Decizia nr. 2069/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2069/2012
Ședința din data de 14 M. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. T. O. V. împotriva sentinței civile nr. 4313 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, într-un singur exemplar.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3
C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4313 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al Tribunalului C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta PFA T. O. V. în contradictoriu cu C. de A. de S. C. și în consecință au fost anulate deciziile de impunere nr.2. din (...) pentru stabilirea contribuției datorate F. aferente anilor 2005 - 2009.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că reclamantului în cursul lunii aprilie 2010 i s-a comunicat de către pârâtă înștiințarea de plată cu privire la suma de 3544 lei, constând din 1676 lei contribuție F. conform
Legii nr.95/2006 și 1780 lei dobânzi și penalități, cu deciziile de impunere pentru stabilirea contribuției datorate la F. aferente anilor 2005-2009.
Împotriva acestora a formulat contestație iar prin adresa nr.13368/(...) (f.12), pârâta i-a comunicat că în situația în care nu va da curs înștiințării de plată, va iniția procedura de executare silită în scopul recuperării creanței înregistrate.
Pârâta a invocat în răspuns prevederile art.215, 257 al.2 lit.b din
Legea nr. 95/2006 coroborat cu art.259 al.7 lit.b și art.305 din Legea nr.
95/2006 potrivit cărora reclamantul are obligația de a declara și de a vira contribuția la F. iar urmare a faptului că nu a depus declarația privind obligațiile de constituire și plată la acest fond, în conformitate cu prevederile art.305 din aceeași lege au fost emise deciziile de impunere aferente perioadei 2005-2009.
Apărarea formulată de reclamant sub aspectul inadvertenței pentru depunerea declarației privind obligațiile de constituire și plată F. urmează a fi înlăturată, deoarece prin adresa nr.13368/(...) pârâta a îndreptat eroarea strecurată.
Potrivit prevederilor art.211 al.1 sin Legea nr. 95/2006 „sunt asigurați potrivit prezentei legi, toți cetățeni români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau domiciliul în România și fac dovada contribuției plății la fond, în condițiile prezentei legi; în această calitate persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui C. cu avizul Consiliului de administrație";.
Apărarea formulată de reclamant în sensul că nu a avut calitate de asigurat ester întemeiată, deoarece pârâta nu a infirmat această susținere în sensul depunerii la dosar a contractului de asigurare încheiat, contract care generează drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate.
Conform art.257 al.1 din Legea nr. 95/2006, „persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate"; însă, în speță nedovedindu-se calitatea de asigurat al reclamantului, acesta nu are obligația plății CAS
Pe de altă parte, conform prev.art.209 al.1 și 2 din Legea nr. 95/2006,
„fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, denumit in continuare fondul, este un fond special care se constituie și se utilizează potrivit prezentei legi; constituirea fondului se face din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, denumită in continuare contribuție, suportată de asigurați, de persoanele fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat, precum și din alte surse - donații, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului Casei Naționale de A. de S. și al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii";.
Deoarece reclamantul nu are niciuna din calitățile menționate de prevederile legale mai sus expuse, instanța concluzionează că acesta nu are obligația plății contribuției la F.
Apărarea formulată de reclamant sub aspectul competenței Casei
Naționale de A. de S. și a caselor teritoriale de a stabili obligațiile fiscale principale și accesorii către F. instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit prev. art.256 al.2 și 3 din Legea nr. 95/2006, „colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin A., în contul unic deschis pe seama C. in condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către A. se efectuează de casele de asigurări; sumele colectate în contul fondului potrivit al.2 sunt în permanență la dispoziția C. și se repartizează de informatorii principali de credite, proporțional cu sumele aprobate pe subcapitole de cheltuieli prin legile bugetare anuale, pe fiecare domeniu de asistență medicală";.
Conform art.79 din OG nr.92/2003, în vederea stabiliri stări de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligați să conducă evidențe fiscale, potrivit actelor normative în vigoare.
Pe de altă parte, între C. și A. a fost încheiat un protocol privind furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii liber e, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și penalități din cedarea folosinței bunurilor, precum și date privind plata contribuțiilor datorate de angajatori
și angajat la F. pentru persoanele care au calitatea de angajat, către C., ceea ce demonstrează că transmiterea acestor date de către A. către C. se realizează tocmai în scopul exercitării atribuțiilor legale ale C..
Din aceste considerente nu suntem in prezenta încălcării dispozițiilor
Legii nr.95/2006 în sensul substituirii in obligațiile A., prin intermediul structurilor de profil subordonate, de către C. prin CAS sau persoane juridice specializate.
Prin probatoriul administrat in cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi depus vreo declarație la sediul pârâtei pe baza căreia aceasta să poată stabili obligațiile de plată către F. și nici a existenței unui raport juridic contractual între cele două părți, în sensul încheierii unui contract de asigurare care să genereze drepturile și obligațiile care decurg din acestea, motiv pentru care obligarea la plata sumelor menționate în deciziile de impunere atacate cu titlu de contribuție este nelegală.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta susținând că hotărârea a fost dată cu necercetarea temeiurilor invocate prin întâmpinare respectiv art.257 alin.2 lit.b și alin.3, art.208 alin.3, art.215 alin.3, art.259 alin.7 lit.b din Legea nr.95/2006, norme în contextul cărora în cazul în care se realizează venituri persoana autorizată are obligația plății contribuției. În plus se arată că reținerea instanței cu privire la obligație în condițiile lipsei contractului de asigurare este eronată întrucât emiterea deciziilor pentru stabilirea obligațiilor nu este condiționată de ….unui act. Dimpotrivă în conformitate cu art.,211 al Legii nr.95/2006 sunt asigurați toți cetățenii cu domiciliul în țară, iar în această calitate se încheie contractul de asigurare, or intimatul nu și-a respectat nici o obligație. Pe de altă parte potrivit prevederilor art.208 alin.3 lit.e al Legii nr.95/2006 participarea la plata contribuției de asigurări solciale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate este obligatorie nefiind condiționată de încheierea contractului de asigurare.
Acest fapt se deduce cu ușurință din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, care la art.2 pct.19 definesc noțiunea de contribuție fiind prelevare obligatorie a unei părți din veniturile persoanelor fizice și juridice cu sau fără posibilitatea obținerii unei contraprestații.
Art.209 alin1 și 2 din Legea nr.95/2006 invocat de instanța fondului în motivarea sentinței, se referă la modul de constituire și utilizare a
Fondului Național unic de A. de S. , iar împrejurarea că legiuitorul a folosit noțiunea de contribuție suportată de asigurați, nu este determinată în stabilirea categoriilor de persoane care au sau nu obligația plății contribuției. Posibilitatea de a fi sau nu asigurat nu a fost lăsată de legiuitor la latitudinea persoanei, ci este reglementată expres atât prin intermediul art.208 alin.3 lit.e al legii cât și art.215 alin.3 și art.259 alin.7 lit.b deja amintite.
De asemenea sunt prevăzute expres în lege atât categoriile de persoane care sunt asigurate fără plata contribuției sau cu plata contribuției din alte surse cât și categoriile de persoane pentru care asigurarea de sănătate este facultativă.
Astfel la art.214 alin.2 al legii se dispune: asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane care nu se încadrează în prev. alin.1: a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în R. b) cetățenii străini și apatrizii care se află temporar în țară, fără a solicita viza de lungă ședere; c) cetățenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în țară. Intimatul însă nu se află în nici una din aceste situații.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului în considerarea că nu a fost încheiat niciodată un contract și lipsa contractului nu se poate dobândi calitate de asigurat și nici nu se pot stabili obligații în sarcina persoanei respective.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere exprimat de recurentă ar însemna să se stabilească obligații și drepturi în sarcina unei persoane din partea altei persoane fără un raport juridic între ele ceea ce este un non sens juridic.
Prevederile art.208 alin.3 lit.a din Legea nr.95/2006 sunt clare în acest sens.
Analizând recursul declarat Curtea reține că este întemeiat pentru următoarele:
OUG nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, prin art.8 alin.1 O. virarii contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe baza de contract individual de munca sau în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.
(2) Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate sa depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin fata de fond și dovada plății contribuțiilor.
(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplica și persoanelor care exercita profesii liberale sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, sa desfășoare activități independente.
Ulterior Legea nr.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări de sănătate. O. virării potrivit actului normativ arătat revine și persoanelor fizice care exercită profesii liberare sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente (art.215). În acest caz contribuția lunară se stabilește sub forma unei cote care se aplică asupra veniturilor realizate.
Din conținutul actelor normative arătate reiese că persoanele care exercită profesii liberare respectiv persoanele autorizate să desfășoare activități independente au obligația să depună declarații privind obligațiile la F. și a plății contribuției aferente veniturilor independent de încheierea unui contract.
Intimatul face parte din categoria persoanelor ce desfășoară activitate independentă context în care în mod corect recurenta prin actele contestate a reținut incidența art.51 din OUG nr.150/2002 a dispozițiilor Legii nr.95/2006, ale OG nr.92/2003 respectiv plata contribuției către fondul unic al asigurărilor de sănătate.
Corecte sunt și reținerile autorității recurente în privința accesoriilor. În materia fiscală accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului. Astfel, conform C.ui de procedură fiscală art.85 impozitele, taxele contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală în condițiile art.82 alin.2 și
86 alin.4, fie prin decizie emisă de organele fiscale, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de C. fiscal sau de alte legi care le reglementează (art.111). Tot astfel art.119 alin.1 C.pr.fic. prevede că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Același cod prin art.120 mai prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Prin normele enunțate nu se prevede ca și condiție prealabilă incunostintarea Dimpotrivă normele prevăd expres că se datorează majorări de întârziere pentru neplata la scadență a creanțelor fiscale stabilite potrivit legii.
Intimatul reclamant a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități autorizate care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile . Astfel avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr.92/2003 și art. 215 din Legea nr.95/2006. Această obligație de a depune declarații nu a fost îndeplinită iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul art.83 alin.4 din
OG nr.92/2003. Ori în condițiile Legii ce reglementează sistemul de asigurări de sănătate chiar dacă intimatul nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările de sănătate ar fi avut obligatia de a contribui la sistemul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate. În plus drepturile și obligațiile asigurărilor sunt stabilite anual prin contractul cadru așa cum prevede legea nr.95/2006 art.257. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în monitorul oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia . Ca atare necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contravine principiului nemo censetur ignorare lege. O. de plată se naște de la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare A. nu se poate reține că intimatul ar fi ținut numai la plata datoriei principale ci si la plata accesoriilor.
Prin urmare în mod greșit a reținut prima instanță nu s-ar datora contribuția statuată prin deciziile contestate. Se reține în legătură cu contribuția că intimatul nu ar avea calitatea de asigurat întrucât nu a încheiat un contract. Susținerea nu poate fi reținută calitatea de asigurat se dobândește în condițiile Legii - a plății contribuției nu în virtutea unui contract.
A. față de cele arătate în temeiul art.312 C.pr.civ., coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 și dispozițiile OUG nr.150/2002, Legii nr.95/2006,
OG nr.92/2003 Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C. de A. de S. C. împotriva sentinței civile nr. 4313 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de PFA T. O. V. împotriva pârâtei C. DE A. DE S. C.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI F. T. M. H. M. B.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.G. G.
