Decizia nr. 1813/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1813/2012
Ședința data de 07 M. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 4147 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu reclamata B. ANA M., având ca obiect
- anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 20 din L. nr. 554/2004 și a dispozițiilor Legii nr. 9., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4147 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta B. Ana-M. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a J. C. și în consecință:
S-a anulat D. nr.E147/(...) emisă de C. a J. C.
S-a anulat parțial D. de impunere nr.208314/(...) și înlătura obligația de plată a sumei de 500 lei stabilită prin pct.11 al acesteia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin D. de impunere nr.208314/(...) emisă de pârâtă s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată suplimentară a sumei de 500 lei cu titlu de plată anticipată pentru anul 2009, conform pct.11 (f.7).
Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamanta, contestație respinsă de pârâtă prin D. nr.E147/(...) (f.8-9), reținându-se în esență că procentul de 6,5% aplicat de pârâtă pentru anul 2009, inclusiv pentru veniturile impozabile realizate de persoanele care desfășoară activități independente a fost statuat prin adresa nr.NLD959/(...) transmisă de C. B.
L. nr. 9. actualizată în art.257 pct.1 și 2 statuează că: „persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, contribuție care se stabilește sub forma unei cote de
5,5% care se aplică și asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități independente";.
Potrivit prev. art.1 pct.1 din OUG nr.2. pentru anul 2009, cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate prevăzute de L. nr. 9. se stabilesc astfel: 5,5% pentru cota datorată de angajat prevăzută la art.257 din L. nr.
9. modificată; 5,2% pentru cota datorată de angajator prev. la art.258 din același act normativ și 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art.259 al.6 din aceeași lege, cote care în conformitate cu pct.2 al aceluiași articol se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009.
Din prevederile legale menționate, rezultă că textul legii se referă în întregime la art.257 din L. nr. 9., care în alin.2 stabilește mai multe categorii de contribuabili, printre care și persoanele care desfășoară activități independente.
Este real că prin adresa nr.NLD959/(...) C. Națională de A. de S. a comunicat că, cota de 6,5% prevăzută la art.257 al.1 și 2 din L. nr. 9. se aplică și veniturilor impozabile realizate de persoanele care desfășoară activități independente ce se supun impozitului pe venit, dar prin aceeași adresă a statuat că OUG nr.2. modifică cotele de contribuție pentru asigurările de sănătate pentru anul 2009 numai pentru categoriile: persoanele care obțin venituri din salarii sau asimilate acestora în cotă de
5,5%- art.257 al.2 lit.a din L. nr. 9. persoanelor fizice sau juridice la care își desfășoară activitatea asigurații in cotă de 5,2% și pentru persoanele care se asigură facultativ în cotă de 10,7%.
Deoarece art.257 al.2 lit.a din L. nr. 9. stipulează în mod expres că, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de
5,5% care se aplică asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități independente, instanța a apreciat că actul administrativ atacat a fost emis cu interpretarea greșită a legii, motiv pentru care s-a dispus admiterea cererii, în sensul anulării Deciziei nr.E147/(...) și anulării parțiale a Deciziei de impunere nr.208314/(...) cu înlăturarea obligației de plată a sumei de
500 lei stabilită prin pct.11 al acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE A. DE S. C. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței mentionate , rejudecarea litigiul în fond si in urma rejudecarii să se pronunțe o noua hotarare prin care sa se respingă actiunea reclamantei.
În fapt, prima instanță a admis actiunea formulată de reclamanta B. Ana M. si a dispus anularea Deciziei nr.E147/(...) respectiv anularea partiala a Deciziei de impunere nr.20831/30.l2.2010 inlaturand obligatia de plata a sumei de 500 lei.
In opinia pârâtei hotararea a fost data cu incalcarea legii, nefiind respectate prevederile Ordonanței de U. nr. 226 din 30 decembrie 2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, potrivit carora cota de contributie la asigurarile de sanatate, pentru anul 2009 , a fost modificata numai pentru unele categorii de contribuabili.
Prin urmare, cota de contributie la F. pentru anul 2009 , in cazul veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente, a ramas aceea prevazuta in L. bugetului de stat pe anul 2008 la nivelul unui procent de 6.5% .
Asa cum a aratat si in fata primei instante, Ordonanța de U. nr. 226 din 30 decembrie 2008 privind unele măsuri financiar-bugetare prin intermediul art.l, alin. (1) stabilea:
Pentru anul 2009,cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate, prevăzute de L. nr. 9. reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează: a) 5,5% pentru cota datorată de angajat,prevăzută la art. 257 din L. nr. 9.,cu modificările și completările ulterioare; b) 5,2 % pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la art.258 din L. nr. 9.,cu modificările și completările ulterioare; c) 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art.259 alin.
(6) din L. nr. 9.,cu modificările și completările ulterioare.
(2) Cote le prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009. "
Modificarile aduse de art.l , alin. ( 1) al OUG nr.2. mai sus redat, lasau loc de interpretare, in ceea ce priveste sintagma folosita de legiuitor si anume: "cota datorata de angajat, prevazuta la art.257 " .
Fiind interpretabila, CAS C. a calculat in anul 2009 contributia datorata de persoanele care realizeaza venituri din activitati independente, prin aplicarea unei cote de 5.50/0 asupra veniturilor, urmand sa faca demersuri pentru clarificarea acestei situatii.
In vederea clarificarii acestei situatii, in Parlamentul R. a fost formulata o interpelare adresata P. ministru al R..
Raspunsul la interpelare se regaseste in cuprinsul adresei nr.SG
1457/(...) prin care G. R. prin intermediul M. S., au comunicat ca pentru anul 2009 cota datorata de persoanele care realizeaza venituri din activitati independente este de 6.5% .
In consecinta, CAS C. in temeiul prevederilor art.90 C.pr.fiscala potrivit carora cuantumul obligatiilor fiscale se stabileste sub rezerva verificarii ulterioare a procedat la modificarea cuntumului obligatiei stabilit initial prin aplicarea cotei de 5.5% emitand o decizie de impunere pentru diferenta rezultata prin aplicarea cotei de 6.5% iar obligatia rezultata a fost de 500 lei.
Instanta fondului nu a luat in considerare adresa mai sus mentionata, desi ea provine de la emitentul actului normativ, singurul in masura sa lamureasca intelesul unei sintagme enuntata de catre el insusi.
In sprijinul sustinerilor noastre invocă ca practica judiciara, solutiile de respingere a actiunii, pronuntate de Tribunalul Cluj in mai multe dosare avand obiect identic cu prezenta cauza astfel: Dosarul nr.(...), Dosarul nr. (...), Dosarul nr. (...), Dosarul nr. (...), Dosarul nr. (...), Dosarul nr. (...).
De asemenea, in Dosarul nr (...), avand obiect identic cu prezenta cauza s-a dat o solutie de respingere a actiunii, de catre acelasi complet care a pronuntat solutia de admitere a actiunii in prezentul dosar.
Pentru considerentele mai sus aratate solicită să se caseze Sentinta civila nr. 4., pronuntata de Tribunalul Cluj ca fiind netemeinică și nelegală si să se pronunțe o noua hotarare prin care sa se respingă actiunea formulată de reclamanta.
Reclamanta intimată B. ANA-M. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat - fila 20.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Problema ridicată în speță este aceea de a ști dacă instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale pertinente incidente în materie, mai precis dacă a stabilit corect că intimata reclamantă datorează suma de
500 lei cu titlu de diferență contribuții la fondul național unic de asigurări de sănătate.
Curtea apreciază că instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre legală
și temeinică.
Astfel, aferent anului fiscal 2009 pentru stabilirea regimului și cotei de contribuție la asigurările de sănătate se pune problema interpretării dispozițiilor OUG nr. 226 din 30 decembrie 2008.
OUG nr. 2. privind unele măsuri financiar bugetare a fost declarată constituțională prin D. nr. 1166 din 28 septembrie 2010 pronunțată de Curtea Constituțională publicată în Monitorul Oficial nr. nr. 750 din 10 noiembrie 2010.
Conform art. 2581 alin. 1 din L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății cotele de contribuții prevăzute la art. 257 si 258 se pot modifica prin legea bugetului de stat.
Astfel prin art. 1 din OUG nr. 2. s-a prevăzut că:
1) Pentru anul 2009, cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate, prevăzute de nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează: a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la 257 din L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare; b) 5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la 258 din L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare; c) 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la 259 alin. (6) din
L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare.
(2) Cotele prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009.
Așa cum s-a constat anterior această ordonanță de urgență a fost constituționalizată, jurisdicția de contencios constituțional reținând în esență că: „În ceea ce privește critica de neconstituționalitate privind emiterea Ordonanței de urgență a G. nr. 2. cu încălcarea dispozițiilor art. 115 din Constituție, întrucât G. nu este abilitat să emită ordonanțe de urgență prin care să afecteze dreptul la o indemnizație de asigurări sociale, se observă că interdicția emiterii de ordonanțe în baza unei legi de abilitare în domenii ce fac obiectul legilor organice privește numai ordonanțele simple. În temeiul dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, "G. poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora". Curtea constată că, în preambulul ordonanței în discuție, legiuitorul a motivat temeinic caracterul de urgență al acesteia, astfel încât, sub aspectul extrinsec al dispozițiilor de lege criticate, nu ne aflăm în prezența unor cauze de neconstituționalitate.";
Prin urmare și ținând seama de motivarea expusă de G. în preambulul ordonanței de urgență conform căruia intervenția legislativă era imperios necesară fiind determinată „ …de necesitatea stabilirii cotelor de contribuții de asigurări sociale care se vor utiliza începând cu anul 2009 și a cuantumului ajutorului de deces, dat fiind faptul că legea bugetului de stat și legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe acest an, prin care se prevedea nivelul acestora, nu sunt încă adoptate…"; Curtea constată că modificarea cotelor de contribuții pentru asigurările de sănătate stabilite pentru anul 2009 este legală.
Curtea remarcă faptul că reclamanta invocă practic o diferență de tratament între angajați și celelalte persoane care datorează această cotă.
Această distincție este clar precizată în art. 1 alin. 1 lit. a) din OUG nr.
2. și se aplică pe anul fiscal 2009.
Mai precis cota de contribuție la asigurările de sănătate se datorează de exclusiv angajați la cota de 5,5 % iar pentru restul persoanelor cota de contribuție fixată de lege era de 6,5 % norma de modificare a art. 257 vizând exclusiv modificarea cotelor de asigurări de sănătate datorate de angajați adică de persoanele care prestează munca în temeiul unui contract individual de muncă.
Noțiunea de angajat are aceeași semnificație cu noțiunea de salariat prevăzută de art. 10 din L. nr. 53/2003 privind Codul muncii.
Cum reclamanta intimată nu face parte din categoria ori sfera angajaților care prestează munca în temeiul unui contract individual de muncă și obțin venituri în calitate de salariați ci face parte din categoria persoanelor care desfășoară activitate independentă și obține venituri exclusiv din această activitate acesta datorează contribuția la asigurări de sănătate la cota de 6,5 %.
Aparent confuzia poate părea pertinentă și aceasta este și apărarea susținută de recurentă.
În anul 2008 prin L. bugetului de stat nr. 3. au fost stabilite cu titlu general toate cotele de contribuții la asigurări de sănătate la cota de 5,5 %, legea nefăcând nici o distincție între categoriile de contribuabili (art. 9 alin. 3 alin. 2 lit. b).
Or, spre deosebire de L. bugetului de stat din anul 2008 care a privit cotele de contribuții aferente semestrului al II-lea al anului fiscal 2008, pentru anul fiscal 2009 cotele de contribuții s-au modificat doar în ceea ce-i privește pe angajați.
Cât privește principiul european al securității juridice, Curtea reține la nivel de principiu că analiza acestui principiu trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. art. 2581 alin. 1 din L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății introdus de pct. 1 al IV din Ordonanța de urgență nr. 88 din 20 noiembrie 2006 pentru modificarea si completarea unor acte normative prin care se acorda drepturi sociale, precum si unele masuri in domeniul cheltuielilor de personal, publicata în Monitorul Oficial nr. 941 din 21 noiembrie 2006, potrivit căruia cotele de contribuții prevăzute la art. 257 si
258 se pot modifica prin legea bugetului de stat.
OUG nr. 88/2006 a fost aprobată cu o completare prin L. nr. 1. publicată în Monitorul Oficial nr. 299 din 4 mai 2007, fără să fie afectată dispoziția legală analizată.
Astfel fiind, cel puțin începând cu anul fiscal 2008 și până în prezent cotele de contribuții la asigurările de sănătate se stabilesc anual prin legea bugetului de stat ceea ce a devenit o constantă în materie.
Contribuabilul are acces la norma legală care stabilește cota de contribuție la asigurările de sănătate norma legale fiind redactată cu suficientă precizie ca acesta să își poată regla conduita astfel încât să fie în măsură să respecte pe deplin legea.
Chiar dacă în acest interval prin mai multe acte normative succesive s- au modificat cotele de contribuție, dispozițiile legale au fost redactate cu suficientă claritate astfel încât atât autoritatea publică cât și contribuabilii să poată înțelege și aplica legea.
Împrejurarea că în practica administrativă au fost generate diferențe de interpretare și aplicare aceasta nu se datorează în principal legislației incoerente ci altor factori care nu pot fi opuși de reclamanta recurentă pentru a dobândi un drept pe care legea nu i-l recunoaște.
Față de cele ce precedă, Curtea urmează a admite recursul declarat de
C. DE A. DE S. C. împotriva sentinței civile nr. 4147 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o va modifica în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta B. ANA M.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de C. DE A. DE S. C. împotriva sentinței civile nr. 4147 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o modifică în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta B. ANA M.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.H./dact.L.C.C.
3 ex./(...)
Jud.fond: G. G.
