Decizia nr. 1441/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 1441/2012
Ședința la 24 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâtul recurent C. LOCAL AL C. Z. DE C. împotriva Sentinței civile nr. 3. pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu intimata SC S. T. SA, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale Hot. C. Local al comunei Z. de C. nr. 7..
Se constată că la data de 24 februarie 2012 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise formulate de recurent.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 17 februarie 2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3692 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis cererea formulată de reclamanta SC S. T. SA în contradictoriu cu pârâtul C. Local al C. Z. de C.
S-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 9/(...) a C. local al comunei Z. de C. în sensul diminuării suprafeței de teren menționate la punctul 113 din anexa hotărârii cu suprafața de 2.670,85 lei.
A fost obligat pârâtul C. local al comunei Z. de C. la efectuarea demersurilor necesare promovării unei HG de modificare a anexei nr. 98 la HGR nr. 7..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin HCL a C. Z. de C. nr.7/(...) s-a modificat anexa HCL nr.17/(...) privind inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public al comunei, fiind inclusă la pct.113 și o suprafață de 2670,85 mp care potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr.3172/(...) emis de M. A., P. și D. R. in baza L. nr.15/1990 și a HG nr.834/1991 aparține reclamantei în proprietate exclusivă (f.8-9).
Pârâtul a invocat excepția de nelegalitate a C. de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr.3172/(...) excepție admisă prin sentința civilă nr.466/2010, modificată prin D. nr.2. a Î. C. de C. și
Justiție în sensul respingerii excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Prin urmare, față de prezumția de legalitate a actului administrativ, instanța a constatat că reclamanta este proprietar exclusiv al terenului cu suprafața de 2670,85 mp care a fost inclus la pct.113 al HCL nr.7. al C. Z. de C. în domeniul public.
În consecință, HCL nr.7. al C. Z. de C. este un act lovit de nulitate și emis cu exces de putere totodată, deoarece C. local al comunei este obligat să respecte dreptul de proprietate al altei persoane.
În consecință, este necesară modificarea corespunzătoare a anexei nr.98 a HG nr.7. care atestă domeniul public al județului Mureș.
Nu se aplică in speță principiul prior tempore potior jure deoarece înscrierea in cartea funciară nu are efect constitutiv de drepturi, astfel că este lipsit de importanță sub aspectul dobândirii dreptului de proprietate cine și-a înscris primul dreptul în evidențele funciare.
Împrejurarea că certificatul de atestare a dreptului de proprietate este emis la data de (...) iar HCL nr.7 este emis anterior, și anume la (...) este lipsită de relevanță deoarece certificatul de atestare a dreptului de proprietate este emis de o autoritate centrală ale cărei dispoziții sunt obligatorii, în sfera sa de competență, pentru autoritatea locală iar acest certificat de atestare a dreptului de proprietate este în vigoare, nefiind anulat, astfel că se bucură de prezumția de legalitate.
Dispozițiile art.166 din Legea nr. 8. care stabilesc categoriile de terenuri aferente bazei materiale a învățământului nu pot fi aplicate pentru a înlătura dreptul de proprietate al reclamantei, atestat prin certificat iar exceptarea terenurilor care aparțin in proprietatea agenților economici este pe deplin aplicabilă, deoarece acest teren nu este doar deținut spre folosință de către reclamantă, ci este chiar proprietatea sa exclusivă, astfel cum expres se menționează in certificat.
În aceste condiții, interesul public al școlii de a amenaja o bază sportivă pe acest teren nu-și poate găsi aplicarea întrucât încalcă dreptul de proprietate al altei persoane.
Pentru aceste considerente, în baza art.1 din Legea nr. 554/2004, art.166 din Legea nr. 8., instanța a admis acțiunea, a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 7/(...) a C. local al comunei Z. de C. în sensul diminuării suprafeței de teren menționate la punctul 113 din anexa hotărârii cu suprafața de 2.670,85 lei și a obligat pârâtul C. local al comunei Z. de C. la efectuarea demersurilor necesare promovării unei HG de modificare a anexei nr. 98 la HGR nr. 7..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. LOCAL AL C. Z. DE C. solicitând instanței de control judiciar ca prin decizia ce o va pronunța să modifice În totalitate sentința atacată, cu consecința respingerii acțiunii introduse de SC Sem rom T. SA având ca obiect anularea HCL nr.
7/(...) și obligarea subscrisului la efectuarea demersurilor necesare promovării unei HG de modificare a A. nr. 98 la HGR nr. 7.. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că:
1. Considerentele retinute de instanta de fond
Instanța de fond a apreciat că este Întemeiată cererea reclamantei SC
S. T. SA raportat la faptul că s-a respins excepția de nelegalitate a C. de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr.
3172/(...), actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate și prin urmare reclamanta este proprietar exclusiv al terenului cu suprafață de
2670,85 mp care a fost inclus la pct. 113 al HCL nr. 7. al C. Z. de C. În domeniul public. În consecință, s-a apreciat că HCL nr. 7. este un act lovit de nulitate și emis cu exces de putere totodată, deoarece C. Local al comunei este obligat să respecte dreptul de proprietate al județului Mureș.
Apoi, s-a reținut că în speță nu se aplică principiul prior tempore potior jure deoarece înscrierea în cartea funciară nu are efect constitutiv de drepturi, prin urmare este lipsit de importanță sub aspectul dobândirii dreptului de proprietate cine și-a înscris primul dreptul în evidențele funciare.
Referitor la faptul că HCL nr. 7/(...) a fost emisă anterior C. de atestare a dreptului de proprietate, s-a apreciat că este lipsit de relevanță deoarece acesta din urmă "este emis de o autoritate centrală ale cărei dispoziții sunt obligatorii, în sfera sa de competență, pentru autoritatea locală iar acest certificat de atestare a dreptului de proprietate este în vigoare, nefiind anulat, astfel că se bucură de prezumția de legalitate".
De asemenea s-a considerat că dispozițiile art. 166 din Legea nr. 8. nu pot fi aplicate în speță pentru a înlătura dreptul de proprietate al reclamantei.
II. Critica hotărârii instantei de fond
1. Considerentele reținute de Î. prin D. nr. 2369/(...) pronunțată În dosar nr. (...) și aplicarea lor În prezenta speță
Instanța de fond a pronunțat o soluție raportându-se doar la faptul că excepția de nelegalitate a C. de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 3172/(...) a fost respinsă de către Î. prin D. nr. 2., fără a lua în considerare și considerentele reținute în cuprinsul acestei hotărâri judecătorești.
Î. Curte a reținut că între fondul pricinii pentru care a fost investit
Tribunalul Cluj (și anume analizarea legalității HCL nr. 7/(...)) și Certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis la (...), după adoptarea actului administrativ contestat în acțiunea principală nu există o legătură juridică, suficientă pentru a face necesară cenzurarea legalității certificatului ulterior. "Controlul legalității hotărârii nr. 7. ianuarie 2009 se exercită în raport de elementele de fapt și de drept de la data adoptării actului de C. Local al C. Z. de C., fără a depinde de legalitatea unui act administrativ ulterior ... " De aici rezultă că instanța de fond trebuia să analizeze legalitatea HCL nr. 7/(...) prin raportare doar la actele juridice emise, la dispozițiile legale În vigoare și la starea de fapt existentă la data adoptării actului administrativ contestat.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, dispozițiile cuprinse în Legea nr. 8., considerentele ce au dus la emiterea hotărârii nr. 7. de către autoritățile locale ale comunei Z. de C., cât și procedura de adoptare a actului, instanța de fond trebuia să constate legalitatea HCL 7/(...). Soluția de respingere a excepției de nelegalitate nu duce la concluzia că H. C. Local al com. Z. de C. trebuie anulată, și acest act beneficiază de prezumția de legalitate nu doar certificatul de atestare a dreptului de proprietate având seria M07 nr. 3172/(...). Apoi, această prezumție de legalitate se poate răsturna doar prin raportare la elementele de fapt și de drept de la data emiterii actului, nu actele juridice emise ulterior. De altfel, este de neconceput ca la emiterea unui act administrativ să se ia în considerare și să se respecte actele juridice ce se vor emite ulterior.
2. Analiza legalității HCL nr. 7/(...) prin raportare la elementele de fapt
și de drept de la data emiterii sale
(i) Având în vedere indicațiile Î. C., din cuprinsul motivării Deciziei nr.
2369/(...), instanța de fond trebuia să analizeze în ce măsură la data emiterii actului administrativ, starea de fapt din speță necesita aplicarea dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia coroborate cu dispozițiile L. nr. 8. a învățământului (în vigoare la data adoptării HCL nr. 7.).
(ii) Așa cum a detaliat în cuprinsul notelor de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din (...), prin adoptarea HCL nr. 71(...) s-a făcut aplicarea dispozițiilor cuprinse în art. 166 alin. 2, 3 și 4 din cuprinsul L. nr.
8. a învățământului.
De asemenea trebuie să evidențiem că raportat la art. 3 alin. 4 din
Legea nr. 213/1998 coroborat cu art. 36 alin. 2 lit. c) din Legea nr.
215/2001, prin emiterea HCL nr. 7. pârâtul și-a îndeplinit atribuțiile referitoare la administrarea domeniului public al comunei Z. de C.
(iii) Totodată trebuie să evidențiem și faptul că prin hotărâre a pronunțată în fond instanța nu a răspuns la argumentele oferite de pârât cu privire la legalitatea HCL nr. 7..0 l.2009 prin raportare la dispozițiile L. nr. 8. (și evidențiate mai sus). Instanța de fond a apreciat că din moment ce s-a respins excepția de nelegalitate a C. de atestare a dreptului de proprietate, HCL nr. 7. trebuie anulată, fără a analiza alte aspecte ce au fost semnalate în cauză.
Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. După cum s-a arătat în doctrină", motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă.
Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme este orientată în sensul că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare", Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Suntem de acord că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea pârâtului de un veritabil acces la justiție.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudenta deja consacrată a
C.i Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat" ascultate ", adică examinate propriu-zis de către instanta sesizată.
Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului ", obligatia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părtilor, sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de H. c. Ț. de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, § 59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, § 30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Consideră că față de circumstanțele concrete ale cauzei, față de argumentele pe care le-a furnizat prin scriptele depuse la dosar (a depus note de ședință la termenul din (...) și la cel din (...)), față de probele administrate În prezentul dosar cât și În cel referitor la excepția de nelegalitate (dosar nr. (...)), hotărârea instanței de fond constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil. În acest sens, într-un alt caz (Pronina c. Ucraina, hot. din 18 iulie 2006), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, prin ignorarea completă a unei susțineri precise, pertinente și importante a acțiunii reclamantei, instanțele interne și-au încălcat obligațiile ce le revin în baza art. 6 din Convenție. O bună administrare a justiției presupune că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează. Întinderea acestei obligații variază în funcție de natura deciziei și trebuie să se analizeze în lumina circumstanțelor fiecărei spețe" (cauza Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29 ; În același sens, cauza Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; cauza Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, § 34; cauza Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Chiar și jurisprudența instanței supreme din România se Înscrie În aceeași orientare de criticare a motivării defectuoase. Astfel, în D. nr. 6814 din 3 decembrie 2004 a Î. C. de C. și
Justiție s-a arătat că "în raport cu art. 261 și art. 304 pct. 7 C. pr. civ., hotărârea este casabilă dacă nu cuprinde, explicit, motivele admiterii sau respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acțiune, nu se examinează probele și nu se răspunde la toate apărările formulate de părți ".
3. Netemeinicia motivelor reținute de instanța de fond
(i) Emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate de o autoritate centrală
Nu poate împărtăși opinia instanței de fond referitoare la faptul că nu prezintă importanță data emiterii HCL nr. 7/(...) comparativ cu data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 3172/(...), deoarece acesta din urmă este emis de o autoritate centrală.
În primul rând, nu trebuie omis faptul că HCL Z. de C. nr. 7/(...) deși a fost emisă de o autoritate locală, ulterior a fost confirmată de o autoritate centrală, și anume Guvernul României. A. din urmă a emis H. de G. nr. 4. prin care s-a modificat și s-a Înlocuit Anexa 98 "Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Z. de C." la HG 9. cu anexa ce face parte din HG 749/2009. În acesta din urmă, figurează la pct. 113 ca fiind În domeniul public al comunei Z. de C., terenul în suprafață de 4400 mp aferent Școlii Generale Z. de C. Prin urmare nu se poate susține că certificatul de atestare a dreptului de proprietate are forță juridică superioară actului administrativ emis de pârât.
În al doilea rând, având În vedere principiul descentralizării cât și a faptului că potrivit art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 coroborat cu art. 36 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 215/2001 consiliul local este organul competent cu privire la administrarea domeniului public al comunei, apreciază că nu se poate susține că certificatul nr. 3172/(...) este obligatoriu în sfera de competență a pârâtului.
(ii) Respectarea" dreptului de proprietate" al reclamantei
Instanța de fond a considerat că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 166 din Legea nr. 8. pentru a înlătura dreptul de proprietate al SC S. T. SA, fiind aplicabilă exceptarea terenurilor care aparțin agenților economici și în plus acest teren nu este deținut spre folosință ci este proprietatea exclusivă a reclamantei potrivit certificatului de atestare.
Instanța, prin soluția pronunțată a ignorat un aspect esențial din prezenta speță, și anume, data la care SC S. T. SA a devenit proprietar. Doar ulterior emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, reclamanta ar putea susține că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului. Până la data de (...) reclamanta avea doar folosința terenului în suprafață de 2.670,85 mp aferent Școlii Generale Z. de C.". Prin urmare, la data emiterii HCL nr. 7/(...) societatea S. T. SA nu avea în proprietatea sa exclusivă imobilul ce face obiectul prezentei spețe .
Astfel, că nu este aplicabilă situația de excepție reglementată de art. 166 alin. 3 din Legea nr. 8. deoarece legiuitorul distinge între bunurile care au intrat în proprietatea agenților economici și cele care sunt doar deținute de societate cu alt titlu decât cel de proprietate.
U. acestei distincții constă în faptul că terenurile care se aflau în proprietatea societății comerciale la momentul reintegrării rămân ale acesteia, iar bunurile care se află în patrimoniul societății comerciale, fiind doar deținute de către aceasta cu alt titlu decât cel de proprietate, rămân proprietate publică. Având în vedere circumstanțele speței, și anume, faptul că, la momentul emiterii hotărârii a cărei legalitate se contestă, Se. S. T. S.A. avea doar folosința terenului, nu și proprietatea sa, or, în urma reintegrării, imobilul rămânea proprietate publică.
Raportat la considerentele expuse mai sus, apreciază că se impune modificarea Sentinței civile nr. 3692/(...), în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta SC S. T. SA.
În drept s-au invocat prevederile art. 299 și urm., art. 304 ind. 1, c.pr. civ.; art. 166 din Legea nr. 8.; Art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998; Art. 36 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 215/2001.
Reclamanta intimată SC S. T. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală - fila 19.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
1. Prin HCL a C. Z. de C. nr.7/(...) s-a modificat anexa HCL nr.17/(...) privind inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public al comunei, fiind inclusă la pct.113 și o suprafață de 2670,85 mp care potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr.3172/(...) emis de M. A., P. și D. R. in baza L. nr.15/1990 și a HG nr.834/1991 aparține reclamantei în proprietate exclusivă (f.8-9).
2. Prin sentința civilă nr. 3692 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis cererea formulată de reclamanta SC S. T. SA în contradictoriu cu pârâtul C. Local al C. Z. de C. S-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 9/(...) a C. local al comunei Z. de C. în sensul diminuării suprafeței de teren menționate la punctul 113 din anexa hotărârii cu suprafața de 2.670,85 lei. A fost obligat pârâtul C. local al comunei Z. de C. la efectuarea demersurilor necesare promovării unei HG de modificare a anexei nr. 98 la HGR nr. 7..
3. Pârâtul a invocat excepția de nelegalitate a C. de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr.3172/(...) excepție admisă prin sentința civilă nr.466/2010, modificată prin D. nr.2. a Î. C. de C. și Justiție în sensul respingerii excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. I. Curte a apreciat că nu există o legătură între fondul pricinii și excepția de nelegalitate, astfel că instanța de contencios a apreciat greșit că a fost legal sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate, excedând limitele permise de lege pentru exercitarea controlului judecătoresc. Prin urmare I. spune că prezenta cauză trebuie soluționată fără a ține cont de existența valabilă a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr 3172 din (...). Curtea observă că acest act a fost emis ulterior emiterii HCL nr 7 din (...) și prin urmare nefiind contemporan momentului emiterii HCL nr 7/(...) nu poate influența prin existența sa ulterioară , valabilitatea hotărârii - valabilitate care se raportează exclusiv la momentul emiterii sale.
4. Prin urmare, greșit a reținut prima instanță prezumția de legalitate a actului administrativ și a constatat că reclamanta este proprietar exclusiv al terenului cu suprafața de 2670,85 mp care a fost inclus la pct.113 al HCL nr.7. al C. Z. de C. în domeniul public și că în consecință, HCL nr.7. al C. Z. de C. este un act lovit de nulitate și emis cu exces de putere totodată, deoarece C. local al comunei este obligat să respecte dreptul de proprietate al altei persoane. Această reținere este cu totul greșită pentru că nu pot fi examinate cauze de nulitate posterioare emiterii actului administrativ și apoi pentru că a fost greșit interpretate efectele autorității de lucru judecat ale deciziei I. de respingere a excepției de nelegalitate. I. nu a statuat asupra legalității certificatului de moștenitor ci a statuat că existența acestuia este indiferentă valabilității sau nevalabilității HCL nr 7..
5. Art 166 al 1 din Legea nr 8. dispune că baza materială a învățământului de stat constă în întregul activ patrimonial existent sau redobândit ulterior. Terenul înlitigiu a fost teren aferent scolii din localitate inainte de 1048 si ulterior acestui moment, potrivit Registrului agricol din anii 1940-1948 cât și potrivit declarațiilor martorilor audiați în primă instanță. Prin adoptarea HCL nr. 7/(...) s-a făcut aplicarea dispozițiilor cuprinse în art. 166 alin. 2, 3 și 4 din cuprinsul L. nr. 8. a învățământului. Dispozițiile alin. 2 ale art. 166 enumeră componentele bazei materiale a învățământului ("spații pentru procesul de învățământ", "terenuri agricole",
"baze și complexuri cultural-sportive", "orice alt obiect de patrimoniu destinat învățământului") de unde deducem că imobilul din speță se încadrează în această listă de componente, fiind un teren destinat construirii unei săli de sport pentru școala din localitatea Z. de C. De asemenea, din probatoriul administrat rezultă și concluzia că, după 1948, fiind teren aferent școlii primare din comună, el a făcut parte din baza materială a Învățământului.
6. Astfel, devin incidente dispozițiile articolului 166 alin. 3, potrivit cărora "baza materială a învățământului anterioară datei de 22 decembrie
1989 se reintegrează fără plată, ... după caz, în domeniul public al comunelor … cu excepția bunurilor care au intrat în proprietatea agenților economici privați ". Prin urmare, pentru a face aplicarea acestui text în speță, nu importă faptul că după 1989 terenul nu a mai folosit procesului de învățământ, căci textul legal nu reglementează această condiție pentru a opera reintegrarea terenului în domeniul public al unității administrativ- teritoriale fiind relevantă este destinația avută Înainte de anul 1989. Există o singură excepție care împiedică reintegrarea fără plată - situația în care bunurile au intrat în proprietatea agenților economici privați. Ori în cauză de vreme ce a fost necesară emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr 3172 din (...) - rezultă că anterior, la momentul emiterii HCL nr 7/(...) acel teren nu era în proprietatea reclamantei ci doar în patrimoniul acesteia - ceea ce deținea reclamanta fiind doar un drept de folosință a imobilului.
7. Situația de excepție reglementată de alin. 3 al art. 166 referitoare la
" bunurile care au intrat în proprietatea agenților economici privați" - din modalitatea de reglementare rezultă că legiuitorul distinge între bunurile care au intrat în proprietatea agenților economici și cele care sunt doar deținute de societate cu alt titlu decât cel de proprietate. U. acestei distincții constă în faptul că terenurile care se aflau în proprietatea societății comerciale la momentul reintegrării rămân ale acesteia, iar bunurile care se află în patrimoniul societății comerciale, fiind doar deținute de către aceasta cu alt titlu decât cel de proprietate, rămân proprietate publică. Având în vedere circumstanțele speței, și anume, faptul că, la momentul emiterii hotărârii a cărei legalitate se contestă, SC S. T. S.A. avea doar folosința terenului, nu și proprietatea sa, în urma reintegrării, imobilul rămânea proprietate publică. Doar prin intermediul C. de atestarea a dreptului de proprietate, (act constitutiv de drepturi) societatea reclamantă urma să devină proprietară a imobilului litigios. Or, Certificatul de atestare a fost emis în (...), ulterior HCL Z. de C. nr. 7/(...).
8. Prima instanța, prin soluția pronunțată a ignorat un aspect esențial din prezenta speță, și anume, data la care SC S. T. SA a devenit proprietar.
Doar ulterior emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, reclamanta ar putea susține că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului. Până la data de (...) reclamanta avea doar folosința terenului în suprafață de 2.670,85 mp aferent Școlii Generale Z. de C.". Prin urmare, la data emiterii HCL nr. 7/(...) societatea S. T. SA nu avea în proprietatea sa exclusivă imobilul ce face obiectul prezentei spețe . Astfel, că nu este aplicabilă situația de excepție reglementată de art. 166 alin. 3 din Legea nr.
8. deoarece legiuitorul distinge între bunurile care au intrat în proprietatea agenților economici și cele care sunt doar deținute de societate cu alt titlu decât cel de proprietate.
9. Față de cele ce preced - întrucât nu au fost identificate vicii de nelegalitate contemporane emiterii HCL nr 7/(...) curtea în baza art 20 din Legea nr 554/2004 raportat la art 312 si art 304 pct 9 cod pr civ si art 274 cod prciv va admite recursul declarat de C. LOCAL AL C. Z. DE C. împotriva sentinței civile nr. 3692 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de către SC S. T. SA privind anularea HCL nr. 7/(...) și obligarea C. LOCAL AL C. Z. DE C. să facă demersurile necesare promovării unei HG de modificare a A. nr. 98 la HG 7.. Va obliga SC S. T. SA să plătească suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Admite recursul declarat de C. LOCAL AL C. Z. DE C. împotriva sentinței civile nr. 3692 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de către SC S. T. SA privind anularea HCL nr. 7/(...) și obligarea C. LOCAL AL C. Z. DE C. să facă demersurile necesare promovării unei HG de modificare a A. nr. 98 la HG 7..
Obligă SC S. T. SA să plătească suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
3 ex./(...) Jud.fond: I. P.
