Decizia nr. 10120/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10120/2012
Ședința ata de 05 D. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR F. T.
JUDECĂTOR M. H.
GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul C. M. V. D. G. I., împotriva sentinței civile nr. 3969 din data de (...) pronunțată de Tribunalul
Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Componența prezentului complet de judecată a fost modificată prin H. C. de C. al C. de A. C. nr. 25 din data de 21 iunie 2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei conform chitanței aflată la fila 13 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OG 92/2003, și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.969 din 28 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului C. M. V. D. I., privind anularea Deciziei nr. 17/(...) a Direcției Generale a F. P. S. și privind exonerarea de plata sumei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin raportul inspecției fiscale din (...) s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale suplimentare reprezentând T., accesorii și amenzi.
A reținut instanța de fond că petentul s-a înregistrat în scopuri de T. doar din data de (...), deși avea această obligație începând cu (...), dată de la care s-a calculat T. de plată în temeiul prev. art. 152 alin. 1 și 6 din Codul fiscal.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul C. M. V. dr. G. I. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul anulării deciziei nr. 179 din data de (...) emisă de B. de soluționare a contestațiilor din cadrul D.G.F.P. S. și exonerarea societății de la plata sumei de 39.829 lei reprezentând T. și accesorii, suma de 32.541 lei reprezentând T. și suma de 7.288 lei reprezentând majorări de întârziere aferentă T., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că instanța de fond în mod nelegal a apreciat că prev. art. 14 din Legea nr. 5. nu sunt aplicabile în speță, deoarece acestea sunt de strictă interpretare și nu fac distincție între serviciile medicale umane și serviciile medicale veterinare, în acest sens fiind și H. nr. 4. pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 5., până la (...).
Recurentul nu a indicat temeiul juridic al cererii de recurs, însă, din analiza motivelor de fapt prezentate, Curtea constată că recurentul critică hotărârea instanței de fond pentru motive de nelegalitate, aspect ce corespunde motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 c.pr.civ.
Pârâta D. G. A F. P. A J. S. a formulat întâmpinare (f.6) prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Obligațiile de plată ale reclamantului au fost stabilite în considerarea dispozițiile art. 152 alin. 1 și 6 din Codul fiscal.
Aceste texte legale stabilesc în mod corect obligațiile de plată.
Art. 141 lit. a) din Codul fiscal nu are incidență în prezenta cauză întrucât nu fac referire la vreo situație de excepție de la plata taxei, respectiv la situația cabinetelor medicale veterinare.
În lipsa dispozițiilor legale nu este permisă adăugarea aplicabilității normei și în privința activităților desfășurate de medicul veterinar în cadrul unui cabinet medical veterinar.
Normele metodologice de aplicare a art. 141 al. 1 din codul fiscal prevăd limita de aplicabilitate, iar la art. 24 al. 1 lit.C se prevede că scutirea prevăzută de art. 141 al. 1 lit. a) din Norme nu se aplică pentru prestările medicale veterinare.
Firească este și aceiași interpretare a dispozițiilor art. 141 al. 1 lit. c) din codul fiscal, sub acest aspect soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.
Corecte sunt susținerile instanței de fond și în ceea ce privește efectul hotărârii C. Europene de Justiție în cazul CEJ-C-122/1987.
Depășirea plafonului stabilit de lege a determinat incidența dispozițiilor legale referitoare la înregistrarea în scopul de T. începând cu data de 1 septembrie 2010.
În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul declarat de reclamantul C. M. V. D. G. I. și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamantul C. M. V. dr. G. I. împotriva sentinței civile nr. 3.969 din 28 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2012.
Red.M.D./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond:M.K..
