Decizia civilă nr. 3913/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.3913/2011
Ședința din data de 24 octombrie 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 416 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N., în contradictoriu cu intimatul S. C. C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin 416 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N., s- a admis acțiunea formulată de reclamantul S. C. C., împotriva pârâtei A. F. P. B., și în consecință: - a fost obligată pârâta să-i restituie reclamantului suma de 3.256 lei, reprezentând taxă primă înmatriculare și dobânda legală de la data plății efective și până la data restituirii. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 39,30 lei. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Reclamantul a achiziționat din Germania, la data de (...), autoturismul marca Ford Focus, fabricat în anul 2002, nr. de identificare W., serie carte auto F688632, pentru înmatricularea acesteia fiind obligat să plătească o taxă specială de primă înmatriculare în cuantum de 5296 lei conform chitanței seria TS2A nr. 5595977 din data de (...). A solicitat restituirea sumei prin cererea formulată și înaintată pârâtei, aceasta refuzând restituirea prin răspunsul nr. 10520/(...). La data de (...), prin decizia de restituire nr. 19109, D. B.-N., în baza prevederilor art. 117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală i- a restituit suma de 2040 lei, rămânând ca datorată suma de 3256 lei. În ceea ce priveste adresa prin care i s-a comunicat reclamantului pozitia pârâtei raportat la cererea de restituire a taxei de prima înmatriculare, instanta retine faptul ca aceasta adresa constituie o simpla corespondenta administrativa, nu un act administrativ fiscal în întelesul prevederilor art. 41 din Codul de procedura fiscala. Conform dispozitiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din L. 5., taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se plateste cu ocazia primei înmatriculari in România, de catre persoana fizica sau juridica ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi, cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state. Dispozitiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeana prevad ca nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare. I. a constatat ca, in cauza, dispozitiile din dreptul comunitar se aplica cu prioritate fata de dreptul national, in lumina principiilor preeminentei si suprematiei dreptului comunitar, consacrate si de practica CEJ prin hotarârile date in cauzele Costa/Enel si Simmenthal. Taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusa in Codul Fiscal prin L. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, initial pentru toate autovehiculele, iar dupa modificarea L. 3., prin OUG 1., a fost restrânsa la toate autoturismele si autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevazându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât si scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc. ). Aceasta taxa speciala se datoreaza cu ocazia primei înmatriculari in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.De retinut este faptul ca taxa in discutie nu este perceputa pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, si reînmatriculate in România, dupa aducerea acestora in tara. In aceste conditii, prin instituirea dispozitiilor prevazute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeana in scopul reînmatricularii lor in România, in situatia in care acestea au fost deja înmatriculate in tara de provenienta, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este perceputa. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct si in lumina carora instanta apreciaza ca dispozitiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitata de reclamanta a fost încasata cu încalcarea dispozitiilor art. 90 din Tratat, fiind necesara restituirea ei. Achitarea voluntara a taxei de reclamant este lipsita de relevanta juridica, deoarece înmatricularea autoturismului era conditionata de efectuarea acestei plati, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate. Reclamanta s-a adresat pârâtei D. B.-N. pentru a obtine restituirea taxei platite, cerere care i-a fost respinsa, prin emiterea unei adrese, in care s-a precizat ca nu exista temei legal pentru restituire. Ne aflam in acest fel in prezenta unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozitiile dreptului comunitar la care am facut referire anterior. Tribunalul, reținând că perceperea acestei taxe prev.de art.214/1-214/3 este contrară dreptului comunitar, încălcându-se principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, contravenind disp.art.90 par.1 din Tratatul de înființare a C. E., art.148 din Constituția R., Tratatului de aderare a R. și B. la U. - ratificat prin L. nr.157/2005 și constatând achitarea de catre reclamant a unei taxe nedatorate a admis acțiunea reclamantului, urmând sa i se restituie de catre pârâtă suma de 3.256 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare și dobânda legală aferentă calculată de la data plății efective până la data restituirii. Acordarea dobânzii legale este de natura sa acopere folosul nerealizat de reclamanta prin faptul ca este lipsita de suma care trebuie sa-i fie restituita, fundamentul obligării pârâtei la plata acesteia aflându-se in culpa pârâtei constând în fapta de a nu aplica cu prioritate normele comunitare, atunci când dispozițiile legale interne vin în contradicție cu acestea. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. P. B. prin care a admiterea recursului așa cum este formulat în scris; modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamantul-intimat S. C. C., ca fiind neîntemeiată, pe cale de consecință să nu se dispună restituirea sumei de 3256 lei reprezentând diferența dintre suma totală achitată de 5296 lei cu chitanța TS2A nr. 5595977/(...) și cea restituită în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în sumă de 2040 lei conform Deciziei de restituire nr. 19109/(...) și nici dobânda solicitată. În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată, prin prisma existenței supremației dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, în ceea ce privește analiza dispozițiilor art. 2141 - 2143 Cod Fiscal. În contradictoriu cu reținerile instanței de fond, taxa de primă înmatriculare achitată de către reclamantul-intimat a fost corect percepută conform prevederilor art. 21411 - 21413 din L. nr. 5. privind Codul Fiscal, coroborate cu prevederile art. 3111 - 3112 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a 5., întrucât: autovehiculul achiziționat de reclamant s-a înmatriculat pentru prima oară În România; - autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România; taxa specială a fost achitată de către reclamant persoană fizică, care a și înmatriculat autovehiculul; autovehiculul achiziționat și înmatriculat de către reclamant nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor scutite de la plata taxelor speciale cum ar fi : vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din Împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științifică și tehnică. Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamant, era supus aplicării și plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule(taxa de primă Î.). Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule(taxa de primă înmatriculare) percepută și de la reclamanta-intimată nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor secon-hend provenite din alte state membre ale Uniunii E., ci ea a fost aplicată tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și În străinătate. L. nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima data în R. Caracterul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ce a fost prevăzut de art. 2141- 2143 din L. nr. 5. privind Codul fiscal și anume acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România, sau taxă specială de reînmatriculare în R. A. este motivul pentru ca în situația în care o persoană română achiziționa un autoturism sau un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România de către vechiul proprietar, nu mai plătea această taxă specială întrucât în acest caz nu mai este o primă înmatriculare ci doar o schimbare a proprietarului. În situația în cauză rezultă că reclamanta-intimată nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de primă înmatriculare. Taxa specială de primă înmatriculare percepută de la reclamantul- intimat s-a făcut de catre organele fiscale în conformitate cu prevederile legale, în baza unui titlu legal și ca urmare nu se impune restituirea ei. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041 C.proc.civ., curtea reține următoarele: Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de (...), ca urmare a apariției Legii 3. care a suferit modificări prin OUG 1., în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe. Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamant taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale C. E. și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în R. Întrucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din C. 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, acestea instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul C. E.. De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, Rec.p.I-1777, punctul 20). Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul C. E. „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului C. E. o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C- 41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45). Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv C. 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul C. E. arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 2. Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora. De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării OUG 50/2008, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. I. apreciază că adoptarea acestui act normativ nu „validează"; dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s- ar putea susține întemeiat că diferența de bani rămasă nerestituită ar fi legal percepută în temeiul OUG 50/2008 ca taxă de poluare, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive. Cât privește cererea privind acordarea dobânzii, instanța constată că reclamantul a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata dobânzii fiscale, nu legale, astfel că, sub acest aspect, instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut. În consecință, constatând incidența motivului prevăzut de art.304 pct.6 C.proc.civ., în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., instanța va admite recursul împotriva sentinței civile nr.4. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N. pe care o va modifica în sensul că va înlătura dispoziția de obligare la plata dobânzii legale aferente și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 4. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N., pe care o modifică, în sensul că înlătură dispoziția de obligare la plata dobânzii legale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. C. L. F. Red. C.P./Dact.GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: B. L.T.
| ← Decizia civilă nr. 5967/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2257/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
