Decizia nr. 1940/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.1940/2012
Ședința publică din data de 12 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. I. -P. AL C. V. împotriva sentinței civile nr.5922 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata C. V., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat L. E. P. pentru intimată, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 08 martie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinarea din partea intimatei C. V.
În data de 09 martie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea recurentului la care a anexat dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei pentru recursul promovat și taxa judiciare de timbru în cuantum de 7 lei și timbru judiciar de 0,3 lei pentru fondul cauzei.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și invocă din oficiu, potrivit art.306 alin.2
C.pr.civ., ca motiv de recurs de ordine publică, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - intimate în prezenta cauză.
Reprezentanta intimatei arată că lasă la aprecierea instanței.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5922 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. a fost respinsă cererea de suspendare și acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul R. I. în contradictoriu cu comuna V., având ca obiect anulare act administrativ, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Ca urmare a controlului de audit financiar al contului anual de execuție bugetară pe anul 2009 la P. com.V. efectuat de C. de C. a jud.C. s-au constatat o serie de abateri de la legalitate și regularitate care au fost consemnate în procesul-verbal de constatare nr.2752/(...).
Astfel, s-a constatat că, în anul 2009 au fost acordate nelegal persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică-primar și viceprimar- drepturi salariale în sumă brută de 48.899 lei, în baza art.70 din contractul/acordul colectiv de muncă nr. 1801, respectiv nr. 1802/(...) aprobate de C. Local al com. V. prin HCL nr.18/(...), respectiv prin D. P. nr.383/(...).
Prin Decizia nr.18/(...) emisă de C. de C. a jud. C. s-a impus în sarcina conducerii Primăriei com. V. luarea măsurilor prevăzute de lege pentru recuperarea prejudiciului creat prin plata unor indemnizații, sporuri și alte drepturi care exced cadrului legal, termenul de realizare stabilit de organul de control fiind (...).
Pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor impuse prin decizia sus- menționată, P. com. V. a emis dispoziția nr.298/(...) prin care s-a dispus reținerea sumei de 28.265 lei ca drepturi salariale necuvenite pe anul 2009 reclamantului R. I. În baza acestei dispoziții, reclamantul a semnat și angajamentul de plată nr.2855/(...).
Prin urmare, instanța a analizat dacă drepturile salariale stabilite anterior intrării în vigoare a L. 330/2009 erau legale sau nu la momentul emiterii lor, în contextul în care reclamantul a invocat faptul că la baza acestora stau contractul / acordul colectiv de muncă muncă nr.1801, respectiv nr.1802/(...) aprobate de C. Local al com.V. prin HCL nr.18/(...), respectiv prin D. P. nr.383/(...).
Reclamantul este funcționar public și în acest context îi sunt aplicabile dispozițiile L. 188/1999 în conformitate cu care, respectiv cu art. 31 din această lege, se stabilește că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază și sporul pentru vechime în muncă, iar funcționarii publici mai pot beneficia și de alte drepturi salariale doar în condițiile legii.
Instanța a apreciat că aceste sporuri nu puteau fi negociate printr-un atare acord deoarece potrivit art.29 din aceeași lege organizațiile sindicale ale funcționarilor publici pot să aibă ca scop doar protejarea intereselor profesionale, iar potrivit art. 72 din aceeași lege 188/1999, autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele funcționarilor publici, care să cuprindă doar măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă; programul zilnic de lucru; perfecționarea profesională; alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere al organizațiilor sindicale.
În concluzie, acordurile colective de muncă ale funcționarilor publice pot viza doar măsurile sus menționate și nici într-un caz nu se pot referi la drepturile salariale. Acest aspect rezultă și din interpretarea art. 12 din L.
130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia acesta se poate încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă se stabilește în mod imperativ că nu se poate negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În raport de toate considerentele anterior expuse, rezultă că funcționarii publici nu își pot negocia drepturile salariale, drepturile acestea și compunerea lor, fiindu-le stabilite prin lege.
Așa fiind, deși art.30 alin.5 din L. 330/2009 arată că în anul 2010 personalul aflat în funcție la (...) își va păstra salariul avut, acest text de lege trebuie raportat la condițiile stabilite de aceeași lege pentru reîncadrarea legală a personalului din instituțiile publice, în speță din cadrul Primăriei com. V.
Având în vedere că dispoziția nr.298/(...) a fost emisă în baza deciziei nr.18/(...) a Camerei de C. a jud.C., prin care s-a stabilit nelegalitatea drepturilor salariale acordate în raport de dispozițiile L. nr.330/2009, instanța a apreciat că nu există nici un motiv de nulitate a acesteia și pe cale de consecință, nici a angajamentului de plată.
Cu referire la cererea de suspendare a dispoziției primarului contestată, în condițiile în care s-a stabilit pe fond că această dispoziție este legală și temeinică, este evident că a fost respinsă cererea de suspendare, neexistând nici un caz bine justificat și nici pagubă iminentă care să determine suspendarea acesteia, măsura recuperării drepturilor salariale acordate nelegal reclamantului fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs R. I., primarul comunei V., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ.
În motivarea recursului arată că instanța trebuia sa analizeze daca actele administrative privitoare la drepturile stabilite in favoarea recurentului anterior intrarii in vigoare a L.-cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (publicata in M.Of. nr. 762/9 noi. 2009) erau lega le sau nu la momentul emiterii lor, in contextul in care a invocat Acordul colectiv de munca (ACC) inregistrat la P. V. sub nr. 1802/(...), respectiv C. colectiv de munca (CCM) inregistrat la P. V. sub nr. 1801/(...).
Prima instanta stabileste ca reclamantul este functionar public si in acest context ii sunt aplicabile dispozitiile L. nr.188/1999 in conformitate cu care, respectiv cu art.31 din aceasta lege, se stabileste ca salariul functionarului public este compus din salariul de baza si sporul pentru vechime in munca, iar functionarii publici mai pot beneficia si de alte drepturi salariale doar in conditiile legii.
Or, asa cum a aratat prin cererea de chemare in judecata, recurentul este P. al comunei V., ceea ce inseamna ca nu are calitatea de functionar public, activitatea desfasurata de el nefiind reglementata de L. nr.188/1999.
Prin întâmpinare, intimata C. V. a arătat că nici unul dintre motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant nu sunt incidente in speta. Astfel, raportat la motivul de recurs prevazut de art.304 pct. 9 teza finala C.pr.civ., chiar daca prima instanta a retinut - in mod eronat - calitatea de functionar public a reclamantului, a dezlegat in mod corect problema de a ști daca actele administrative privitoare la drepturile stabilite in favoarea reclamantului anterior intrarii in vigoare a L.-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice (publicata in M.Of. nr. 762/9 noi.
2009) erau legale sau nu la momentul emiterii lor, in contextul invocarii de catre reclamant a A. colectiv de munca inregistrat la P. V. sub nr. 1802/(...) si a C.ui colectiv de munca inregistrat la P. V. sub nr. 1801/(...).
Astfel fiind, prima instanta a retinut in mod judicios ca, data fiind calitatea reclamantului, aceea de primar al comunei V., acesta nu isi poate negocia drepturile salariale, aceste drepturi, ca si compunerea lor, fiind stabilite prin lege. In aceasta ordine de idei, nici Acordul colectiv de munca inregistrat la P. V. sub nr. 1802/(...) si nici C. colectiv de munca inregistrat la P. V. sub nr. 1801/(...) nu ii sunt aplicabile P. C. V. sub aspectul acordarii drepturilor banesti ce formeaza obiectul Dispozitiei nr.298/(...) contestate in prezenta cauza.
Remunerarea reclamantului, in calitate de primar al comunei V., cuvenita pentru exercitarea dreptului sau la munca, se poate face numai cu respectarea dispozitiilor imperative ale art.35 din L. nr. 393/2004 privind Statutul Alesilor Locali, unde se stipuleaza in mod expres faptul ca P. și viceprimarii, precum și președinții și vicepreședinții consiliilor județene au dreptul la o indemnizatie lunară, stabilită potrivit legii. Aceeasi reglementare se regaseste si in art. 61 alin. 4 din L. nr. 215/2001 privind administratia publica locala, conform caruia P. și viceprimarul primesc, pe toată durata exercitării mandatului, o indemnizatie stabilită În conditiile legii.
Aceste texte legale sunt in deplina concordanta cu dispozitiile art. 19 si
20 din L. nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică (abrogata din (...) de L. nr.330/2009 - L.-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice), unde se prevede ca respectiva indemnizație lunară este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de demnitate publică și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină În raport cu venitul salarial.
Avand in vedere aceste aspecte, rezulta ca in mod corect a validat prima instanta D. nr.298/(...), a carei legalitate formeaza obiectul prezentului litigiu, aceasta dispozitie fiind emisa in vederea aducerii la indeplinire a D. nr.18 din
21 iunie 2010 a Camerei de C. a J. C. prin care a fost impusa in sarcina conducerii P.iei C. V. luarea masurilor prevazute de lege pentru recuperarea prejudiciului creat prin plata unor indemnizatii, sporuri si alte drepturi care exced cadrului legal.
In ceea ce priveste angajamentul de plata al reclamantului nr.
2855/(...), acesta este un act care emana de la insusi recurentul-reclamant, fiind emis in deplina concordanta cu Decizia nr.18 din 21 iunie 2010 a Curtii de C. si cu D. nr.298/(...) emisa de P. C. V. N. legalitatea acestui act nu poate fi pusa la indoiala avand in vedere ca, raportat la textele legale precitate si la statuarile D. nr.18 din 21 iunie 2010 a Camerei de C. a J. C., reclamantul nu poate beneficia de alte drepturi salariale decat cele stabilite prin textele de lege precitate.
Analizând sentința recurată prin prisma dispozițiilor art.304 și art.3041
C.proc.civ., instanța constată următoarele:
Recurentul - reclamant a solicitat suspendarea executării și anularea Dispoziției P. comunei V., prin care s-a dispus aducerea la îndeplinire a D. nr.18/(...) a Camerei de C. a județului C., în sensul că s-a dispus reținerea sumei de 28.265 lei ca drepturi salariale necuvenite pe anul 2009, chemând în judecată în calitate de pârâtă unitatea administrativ - teritorială, comuna V.
Raportat la acest cadru procesual, instanța reține că legitimarea procesuală pasivă, chestiune de ordine publică ce se impune a fi analizată cu prioritate, presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Întrucât în speță se contestă o dispoziție a P. comunei V., numai acesta are capacitatea/calitatea de a sta în proces ca pârât și nu unitatea administrativ - teritorială al cărei primar este emitentul actului administrativ contestat.
Prin urmare, făcând aplicarea principiului disponibilității reclamantului în conducerea propriului proces, în baza art.304¹ și 312 alin.2 Cod proc.civ., instanța va admite recursul, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. V. pentru argumentele expuse și va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul R. I. împotriva sentinței civile nr.5922 din 0(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. V.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. M. D. L. F.
Red. C.P./Dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: A.C. C.
