Sentința civilă nr. 351/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.CIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI F.
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 351/2011
Ședința publică din data de 09 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat spre examinare, pentru pronunțare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta SC MOL R. P. P. SRL în contradictoriu cu pârâții M. I. PRIN P. și D. E. ȘI F. P. L. DIN C. P. M. I., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - D. nr. 476/2010 emisă de către P. M. I. și raport de inspecție.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 mai 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 06 iunie 2010 și ulterior pentru data de astăzi.
C U R T E A
Reclamanta , SC MOL R. P. P. SRL,prin acțiunea în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu pârâții M. I. PRIN P. și D. E. ȘI F. P. L. DIN C. P. M. I., a solicitat anularea dispoziției P. M. I. nr.476 din (...)1, anularea raportului de I. F. nr.102408/(...), obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite de reclamantă ca urmare a emiterii deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată.
În motivare se arată că în perioada (...) - (...) organele de inspecție fiscală din cadrul D. I. au desfășurat la punctele de lucru ale reclamantei din I. str.S. și str.P. .Inspecția fiscală a vizat verificarea respectării de către reclamantă a legislației fiscale și contabile a bazelor de impunere precum și a realităților declarațiilor societății în perioada cuprinsă între (...) - (...).
Obligațiile fiscale ce au făcut obiectul verificărilor de către organele abilitate din cadrul D. I. au reprezentat taxele și impozitele locale, la finalul acestora, organele de inspecție fiscală stabilind obligații de plată suplimentare în sarcina sa vizând: Impozitul pe clădiri și obligațiile accesorii aferente; Impozit pe teren ; . teren ; . pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate ; . pentru firma instalata la locul exercitării activității :Taxa pentru promovarea imaginii comunității economice a Mun. I. și a sportului de performanță și obligații accesorii aferente și Taxa câini comunitari.
Totodată, organele de inspecție fiscală au stabilit o diferență de impozit pe teren în minus față de cel achitat de către societate aspect menit a fi în strânsă legătură cauzală cu impozitul pe clădiri stabilit în plus în sarcina sa, determinat de greșita aplicare și interpretare a legii, astfel că în urma constatărilor cuprinse în Raportul de I. fiscală nr.102408/(...) contestat, pârâta a emis D. de impunere privind creanțele datorate bugetului local în urma inspecției fiscale, stabilind în mod arbitrar în sarcina societății obligația de plată a sumei totale în cuantum de 744 421 R.
În ceea ce privește impozitul pe clădiri și obligațiile accesorii, organele de inspecție fiscală au reținut în cuprinsul R. de I. următoarele aspecte în funcție de care și-au argumentat decizia, argumente ce vor converge fiecare spre a deveni unul dintre motivele de ne legalitate a însuși R. de I. F. și a D. de I. prin lipsa de temei juridic a fiecăruia dintre acestea, după cum urmează:
Diferența de impozit pe clădiri aferent anilor 2006, 2007 și 2008 ar proveni din: nedeclararea sistemului de încălzire calorifer, instalatiei de incalzire și rețeaua de telefon din str. P. nr.97 - 99 conform pct. 52 alin. 2 din H. nr. 4.4 (...) nedeclararea unei boxe aditivi și a două copertine din str. S. și str. P. , aplicarea eronată a cotei de impozitare la mijloacele fixe (
... ) societatea nu a aprobat valorile stabilite în raportul de evaluare și nu a Î. În contabilitate diferența din reevaluare iar organul de inspecție fiscală a stabilit impozitul conform art. 253 alin. 6 Titlul IX din L. nr. 5. privind Codul F.
În ceea ce privește impozitul pe teren achitat în plus de către societate, organele de inspecție fiscală au considerat debitul plătit ca fiind nedatorat prin considerarea terenului deasupra căruia există două copertine drept, teren scutit de la plata impozitului, făcând parte din categoria "terenurilor aferente clădirilor":
Urmare a emiterii de către organele fiscale a celor două acte administrative edificate pe o înțelegere distorsionată atât în ceea ce privește situația de fapt precum și în raport de modalitatea de aplicare/interpretare a textelor de lege incidente,a formulat în termenul legal o contestație pe care a depus-o la organul emitent al celor două acte contestate.
În răspuns, a fost emisă D. P. nr. 476 din (...) în dispozitivul căruia s-a reținut respingerea contestației menținându-se în acest sens argumentele deja expuse în cuprinsul R. de I. F., circumstanțiindu-le în raport de afirmația conform cărei reclamanta, prin gestul de a achita diferențele constatate de organul de inspecție fiscală, ar fi recunoscut legalitatea și temeinicia actelor administrativ fiscale contestate. Nimic mai neadevărat, în realitate, o atare atitudine a societății fiind menită a sugera un corolar al conduitei judicioase în materie fiscală.
Motivele de nelegalitate a D. nr. 476/(...) încălcarea de către organele fiscale a obligatiei de a manifesta rol activ și greșita motivare a deciziei de solutionare a contestatiei formulate de reclamantă.
Actul prin care P. M. I. a soluționat contestația formulată de societate a fost emis cu nesocotirea dispozițiilor cuprinse la art. 211 alin. (3) 6 și art. 213 alin. (2)7 din C. proc. fisc, precum și a dispozițiilor reglementate la punctul 9 din cuprinsul Ordinului nr.519/2005 prin care au fost aprobate
Instrucțiunile de aplicarea T. IX din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată, încălcându-se prin acesta condiția legală formală privind obligația de motivare a actului administrativ fiscal precum și reglementările cu natură de principiu referitoare la rolul activ al organelor fiscale de inspecție și al organelor fiscale de soluționare, consacrat la rândul său în cuprinsul dispozițiilor art. 7 din Codul de P. F.
In considerentele D. P. nr. 476/(...) s-a reținut faptul că societatea datorează în plus sumele reprezentând impozit pe clădiri aferent anilor 2007
și 2008 și că în mod greșit a achitat la rândul său în plus suma de 1.168 lei reprezentând impozit pe teren, argumentându-se în acest sens prin invocarea A. nr. 43258 din (...) emise de către M. E. și F. - D. L. I. D., în cuprinsul căreia s-a precizat: "valoarea copertinei se insumează la valoarea de inventar a clădirii doar in cazul in care copertina face corp comun cu clădirea în cauză" .
Preluarea de către organul de soluționare a unui atare argument pentru a justifica respingerea contestației societății denotă o conduită manifestată în contrapunct cu legea atât din punct de vedere faptic, precum și juridic, având în vedere faptul că: cele două copertine nu fac corp comun cu clădirea și existența a altor două Adrese emise de aceeași D. G. de L. I. D. din cadrul M. economiei și F. cu puncte de vedere evident contrare celor reținute de organele fiscale
A., se arată că reclamanta a depus la momentul înregistrarii contestatiei A. M.ui E. și F. - D. L. I. D. nr. 337750/(...), în cuprinsul căreia se reiterează punctul de vedere mai sus expus după cum urmează: "Conform art. 249 alin. (5) din Codul F. adoptat prin L. nr. 5. cu modificările și completările ulterioare: "clădire este orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente, și alte asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite.
Față de cele prezentate, consideră că mijlocul fix reprezentând copertină alcătuit dintr-un acoperiș și doi sau mai mulți stâlpi de susținere, nu întrunește elementele constitutive ale unei clădiri"
S-a dedus pe cale de consecință faptul că pârâta a înțeles să-și fundamenteze decizia de soluționare pe mențiunile făcute de către direcția de specialitate din cadrul ministerului, a căror interpretare a fost făcută în mod distorsionat, atât timp cât, în realitate, copertinele de la cele două puncte de lucru ale reclamantei din I. nu fac corp comun cu clădirea, și mai cu seamă, atât timp cât în cuprinsul A. invocate de către organul de soluționare se menționează acest aspect ca reprezentând condiția necesară și suficientă pentru aplicarea impozitului asupra acestora în modalitatea decisă ulterior inspecției fiscale.
Totodată, pârâta, după ce a constatat faptul că, emanând de la aceeași direcție de specialitate din cadrul ministerului exista un punct de vedere a cărei formulare nu lăsa loc echivocului, menționând în mod clar faptul că asupra acestora nu se va aplica impozitul pe clădiri, a înțeles să nesocotească dispozițiile art. 213 alin. (2) din codul de P. F., în conformitate cu care: "Organul de solutionare competent pentru lămurirea cauzei poate solicita punctul de vedere al directiilor de specialitate din minister sau al altor institutii și autorităti" .
Pe cale de consecință, D. P. nr. 476/(...) este lacunar motivată și fundamentată pe un punct de vedere al direcției de specialitate din minister care a fost interpretat în mod distorsionat, și care, mai cu seamă ar fi trebuit raportat la celelalte două astfel de puncte de vedere ale căror mențiuni determină întocmai concluzia contrară celei la care a ajuns pârâta, respectiv, inaplicabilitatea impozitului pe clădiri asupra celor două copertine aflate la punctele de lucru din I. ale reclamantei.
Motivele de nelegalitate a R. de I. F. nr. 102408/(...) și ale D. de impunere nr. 102409/(...)
Organele fiscale au calculat și aplicat în mod greșit impozitul pe clădiri datorat de reclamantă prin raportare la reteaua telefonică și la textele de lege aplicabile corespunzător principiului tempus reqit actum.
În ceea ce privește anul 2006: În cuprinsul R. de I. F. contestat de reclamantă s-a reținut obligația societății de a plăti impozitul aferent mijlocului fix ce poartă numărul de inventar 1400114, respectiv "R. de telefon stația P. I." astfel cum urmează:
"Diferența de impozit pe clădiri provine din nedeclararea sistemului de încălzire ca la rițer, instalației de încălzire și rețeaua de telefon (nr. inv.
13601978) din strada P. nr. 97 - 99 conform art. 52 alin. (2) din cuprinsul
H.G: nr. 4. de aprobare a N. M. de aplicare a L. nr. 5."
Însă, având în vedere principiul constitutional al neretroactivitătii legii, organele fiscale ar fi trebuit să ia în considerare dispozițiile legale în vigoare la data la care reclamanta a completat declarațiile fiscale pentru plata taxelor locale aferente anului 2006.
În acest sens, menționează că art. 250 alin. (1), pct. n din L. nr.
271/2003 în forma în vigoare în anul 2006 prevedea:"Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru: ( ... ) 11 oricare dintre următoarele construcții speciale: ( ... ) d) canalizații și rețele de telecomunicații subterane și aeriene;"
Rezultă că la momentul 2006, legiuitorul a prevăzut în mod expres rețelele de telecomunicații drept excepții de la plata impozitului pe clădiri, astfel încât impozitul calculat de către pârâtă ca fiind datorat de societatea pentru acest mijloc fix în anul 2006 reprezintă o dovadă a excesului de putere al pârâtei și un motiv de nelegalitate a măsurii astfel stabilite prin D. de impunere nr. lO2409/(...).
În ceea ce privește anul 2007 și anul 2008
Prin modificările legislative survenite odată cu intrarea în vigoare a L. nr. 343 din 17 iulie 2006 pentru modificarea și completarea L. nr. 5. privind Codul fiscal, legiuitorul a realizat o mai clară structurare a impozitului pe clădiri prin două elemente esențiale: reglementarea înțelesului noțiunii de clădire ; reglementarea unei excepții generale de la plata impozitului pe clădiri a tuturor construcțiilor care nu prezintă toate elementele constitutive ale unei clădiri
A., prin art. 249 alin. (5) din Codul F. în prezent în vigoare astfel cum a fost modificat începând cu 1 ianuarie 2007 se prevede: "În intelesul prezentului titlu, clădire este orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea reprezintă spațiul din interiorul unei clădiri."
Totodată, art. 250 din Codul F. ce reglementează scutirile de plata impozitului pe clădiri dispune cu titlu general la alin. (2) că: "Nu intră sub incidența impozitului pe clădiri construcțiile care nu au elementele constitutive ale unei clădiri.".
Interpretându-le coroborat deducem că începând cu anul 2007 este scutită de plata impozitului pe clădiri orice construcție, care nu este formată din pereți și acoperiș, ca elemente constitutive ale unei clădiri.
Rezultă că rețeaua telefonică asupra căreia pârâta a calculat impozit pe clădiri, anterior anului 2006 era enumerată expres în lista construcțiilor scutite de la plata impozitului de clădiri, iar după intrarea în vigoare a L. nr.
343/2006 va fi analizată ca făcând parte din categoria construcțiilor excluse de plata impozitului, neprezentând elementele ale unei clădirii.
Organele fiscale au calculat și aplicat în mod greșit impozitul pe clădiri datorat de reclamantei prin raportare la cele două copertine, aflate la punctele de lucru supuse inspectării, în contrapunct față de înțelesul dispozițiilor cuprinse la art. 249 alin. (5) din Codul F..
Prin punctul de vedere depus de reclamantă la dosar în urma observării celor constatate/reținute de organele de inspecție fiscală, și astfel cum se poate observa și prin simpla privire a acestora, copertinele asupra cărora pârâta a considerat să aplice impozit pe clădiri reprezintă "construcții" formate din țevi, tablă și suport metalic, fiind în fapt un acoperiș susținut de piloni, fără pereți care să delimiteze o încăpere. s-a dedus prin urmare că cele două copertine: nu pot fi considerate în scopuri de impozitare ca fiind clădiri, precum nu pot fi considerate nici ca fiind elemente și instalații funcționale a clădirilor de lângă acestea.
Având în vedere natura celor două copertine, lipsa pereților precum și oricăror altor elemente specifice unei clădiri, și luând în considerare faptul că simpla utilitate a acestora este de a acoperi zona în care sunt amplasate pompele de benzină în scopuri de protecție a clienților de intemperiile meteorologice, societatea a considerat că singurul impozit datorat este impozitul pe terenul asupra căruia aceste copertine au fost amplasate, în concordanță cu punctele de vedere exprese solicitate și primite de la M. E. și
F. - D. L. I. D.",
Cu toate acestea, pârâta a reținut prin raportul de I. F. faptul că reclamanta nu ar fi datorat impozit pentru suprafețele de 493.28 mp. și
417.20 mp. aferente celor două copertine din str. P., respectiv str. Străpungerii S..
Prin modificările legislative ce au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, legiuitorul a definit în mod clar înțelesul noțiunii de clădire, statuându-se faptul că vor fi scutite de plata impozitului pe clădiri orice construcții care nu conține elementele constitutive ale unei clădiri: pereți și acoperiș. În mod evident, cele două copertine nu pot fi considerate ca având aceste elemente fundamentale ale unei clădiri.
Nu poate fi reținut nici argumentul pârâtei conform căruia ar fi codificat în scopuri contabile cele două copertine cu un cod aferent clădirilor
și că, prin urmare, asta ar justifica aplicarea unui tratament similar clădirilor din punctul de vedere al impozitării. În acest sens, menționează faptul că stația I. S. a fost preluată de către MOL R. SRL prin fuzionarea unei părți a SC MOL RO C." SRL în anul 2006 (fosta Shell R.). În atare context, copertina de la stația I. S. a fost încadrată la codul catalog 1.6.6 în momentul fuzionării, MoL R., pentru operativitatea propriilor evidențe contabile a păstrat codificarea.
Prin D. P. nr. 476/(...) s-a reținut faptul că: "Organul de inspecție fiscală nu a impozitat copertinele ca fiind clădiri așa cum în mod greșit a interpretat contestatoarea, ci, valorile acestora au fost avute în vedere, în sensul prevederile art. 253 C. fisc., și pct. 52 alin. 2 din HG 4. pentru aprobarea N. M. de aplicare a L. nr. 5. privind Codul F.e"
Conform pct. 52 alin. (2) din Normele M. de aplicare a C. fiscal: "La determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor și instalațiilor funcționale ale acesteia, cum sunt: terasele, ascensoarele, instalațiile de iluminat, instalațiile sanitare, instalațiile de Î., instalațiile de telecomunicații prin fir și alte asemenea; aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor și instalațiilor funcționale ale unei clădiri"
O atare interpretare nu poate fi admisă având în vedere următoarele argumente esențiale: cele două copertine au o existență de sine stătătoare, fiind construcții independente de clădiri , funcționalitatea acestora nu poate fi apreciată prin raportare la clădirile lângă care au fost ridicate, ci se manifestă prin însuși rolul lor de a apăra clienții ce alimentează de intemperiile meteorologice , aplicarea unui atare impozit față de reclamantă în contrapunct față de ceilalți contribuabili cu obiect de activitate identic, și care nu au ridicat copertine deasupra pompelor, datorând prin urmare doar impozit pe teren, ar echivala cu un tratament discriminatoriu, cele două copertine nu fac corp comun cu clădirile astfel încât, prin interpretarea per a contrario a punctului de vedere al direcției de specialitate din cadrul ministerului, rezultă că reclamanta nu datorează impozit pentru acestea. În acest sens, arată faptul că prin A. nr . 43258 din
(...) emisă de către M. E. și F. - D. L. I. D., s-a precizat: "valoarea copertinei se însumează la valoarea de inventar a clădirii doar în cazul în care copertina face corp comun cu clădirea în cauză. , astfel cele două copertine se încadrează întocmai în excepția statuată de legiuitor în cuprinsul art. 250 alin. (2) din Codul F. ce reglementează scutirile de la plata impozitului pe clădiri, în conformitate cu care: "Nu intră sub incidența impozitului pe clădiri construcțiile care nu au elementele constitutive ale unei clădiri.
Organele fiscale au considerat în mod greșit că modernizările făcute de reclamantă clădirilor/construcțiilor nu echivalează cu o reevaluare a mijloacelor fixe, și au calculat în mod greșit cuantumul cotei de impozitare pe clădiri în contrapunct față de dispozițiile art. 253 din Codul F..
În luna decembrie 2004 au fost finalizate lucrările de modernizare la clădirile din stația P., modernizări înregistrate în contabilitate în aceeași lună. Realitatea acestora rezultă din obiectul contractului încheiat de societatea M. C. S. (Contract de antrepriză nr. 1423/(...) - Anexa 3) în conformitate cu care aceasta din urmă s-a obligat: "să execute cu materialele sale și pe riscul său următoarele: lucrări de modernizare și renovare la stațiile MOL P. N., MOL Roman, MOL I., MOL O. În conformitate cu devizul, precum și cu standardele și cu tehnicile În vigoare, conform anexei 1, 2, 3,
4:" reclamanta a prezentat organelor de inspecție fiscală contractul mai sus menționat, facturile aferente acestuia din (...) și (...), precum și facturile emise de furnizorii T. R. și SC I. E. SRL, care atestă efectuarea a alte lucrări de modernizare în lunile (...).
În urma acestor lucrări de modernizare, reclamanta a depus declarații în acest sens la autoritățile locale competente, și am calculat impozitul datorat în conformitate cu dispozițiile coroborate cuprinse la art. 253 alin.
(2) din Codul F. și prevederile pct. 55 din HG nr. 4. privind Normele M. de aplicarea a C. F.
A., conform pct. 55 lit. b): "In cazul clădirii care a fost reevaluată conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea înregistrată în contabilitatea proprietarului. După reevaluare, daca în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal prin procesul verbal incheiat în urma ședinței C.ui de A. s-a aprobat noua valoare a clădirii ca urmare a efectuării reevaluării și aceasta a fost înregistrata în contabilitate, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii de inventar a clădirii. Sunt considerate ca fiind reevaluate și clădirile la care s-au executat lucrări de reconstrui re. consolidare. modernizare. modificare sau extindere cu aprobarea C.ui de A."
În considerarea prevederilor mai sus citate conform cărora modernizările efectuate de reclamantă echivalează cu o reevaluare, a făcut aplicarea dispozițiilor prevăzute la art. 253 din Codul F. ce dispun asupra cotei de impozitare aplicabile imobilizărilor evaluate/modernizate după caz, după cum urmează: "În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
Cota de impozitare se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului B., această atribuție revine C.ui G. al M. B."
Prin Raportul de I. F. contestat de reclamantă, pârâta a reținut o "aplicare eronată a cotei de impozitare la mijloacele fixe de inventar reprezentând Clădire stație P., Copertină, Boxa aditivi, S. Î. calorifer, I.ație Î. și rețea telefon ( ... )iar organul de inspecție fiscală a stabilit impozitul pe clădiri conform art. 253 alin. (6) din L. nr. 5. privind Codul F. cu modificările și completările ulterioare: "In cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/C. G. al M. B. între 5 % și 10 % și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepție clădirile care au fost amortizate potrivit legii, in cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2)."
A., nesocotind echivalența legală pentru scopuri de calcul al impozitului pe clădiri dintre reevaluările și modernizările mijloacelor fixe astfel cum rezultă din dispozițiile cuprinse la pct. 55 din normele M. de A. a
C. F., pârâta a aplicat o cotă de impozitare cuprinsă între 8.35% și 8.75%.
În argumentarea unei atare măsuri, în cuprinsul R. de I. F., D. I. a reținut că: "societatea nu a" aprobat raportul de reevaluare și nici nu a fost înregistrată în contabilitate diferența din reevaluare. Societatea a înregistrat în evidențele contabile la (...) un provizion de depreciere de valoare în suma de 78.956 ron deoarece o înregistrare de creștere de valoare nu se justifică pentru o stație nerentabilă pentru societate"
Prin Raportul de I. F. ,pârâta nu contraargumentează explicațiile privind modernizările efectuate asupra mijloacelor fixe de la stația P., reținând doar aspectele conform cărora faptul că nu ar fi înregistrat în contabilitate diferențele/surplusul din reevaluare ar echivala cu o ne legală efectuare a acestora, sugerând faptul că înregistrarea unei deprecieri ar fi în contrapunct cu dispozițiile normative.
În realitate, o atare interpretare este vădit greșită. Înregistrările din contabilitatea reclamantei respectă Reglementările Contabile conforme cu
Directiva a IV a Comunităților Economice Europene, al căror articol 124 prevede: "Dacă rezultatul reevaluării este o descreștere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplusul din reevaluate) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "capital și rezerve"; cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferență rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială".
Prin urmare, atunci când rezultatul reevaluării este în realitate o depreciere, nu poate fi justificată o înregistrare în contabilitate în cadrul elementului "capital și rezerve" astfel că reclamanta a procedat corect, considerând deprecierea drept o cheltuială.
Rezultă că interpretarea pârâtei este lipsită de fundament juridic având în vedere faptul că mijloacele fixe de la stația P. I. au fost reevaluate și mai cu seamă, modernizate în anul 2004.
În cuprinsul adresei înregistrate la MOL R. PP SRL sub nr. 14907/(...) și transmisă la Primăria Iași prin poștă în data de (...) s-a prezentat faptul că stația I. P. a făcut obiectul reevaluării conform cerințelor legale însă având în vedere motivele prezentate în adresa reevaluarea nu s-a înregistrat în contabilitate.
S-a reținut în cuprinsul D. P. nr. 476/(...) contestată de reclamantă faptul că: "nu poate fi luat în considerare nici motivul privind recunoașterea modernizărilor , așa cum îl denumește contestatoarea, având în vedere următoarele: (...) - (...) în Codul F. nu era prevăzut faptul că modernizarea poate fi tratată ca o reevaluare. Această posibilitate a apărut odată cu intrarea în vigoare a prevederilor HG 1861/2006 pentru modificarea și completarea N. M. de aplicarea a C. fiscal aprobate prin HG nr. 4.. Modernizarea finalizată în luna decembrie 2004 la stația de distribuție carburanți P. nu poate fi considerată reevaluare potrivit prevederilor pct.
55lit. b din HG 4."
Nimic mai neadevărat în realitate, forma textului de lege la data efectuării lucrărilor de modernizare conține același principiu al echivalenței dintre efectuarea de lucrări de modernizare și efectuarea unei reevaluări în scopul corectei stabiliri a impozitului pe clădiri, după cum urmează:
Pct. 53 (1) în cursul lunii mai a fiecărui an fiscal pentru anul următor, consiliile locale adoptă hotărâri privind stabilirea cotei pe baza căreia se calculează impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice, cotă care poate fi cuprinsă între 0,5 % și 1,0 % inclusiv. În cazul municipiului B. această atribuție se îndeplinește de către C. G. al M. B. .
Pentru executarea prevederilor art. 253 alin. (6) din Codul fiscal se au în vedere următoarele: (. . .) d)în cazul clădirilor la care s-au efectuat lucrări de modernizare, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 numai pentru cele care au fost reevaluate potrivit reglementărilor legale în vigoare.
Pe cale de consecință, deși textul de lege cuprins la punctul 55 din
Normele M. de aplicare a C. F. a fost într-adevăr completat odată cu intrarea în vigoare a Hotărârii nr. 1861/2006 la data de 01 ianuarie 2007, dispoziția esențială față de cazul dedus judecății, era în vigoare și la data efectuării lucrărilor de modernizare de către reclamantă. De altfel, prevederea citată este menită a contura parametri legali juști pentru stabilirea echitabilă a cotei impozitului în funcție de valoarea de inventar a clădirii, justețe care în plan principial se regăsea la momentul efectuării modernizărilor și în cuprinsul dispozițiilor art. 52 din HG nr. 24/2004: "Prin sintagma valoarea de inventar a clădirii, în scopul determinării impozitului pe clădiri, se înțelege valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, și care, după caz, poate fi: a)costul de achiziție, pentru clădirile dobândite cu titlu oneros; b)costul de producție, pentru clădirile construite de persoana juridică; c)valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activ, ținându-se seama de valoarea clădirilor cu caracteristici tehnice și economice similare sau apropiate, pentru clădirile obținute cu titlu gratuit; d)valoarea de aport pentru clădirile intrate în patrimoniu în cazul asocierii/fuziunii, determinată prin expertiză, potrivit legii; e)valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru clădirile reevaluate în baza unei dispoziții legale."
Rezultă pe cale de consecință, că atât timp cât nu se află în ipoteza prefigurată ca premisă în cuprinsul art. 253 alin. (6), clădirile aflate în proprietatea reclamantei fiind reevaluate/modernizate în ultimii trei ani anteriori inspecției fiscale, nu poate fi aplicată cota de impozitare cuprinsă între 5% și 10% reglementată prin dispozițiile C. F. și stabilită de consiliul local. De altfel, pârâta nu a indicat în mod corespunzător care ar fi Hotărârile C.ui Local I. prin care au fost stabilite cotele de impozitare de
8,35% respectiv 8,75% pentru anii 2007 și 2008 aferente clădirilor ce nu au fost reevaluate.
P. M. lași prin D. nr.476 emisă pentru soluționarea contestatiei nr.1. din (...) formulată de SC MOl R. P. P. SRl împotriva deciziei de impunere nr.1 02409/(...) și a raportului de inspecție fiscală nr.1 02408; a reținut că în mod nelegal contestatoarea consideră că valorile copertinelor aflate în prelungirea clădirilor din stațiile de distribuție carburanți, nu trebuie avute în vedere la determinarea valorilor de inventar a clădirilor, câtă vreme legiuitorul nu prevede în mod limitativ elementele și instațiile funcționale ci, precizează " ... și altele asemenea".
În speța de față, așa cum precizează chiar contestatoarea, copertinele din stațiile P. și S. au rolul de a proteja împotriva intemperiilor pompele de carburanți și pesoanele care își alimentează cu carburanți mijloacele de transport, dar, important de menționat este și faptul că, aceste construcții sunt în prelungirea clădirilor supuse impozitării, fiind construcții metalice cu stâlpi sub grindă amplasați spre exterior care nu asigură echilibrul copertinelor deoarece se sprijină pe clădirile respective și vin în prelungirea acestora, fiind echipate cu instalații de iluminat.
Cu privire la aplicarea prevederilor pct.52 alin.2 din HG 4. pentru aprobarea N. metodologice de aplicare a L. 5. privind Codul fiscal în speța de față, organul fiscal a luat în considerare și punctul de vedere exprimat în adresa nr.43258 din (...) emisă de M. E. și F. -D. G. de L. I. D. în care se precizează: "valoarea copertinei se însumează la valoarea de inventar a clădirii doar în cazul în care copertina face corp comun cu clădirea în cauză".
Organul de inspecție fiscală nu a impozitat copertinele ca fiind clădiri așa cum în mod greșit a interpretat contestatoarea ci, valorile acestora au fost avute în vedere în sensul prevederilor art.253 Cod fiscal și pct.52 alin.2 din HG 4. pentru aprobarea N. metodologice de aplicare a L. 5. privind Codul flscal.
Potrivit prevederilor art.64 din Codul de procedură fiscală
"Documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere." A., contestatoarea a înregistrat copertinele în lista mijloacelor fixe, la cod 1.5.4. - construcții pentru depozitarea și comercializarea produselor petrolifere, acest cod fiind înregistrat și la "clădire stație"(spațiile comerciale din benzinării) conform prevederilor HG 2139/2004 prin care se stabilește clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.
Catalogul cuprinde informații necesare identificării mijlocului fix și stabilirii duratei normale de funcționare.
Cu privire la cota de impozitare aplicată de către organul de inspecție fiscală, consideră aplicabile prevederile art.253 alin.6 Cod fiscal deoarece contestatoarea nu a înregistrat în contabilitate în contul 105 "diferențe din reevaluare" procesul verbal nr.1376/(...) "conducerea societății nu a aprobat valorile stabilite de evaluator" situație de fapt rezultată și din adresa nr.99045/20.(...).
Nu poate fi luat în considerare nici motivul privind "recunoașterea modernizărilor" așa cum îl denumește contestatoarea, având în vedere următoarele:
În perioada (...) - (...) în Codul fiscal nu era prevăzut faptul că modernizarea poate fi tratată ca o reevaluare. Această posibilitate a apărut odată cu intrarea în vigoare a prevederilor HG 1861/2006 pentru modificarea și completarea N. metodologice de aplicare a C. fiscal aprobate prin HG 4..
Modernizarea finalizată în luna decembrie 2004 la stația de distribuție carburanți P. nu poate fi considerată reevaluare potrivit prevederilor pct.55 lit.b din HG 4. privind aprobarea N. metodologice pentru aplicarea prevederilor codului fiscal câtă vreme nu este înregistrată în contabilitatea contestatoarei "reevaluarea în urma lucrărilor de modernizare".
Același punct de vedere este exprimat și în adresa de răspuns nr.337750/(...) emisă de M. D. L. I. D., la solicitarea contestatoarei.
Important de menționat este și faptul că, potrivit declarației de impunere depusă pentru anul fiscal 2005 prin adresa nr.39835/(...), contestatoarea declară data la care este valabilă valoarea de inventar - (...) iar data ultimei reevaluări a clădirii nu este precizată ceea ce reprezintă cel puțin o recunoaștere a faptului că- data de (...) nu poate fi considerată ca fiind data ultimei reevaluări a mijloacelor fixe.
Referitor la diferența de impozit/taxă pe teren stabilită în minus de către organul de inspecție fiscală pentru anii 2007 și 2008, provine din nedeclararea suprafeței construite conform prevederilor art.257 lit.a din L. nr.5. privind
Codul fiscal astfel încât, contestatoarea în mod nelegal consideră că a datorat impozit/ taxă teren.
În fine, trebuie subliniat și faptul că, potrivit adresei nr.110120/(...) contestatoarea a procedat la efectuarea Î. contabile, a achitat diferențele constatate de organul de inspecție fiscală și a depus declarații rectificative la impozitul pe clădiri și teren pentru anii (...) așa cum s-a stabilit în raportul de inspecție fiscală. Această atitudine nu poate fi interpretat decât ca fiind un mod de recunoaștere a legalității și temeiniciei actelor administrativ fiscale, contestatoarea având dreptul de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, instituție reglementată de prevederile L. contenciosului administrativ nr.554/2004.
Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expertul desemnat expert tehnic judiciar conf.dr.ing V. F. , a reținut Că rețelele telefonice, ce fac obiectul litigiului, nu prezintă elemente constitutive ale unei clădiri, în înțelesul și sensul dispozițiilor 250, al. 1, pct. 11 din Codul F. în vigoare. De altfel acestea nu au fost identificate la nici una din stațiile inspectate. Conform 6.1.15, în ipoteza identificării lor, acestea ar aduce un spor de valoare clădirilor, fără a avea o valoare independentă, întrucât ele funcționează doar în ipoteza existenței clădirii, o dată cu desființarea acesteia, instalațiile nu mai au o existență independentă.
Cele două copertine, care fac obiectul litigiului, nu pot fi considerate clădiri, în înțelesul și sensul dispozițiilor 250, al. 1, pct. 11 din Codul F. în vigoare, întrucât, deși au acoperiș, nu au pereți. Conform 6.1.15. copertinele, asimilate teraselor existente într-o clădire, aduc un spor de valoare acesteia, fără a avea o valoare independentă, întrucât ele funcționează doar în ipoteza existenței clădirii, o dată cu desființarea acesteia, terasele nu mai au o existență independentă. În cazul copertinelor stațiilor în litigiu, acestea au cei trei stâlpi comuni cu structura de rezistență a pavilioanelor tehnico-comerciale; în cazul desființării pavilioanelor, copertinele nu pot fi rezemate doar pe ceilalți 3 ( respectiv 4 ) stâlpi inependenți; în cazul desființării stâlpilor de susținere ai copertinelor, acoperișurile pavilioanelor nu pot fi rezemate doar pe restul structurii (stâlpi și pereți de anvelopă).
Funcționalitatea celor două copertine care fac obiectul litigiului poate fi apreciată ca o anexă a clădirilor lângă care au fost ridicate. Dată fiind alcătuirea lor structurală, ele pot funcționa doar împreună.
Cele două copertine care fac obiectul litigiului, dată fiind alcătuirea lor structurală, pot funcționa doar împreună cu construcțiile vecine care sunt pavilioanele tehnico-comerciale .
Consideră corectă asertiunea prezentată la punctul 4,5 și anume copertina pompelor și clădirea shop-ului au funcțiuni diferite (protecție contra intemperiilor, respectiv activitate comercială). Clădirile denumite shop au și funcțiuni tehnice (comandă pompe, taxa re) și în consecință ar trebui denumite pavilioane tehnico- comerciale.
Prezența celor 3 stâlpi comuni ai structurilor de rezistență ale pavilioanelor tehnico-comerciale și respectiv copertinelor, face ca, din punct de vedere constructiv, construcțiile să nu fie independente, având și fundații comune, structură de rezistență parțial comună, chiar dacă au scheme statice separate.
Copertina și clădirea shop, au puncte de contact, formează un corp comun, putând totuși fi descompuse în elemente cu perioade de vibrație diferite.
Conform normelor metodologice aprobate cu HG 4. pct. 52, la valoarea de inventar a clădirii shop nu se va adăuga valoarea copertinei, ci se va reevalua întreaga stație ca o construcție unitară, compusă din pavilionul tehnic și comercial și copertina ca elemente componente ale acesteia.
Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil
MURA PETRU a reținut următoarele :
In anul 2004, SC MOL R. P. P. SRL a efectuat lucrari de modernizare la mai multe statii de benzina.
In ceea ce priveste statia P. din municipiul lasi, la aceasta au fost efectuate lucrari de constructie de catre SC M. C. SRL si se E. S.
Lucrarile de constructie efectuate de catre SC M. C. SRL la statia P. din lasi au fost facturate cu factura fiscala 4770334/(...), valoare lucrarilor facturate fiind de 399.96.129 lei fara TVA. Conform situatiei de lucrari si a procesului-verbal de receptie cladire statie-modernizare nr. 186/(...), din total lucrari efectuate, valoare de modernizare a cladirii a fost de
117.741.720 lei.
SC E. SRL a efectuat, conform contractului 5802/(...) lucrari de constructii la doua statii, una dintre ele fiind statia P. din municipiul lasi, iar cealalta din P. N.. lucrarile pentru statia P. au fost facturate cu factura
8346581/(...), valoarea lor fiind de 86.906.600 lei fara lVA.
Valoarea de inventar a cladirii situata in municipiul lasi, strada P., la data de (...) era de 19.666.637.637 lei. In urma inregistrari la (...) a celor doua facturi de modernizare in valoare de 117.741.720 lei si respectiv
86.906.600 lei, in total 204.648.320 lei, valoarea de inventar a cladirii din evidenta contabila la (...) a fost de 19.871.285.957 lei.
Aceasta valoare a fost trecuta si in declaratia de impunere pentru anul
2005 depusa la P. municipiului lasi.
Prevederile art. 55, lit. B din HG 4. in vigoare pana la modificarea cu
HG 610/(...) se refera la cladirile dobandite inante de (...), iar cladirea din statia P. din municipiul lasi a fost dobandita in anul 2003.
Conform art. 55, lit. C din HG 4., asa cum a fost modificata cu HG
610/(...), se prevede obligativitatea reevaluarii cladirilor dobandite in ultimii
3 ani anteriori anului de referinta. C. fiind dobandita la (...), aceasta nu trebuia reevaluata.
Art. 55, Iit. B din HG 4., asa cum a fost modificata de HG 1861/(...), arata ca se considera reevaluate cladirile la care s-au executat lucrari de modernizare. I. cu (...), cladirea din strada P. din municipiul lasi se considera a fi reevaluata ca urmare a lucrarilor de modernizare.
In anul 2005, in urma D. Conducerii MOL GRUP, societate a efectuat reevaluarea imobilizarilor corporale din intregul patrimoniu (mijloace fixe si terenuri).
Reclamanta prin prima critică formulată susține că Actul prin care P. M. I. a soluționat contestația formulată de societate a fost emis cu nesocotirea dispozițiilor cuprinse la art. 211 alin. (3) 6 și art. 213 alin. (2)7 din C. proc. fisc, precum și a dispozițiilor reglementate la punctul 9 din cuprinsul Ordinului nr.519/2005 prin care au fost aprobate Instrucțiunile de aplicarea T. IX din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată, încălcându-se prin acesta condiția legală formală privind obligația de motivare a actului administrativ fiscal precum și reglementările cu natură de principiu referitoare la rolul activ al organelor fiscale de inspecție și al organelor fiscale de soluționare, consacrat la rândul său în cuprinsul dispozițiilor art. 7 din Codul de P. F.
Obligația autorității de a-și motiva deciziile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. Întinderea acestei obligații poate varia în funcție de actul administrativ edictat .
Întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica și de prevederile legale, iar în consecință motivarea ar trebui să evidențieze că autoritatea a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate ori fiecare din susținerile contestatoarei au fost examinate distinct prin raportare la prevederile legale apreciate ca incidente.
Motivele de nelegalitate a R. de I. F. nr. 102408/(...) și ale D. de impunere nr. 102409/(...) au fost raportate la faptul că organele fiscale au calculat și aplicat în mod greșit impozitul pe clădiri datorat de reclamantă prin raportare la reteaua telefonică și la textele de lege aplicabile corespunzător principiului tempus reqit actum.
Menționează că art. 250 alin. (1), pct. n din L. nr.5271/2003 în forma în vigoare în anul 2006 prevedea:"Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru: ( ... ) 11 oricare dintre următoarele construcții speciale: ( ... ) d) canalizații și rețele de telecomunicații subterane și aeriene;".
Reclamanta concluzionează că la momentul 2006, legiuitorul a prevăzut în mod expres rețelele de telecomunicații drept excepții de la plata impozitului pe clădiri, astfel încât impozitul calculat de către pârâtă ca fiind datorat de societatea pentru acest mijloc fix în anul 2006 reprezintă o dovadă a excesului de putere al pârâtei și un motiv de nelegalitate a măsurii astfel stabilite prin D. de impunere nr. lO2409/(...).
Contrar susținerilor reclamantei autoritatea pârâtă a a procedat la însumarea valorii acestor instalații în conformitate cu prevederile pct. 52 alin. (2) din Normele M. de aplicare a C. fiscal: "La determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor și instalațiilor funcționale ale acesteia, cum sunt: terasele, ascensoarele, instalațiile de iluminat, instalațiile sanitare, instalațiile de Î., instalațiile de telecomunicații prin fir și alte asemenea; aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor și instalațiilor funcționale ale unei clădiri".
Instanța apreciază că aplicarea prevederilor legale enunțate a fost realizată de o manieră judicioasă iar sensul dat demersului autorității de către reclamantă este unul menit doar a o exonera de obligațiile fiscale .
Interpretarea coroborat[a textelor legale apreciate ca incidente de ambele părți , evidențiate anterior relevă legiuitorul nu a înțeles să acorde facilități prin scutire decât în ipoteza în care pot fi calificate ca fiind clădiri prezentând elementele de independență necesare unei astfel de categorii .
Nu poate fi admisă interpretarea reclamantei potrivit căreia începând cu anul 2007 este scutită de plata impozitului pe clădiri orice construcție, care nu este formată din pereți și acoperiș, ca elemente constitutive ale unei clădiri, sensul fiind acela de acorda facilitatea doar pentru elementele ce se bucură de independență .
R.ua telefonică asupra căreia pârâta a calculat impozit pe clădiri, anterior anului 2006 nu este enumerată expres în lista construcțiilor scutite de la plata impozitului de clădiri .
După intrarea în vigoare a L. nr. 343/2006 nu poate fi considerată ca făcând parte din categoria construcțiilor scutite de plata impozitului, neprezentând elementele ale unei clădirii.
Organele fiscale au calculat și aplicat în mod corect impozitul pe clădiri datorat de reclamantă prin raportare cele evidențiate anterior.
O altă critică formulată vizează interpretarea dată adresei M.ui E. și
F. - D. L. I. D. nr. 337750/(...) .
Reclamanta evidențiază că autoritatea fundamentează decizia de soluționare pe mențiunile făcute de către direcția de specialitate din cadrul ministerului, a căror interpretare a fost făcută în mod distorsionat, atât timp cât, în realitate, copertinele de la cele două puncte de lucru ale reclamantei din I. nu fac corp comun cu clădirea, și mai cu seamă, atât timp cât în cuprinsul A. invocate de către organul de soluționare se menționează acest aspect ca reprezentând condiția necesară și suficientă pentru aplicarea impozitului asupra acestora în modalitatea decisă ulterior inspecției fiscale.
Contrar celor evidențiate de reclamantă concluziile raportului de expertiză tehnică pledează pentru teza susținută de autoritatea pârâtă întrucât deși copertina pompelor și clădirea shop-ului au funcțiuni diferite , prezența celor 3 stâlpi comuni ai structurilor de rezistență ale pavilioanelor tehnico-comerciale și respectiv copertinelor, face ca, din punct de vedere constructiv, construcțiile să nu fie independente, având și fundații comune, structură de rezistență parțial comună, chiar dacă au scheme statice separate.
Copertina și clădirea shop, au puncte de contact, formează un corp comun, putând totuși fi descompuse în elemente cu perioade de vibrație diferite potrivit concluziilor raportului de expertiză astfel că probatoriul administrat infirmă teza reclamantei cu privire la independența celor două .
Susținerea potrivit căreia mijlocul fix reprezentând copertină alcătuit dintr-un acoperiș și doi sau mai mulți stâlpi de susținere, nu întrunește elementele constitutive ale unei clădiri nu poatefi primită probatoriul administrat relevând că deși nu îndeplinește exigențele unei clădiri în sensul art . 249 alin. (5) din Codul F. în prezent în vigoare astfel cum a fost modificat începând cu 1 ianuarie 2007 care prevede: "În intelesul prezentului titlu, clădire este orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea reprezintă spațiul din interiorul unei clădiri."
Este adevărat că art . 250 alin 2 din Codul F. statuează : "Nu intră sub incidența impozitului pe clădiri construcțiile care nu au elementele constitutive ale unei clădiri. , însă așa cum s-a evidențiat , mijlocul fix reprezentând copertină alcătuit dintr-un acoperiș și doi sau mai mulți stâlpi de susținere, este parte integrată intr-o clădire și ca atare nu trebuie să prezinte toate elementele evidențiate de textul legal în mod independent pentru a fi astfel calificate .
Instanța apreciază ca fiind corecte argumentele reținute prin D. P. nr.
476/(...) potrivit cărora Organul de inspecție fiscală nu a impozitat copertinele ca fiind clădiri așa cum în mod greșit a interpretat contestatoarea, ci, valorile acestora au fost avute în vedere, în sensul prevederile art. 253 C. fisc., și pct. 52 alin. 2 din HG 4. pentru aprobarea N. M. de aplicare a L. nr. 5. privind Codul F.e"
Conform pct. 52 alin. (2) din Normele M. de aplicare a C. fiscal: "La determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor și instalațiilor funcționale ale acesteia, cum sunt: terasele, ascensoarele, instalațiile de iluminat, instalațiile sanitare, instalațiile de Î., instalațiile de telecomunicații prin fir și alte asemenea; aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor și instalațiilor funcționale ale unei clădiri"
Reclamanta susține că o atare interpretare nu poate fi admisă având în vedere următoarele argumente esențiale dintre care primul este : cele două copertine au o existență de sine stătătoare, fiind construcții independente de clădiri .
Acest prim argument menit a susține teza reclamantei nu este în consonanță cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză care evidențiază că în mod indubitabil că prezența celor 3 stâlpi comuni ai structurilor de rezistență ale pavilioanelor tehnico-comerciale și respectiv copertinelor, face ca, din punct de vedere constructiv, construcțiile să nu fie independente, având și fundații comune, structură de rezistență parțial comună, chiar dacă au scheme statice separate.
Afirmația reclamantei că funcționalitatea acestora nu poate fi apreciată prin raportare la clădirile lângă care au fost ridicate, ci se manifestă prin însuși rolul lor de a apăra clienții ce alimentează de intemperiile meteorologice nu poate constitui un argument în susținerea interpretării date întrucât în mod frecvent construcțiile au în componență structuri cu destinații distincte fără ca prin acesta să fie atinsă unitatea construcției sau să justifice evidențierea lor distinctă din punct de vedere contabil , funciar sau fiscal .
Invocarea caracterului discriminatoriu al impozitului stabilit prin afirmarea faptului că aplicarea unui atare impozit față de reclamantă în contrapunct față de ceilalți contribuabili cu obiect de activitate identic, și care nu au ridicat copertine deasupra pompelor, datorând prin urmare doar impozit pe teren nu poate fi validată de maniera dorită de acesta .
Diferența de tratament constituie discriminare doar dacă este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă care vizează un scop legitim și este proporțională cu scopul vizat ceea ce în cauză nu se poate reține .
Determinarea cuantumului obligațiilor fiscale fiind realizată în raport de situația concretă , diferită , a reclamantei care a ales să se preocupe de confortul clienților săi , ceea ce alte unități concurente nu au realizat, însă cu efectele în plan fiscal pe care acum încearcă să le nege iar în planul imaginii probabil cu efecte favorabile .
În consecință se reține : cele două copertine fac corp comun cu clădirile astfel încât, prin interpretarea punctului de vedere al direcției de specialitate din cadrul ministerului, rezultă că reclamanta datorează impozit pentru acestea întrucât prin adresa nr . 43258 din (...) emisă de către M. E. și F. - D. L. I. D., s-a precizat: "valoarea copertinei se însumează la valoarea de inventar a clădirii doar în cazul în care copertina face corp comun cu clădirea în cauză.
Cele două copertine nu se încadrează în excepția statuată de legiuitor în cuprinsul art. 250 alin. (2) din Codul F. ce reglementează scutirile de la plata impozitului pe clădiri, în conformitate cu care: "Nu intră sub incidența impozitului pe clădiri construcțiile care nu au elementele constitutive ale unei clădiri , așa cum susține reclamante ele fiind parte a unui întreg ce urmează a fi fi supus normelor fiscale care îl vizează .
Criticile vizând reevaluarea au evidențiat că în luna decembrie 2004 au fost finalizate lucrările de modernizare la clădirile din stația P., modernizări înregistrate în contabilitate în aceeași lună. Realitatea acestora rezultă din obiectul contractului încheiat de societatea M. C. S. (Contract de antrepriză nr. 1423/(...) - Anexa 3) în conformitate cu care aceasta din urmă s-a obligat: "să execute cu materialele sale și pe riscul său următoarele: lucrări de modernizare și renovare la stațiile MOL P. N., MOL Roman, MOL I., MOL O. În conformitate cu devizul, precum și cu standardele și cu tehnicile În vigoare, conform anexei 1, 2, 3, 4:" reclamanta a prezentat organelor de inspecție fiscală contractul mai sus menționat, facturile aferente acestuia din (...) și (...), precum și facturile emise de furnizorii T. R. și SC I. E. SRL, care atestă efectuarea a alte lucrări de modernizare în lunile (...).
Reclamanta susține că în urma acestor lucrări de modernizare, a depus declarații în acest sens la autoritățile locale competente, și a calculat impozitul datorat în conformitate cu dispozițiile coroborate cuprinse la art. 253 alin. (2) din Codul F. și prevederile pct. 55 din HG nr. 4. privind Normele
M. de aplicarea a C. F.
Susține de asemenea că , potrivit pct. 55 lit. b): "In cazul clădirii care a fost reevaluată conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea înregistrată în contabilitatea proprietarului. După reevaluare, daca în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal prin procesul verbal incheiat în urma ședinței C.ui de A. s-a aprobat noua valoare a clădirii ca urmare a efectuării reevaluării și aceasta a fost înregistrata în contabilitate, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii de inventar a clădirii. Sunt considerate ca fiind reevaluate și clădirile la care s-au executat lucrări de reconstrui re. consolidare. modernizare. modificare sau extindere cu aprobarea C.ui de A."
Afirmă reclamanta de asemenea că înregistrările din contabilitatea reclamantei respectă Reglementările Contabile conforme cu Directiva a IV a Comunităților Economice Europene, al căror articol 124 prevede: "Dacă rezultatul reevaluării este o descreștere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ
(surplusul din reevaluate) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "capital și rezerve"; cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferență rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială",prin urmare, atunci când rezultatul reevaluării este în realitate o depreciere, nu poate fi justificată o înregistrare în contabilitate în cadrul elementului "capital și rezerve" astfel că reclamanta a procedat corect, considerând deprecierea drept o cheltuială.
Raportul întocmit de expert contabil MURA PETRU a evidențiat că în anul 2004, SC Mol R. PP SRL a efectuat lucrari de modernizare la stația P. din municipiul lași de 204.648.320 lei care au fost inregistrate in contabilitate si declarate la impozitul pe clădiri prin declarația de impunere pentru anul 2005. Valoarea de inventar a clădirii din evidenta ~ contabila la (...) a fost de 19.871.285.957 lei .
Conform art. 55, lit. c din HG 4., asa cum a fost modificata cu HG
610/(...), se prevede obligativitatea reevaluării clădirilor dobândite in ultimii
3 ani anteriori anului de referința.
C. fiind dobândită la (...), aceasta nu trebuia reevaluata. Art. 55, lit. b din HG 4., așa cum a fost modificata de HG 1861/(...), arata ca se considera reevaluate clădirile la care s-au executat lucrări de modernizare. Î. cu (...), clădirea din strada P. din municipiul lasi se considera reevaluata ca urmare a lucrărilor de modernizare.
Raportat la aceste argumente pârâta a subliniat că H. nr. 1861/(...) pentru modificarea și completarea N. metodologice de aplicare a L. nr. 5. privind Codul fiscal, aprobate prin H. nr. 4. se aplica de la (...) pentru modernizările efectuate începând cu aceasta data si nu are in vedere, retroactiv, lucrările efectuate in anul 2004, cazul SC Moi R. PP S.
C. din str. P. nu poate fi considerata reevaluata la (...) in baza unui articol de lege care se aplica de la data de (...).
In obiectiunile formulate la expertiza contabila de catre D. I. nu se face referire la impozitarea cladirilor a caror valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii ci la impozitarea cladirilor a caror valoare nu a fost recuperata integral pe calea amortizarii conform pct. 55 lit. d din H. nr. 4. privind aprobarea N. metodologice pentru aplicarea L. nr. 571/(...) privind Codul F..
Interpretarea documentelor prezentate în probațiune sub acest aspect în relație cu textele apreciate ca incidente nu confirmă înregistrarea in contabilitate a reevaluării in urma lucrărilor de modernizare astfel că teza reclamantei nu poate fi confirmată sub acest aspect .
Instanța va achiesa în consecință , la afirmația pârâtei potrivit căreia lucrările de modernizare efectuate de societate la statia P. nu pot fi considerate in înțelesul dispozițiilor art. 55 lit. b din H. nr. 4. ca fiind reevaluate deoarece: - clădirea din str. P. nu poate fi considerata reevaluată la (...) in baza unui articol de lege care se aplica de la data de (...).
Apoi se mai subliniază corect că societatea reclamantă nu a efectuat si înregistrat in contabilitate reevaluarea in urma lucrărilor de modernizare ci
SC MoI R. P. SRL a efectuat, inregistrat si declarat la P. I., in anul 2005, numai modernizarea cladirii de la (...).
Trebuie reținut că nu s-a probat prin nici un înscris existența deciziilor anterioare ale C.ui de A. prin care să se fi aprobat reevaluarea cladirii in urma lucrarilor de modernizare la (...) astfel că toate afirmațiile apar ca fără susținere și doar în justificarea unei teze apărute după încheierea controlului .
E.ul contabil a reținut că înregistrarea in contabilitate a fost efectuata in concordanta cu prevederile Directivei IV CEE si Ordinul MF 1752/2005 care prevad ca in cazul unei cresteri de valoare rezultata in urma reevaluarii activelor, aceasta se inregistreaza ca o rezerva, iar in cazul reducerii de valoare, aceasta se scade din " rezerva constituita pentru acel active, iar diferenta se inregistreaza pe cheltuiala.
Interpretarea datelor contabile de către expertul desemnat s-a realizat fără a fiavute în veder și dispozițiile art. III alin. 5 din OMF nr. 1752/2005.
Prevederile omise în analiză statuează că dacă rezultatul reevaluării este o descreștere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este Î.ă o sumă referitoare la acel activ sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital și rezerve". cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferență rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială" .
A. că. vor fi înlăturate concluziile expertului care s-au fundamentat pe date contabile parțiale și care nu au fost evaluate din perspectiva prevederilor legale indicate ca incidente .
Actul atacat în raport de considerentele evidențiate anterior apare ca fiind întocmit în mod corect cu respectarea tuturor exigențelor de formă și fond impuse de legiuitor , iar argumentele reclamantei cu privire la nelegalitatea acestora fiind înlăturate pentru motivele evidențiate anterior astfel că în baza art 18 din L. nr 554/2004 , Curtea va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta SC MOL R. P. P. SRL în contradictoriu cu pârâții M. I. PRIN P. și D. E. ȘI F. P. L. DIN C. P. M. I., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - D. nr. 476/2010 emisă de către P. M. I. și raport de inspecție.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta SC MOL R. P. P. SRL cu sediul în C.-N., C. D. nr.14-16 în contradictoriu cu pârâții M. I. PRIN P. și D. E. ȘI F. P. L. DIN C. P. M. I. ambii cu sediul în cu sediul în I. Bd.Ș. Cel M. nr.11, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - D. nr. 476/2010 emisă de către P. M. I. și raport de inspecție.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER A. C. L. F.
Red.A.C./S.M.D./4 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 1234/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3778/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
