Decizia civilă nr. 81/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 81/2011
Ședința publică de la 13 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ana M. T.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. F. P. A M.C. N., împotriva sentinței civile nr. 1510 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu reclamanta P. R. L. împuternicit al SC BT L. T. I. SA și pârâții D. G. A F. P. C. și D. G. DE A. A M. C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se constată faptul că intimata D. C. a depus la dosar întâmpinare, iar la data de (...), reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare.
Se prezintă avocat C. C., în reprezentarea intereselor reclamantei intimate, care solicită redeschiderea dezbaterilor în cauză.
Curtea, după deliberare încuviințează cererea, sens în care dispune redeschiderea dezbaterilor în prezenta cauză și, nemaifiind alte cereri de solicitat, acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea excepțiilor, iar pe fond, admiterea în parte a recursului, sub aspectul datei de la care se datorează dobânda, cu cheltuieli de judecată, conform facturilor pe care le depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.510 din data de 30 aprilie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj s-a respins excepția de tardivitate și s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D. G. A F. P. C. și D. G. A M. C. B.
Prin aceeași sentință s-a admis cererea formulată de reclamanta P. R.
L., împuternicit al S. BT L. T. I. S. C.-N., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C.-N. și în consecință, obligă pârâta la restituirea taxei de primă înmatriculare, în cuantum de 10.802,69 lei, achitată la data de (...), pentru înmatricularea autovehiculului marca OPEL, varianta 2,2 DTI, precum si dobânda legală calculată la această sumă, începând de la data plății si până la restituirea efectiva.
În final, a fost obligată pârâta la plata sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată.
Prealabil analizei fondului pricinii, instanța de fond văzând dispozițiilor art. 137 c.pr. civ., a soluționat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D. G. a F. P. C. și D. G. a M. C. B.
Cu privire la aceasta excepție, tribunalul a reținut faptul că taxa de primă înmatriculare, în cuantum de 10.802,69 lei, achitată la data de (...), a cărei restituire se solicită, a fost calculată si încasată de A. F. P. a mun. C.- N., aceasta având în prezenta cauză calitate procesuală pasivă.
Trecând la soluționarea acțiunii din actele si lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
La data de (...) reclamanta a achitat suma 10.802,69 de lei, cu titlu de taxa speciala de prima înmatriculare pentru autoturismul marca OPEL, varianta VECTRA 2,2 DTI, conform chitanței de la 9 din dosarul de fond, la T. M. C.-N. C. nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat M. F. P. - A. N. de A. F. - D. G. de A. a M. C. B., cu solicitarea de a-i fi restituită.
Reclamanta a solicitat restituirea taxei de înmatriculare însa pârâta prin răspunsul comunicat reclamantei la data de (...) sub nr. 4488 s-a arătat că se menține obligativitatea plătii taxei de poluare pentru autovehicule, astfel ca taxa achitata nu poate face obiectul restituirii. (f. 6 dosar fond).
Referitor la excepția tardivității, reținând că in cauza de față se reclama refuzul nejustificat al pârâtei de restituire integrală a sumei achitate cu titlu de taxa de prima înmatriculare, tribunalul a constatat că doar de la data comunicării refuzului de restituire a taxei de prima înmatriculare ((...)) termenul de 1 an prev. de art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004 începe sa curgă.
Raportat la acest moment, tribunalul a considerat că acțiunea apare ca fiind promovata înăuntrul termenului legal, astfel că excepția tardivității a fost respinsă.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția R., prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
T. a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. T. observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., dupăaducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității E..
De asemenea, tribunalul a menționat că nu pot fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5., pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ a intrat în vigoare la data de
1 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii.
Constatând că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă face parte din categoria taxelor interzise de dispozițiile art. 90 din Tratatul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E., reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei A. F. P. a M. C.-N. de a dispune restituirea acesteia. Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr.
554/2004, tribunalul a admis in parte cererea reclamantei și a obligat pârâta la restituirea integrala a sumei achitate cu titlu de taxa de primă înmatriculare, in cuantum de 1.305 lei.
Conform prevederilor art. 21 alin 4 din Codul de procedura fiscala în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuata fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. A., principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația în natura si integrala a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării si folosirii de către pârâta a unei sume, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci si a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă intre data creditării bugetului de stat si data restituirii integrale către contribuabil.
Astfel fiind, tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.802,69 de lei, reprezentând taxa de prima înmatriculare cu dobânda legală în materie civilă începând cu data (...) si până la data restituirii efective.
In temeiul art. 274 C. pr. Civ , tribunalul a încuviințat partial obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocatial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta- recurenta A. F. P. A M. C.-N., solicitând admiterea recursului, modificareasentinței în sensul admiterii excepțiilor tardivității și inadmisibilității acțiunii precum și respingerea acțiunii reclamantei și neobligarea organului fiscal la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
O primă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că instanța de fond ar fi trebuit să respingă ca tardivă acțiunea reclamantei, deoarece aceasta a fost depusă la Tribunalul Cluj la data de (...) cu depășirea termenului de un an prev. art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004. Față de acesteprevederi legale, în opinia pârâtei, termenul a început să curgă de la data la care a fost efectuată plata taxei speciale de primă înmatriculare, respectiv de la data de (...), fiind astfel cu mult depășit termenul de un an prev. de dispozițiile legale menționate precum și cel de un de la data intrării în vigoare a dispozițiilor O. nr. 5..
În al doilea rând, pârâta arată că respingerea excepției inadmisibilității acțiunii s-a datorat încălcării de către prima instanță a prev. art. 11 din O. nr. 5. și ale Cap. VI din H.G. nr. 686/2008.
Astfel, dispozițiile art. 11 din O. nr. 50/(...) prevăd restituirea diferenței dintre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 -
30 iunie 2008 cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea ordonantei.
În privința excepției inadmisibilității acțiunii, s-a arătat că prima instanță a încălcat prev. art. 11 din O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care prevăd restituirea diferenței dintre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea ordonantei, iar procedura de restituire este prev. Cap. VI din H.G. nr. 686/2008 și este una administrativă necontencioasă și se soluționează în termenul prev. de art. 70 din O.G. nr. 92/2003, respectiv în
45 de zile de la înregistrarea cererii și doar în cazul în care organul fiscal nu ar respecta prev. art. 11 din O. nr. 5., reclamanta s-ar putea adresa instanței de contencios administrativ competente.
Față de aceste argumente, raportat și la prevederile legale menționate, pârâta a apreciat că solutia instanței de fond de respingere a exceptiei inadmisibilității este nelegală.
În argumentare, pârâta a invocat și statuărilor Curții Constituționale care prin decizia nr. 4. a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a art. 11 din O. nr. 5., astfel că reclamanta nu are deschisă calea acțiunii în contencios administrativ pentru a obține plata unei sume de bani mai mari decât îi permite legea, ci trebuie, mai întâi să parcurgă procedura prev. de textul de lege invocat și doar dacă organul fiscal nu ar respecta aceste prevederi legale s-ar putea adresa instanței de contencios administrativ competente.
În al treilea rând, pârâtă apreciază că acțiunea reclamantei trebuia respinsă ca neîntemeiată, pe de o parte din perspectiva dispozițiile art. 11 din O. nr. 5. și cu normele metodologice de aplicare, iar pe de altă parte pentru faptul că aceasta nu a depus la dosar nici un document din care să rezulte că autoturismul pentru care a achitat taxa specială de primă înmatriculare ar fi fost înmatriculat anterior în vreun stat membru U.E., motiv pentru care art. 90 din Tratatul C.E. nu este aplicabil în speța de față.
În ceea ce privește dobânzile legale și acordate până la restituirea efectivă, pârâta a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea sa la acestea, deoarece nu a săvârșit nici o faptă ilicită, plata taxei speciale a fost efectuată voluntar de către reclamantă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Pe de altă parte, pârâta a susținut că în privința datei de la care ar putea fi, eventual, obligată la plata dobânzilor este (...), când a expirat termenul de 45 zile prev. de art. 70 din O.G. nr. 92/2003, republicată și modificată, calculat de la data la care reclamanta a depus la organul fiscal cerere de restituire sau de la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar instanța de fond trebuia să facă aplicarea art. 274 alin. 3 C. șisă reducă onorariul avocațial ținând cont de valoarea obiectului litigiului și de munca efectiv prestată de avocat.
O poziție similară a adoptat și pârâta D. G. A F. P. C. care princoncluziile depuse a solicitat admiterea recursului A. M. C.-N., respingerea acțiunii reclamantei, susținând, totodată și lipsa calității sale procesuale pasive.
De asemenea, această pârâta a invocat excepția lipsei calității de reprezentat al reclamantei P. R. L., argumentat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada calității de reprezentat a S. BT L. T. I. S. în condițiile art. 68 alin. 1 C., iar înscrisul sub semnătură privată depus la dosar prin scriptul emis de această societate sub nr. 9418/(...) nu îndeplinește exigențele dispozițiilor menționate.
În continuarea concluziilor, pârâta a reiterat cele menționate în cuprinsul recursului formulat de pârâta A. C.-N., aducând aceleași critici hotărârii recurate.
Reclamanta P. R. L., împuternicit al S. BT L. T. I. S. prin întâmpinareadepusă a solicitat admiterea în parte a recursului declarat de A. C.-N., în sensul de a stabili faptul că recurenta datorează dobânda legală de la data depunerii cererii de restituire a taxei, iar în rest să se respingă recursul și să se mențină ca legală și temeinică sentința instanței de fond, deoarece aceasta a făcut o corectă aplicarea a dispozițiile art. 90 din Tratatul C.E. și a celor instituite de O. nr. 5., raportat la faptul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în forma și la data la care a achitat-o era prev. de art. 2141-3 Cod fiscal, iar această taxă este contrară dispozițiilor comunitare. De asemenea, reclamanta a menționat că în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituia R., prima instanță trebuia să aprecieze că tratatele constitutive ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, în speță dispozițiile privind taxa de primă înmatriculare care datorită faptului că este percepută doar peroanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism adus din U.E., indiferent de proveniența sau vechimea acestuia, are un caracter discriminatoriu. Prin urmare, această taxă s-a perceput în încălcarea disp. art. 90 parag. 1 din Tratatul C.E., deci este o plată făcută cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale, impunându-se a fi restituită plătitorului. Invocând dispozițiile Tratatului de A. al R. la U. E., reglementări C.E.D.O. precum interpretările Curții E. de Justiție, reclamanta susține că taxa de primă înmatriculare are un vădit caracter ilicit, iar instanțele judecătorești au obligația de a respecta dispozițiile dreptului comunitar. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 115, 274 C., art. 90 parag. 1 din Tratatul C.E., art. 21 alin. 1, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R., L. nr. 157/2004 privind aderarea R. la U. E. și art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-aapreciat ca fiind fondat din următoarele considerente: Curtea observă că instanța de fond nu a antamat și nici nu a justificat pertinent de ce nu a reținut spre analiză excepția procesuală a lipsei dovezii calități de a exercita acțiunea și de a reprezenta pe reclamantă în proces. Astfel, în fața primei instanțe s-a susținut că reclamanta SC BT L. T. I. SA C.-N. este reprezentată de numita P. R. L., ceastă din urmă persoană la rândul său dând apoi împuternicire avocatului să redacteze acțiunea în pretenții, să o asiste și să o reprezinte în fața instanței de fond (f. 42 dos. fond). Este de observat că numita P. R. L. nu a acționat în instanță pe pârâte în nume propriu ci în calitatea afirmată în preambulul acțiunii aceea de împuternicit al SC BT L. T. I. SA C.-N. Într-o astfel de situație, cum acțiunea nu a fost demarată personal de persoana fizică ci în numele și pentru persoana juridică indicată ca fiind reclamantă, mandatarul (împuternicitul) nu poate acționa valabil în instanță decât în baza unei împuterniciri speciale. Și este așa deoarece conform art. 67 alin. 1 C. părțile pot să exercite drepturile procesuale personal sau prin mandatar. Însă conform art. 68 alin. 1 din aceeași lege, procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată, iar în cazul în care procura este dată unui avocat semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților iar în ipoteza în care procura va fi dată unui consilier juridic se vor aplica dispozițiile legale speciale în materia statutului acestora. În cauza de față, Curtea observă că împuternicirea înregistrată la reclamanta SC BT L. T. I. SA C.-N. sub nr. I418/(...) (f. 8 dos. fond) este un înscris sub semnătură privată care nu are îndeplinită cerința legalizării semnăturii reprezentantului legal al reclamantei care dispune asupra împuternicirii în forma prevăzută de lege de către autoritățile în drept (art. 8 lit. e) și art. 12 din L. notarilor publici și activității notariale nr. 36/1995 cu modificările și completările ulterioare). Se constată că din punct de vedere procedural, excepția invocată de D. C. prin întâmpinarea înregistrată la data de 10 martie 2010 (f. 31 dos. fond) a fost comunicată avocatului desemnat de mandatarul reclamantei și acordat un termen pentru a răspunde și eventual a face dovada calității de reprezentant(f. 37 dos. fond) fiind astfel îndeplinite formal exigențele prevăzute de art. 161 C. Astfel fiind, Curtea reține că apărătorul ales/desemnat de către mandatarul reclamantei nu a făcut dovada că mandatarul cu care a încheiat contractul de asistență juridică atestat de împuternicirea avocațială nr. 96 din (...) (f. 42 dos. fond) ar fi fost la rândul său mandatat de către reclamantă printr-o împuternicire care să satisfacă exigențele de formă ale art. 69 alin. 1 C. Din această perspectivă, în lipsa dovezii legalizării semnăturii pe împuternicirea prezentată la dosarul primei instanțe, în lipsa ratificării exprese a mandatului acordat pentru promovarea acțiunii în forma compatibilă din punct de vedere procesual, excepția lipsei procurii exercițiului dreptului de chemare în judecată cât și a reprezentării în proces a reclamantei este fondată. Pe cale de consecință, constatând că o atare excepție procesuală, peremtorie și dirimantă nu a fost deloc antamată de instanța de fond, se impune ca în recursul promovat de pârâtă să fie reanalizată și apoi soluționată favorabil conform celor evocate anterior. Așa fiind, din această perspectivă recursul pârâtei se vădește a fi fondat sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.por.civ. se va admite cu consecința modificării sentinței atacate în sensul reținerii ca fondate a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamantei S. BT L. T. I. S. C.-N. în persoana numitei P. R. L. și ca urmare a anulării acțiunii conform art. 161 alin. 1 C. Având în vedere că acest incident procedural este decisiv în economia soluționării recursului, analiza celorlalte motive explicit invocate de recurentă nu se mai face fiind de prisos. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1.510 din 30 aprilie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în sensul că admite excepția lipsei calității de reprezentant a S. BT L. T. I. S. în privința reclamantei și anulează acțiunea formulată de aceasta. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2011. { F. | PREȘEDINTE, ANA M. T. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.L.U. Dact.S.M./(...)/2 ex. Jud.fond: F.S.B..
| ← Decizia civilă nr. 5952/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 696/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
