Decizia nr. 2/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2/2012
Ședința a 26 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător S. L. R.
Judecător A. C.
Grefier A. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. B.-N., în nume propriu și în numele A. F. P. S.-B., împotriva sentinței civile nr.
219 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., în contradictoriu cu reclamanta intimată S. T. L. S. M. și chemata în garanție A. FONDULUI
PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul pârâtei este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 219 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului B.-N. s-a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune și a inadmisibilității.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. B. și, în consecință, s-a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC T. L. S. M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. B.-N. și A. F. P. S.-B., așa cum a fost precizată pentru termenul de judecată din data de (...).
S-a anulat D. nr. 233 din (...) emisă de pârâta D. G. a F. P. B.-N. în soluționarea contestației formulate de reclamantă.
A fost obligată pârâta A. F. P. S.-B. să restituie reclamantei suma de 12.961 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, precum și să plătească acesteia dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării, până la restituirea efectivă, ca urmare a constatării nelegalității refuzului de restituire.
Au fost obligate pârâtele D. G. a F. P. B.-N. și A. F. P. S.-B., în solidar, să plătească reclamantei suma de 443,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Conformându-se exigentelor art.137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța a soluționat cu prioritate excepții invocate.
Așa cum rezultă din starea de fapt, reclamanta a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ în temeiul art. 1 alin. 1 sin L. nr. 554/2004, considerându-se vătămată prin refuzul de a i se restitui diferența de taxă cu privire la care consideră că a fost încasată cu încălcarea prevederilor art. 90 TCE, refuz materializat în cuprinsul adresei nr. 7275/(...), emisă de pârâta D. B.-N.
Or, în cauză, nu a putut fi reținută excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru restituirea taxei achitate, prin raportare la momentul la care s-a achitat taxa specială de primă înmatriculare, conform tezei avansate de pârâta D. B-N, câtă vreme obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantei materializat în adresa emisă în data de (...), situație prevăzută de art. 8 alin. 1 teza a II-a din L. nr. 554/2004. Ori, raportat la acest moment, este evident că dreptul reclamantei la acțiune nu este prescris. Totodată, s-a menționat că ipoteza legală sus menționată, în care se găsește reclamanta, permite acesteia să se adreseze direct instanței de judecată.
Pe de altă parte, cererea de restituire a sumei apreciate ca fiind achitată nelegal se circumscrie procedurii prevăzute de art. 117 alin. 1 lit. d C.pr.fiscală, sens în care, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 2. pronunțată în interesul legii, acțiunea judiciară având acest obiect nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de C. de procedură fiscală.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AFP B., instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată cu consecința respingerii acțiunii în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B. pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât, nefiind instituția care a procedat la încasarea de la reclamant a taxei de primă înmatriculare a cărei restituire se solicită, din perspectiva prevederilor art. 33 C,.pr.fiscală, și nici cea care a exprimat refuzul de restituire contestat în prezenta cauză, nu se impune soluționarea litigiului și în contradictoriu cu această entitate.
Analizând pe fond acțiunea, tribunalul a reținut că la data de (...), cu OP nr. 01/(...), reclamanta SC T. L. S. a achitat suma de 12961 lei în contul
Trezoreriei orașului S. B., beneficiar fondul de M., reprezentând taxă specială de primă înmatriculare în vederea înmatriculării în R. a autoturismului marca Man, serie șasiu WM(...)YM300515 aflat la prima înmatriculare în R., așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în dovedire.
După achitare, reclamanta a solicitat restituirea taxei sus menționate, pe care a apreciat-o ca fiind neconformă normelor instituite prin TCE, cerere înregistrată sub nr. 7275/(...) la D. B.-N., aceasta fiind însă respinsă, iar refuzul de restituire exprimat în cuprinsul adresei nr. 7275/(...) emisă de aceeași pârâtă.
Ulterior, reclamanta a contestat refuzul de restituire, însă pârâta D. B-N, prin decizia nr. 233/(...), a respins contestația.
Tribunalul a reținut că taxa specială (de primă înmatriculare) a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, când a intrat în vigoare O.G. nr. 5., care instituie taxa de poluare pentru autovehicule.
Perceperea taxei de primă înmatriculare sub imperiul art. 2141 - 2143 Cod fiscal a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, în speță prevederilor art. 90, paragraful 1 din T.ul Comunității Europene.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
A concluzionat instanța de fond că taxa impusă reclamantei încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. B.-N. în nume propriu și în numele A. F. P. S.-B., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, cu consecința respingerii ca prescrisă a acțiunii reclamantei ca inadmisibilă, iar pe fond ca neîntemeiată și menținerea ca legală și temeinică a taxei de primă înmatriculare.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta susține că instanța de fond în mod nelegal a respins excepției prescripției dreptului la acțiune pe care a invocat-o deoarece în cauză sunt este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prev. de D. nr.167/1958, întrucât dreptul reclamantei la acțiune s-a născut la data achitării taxei, (...), iar aceasta trebuia să-și exercite dreptul de a sesiza instanța înăuntrul termenului mai sus amintit, clculat de la acea dată.
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 2141 din L. nr. 571/2003, a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat anularea vreunui act și nici să se constate refuzul nejustificat.
Pârâta apreciază că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor art. 2141-3 din L. nr. 571/2003 (în prezent abrogate de O. nr. 5.), a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevedea în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din
O. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
A mai arătat recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă sumei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile C.ui de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr.
(...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct.
4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
În privința cheltuielilor de judecată, pârâta apreciază că nu se impune acordarea acestora, întrucât nu are nicio culpă în perceperea taxei deoarece este prevăzută de legislația în vigoare.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
In ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune acest drept nu este prescris intrucit conform art. 135 din OG 92/2003 termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea unei taxe nelegal achitate este de 5 ani termen neimplinit in speta .
In ce priveste inadmisibilitatea actiunii,ipotezele legale de restituire si conformitatea taxei de prima inmatriculare cu dreptul Uniunii Europene Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică.
Astfel recurenta susține că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T..
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Din aceasta perspectiva nu se poate retine nici inadmisibilitatea actiunii pornind de la imprejurarea ca nu s-a atacat decizia de restituire nr. 1. sau ca aceasta suma s-a retinut cu alt titlu respectiv cu titlu de taxa de poluare .
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru.
Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de
Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul
1978).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefundat și conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă prin concluziile scrise Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie
2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6..
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C-
290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
In ce priveste motivul de recurs vizind dobanda legala aceste motiv de recurs este nefondat .Astfel este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din C. de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluția cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
In ce privește motivul de recurs vizând cheltuielile de judecata acesta este nefondat cita vreme recurenta este in culpa procesuala determinata de refuzul nejustificat de recunoaștere a dreptului reclamantei la restituirea taxei de prima înmatriculare si de restituirea efectiva a acesteia .
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 20 alin. 3 din
L. 554/2004 corob. cu art. 312 C.pr.civ. se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. B.-N., în nume propriu și în numele A. F. P. S.-B., împotriva sentinței civile nr. 219 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința din 26 noiembrie 2012.
Red.A.A.M./(...) Dact.H.C./2 ex. J.fond: A.P. M..
