Decizia civilă nr. 429/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 429/2011
Ședința publică din data de 02 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. M.
JUDECĂTOR: G.-A. N.
JUDECĂTOR: S. AL H.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. a M. T. reprezentată prin D. G. A F. P. a J. C. împotriva sentinței civile nr. 3751 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. în contradictoriu cu reclamanta S. M.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
Cauza are ca obiect anulare act de control taxe și impozite -taxă de poluare.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de A. F. P. a M. T. reprezentată prin D. G. a F. P. a J. C. este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art.10 al. 2 și 3 din L. nr. 554/2004. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 3751 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. T. Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 3.539 lei, cu titlu de diferență taxă de primă înmatriculare din totalul sumei de 5.295,91 lei și a fost respins petitul având ca obiect obligarea la plata dobânzilor aferente în conformitate cu art. 124 Cod de proc. fiscală. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Analizând excepția inadmisibilității invocată de pârâtă prin întâmpinare, aceasta a fost respinsă ca nefondată deoarece obiectul jridic dedus judecății îl constituie restituirea sumei menționate , urmare a refuzului de nerestituire din partea pârâtei și nu anularea unui act administrativ fiscal care să determine incideța înspeță a procedurii necontencioase prevăzută în Capitolul VI din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 5.. Pe fondul cauzei, instanța constată că, reclamantul prin chitanța seria TS4A nr. 2041539/(...) a achitat suma de 5295,91 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto în R.. Ulterior i s-a restituit o parte din sumă în temeiul OUG nr. 5., respectiv suma de 1.757 lei, rămânând un rest neachitat din taxa nedatorată, respectiv 3.539 lei, pe care apreciind-o nelegală s-a adresat pârâtei pentru restituirea acesteia însă aceasta a refuzat. Atât literatura de specialitate cât și practica judiciară internă și cea C.J.C.E este unanim admis că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie pe deplin și efectiv protejate. În jurisprudența referitoare la art. 90 din T.ul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text, respectiv: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate; trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze chiar și potențial consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. Așa fiind atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 90 este aplicabil,, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare. În urma modificărilor aduse prin OUG 2. și OUG 7. norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din T.ul CE deoarece: Există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al UE și care se înmatriculează în R. și pe de altă parte există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în R. și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului deliberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse fie înspre cele deja înmatriculate în R. fie înspre cele produse în R.. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție și prin lansarea unei proceduri de „. de către C. E. la data de (...) în temeiul art. 226 din T.ul CE. Prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei pe poluare, în ultima formă a acesteia motivând, declanșarea procedurii pe argumentele: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, pe de altă parte în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară circulă fără a fi supuse acestei taxe iar mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în R. în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. În condițiile în care R. a semnat T.ul de aderare la U. E. are obligația să respecte dreptul comunitar și să-și alinieze legislația la reglementările europene. Conform art. 11 al.1 și 2 din Constituția României „statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte iar tratatele ratificate de P., potrivit legii, fac parte din dreptul intern";. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. În condițiile în care există contradicție între prevederile codului fiscal astfel cum acesta a fost modificat prin OUG nr. 5. și prevederile T.ului Constitutiv al Comunității Europene, trebuie să se acorde prioritate normelor cuprinse în T.. Prin acordare priorității normelor cuprinse la art. 90 al.1 din T.ul CE în raport cu prevederile Codului fiscal și ale OUG nr. 5., norme rămân fără aplicabilitate prevalând dispozițiile art. 90 din T.ul CE. Din considerentele expuse anterior instanța de fond, în baza art.1,8 și 18 din L. nr. 554/2004 a admis în parte acțiunea reclamantei în sensul obligării pârâtei să restituie acesteia suma de 3.539 lei diferență taxă de primă inmatriculare auto în R.. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. F. P. T., solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În motivare se arată că Tribunalul Clulj s-la pronunțat aspra interpretării dispozițiilor art. 90 din T.ul CE deși singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție C. și tot Curtea Constituțională trebuie să constate neconcordanța legilor sau ordonanțelor, ori a prevederilor acestora, cu legea fundamentală. Recurenta mai arată că, pe fondul cauzei, sentința este neîntemeiată deoarece reclamanta a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul unor dispoziții legale în vigoare, respectiv art. 2141 - 2143 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311 - 312 din HG 44/2004, iar dispozițiile art. 2141 și următoarele din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate, precizând că taxa de primă înmatriculare nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale UE, ci s-a aplicat tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în R., indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv s-a aplicat și autoturismelor noi provenite din alte state membre ale UE, autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale UE precum și autoturismelor noi din producția națională a României. Mai precizează recurentul că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că de la data de 1 iulie 2008 a intrat în vigoare OUG nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3041 C.pr.civ. Intimata nu a depus întâmpinare. Analizând recursul formulat, din prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare. Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă la pct. 2 din recurs, Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferențăîntre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5. dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină mde riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. În consecință, față de cele menționate anterior, se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursul declarat de A. F. P. T. împotriva sentinței civile nr. 3751 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). D.C. 04 F. 2011
| ← Decizia civilă nr. 603/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3386/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
