Decizia nr. 10273/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. 10273/2012
Ședința de la 10 D. 2012
C.pletul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. M. C.
Judecător M. S.
Grefier V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele A. F. P. B. și D. G. a F. P. B. N. împotriva sentinței civile nr. 198 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N., în contradictoriu cu reclamanta SC P. C. S. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 198 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N., au fost respinse excepțiile lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtele D. G. a F. P. B.-N. și A. F. P. a M. B., ca neîntemeiate.
A fost admisă în parte, acțiunea în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta SC P. C. S., în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P.
B.-N. și A. F. P. a M. B., și, în consecință:
- a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea adresei nr. 8022/(...), emisă de D. G. a F. P. B.-N.
- a fost obligată pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantei suma de 3752 lei achitată la data de (...) cu titlu de taxă poluare, plus dobânda legală calculată de la data plății până la restituirea efectivă.
A fost obligată pârâta A. F. P. a M. B. să plătească reclamantului suma de
39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P.
A M. B. împotriva A. F. Pentru M., și a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei sumele menționate anterior - taxă poluare, dobânda legală și cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de D. G. a F. P.
B.-N. împotriva A. F. Pentru M., ca neîntemeiată.
Examinând cu prioritate, conform art.137 al. 1 Cod procedură civilă, excepțiile lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâtele A. F. P. B. și D. G. a F. P. B.-N., pornind de la prev. art.207 alin. 1 din OG 92/2003, tribunalul le-a apreciat ca fiind neîntemeiate, și au fost respinse ca atare, în condițiile în care interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, CEDO a stabilit că art. 13 solicită ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție.
Pe fond, instanța a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand, dintr-un stat membru UE, pentru înmatricularea căruia a fost nevoită să achite cu titlu de taxă de poluare suma de 3752 lei, conform OP nr.
418/(...).
A formulat cerere de restituire a taxei pe poluare, adresată D. G. a F. P. B.-
N., cerere înregistrată sub nr. 8022/(...), solicitare care a fost respinsă prin adresa nr. 8022/(...).
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Jurisprudența C. a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20).
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza
Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul U. interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului U. atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul U. întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de
30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Deci, art.110 T. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, astfel că a admis-o în sensul că a obligat pârâta la restituirea sumei de 6276 lei, reprezentând taxă pe poluare, plus dobânda legală calculată de la data plății - (...) și până la restituirea efectivă, conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000 și art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat, față de disp. art.1084 rap. la art. 1082 Cod civil. N. obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr.9/2000, iar începând cu data de (...) potrivit art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011 combinat cu art.1535 din legea nr.287/2009( dobânda legală penalizatoare). Numai în această modalitate, se dă eficientă deplină principiilor degajate din practica C. referitoare la drepturile cuvenite contribuabililor cărora li s-au încasat taxe cu încălcarea dreptului comunitar.
În temeiul art.274 C. pr.civ., a obligat A. F. P. B. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 789,30 lei reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Pe cale de consecință, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și dispozițiile art. 60 C.pr.civ., art. 1 alin. 1 și art. 5 alin.1 din OUG nr.5. care dispun că „prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";, taxă care se calculează de autoritatea fiscală competentă, conform art. 7 din același act normativ „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, realizându-se de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală";, rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de A. F., potrivit dispozițiilor OG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxa de poluare este A. F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 5., „taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.";, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție formulată de AFP B. și o va obliga să plătească acesteia din urmă sumele menționate anterior, taxă poluare, dobânda legală și cheltuieli de judecată.
Instanța a respins cererea de chemare în garanție formulate de pârâta D.
G. a F. P. B.-N. împotriva A. F. Pentru M., ca neîntemeiată, în condițiile în care s- a renunțat la judecată față de aceasta, ipoteza instituită de art. 60 C.pr.civ., nefiind astfel verificată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. P. a municipiului B., solicitând admiterea recursului; - modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii introductive formulată de către reclamant, cu consecința menținerii taxei pe poluare achitată ca fiind legal percepută.
În motivarea recursului recurenta arată că temeiul legal, respectiv dispozițiile cuprinse în O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și de prevederile H. nr.686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O. nr. 5. în baza cărora a fost percepută taxa ce face obiectul petitului de restituire este în deplină concordanță cu prevederile internaționale și pe cale de consecință aceasta nu se impune a fi restituită.
Instituirea și perceperea taxei pe poluare are drept scop final îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
Obligația de plată a taxei se naște, conform prevederilor art. 4 din O. nr. 5., cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri expres prevăzute.
Potrivit reglementărilor mai sus menționate taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.
CJEC a concluzionat cu referire la modul de interpretare a art. 90 că prin acesta se interzice o taxă de poluare percepută cu ocazia unei prime înmatriculări, numai în măsura în care valoarea taxei determinată exclusiv, prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, astfel încât, atunci când se percepe pentru autoturisme second- hand importate din state membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Astfel, raportat la cele de mai sus, se poate constata, în înțelesul art. 6 din O. nr. 5., determinarea taxei de poluare se realizează, pe baza unor criterii obiective - gen tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea din punct de vedere a poluării, or, conform anexei 4 a aceluiași act normativ rezultă că determinarea se face luându-se în considerare și deprecierea autoturismului.
Din analiza dispozițiilor comunitare invocate și a celor interne aplicabile în speță nu rezultă că ar exista o contradicție, o incompatibilitate între acestea.
Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din Uniunea Europeană sau față de autoturismele noi produse în Uniunea Europeană și importate în R., întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în R. este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului.
Prin urmare, apreciază că dispozițiile cuprinse în O. nr. 5. au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare. Prin introducerea dispozițiilor legale menționate nu a fost încălcat principiul discriminării fiscale.
Instanța de fond a dispus restituirea taxei pe poluare precum și dobânda legală.
Și din acest punct de vedere critică soluția primei instanțe, având în vedere
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
Conform Cap.1. pct.1. și urm. din Ordinul nr. 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal.
Iar în ceea ce privește acordarea dobânzii de la data achitării taxei contravine, în opinia sa, dispozițiilor art. 1088 alin. 2 din Codul civil, conform cărora dobânda se cuvine din ziua introducerii cererii de chemare în judecată și nu de la data plății, cum a dispus instanța de fond.
În privința cheltuielilor de judecată, apreciază că nu se impunea nici acordarea de cheltuieli de judecată, în opinia acesteia neputând fi reținută vreo culpă pârâtei care a perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare este chemata sa cenzureze acte administrative emise de autoritati publice.
Împotriva sentinței a declarat recurs și D. G. a F. P. B. N., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului se arată că taxa achitata a fost stabilita de catre organul fiscal in conformitate cu dispozitiile cuprinse in O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si in Normele metodologice de aplicare.
Curtea Europeana de J. (C.) a aratat ca o consecinta a dreptului comunitar este aceea ca statele membre pot sa impuna asupra marfurilor precum autovehicule un sistem de taxa al carei cuantum creste progresiv in coformitate cu un criteriu obiectiv.
Daca autovehiculele deja existente in parcul auto national nu sunt si ele supuse noii taxe nu reprezinta o discriminare sub aspectul dreptului comunitar.
In speta se impune a se stabili daca adoptarea O. nr. 5., cu modificarile si completarile ulterioare, este conforma cu tratatul precum si cu jurisprudenta C..
Din analiza dispozitiilor cuprinse in O. nr. 5. rezulta ca determinarea taxei pe poluare se realizeaza pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrica) si clasificarea din punct de vedere al poluarii, luandu-se in considerare si deprecierea autoturismului, conform coeficienti lor descrisi in anexa 4, astfel incat exigentele stipulate de C. sunt respectate. Prin umare, se poate retine ca taxa pe poluare reglementata de O. nr. 5. nu poate fi caracterizata ca fiind contrara art. 90, paragragul 1 din tratat.
Textul art. 25 din tratat interzice intre statele membre taxele vamale la import si export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal.
Cu privire la natura taxei pe poluare C. s-a pronuntat, statuand ca o taxa care nu este perceputa pentru faptul ca un autoturism traverseaza frontiera unui stat membru ci pentru prima inregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, in vederea punerii in circulatie nu constituie o taxa vamala in sensul art. 25 din tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor si trebuie examinata in lumina art. 110 din tratat. Aprecierea instantei de fond privind incalcarea art. 25 din tratat este nefondata intrucat taxa pe poluare este datorata pentru punerea in circulatie a autovehiculului, astfel ca nu se poate sustine cu temei ca este perceputa pentru faptul ca un autoturism traverseaza frontiera unui stat membru.
Dispozitiile cuprinse in O. nr. 5. au fost adoptate in concordanta cu reglementarile comunitare, cu prevederile actului de aderare.
Referitor la restituirea taxei de poluare și a dobânzii legale, critică soluția primei instanțe, întrucât acordarea dobânzilor contravine art. 9 din OG nr.
13/2011.
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul egala.
Cu privire la acordarea dobânzilor legale calculate de la data plății și până la restituirea efectivă, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 1088 alin. 2
Cod civil, dobânda cuvenindu-se din ziua cererii de chemare în judecată.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Pe fondul cauzei, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de J. a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267
T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 5., deci încă de la data de 0(...).
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de J. a U. E. (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Referitor la cheltuielile de judecată
Contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274
C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1
C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele A. F. P. B. și D. G. a F. P. B. N. împotriva sentinței civile nr. 198 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului B. N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
V. D.
GREFIER
Red.C.P./Dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: L. D.E.
