Decizia nr. 1248/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1248/2012
Ședința de la 20 februarie 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE A. M. C. JUDECĂTOR M. S. JUDECĂTOR C. P.
G. V. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 4364 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimata SC P. C. SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal - D. nr. 154/2009 emisă de D. M..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, în care, se reține că în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei, prin care s-a solicitat respingerea recursului și menținerea ca fiind temeinică și legală a hotărârii recurate și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 3 pct. 3
C.pr.civ. și 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.4364 din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta SC „. C. SRL în contradictoriu cu pârâta M. - A. - D. G. A F. P. M., și, în consecință a fost anulată D. nr. 154/2009, și, pe cale de consecință, decizia de impunere fiscală nr. 907/(...) emisă în baza Raportului de inspecție fiscală generală nr. 2333/(...).
A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 3.202 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că conform
Raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de către expert contabil D. Călugăru, Inspecția fiscală nu a făcut calcule de detaliu pentru a arăta care este contribuția proceselor verbale nr. 8/2008, nr. 43/2008 și nr.
38/2008, în condițiile în care așa-zisele „lucrări ascunse";, neprevăzute în deviz, au avut un caracter de forță majoră, fiind necesare pentru garanția lucrării, ca o consecință a manifestării intempestive a structurii geologice a terenului în timpul desfășurării lucrărilor de săpături pentru construcții, lucrările fiind atestate de către proiectant ca fiind necesare. Din această cauză, așa-zisa depășire de cheltuieli materiale rezultă din compararea a două elemente necomparabile - cheltuieli de deviz/cheltuieli directe - ceea ce nu este corect din punct de vedere normativ, întrucât devizele nu se urmăresc pe elemente de cheltuieli de către beneficiari, ci pe total valoare contract, aceasta în condițiile în care la cele două unități există contract și proces-verbal de recepție, fără obiecțiuni.
Expertul concluzionează că decizia de impunere suplimentară are la bază acest calcul eronat, ceea ce dă dreptul reclamantei să solicite anularea Deciziei nr. 154/(...) a Direcției Generale a F. P. M. pentru suma totală de
38.018 lei, compusă din 34.720 lei impozit pe profit și 3.298 lei majorări de întârziere.
Pe cale de consecință, în baza acestor concluzii ale raportului de expertiză contabilă, instanța a admis acțiunea reclamantei, dispunând în consecință, anularea deciziilor atacate.
Împotriva acesteo soluții a formulat recurs D. G. a F. P. M. prin care a solicitat admiterea recursului nostru astfel cum a fost formulat; casarea si modificarea hotararii recurate; rejudecarea cauzei in fond; respingerea actiunii reclamantei.
În motivare se arată că la o analiza a hotararii recurate, se observa ca, instanta de fond s-a marginit, in mare, sa admita cererea reclamantei astfel cum a fost formulata fara a analiza din punct de vedere legal solicitarile acesteia si fara a verifica sustinerile noastre atat in ceea ce priveste admisibilitatea actiunii cat si in ceea ce priveste obiectiunile la raportul de expertiza, cauza nefiind la acest moment lamurita, ceea ce in opinia noastra impune rejudecarea fondului.
Problema esentiala care priveste cauza de fata este aceea a lamuririi caracterului deductibil sau nedeductibil fiscal al unor cheltuieli facute din eroare de catre o societate comerciala, cheltuieli ce pot fi recuperate de acea societate direct de la persoanele vinovate, atata timp cat acele persoane poarta o responsabilitate pe baza raporturilor pe care le au cu societatea comerciala in care sunt angajati.
Criticile vizeaza doua aspecte esentiale si anume modul de desfasurare al expertizei judiciare ordonate de instanta in cauza si cuantum~cheltuielilor de judecata acordate de instanta de judecata coroborat cu lipsa respectarii principiului contradictorialitatii referitor la acordarea cheltuielilor de judecata.
1. Referitor la modul de desfasurare al procedurii expertizei judiciare: rugam instanta de recurs, sa observe ca, lucrarea de expertiza a imbratisat sustinerile reclamantei, cautand cat mai multe argumente juridice in sustinerea pozitiei acestei parti, prin interpretarea eronata a mai multor norme legale si avand o puternica acoperire in pozitia partinitoare a instantei de fond. De altfel, normele lega le incidente specifica explicit ca instanta poate solicita parerea unui expert pentru lamuri rea unor situatii de fapt si nu a unor situatii de drept. F. trimitere la dispozitiile art. 201 alin. 1 prima ipoteza Cod Procedura Civila, citam, din norma legala: "cand pentru lamurirea unor situatii de fapt instanta considera necesar sa cunoasca parerea unor specialisti.. ... ". Norma legala induce ipoteza esentiala pentru cauza de fata ca, expertiza poate viza doar imprejurari de fapt si nu o situatie de drept, singurul specialist in masura sa stabileasca incidenta normelor juridice incidente cauzei este judecatorul care solutioneaza acea cauza. Este de subliniat faptul ca, expertiza incuviintata la fond a avut 2 obiective ce privesc faptul daca anumite cheltuieli sunt deductibile fiscal ceea ce este o consecinta a unei norme legale si nu o situatie de fapt. A., instanta de fond a apreciat ca fiind relevante pentru solutionarea cauzei urmatoarele obiective:
1. daca valoarea lucrarilor evidentiate in procesul verbal nr. 38/(...) reprezinta o cheltuiala deductibila fiscal; 2. daca toate consumurile de materiale evidentiate in facturile nr. 114/(...) si 116/(...), reprezinta cheltuieli deductibile fiscal.
Legea stabileste ca, interpretarea normelor legale este un atribut exclusiv al instantei de judecata ce nu poate fi delegat expertului. A., prin obiectivele trasate de instanta de fond s-a delegat expertului atributul instantei de judecata de a interpreta normele lega le incidente cauzei, ceea ce echivaleaza cu o nesocotire a normelor constitutionale referitoare la functiile autoritatii judecatoresti, asa cum sunt acestea definite in art. 126 si urmatoarele din Constitutia R.iei revizuita. Apreciem ca, aceasta atitudine a instantei de fond aduce atingere drepturilor noastre procesuale fiind rezultatul unui abuz. Curtea Constitutionala atunci cand s-a pronuntat asupa exceptiei de neconstitutionalitate a O. 6., a aratat ca, judecatorul care solutioneaza cauza este singurul expert in materia aplicarii legii. Expertiza nu poate avea ca obiect lamurirea unei situatii de drept, ci doar lamurirea unei situatii de fapt. In concluzie, judecatorul fondului a depasit limitele puterii judecatoresti prin nesocotirea atat a normelor procesuale cat si a celor constitutionale, argumente pentru care solicita casarea hotararii recurate.
Referitor la presupusa lipsa de efecte juridice a "erorii" de trasare a perimetrului unei constructii, precum si la cauzele de J. majora" ce au dus la cresterea valorii materialelor, cost asumat doar de catre constructor, nu si de catre beneficiar, acestea nefiind aceptate la plata de catre beneficiar.
In drept: in conformitate cu art.21 alin.(1) din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, republicata se precizeaza: "Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile. inclusiv cele reglementate prin actele normative in vigoare".
Pe de alta parte, prin art. 19 alin. 1 din Codul Fiscal, se precizeaza:
"Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, dintr-un an iiscet, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuilelile nedeductibile."
Respectiv, norma legala stabileste fara echivoc ca cheltuielile deductibile sunt doar acelea realizate in scopul realizarii de venituri impozabile, in masura in care societatea comerciala inregistreaza cheltuieli din cauza erorii unor angajati si care nu pot fi recuperate de la beneficiar nefiind asumate de catre acesta, rezulta ca acestea pot fi recuperate doar de la persoanele vinovate pe calea unei actiuni in raspundere contractuala fundamenta pe dreptul muncii sau cele ale Codului Civil.
II. Referitor la cheltuielile de judecata acordate de instanta de fond: arata ca, la acordarea acestora instanta nu a tinut cont de normele procesual civile si nici de normele C. E. a D. O.
A., cum atesta toate hotararile in cauzele impotriva R.iei, Curtea
Europeana a D. Omului la acordarea cheltuielilor de judecata solicitate de parte a avut in vedere 3 criterii necesitatea, realitatea si caracterul rezonabil al acestor categorii de cheltuieli.
Pe de alta parte, instanta fondului a incalcat dispozitiile art. 82 alin. 1
Cod Procedura Civila, norme care au urmatorul cuprins: " orice cerere adresata instantelor judecatoresti trebuie sa fie facuta in scris .... ", norme ce au caracter imperativ si duc la nulitatea hotararii pronuntate in cauza, avand in vedere ca cheltuielile de judecata nu au fost solicitate in scris. Prin aceasta atitudine a instantei de fond s-a incalcat principiul disponibilitatii, judecatorul de la fond trecand peste limitele investirii, prin nerespectarea normelor imperative ale art. 129 alin. 6 Cod Procedura Civila, norme care stabilesc ca "in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii". In concluzie, este incident si motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 Cod Procedura Civila, pentru ca, a acordat ceea ce nu s-a cerut. Normele care stabilesc modul de formulare al cererilor si de solutionare a acestora fiind norme de ordine publica.
Totodata instanta fondului a incalcat dispozitiile art. 261 alin. 1 pct. 3 si 5 Cod Procedura Civila, norme ce stabilesc ca hotararea trebuie sa cuprinda obiectul cererilor si dovezile administrate impreuna cu motivele ce au format convingerea instantei si care pot duce printr-un rationament logic la dispozitivul hotararii. Apreciem ca, in speta este incident si motivul de modificare a hotararii instantei de fond, prevazut de art. 304 pct. 7 Cod Procedura Civila.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată reclamanta SC P. C. SRL a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. M., anularea
Deciziei nr. 154/2009, și, pe cale de consecință, anularea Deciziei de impunere fiscală nr. 907/(...) emisă de către pârâtă, cu consecința anulării obligației de a plăti suma 38.008 lei, reprezentând impozit suplimentar pe venit și majorări de întârziere.
În motivare, reclamanta a învederat că prin decizia de impunere nr.
907/(...) a fost obligată la plata unui impozit suplimentar în valoare de
34.720 lei, care împreună cu majorările de întârziere se ridică la suma totală de 38.008 lei.
Contestația depusă împotriva acestei decizii de impunere a fost respinsă prin D. nr. 154/(...).
Prima critică a recurentei vizează valoarea acordată procedurii expertizei judiciare arătând că apreciază că nu au fost corect aplicate prev. art.201 alin.1 din C.pr.civ.
Susținerile recurentei referitoare la împrejurarea că expertul a procedat la interpretarea dispozițiilor legale nu sunt corecte evidențierea în cuprinsul raportului de expertiză a normelor apreciate ca fiind incidente în raport de starea de fapt supusă expertizării nu poate constitui o interpretare a textelor legale.
Interpretarea prev. art.21 alin.1 din Legea nr.571/2003 cu privire la cheltuielile deductibile a fost realizată de către prima instanță care a evidențiat din cuprinsul raportului de expertiză doar starea de fapt și constatările reținute de către aceasta din alte înscrisuri instanța fiind cea care a determinat includerea sumelor în litigiu în categoria cheltuielilor deductibile urmare a împrejurării că a apreciat din starea de fapt evidențiată că scopul efectuării lucrărilor a fost acela al realizării veniturilor.
A doua critică formulată de recurentă vizează cheltuielile de judecată acordate arătând că nu au fost avute în vedere criteriile pentru acordarea acestora și împrejurarea că nu au fost solicitate în scris.
Aserțiunile referitoare la încălcarea art.129 alin.6 acre ar atrage incidența prev. art.304 pct.6 din C.pr.civ. nu pot fi primite întrucât instanța a fost investită sub acest aspect așa cum rezultă din încheierea din ședința publică din 15 iunie 2011 reprezentantul reclamantei solicitând plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3202 lei reprezentând contravaloarea expertizei contabile efectuate în cauză.
Analizarea cheltuielilor efectuate a fost așadar realizată de către prima instanță necesitatea acesteia fiind relevată de împrejurarea că s-a procedat la administrarea probei ca fiind necesară și utilă pentru justa soluționare a cauzei. Realitatea a fost confirmată prin prezentarea documentelor care au atestat plata efectuată urmare a încuviințării onorariului moment la care a fost analizat și caracterul rezonabil a l acestuia având în vedere complexitatea raportului.
Motivul de modificare prev. de art.304 pct.7 C.pr.civ. nu este prezent întrucât exigențele instituite de art.261 au fost respectate de către judecătorul fondului fiind consemnate în cuprinsul hotărârii atât pretențiile cât și apărările iar cu privire la înlăturarea acestora așa cum în mod constant s-a reținut nu este necesar a fi menționat un argument pentru fiecare apărare instanța fiind liberă a le grupa și a răspunde la acestea în raport de conținutul lor și de valoarea apărărilor.
Recursul apare în consecință ca fiind nefondat întrucât prima instanță s-a pronunțat în limitele în care a fost investită, a evidențiat motivele pentru care a înlăturat susținerile și apărările apreciate ca nefondate și a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente astfel că nu este prezent nici unul din motivele de recurs invocate de recurentă prevăzute de art.304 pct.6,7 și 9 C.pr.civ. astfel că în baza art.312 c.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr.4364 din (...) , pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. S. C. P.
G. V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./(...).
Jud.fond. E. C.
