Decizia civilă nr. 3789/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3789/2011
Ședința ta de 17 O. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S., în nume propriu și în numele A. F. P. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M. împotriva Sentinței civile nr. 1093 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. în contradictoriu cu reclamantul B. G., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
P. de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin sentința civilă nr. 1093 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantei B. G. și au fost obligate în solidar pe pârâtele D. G. A F. P. A J. S. și A. F. P. A M. Z. respectiv chemata în garanție A. F. PENTRU M.- M. M. - B. să-i restituie suma de 1.305 lei, reprezentând taxa pe poluare, achitată conform chitanței seria TS3A, nr.7467094 din (...), cu dobânda legală calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă. Fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Trecând la soluționarea cauzei, instanța a constatat că starea de fapt dedusă judecății nu comportă nici un fel de discuții, nefiind de altfel contestată însă argumentele de natură juridică pe care partea reclamantă îșiîntemeiază acțiunea, vizează două aspecte asupra cărora instanța este chemată să se pronunțe: unul se referă la libera circulație a mărfurilor în cadrul U. E., iar cel de-al doilea aspect privește interzicerea discriminării întreprodusele comunitare și cele naționale, sub aspectul impozitării. Cu privire la problema de drept adusă în discuție, organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei pe poluare, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 5., cu modificările și completările ulterioare, în timp ce reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia, ca urmare a aplicării directe a reglementarii comunitare. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor pronunțate de organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare, situație care a condus la un val de procese asupra cărora instanțele judecătorești au trebuit să se pronunțe, în mod repetat, pe aceeași chestiune. Această împrejurare a dat naștere la diferite acțiuni în contencios- administrativ, cu un conținut uneori ușor diferit, toate având însă aceeași finalitate și anume restituirea taxei pe poluare deja achitate sau obligarea autorităților române la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate din spațiul U.E., fără achitarea unei astfel de taxe, practica judiciară majoritară fiind în sensul admiterii acestora. R. este stat membru al U. E. începând cu 1 ianuarie 2007, astfel că sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R., conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Prin urmare, având în vedere aceste dispoziții din L. fundamentală, unde nu se prevede în mod expres că instanța de contencios constituțional din R. ar avea competența constituțională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare față de dreptul național, tribunalul a ținut seamă de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții E. de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978, unde s-a decis că eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa; în acest sens s-a statuat că "orice judecător național sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție contrară a legii naționale". Cu alte cuvinte, cadrul procesual dedus judecății nu se circumscrie unei acțiuni tipice în contencios administrativ-fiscal, întemeiată pe L. nr.554/2004 și/sau C. de procedură fiscală, fiind vorba în realitate despre o acțiune directă în despăgubiri, întemeiată pe normele dreptului comunitar și îndreptată practic împotriva Statului Român, care, prin autoritățile sale administrative și fiscale au perceput respectiva taxă pe poluare sau refuză înmatricularea autovehiculului pe teritoriul R., fără plata unei astfel de taxe. Din aceste considerente, tribunalul nu s-a preocupat în dezlegarea pricinii, de aspectele pur formale ale cererilor introductive de instanță (care, așa după cum la început s-a arătat, pot să difere de la caz la caz, însă urmăresc același scop: scutirea de la plata taxei pe poluare) sau de apărările formulate pe excepții de ordin strict procedural, urmând ca această categorie de cauze să fie tratată în mod unitar, exclusiv prin prisma normelor și principiilor de drept comunitar. Așadar, instanța fiind investită în primul rând cu dezlegarea unei probleme de drept, generată de o posibilă coliziune între normele juridice interne și cele ale U. E. a trebuit să găsească o rezolvare unitară, directă șiechitabilă pentru toți subiecții de drept ce se găsesc în situații similare, raportat la normele dreptului intern și comunitar, aflate în vigoare la data ivirii situației juridice supuse judecății. Prin O. nr. 50/21 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial din 25 aprilie 2008, s-au abrogat prevederile art. 2141) - 2143) din L. nr. 571/2003 privind C. fiscal, fiind stabilit însă prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehiculele, care se constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Astfel, potrivit art. 4 din O. nr. 5., obligația de plată a taxei pe poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9 (forma în vigoare la data achitării taxei) și este o condiție prealabilă înmatriculării autovehiculului. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 90 paragraful 1 din T.ul de I. a C. E., nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Art. 90 din T.ul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul U. E.. Norma comunitară indicată se referă la interzicerea măsurilorprotecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. Curtea E. de Justiție a statuat în acest sens că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia și care reprezintă în fapt o taxă de înmatriculare propriu-zisă, constituie o taxa cu efect echivalent în sensul art. 23 si 25 T.C.E. ( hotărârile 17 octombrie 1997 I. E.,C- 90/94; P., C-213/96). În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazieimportate, Curtea a considerat deasemenea că art.90 T.C.E, vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurenta dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (hotărârile 29 aprilie 2004 E.,C-387/01 și din 05 octombrie 2006 O. si O. C- 290/05 si C-333/05). Prin urmare, scopul general al art. 90 T.C.E., este acela de a asiguralibera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele si taxeleinterne care impun o sarcină fiscală mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne. Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre ale U.E, în materie fiscală, de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară. Locul și rolul pe care disp. art. 90 alin. 1 TCE îl ocupă în sistemul prevăzut de T. este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice. În timp ce art. 23-25 TCE stabilesc faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efectechivalent, art. 90 alin. 1 TCE, interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea E. de Justiție „. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre";( cauza C- 393/04 și C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55). În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, însă cu condiția ca această taxă să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci se impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate. Taxa pe poluare introdusă prin disp. OUG nr. 5., reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei pe poluare, mai exact, a neutralității taxei. Cum cel de-al doilea criteriu nu este îndeplinit de actul normativ în baza căruia s-a perceput suma în litigiu, tribunalul a admis acțiunea, iar având în vedere că taxa pe poluare se face venit la bugetul consolidat al statului prin M. E. și F. - D. G. a F. P., iar în conformitate cu prev. art.1 din OUG nr.5. se gestionează de M. M. - A. F. pentru M., răspunderea acestor instituții ale statului, trebuie angajată conform competențelor legale care le revin privind administrarea finanțelor publice, urmând a fi obligate în solidar. În consecință, în baza considerentelor expuse, tribunalul a admis acțiunea promovată în sensul că a obligat pârâtele, inclusiv chemata în garanție, să restituie părții reclamante, suma de 1.305 lei, taxă pe poluare, achitată cu chitanța seria TS3A, nr.7467094 din (...), la care se adaugă dobânda legală aferentă de la data cererii de restituire și până la achitarea integrală a sumei pretinse. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chemata în garanție A. F. pentru M.(AFM), solicitând admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecintă, rejudecand cauza pe fond, să se respingă acțiunea reclamantului. Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din T.ul C. E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitate. Învederează faptul că în Cauza C-402/09 Tatu împotriva Statului român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M. având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu, Secția comercială și de contencios administrativ, au fost prezentate concluziile de către avocatul general Eleanor Sharpston, la termenul din 27 ianuarie 2011, conform cărora OUG nr. 50/2010 este conform T.ului. De asemenea, C.J.C.E. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este faptul că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al carei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. ( A se vedea Deciziile Curții de Justiție a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directoruluiserviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia C. E. c. Republicii Elene, par. 17). Ca urmare a numeroase sesizări primite de la cetățenii români, Comisia E.- D. G. Impozitare și Uniune Vamală a emis, la data de 9 decembrie, următorul comunicat: "La nivelul U. E. nu există o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei și modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării. R. poate să mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate să stabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia. ( de exemplu, în D., o taxă similară se ridică la 1. din valoarea automobilului)." În speță, acțiunea este inadmisibilă motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace un act administrativ si să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios, conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin.1 din L. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Mai mult decât atât, soluția instanței este nefondată, raportat la prevederile O. nr. 9. pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care are în anexa nr. 3 formularul de D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule. În curprinsul acestui formular se prevede fără echivoc: "Prezenta decizie reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii. Prezenta decizie poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin. (1) din Ordonanțe Guvernului nr. 9. privind C. de procedură fiscală, republicetă, cu modificările și completările ulterioare, la organul fiscal competent, potrivit art. 209 alin. (1) din același act normativ". Prin urmare, Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule este titlu de creanță si totodata este act administrativ fiscal, exact ca și decizia de impunere fiscală. De asemenea, în anexa nr. 1 la ordin este detaliată procedura emiterii D.i de calcul(pct. 2.7 -2.12). De asemenea, cum Decizia de calcul a taxei pe poluare reprezintă un act administrativ fiscal, constatarea acesteia se face în limita termenelor și a procedurii speciale prevazută de O. 9. privind C. de P. F.. Art. 206, 207, 209 din C. de P. F. arată în mod expres forma și conținutul contestației, termenul de depunere a acestuia și organul competent de a solutiona. 2. Cât privește capătul de cerere privind acordarea DOBÂNZII LEGALE, consideră soluția instantei de fond ca fiind nelegală. În mod total neîntemeiat, instanța a dispus obligarea la plata către reclamant a dobânzii legale, aferente sumei reprezentând taxa pe poluare. A. au prevederile O. nr. 9. privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta D. G. a F. P. a județului S. in nume propriu si in numele A. F. P. Z. solicitând admiterea recursului sa se modifice sentința civilă atacată, iar pe cale de consecință să se respingă actiunea formulată de reclamantă in principal ca inadmisibila, iar pe fond ca nefondata. Referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii instanta de fond a ignorat atit starea de fapt cit si obiectul actiunii de contencios administrativ, astfel: Practic, instanta de fond a dispus restituirea unei sume achitate in prealabil in temeiul legii, iar instanta de contencios administrativ nu poate pronunta o astfel de solutie, aceasta, esentialmente, este chemata sa cenzureze acte administrative emise de autoritati publice. Reglementând obiectul actiunii în contencios administrativ,art. 8 alin. (1) din L. nr. 554/2004, prevede ca, sesizând instanta competenta, persoana vatamata, poate solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. Rezulta din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 18 din L. nr. 554/2004 care reglementeaza solutiile pe care le poate da instanta, ca judecatorul de contencios administrativ este obligat sa stabileasca daca actiunea priveste un act administrativ, tipic sau asimilat În sensul respectivei legi, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odata cu acesta, sau simple adrese, notificari, puncte de vedere, etc., exceptate controlului judecatoresc în aceasta procedura. Fara o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit in sarcina reclamantului obligații fiscale instanța nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitată. Subliniază faptul ca instanta de fond obliga institutia pârâtă la restituirea sumei solicitate, fara a face referire la actul din care provine aceasta suma. OUG nr. 5. stabileste potrivit dispozitiilor art. 1 cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie venituri la B. F. pentru M. si se gestioneaza de A. F. pentru M., in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protecția mediului, acest act normativ fiind conform prevederilor T.ului. Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa inmatriculeze si sa utilizeze in R. autoturisme second-hand! importate din UE ! ci tuturor persoanelor care doresc sa inmatriculeze si sa utlizeze un autoturism indiferent de provenienta sau de vechimea acestuia ! astfel incit nu se poate sustine caracterul discriminatoriu al taxei. Este cunoscut faptul ca din perspectiva dreptului european,taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat , fiind evidentiat ca atare si in nota de fundamentare a aUG nr. 5.. Aceasta realitate juridica europeana are drept implicatie la nivel national imprejurarea ca fiecare stat membru isi poate institui in mod independent propriul sistem de taxare . Cu toate acestea art. 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede ca statele membre au obligatia de a nu impune asupra unui produs din import o taxa in exces fata de un produs autohton. Atita timp cit OUG nr. 5. nu cuprinde dispozitii privitoare la diferentierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept masuri cu efect echivalent nu se poate retine incalcarea art. 28 din T. retinind ca legislatia nationala se aplica deopotriva bunurilor din productia interna cit si cea externa. Obiectivul taxei este de protejare a mediului, atit prin modul de utilizare a resurselor constituitecit si prin modul de impunere. De aceea, elementele ce stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon si se poate conchide ca criteriile ce stau la baza taxei au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului, avind in vedere ca in calculul cuantumului acesteia sunt importante emisiile de noxe toxice precum si cele de dioxid de carbon iar nu alte criterii precum valoarea de facturare. Prin urmare intrucit taxa este stabilita in functie de gradul de poluare si de eficienta energetica , ea are un caracter proportional fiind stabilita intr-un cuantum mai mare pe masura ce performantele de mediu scad. In concluzie solicită admiterea recursului, sa se modifice Sentința Civilă atacată iar pe cale de consecință să se respingă actiunea formulată de reclamantă in principal ca inadmisibila, iar pe fond ca nefondata. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, Curteaconstată următoarele: Prin acțiunea sa în contencios administrativ-fiscal, reclamanta B. G. , a chemat în judecată pe pârâtele D. G. A F. P. S. și A. F. P. A M. Z., solicitând în esență restituirea sumei de 1.305 lei, reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală aferentă de la data plății acestei sume, până la data restituirii integrale și efective. S-a relevat că a achiziționat după data de 01 iulie 2008, dintr-un stat membru al U. E. un autovehicul second-hand, pentru care a fost obligat să plătească, cu ocazia primei înmatriculări în R., o taxă pe poluare, conform legislației interne, respectiv O. nr.5., obligație care, astfel cum este reglementată, contravine în opinia sa dreptului comunitar (al U. E.), mai precis T.ului Constitutiv al C. (U.) E. (TCE), acesta din urmă având prioritate față de dreptul intern. În ceea ce privește criticile susținute de către cele două recurente, Curtea ia act de faptul că este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J., că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Instanța de recurs constată faptul ca taxa de poluare a fost achitată în baza formei modificate a O. 5.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuie analizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în procedura privind pe reclamantul I. N. În această cauză, C. a făcut trimitere la jurisprudența sa anterioară în materie, statuând următoarele: „Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea Tatu, citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 5. are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 5., astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 5. mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în R. a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii Tatu, citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferențărelevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 5., între versiunea inițială a OUG nr. 5. și versiunile ulterioare ale acesteia."; Prin cele două hotărâri, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un statmembru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, apreciind astfel, Curtea își îndeplinește misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, având în vedere imperativitatea asigurării preeminenței dreptului comunitar, prin prisma efectelor produse de hotărârile C., Curtea apreciază că la acest moment sunt neavenite orice apărări care s-ar raporta la normele naționale și care ar fi de natură să pună un obstacol în calea cererilor de restituire a taxelor de poluare percepute în temeiul OUG nr. 5., cum ar fi, spre exemplu, cele referitoare la excepția inadmisibilității. Deși Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, de reținut este că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții E. de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nufacă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de poluare, se va constata că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind nefondate. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat în altfel în afaceri, precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH, o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Pentru a hotărî astfel, s-a luat în considerare și împrejurarea că neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, pe temeiul prev. de OG nr. 9. și nr.13/2011. Drept consecință a soluției date cererii principale, este legală și soluția de admitere a celei de chemare în garanție, în cauză fiind pe deplin aplicabile prev. art. 60-63 C.pr.civ., textul OUG nr. 5. cuprinzând suficiente prevederi care sa asigure si sa garanteze afectațiunea specială a sumelor de bani rezultate din plata taxei de poluare. Drept consecință, în baza prev. art. 20 din L. nr. 554/2004, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursurile declarate în cauză vor fi respinse. Totodată, se vor constata ca fiind fără obiect criticile din recurs legate de obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursurile declarate de A. F. PENTRU M. B. și D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 1093 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 17 O. 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: S. M.
| ← Decizia civilă nr. 4380/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3290/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
