, așa cum gresit a retinut instanta de fond, astfel: dacă legea nouă nu poate fi interpretată în sensul retroactivității cu privire la aceste raporturi ea este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui,se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi; toate aceste situații privesc aplicarea imediată a dispozițiilor OUG nr.5.. Ori aplicarea imediată a legii noi constituie principiul, iar supraviețuirea legii vechi ,excepția; fără a admite că OUG nr.5. poate fi interpretată în sensul de a guverna și asupra trecutului,principiul aplicării imediate presupune intrarea în vigoare a noilor dispoziții pentrutoate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi. Ca urmare, având în vedere că pentru satisfacerea unui interes de ordine publică,OUG nr.5. modifică efectele aplicării achitării taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule reglementate de L. nr.571/2003, în sensul că modificarea de calcul a taxei de poluare instituită prin noul act nomativ este alta în conformitate cu normele europene și se dispune de asemenea și modificarea de restituire a diferenței între suma achitată de contribuabil și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor dispoziții privind taxa pe poluare ,rezultă că dispozițiile OUG nr.5. raportat la art.15 alin 1 din Constituția R.,care prevede:" Cetățenii beneficiază de drepturile ... consacrate prin C. și prin alte legi și au obligatiile prevăzute de acestea (invocarea dispozițiilor constituționale s-au făcut în sensul că obligația achitării taxei există chiar dacă prin actul nomativ s-a abrogat taxa specială de autoturisme,care se achită tot cu ocazia primei înmatriculări ) se aplică și la efectele actului anterior nerealizate încă sub vechea reglementare, în speță proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată- conform art. 725 alin. 1 Cod procedura civilă, întrucât ordinea publică trebuie să aibă în esența ei un caracter de unitate și uniformă aplicabilitate pentru toți. Tot raportat la dispozițiile constituționale invocate mai sus, prin respingerea recursului si admiterea acțiunii reclamantului și obligarea unității fiscale din cadrul D. S. la restituirea taxei de poluare, s-ar încălca dispozițiile legale din noul act normativ și din Constituția R., creându-se o situație favorizată și diferențiată pentru acesta față de contribuabilii care achită în prezent taxa de poluare. În jurisprudenta sa, Curtea Constituțională a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de activitate. În acest sens sunt, de exemplu D. C. C. nr.330/2001, nr.288/2002). Conform art.4 din O. nr.SO /2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Obligatia de plată a taxei intervine A)cu ocazia primei tnrnatrlculări a unui autovehicul În R.; A.5 1) Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă 2)pentru stabilirea taxei,persoana fizică sau persoana juridică,denumită în continuare contribuabil,care intenționează să efectueaze înmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezultă elementele de calcul al taxei,prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. De asemenea cuprinsul O. prevede o singură modalitate de a contesta taxa și anume atunci când persoana care urmează să inmatriculeze un autovehicul rulat poate să facă dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă prevăzută în anexa nr 4. Motivele invocate de către reclamant în cuprinsul acțiunii sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că în Infograma nr.5899/(...) trimisă de R . P. a R. pe lângă UE -B.,se arată că expertul DG T. a menționat că prevederile privind taxa pe poluare pentru autovehicule sunt conforme cu criteriile europene. Această informație a fost transmisă D. S. de Ministerul Finanțelor Publice- C. S. de stat. O. nr.5. a fost emisă ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E. și pentru evitarea oricărei consecințe negative ale situației create. Această taxă este aplicabilă în statele membre ale U.E.,s-a aliniat la regulile liberei concurențe "Noua formă a taxei care se referă la gradul de poluare este asemănătoare cu ce există și în alte state și cu ce se va implementa în altele." Măsurile stabilite prin O. sunt compatiblie cu prevederile art.90 din tratatul de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, așa cum rezultă din Hotărârile C. E. DE J. și anume: C. nr.112/84 Humblot, hotărârea din 09 mai 1985; cauza nr.C-47/88 C. în contradictoriu cu Danemarca, hotărârea din (...); cauza nr.C-3. N. T., hotărârea din (...); cauza nr.C-375/95 C. în contradictoriu cu Grecia,hotărârea din (...); cauza nr.C-393/98 Gomes Valente, hotărârea din (...); cauza nr.C313/05 Brzezinsk, hotărârea din (...); cauza nr.C-74/06 C. în contradictoriu cu Grecia, hotărârea din (...). Caracteristicile fiscalității aplicate autovehiculelor sub incidenta dreptului comunitar, astfel cum sunt acestea determinate prin jurisprudența C. de J., se regăsesc în trăsăturile taxei stabilite prin actul normativ menționat mai sus. Alt document care a fost relevant în fundamentarea actului normativ (respectiv O.) este și Rezoluția parlamentului E.pean din 11 martie 2008 privind politica europeană în domeniul transportului durabil, ținând seama de politicile europene în domeniul energiei și a mediului, în care se subliniează că pentru atingerea scopurilor acestei politici este deosebit de important să se recurgă la instrumente de piață pentru promovarea vehiculelor cu un consum redus de carburant și nivel redus de emisii, pentru care s-a recomandat adoptarea directivei privind taxarea autovehiculelor. Măsurile stabilite de O. sunt compatibile cu prevederile art.90 din T.ul de instituire a C. E.,taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Prin noua taxă de poluare se asigură condițiile necesare respectării obiectivelor de protecție a mediului prevăzute în Protocolul de la K., al cărui semnatare este și R.. În domeniul taxării autoturismelor și al autovehiculelor nu există încă o directivă europeană care să impună taxarea autovehiculelor pe baza unor criterii unice. Această este și explicația faptului că încă 16 State Membre practică sisteme de taxare a mașinilor (printre care:Ungaria, Grecia, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru, Austria, Finlanda), modalitatea de calcul fiind cea care diferă de la un stat la altul. În concluzie, având în vedere că raporturile juridice în speta de față nu sunt pe deplin constituite în momentul intrării în vigoare a OUG nr. 5.,aceste raporturi nu se pot consolida decât în limitele determinate de noul act normativ și nu vor putea produce decât efectele prevăzute prin acestareferitor la restituirea taxei de primă înmatriculare, astfel ca solutia instanței de fond trebuia pronuntata in raport de noile prevderi ale OUG nr. 5.. De asemenea,prin sentința civilă recurată de recurentă, instanța de fond în mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobînzii legale aferentă sumei achitate de reclamant, având în vedere dispozițiile Codului de P. F. coroborate cu dispozițiile O. nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, dispoziții care prevăd: CAP. II. P. de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de art. 199(în prezent art. 70) alin. (1) și (2) sau de art. 112 alin. (2) din Ordonanta G. nr. 9., republicată, după caz, contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispozițiilor art. 119 din aceeași ordonanță. Dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirărăii termenului prevăzut la pct. 1 sau a celui prevăzut la cap. I pct. 4 alin. (3), după caz, până în ziua înregistrării, inclusiv, a operațiunii de compensare și/sau a operațiunii de restituire ori rambursare a eventualelor diferențe rămase după efectuarea compensării, în conturile bugetare corespunzătoare, cu excepția impozitului pe venit. Dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operațiunii de compensare, care se înmulțește cu numărul de zile determinate conform pct. 2 și cu nivelul dobânzii prevăzute la art. 115 alin. (5) din Ordonanța G. nr.9.,republicată. Plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent. Cererea va cuprinde următoarele elemente: datele de identificare a contribuabilului; specificarea cererii la care se referă solicitarea de dobânzi, cu indicarea numărului și a datei de înregistrare la organul fiscal competent (eventual data poștei, în cazul depunerii prin poștă); felul impozitului sau taxei și suma solicitată la restituire ori rambursare. Cererea de plată a dobânzii se soluționează de organul fiscal competent în termenul prevăzut la art. 199 din Ordonanța G. nr. 9., republicată.(în prezent art. 70 ). A. 199. Dispoziții privind termenele. (1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal, în termen de 45 de zile de la înregistrare, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel. A. 124 Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget. (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Față de aceste considerente rezultă că instanța de fond în mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobînzii legale aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa de poluare. Având în vedere că organul fiscal din cadrul D. S. a respectat dispozițiile legale privind taxa de poluare care a fost în vigoare pînă în 0(...) (dată la care intrat în vigoare OUG nr. 5.), precum și a dispozițiilor art. 117 Cod procedură fiscală, si de asemenea faptul ca aplicarea principiului prioritatii dreptului comunitar față de dreptul national revine conform art. 148 alin. 4 din Constitutia R. "Parlamentul, Presedintele R., Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului (2)" solicită respingerea obligației de plată a cheltuielilor de judecată, deoarece nu poate fi reținută culpa procesuală pentru a fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată. In concluzie solicită admiterea recursului, modificarea Sentinței Civile nr.2128 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj și, rejudecând cauza, menținerea D.i nr.72 emisă de D. S. și a D. de calcul a taxei de poluare emise de A. F. P. Z. ca fiind temeinice și legale. Î. aceleiași sentințe a formulat recurs și A. F. pentru M., solicitând admiterea recursul, casarea în întregime a hotărârii și rejudecând cauza, respingerea acțiunii reclamantului. În motivarea recursului, recurenta arată că hotărârea instanței de fond nelegala sub aspectul gresitei interpretari si aplicari a legii. In speta, actiunea este inadmisibila motivat de faptul ca reclamantul ar fi trebuit sa atace un act administrativ si sa indeplineasca procedura prealabila a recursului gratios, conform dispozitiilor legale in termen de 30 de zile, fiind incidente dispozitiile art. 7 alin.1 din L. 554/2004 privind contenciosul administrativ, conform carora: ,,(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată intr-un drept al său ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia." Mai mult decât atat, soluția instanței este nefondată, raportat la prevederile O. nr. 9. pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care are în anexa nr. 3 formularul de D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule. In curprinsul acestui formular se prevede fără echivoc: "Prezenta decizie reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii. Prezenta decizie poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin. (1) din Ordonanța G. nr. 9. privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completări le ulterioare, la organul fiscal competent, potrivit art. 209 alin. (1) din același act normativ. Prin urmare, D. de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule este titlu de creanță si totodată este act administrativ fiscal, exact ca și decizia de impunere fiscală. De asemenea, în anexa nr. 1 la ordin este detaliată procedura emiterii D.i de calcul(pct. 2.7 -2.12). De asemenea, cum D. de calcul a taxei pe poluare reprezinta un act administrativ fiscal, constatarea acesteia se face in limita termenelor si a procedurii speciale prevazuta de O. 9. privind Codul de P. F. A. 206, 207, 209 din Codul de P. F. arata in mod expres forma si continutul contestatiei, termenul de depunere a acestuia si organul competent de a soluționa. A., contestația se va depune in termen de 30 de zile de la data comunicam actului administrativ, sub sancțiunea decaderii, la organul competent, care la rândul sau, avea obligatia de a emite o decizie de solutionare. I. deciziei astfel emisa de organul competent cel nemultumit poate contesta la instantele de contencios administrativ. Or, reclamantul nu a indeplinit procedura prealabila fiind incidenta sanctiunea decaderii, astfel că actiunea este inamisibila. Prin urmare, contribuabilul trebuia să formuleze plângere împotriva D.i de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, act administrativ fiscal, și, ulterior, în măsura în care se considera vătămat de răspunsul/lipsa răspunsului autorității fiscale, să se adreseze instanței de contencios administrativ. Urmărind această procedură, instanța fondului ar fi constatat că reclamantul a formulat contestația administrativă(plângerea prealabilă) peste termenul de 30 de zile, termen de decădere. De altfel, instanta nu a fost investită legal cu analiza actului administrativ in baza caruia reclamantul a achitat taxa pe poluare, respectiv "decizia de calcul", astfel încât nu putea dispune nici restituirea sumei achitata in baza acesteia. H. a fost dată fară temei legal(art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Soluția instanței de fond este nelegală și nefondată. Instanța fondului în mod eronat a reținut o distincție între proveniența autovehiculelor, în fapt legea nefacând o atare distincție și instituind obligația de plată a taxei pe poluare pentru orice autovehicul, la prima înmatriculare în R.. De altfel, nici la art 3(2) și 9, care prevăd scutiri și excepții de la plata taxei, nu se prevede soluția reținută de instanta fondului. Singura distincție este în funcție de gradul de poluare al autovehiculului, de vechimea acestuia și de cilendree. În funcție de aceste criterii se stabilește nivelul taxei pe poluare, conform anexelor la OUG nr. 5., și se datorează pentru toate autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în R., indiferent de țara de producție. In materia impozitării autovehiculelor second hand de import cu prilejul primei înmatriculări într-un stat membru, după ce fuseseră anterior înmatriculate în alt stat membru, impozit care se aplică o singură dată, la o primă înmatriculare într-un stat membru, pentru toate autovehiculele înmatricula te în acest stat, fie noi, fie second hand, fabricate pe teritoriul național sau importate din alte state membre, cum e și cazul taxei de poluare instituită de OUG nr. 5.. printr-o jurisprudență constantă. Curtea E. de J. a considerat că prevederile art. 90 alin. 1 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de produsele care se află deja pe piața internă Și cele de import. Curtea a statuat că există o încălcare a art. 90 alin. 1 CE atunci când importul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit fie după modele diferite, care conduc, chiar și în cazuri limitate la un impozit mai mare, aplicat produsului de import (a se vedea H. Wezgel c. Austriei, H. Nasadi și Nemetb contra B. fi Brezeznski contra Poloniei). A., în temeiul acestei dispoziții comunitare, in concret, impozitele, în speță taxa auto, aplicate asupra produselor provenind din alte state membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare. În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dint-un alt stat membru decât R., fie noi, fie second hand, trebuie comparate efectele taxei de poluare asupra autovehiculelor second hand, uzate, importate din alt stat membru, înmatriculate deja în alt stat membru, cu cele ale taxei de poluare în cazul categoriilor de autovehicule aflate deja pe piața națională, deja supuse acestei taxe de poluare la prima lor înmatriculare în R.. Mai mult, în jurisprudenta sa, prin H. adoptată în cauza Brezezinski contra Poloniei, dar și prin alte hotărâri, Curtea a statuat că, în principiu, un impozit aplicat o singuiă dată, la prima înmatriculare a unui autovehicul într-un stat membru, aplicat nondiscriminatoriu tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată, fie că sunt noi, sau second hand, fabricate pe teritoriul național ori dintr- un alt stat membru, cum este și taxa de poluare, nu este contrar prevederilor art. 90 alin. 1 din T., care, practic, constituie o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent, în măsura in care valoarea impozitului aplicat autoturismele second hand importate din alt stat membru, unde au și fost, de altfel, inmatriculate, nu depășește valoarea reziduală a aceluiași impozit incorporată in valoarea de piață a vehiculelor similare, inmatriculate anterior în statul membru care instituie impozitul, în cazul cărora a fost plătit acest impozit la prima lor înmatriculare în statul membru. Este așadar, potrivit jurisprudenței CEJ, compatibilă cu dreptul comunitar, în principiu, plata unui impozit cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism second hand importat într-un stat membru, chiar dacă autoturismele similare second hand, aflate pe piața internă, nu sunt supuse plății acestui impozit la o nouă reînmatriculare în același stat membru cu prilejul înstrăinării către un alt proprietar, atâta timp cât autoturisme aflate pe piața internă, potrivit legislației interne care reglementează impozitul sunt supuse plății acestui tip de impozit cu prilejul primei lor înmatriculări în statul membru, iar valoarea impozitului aplicat autoturismului second hand importat nu e mai mare decât valoarea reziduală care se aplică autoturismelor aflate pe piața internă, noi ori second hand, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare. Concluzionând, nu e incompatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second hand, importate din alt stat membru al UE, cu prilejul primei înmatriculări în R., dacă acesta se percepe doar o singură dată, la data primei inmatriculări in R., pentru toate autovehiculele înmatriculate în R., fie ele noi ori second hand, fabricate pe teritoriul național ori importate din alte state membre dacă cuantumul acestui impozit impus autoturismelor second hand, importate din alt stat membru, unde au și fost inmatriculate, are un cuantum aproximativ egal cu valoarea reziduală a impozitului, în speță a taxei de poluare, încorporat în valoarea de piață a vehiculelor similare inmatriculate anterior în R. supuse aceluiași tip de impozit la prima lor înmatriculare și, care, potrivit reglementării interne se restituie la scoaterea autoturismului din parcul național, fie prin export, fie prin distrugere. Taxa de poluare a fost instituită în legislația românească de prevederile OUG nr. 5., tocmai drept urmare a incompatibilității taxei deprimă înmatriculare regelementată de prevederile art. 214 alin.1 din Codul Fiscal cu prevederile art. 90 alin. 1 din T.ul CE, datorită faptului că taxa de primă înmatriculare era aplicată doar autoturismelor importate, nu și celor naționale similare, și se datoreazâ cu ocazia primei înmatriculări în R. de către toate autovehiculele înmatriculate în R. pentru prima dată, indiferent de proveniența acestora, adică indiferent dacă acestea provin din producția internă sau din import din alte state membre ale Uniunii E. orin din alte state nemembre, indiferent daca sunt ori nu second hand. Determinarea taxei pe poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării - luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în Anexa nr. 4. Pe de altă parte, art. 8 stipulează că: (l)Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în R. este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prevederile alin. (2). (2)Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național. Prin urmare, atâta timp cât taxa pe poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de reclamant, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigentele stipulate de C. cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi și C-333/2005 Nemeth sunt respectate. Cu alte cuvinte, nu se poate invoca discriminarea dobanditorilor autoturismelor înmatriculate sub incidenta OUG 5. fata de dobanditorii autovehiculelor inmatriculate sub incidenta altor acte nonnative, pentru a reclama incalcarea art. 90 din T. taxa pe poluare perceputa pentru cu ocazia primei inmatriculari restituindu-se atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto national. Neutralitatea unei taxe spre respectarea regulilor de concurenta, așa cum au fost interpretate de C., este relevata de rezultatul comparatiei efectelor taxei pentru vehiculele nou importate dintr- un alt stat membru decat statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afecteaza vehiculele similar inmatriculate deja in statul respectiv si carora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicata aceasta taxa (cauzele reunite C- 290/2005 Nadasdi si C-333/200 Nemeth). Potrivit aceleiasi jurisprudente, in ceea ce priveste art. 90 din T., s-a apreciat ca o comparatie cu autoturismele second-hand plasate in circulatie inainte de intrarea in vigoare a legii privind taxele de inmatriculare (in speta de poluare) nu este relevanta, rolul acestei dispozitii comunitare fiind acela de a interzice discriminarea fiscala intre produsele importate si cele similare autohtone. Cu privire la A. 90 din T., opinia majoritara si practica judiciara a statuat ca acesta trebuie interpretat ca interzicând o taxa de poluare perceputa cu ocazia primei inmatriculari atâta timp cât valoarea taxei determinate exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrica) si clasificarea din punct de vedere al poluarii este calculata fără a se lua in calcul depreciereaautoturismului, de asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate in statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse in valoarea reziduala a unor autoturisme second hand similare care au fost deja inregistrate in statul membru in care sunt importate. C. E. a apreciat OUG nr. 5., aplicabilă raportului juridic dedus judecății, ar fi conformă normelor dreptului comunitar, drept pentru care procedura de infrigement declarată împotriva R. drept urmare a instituirii taxei de primă înmatriculare prin prevederile art. 214 din Codul Fiscal, a fost ridicată o dată cu adoptarea OUG nr. 5.. Raportat la toate cele expuse anterior, solicită instanței să rețină faptul că sistemul de impozitare impus de prevederile OUG nr. 5. privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, forma inițială, nu este contrar dreptului comunitar, fiind compatibil cu prevederile art. 90 din T.ul CE, nereprezentând un sistem de impozitare mai aspru pentru produsele importate decât pentru cele naționale și neavând efecte discriminatorii cu privire la autoturismele second hand. Examinând recursurile instanța reține următoarele: Contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și /sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală . Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate . Legiuitorul a statuat prin art. 7 din ORDONANȚA DE U. nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței G. nr. 9. privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 802 din 19 mai 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței deurgenta a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in ansamblu, si, in special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgenta , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 23 iunie 2009 , a reținut că A. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 5. nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 și art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a G. nr. 5.. Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică. Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus față de cuantumul datorat, nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se susține că legiuitorul a reglementat două taxe distincte din moment ce ambele reglementări normative vizează o taxă pe poluare. A., natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei. De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin de urgență a G. nr. 7., reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe. De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă. Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Tot astfel, art. 6 alin. (2) din L. nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională". Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din C. și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În acest sens, art. 20 din C. prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamanta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). A. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. 2. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discuție si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din T.ul CE. Trebuie avute în vedere o serie de circumstanțe care grefează prezenta acțiune de contencios fiscal, circumstanțe care vizează atât instabilitatea legislativă cât și lipsa, până la un moment dat, a unei practici unitare la nivelul instațelor de judecată cu privire la soluționarea unor astfel de litigii. Prin modificările aduse acestui OG 5. de Ordonanța de Urgență ale G. nr. 208/(...) și 7. se introduc, începând cu data de (...), elemente de discriminare în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate în perioada (...)-(...) de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează și ea pe acest criteriu. La data de (...), C. comunică autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în R. cu art. 90 din T.ul C. E. ). Comunicatul de presă al C. din (...) semnala: „conform legislației românești în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria E.4 cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata pe poluare în R. dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din UE în perioada (...)-(...). Aceeași legislație prevede dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe. C. sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, C. trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar . Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,, Rezultă așadar că o poziție fermă a C. E. cu privire la modificările legislative în materia taxei de poluare a fost exprimată doar la (...), prin declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 ). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rand, trebuie avute în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Prin H. din 4 mai 2000 in cauza Rotaru impotriva R., Curtea E. de J. a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceastadispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (H. Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (H. Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata AFP Z. nu a demonstrat ca o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond. 3. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală pentru următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.5.. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T .ul de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxăriiautovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din T. precum și la jurisprudența C. de J. a C. E. Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unorprincipii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitateafiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile C. de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17). De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nădasdi si Ilona Nemeth, par. 52.) S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. de J. a C. E. Jurispudența C. a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într- un autovehicul național similar (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sausa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi si Hona Nemeth, par. 49). S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminaresub aspectul dreptului european. Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.5. este conformă cu T.ul precum și cu jurisprudența C. de J. a C. E. Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R.. Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). Pentru toate aceste considerente se poate susține că în mod corect tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamantei. În consecință, Curtea va respinge recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. B. împotrivasentinței civile nr. 2128 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII, D E C I D E : Respinge recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr. 2128 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică azi (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. A. I. A. C. I. V. D. Red. D.P. dact. GC 3 ex/(...) Jud.primă instanță: M. S.
| ← Decizia civilă nr. 6035/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1095/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
