Decizia nr. 2324/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 2324/2012
Ședința publică de la 22 M. 2012
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții F. G. C., G. O. C., R. I., D. C., R. R., Ș. S., G. G. C., C. P. G., R. P. I., H. N., M.-F. B. C., G. A. M., L. S., B. L. M., M. M. R., H. M. D. și pe intimat A. R. PENTRU P. M. C., împotriva sentinței civile nr. 4075/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu pârâții A. R. PENTRU P. M. B., M. M. ȘI P. B., A. N. PENTRU P. M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999) diminuare 25 % salariu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-au depus întâmpinări.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4075 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins cererea formulată de reclamanții F. G. C., G. O. C., R. I., D. C., R. R., S. S., G. G. C., C. P. G., R. P. I., H. N., M.-F. B. C., G. A. M., L. S., B. L. M., M. M. R., H. M. D. împotriva pârâtei A. R. PENTRU P. M. C., M. M. SI P. B., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici
(L. Nr.188/1999), ca nefondată.
S-a respins acțiunea față de A. R. PENTRU P. M. B. pentru lipsă calitate procesuală pasivă
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
In conformitate cu prevederile Legii nr. 118/2010, pârâta a emis la data de (...) deciziile cu nr. 114,115,129 și 130 iar la data de (...) deciziile cu nr. 92, 93, 95, 96, 07 , 99, 100 , 101, 106, 112, 113, 117 prin care s-a diminuat cu 25 % cuantumului brut al salariilor inclusiv sporurile și alte drepturi salariale Conform O.G. nr.1. (filele 12-39 dosar)
Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. R. pentru P. M. B., instanța a observat că reclamanții nu au raporturi de muncă cu această parte și deci nu se pot naște, modifica sau stinge obligații în sarcina acesteia.
Cu privire la aplicarea măsurii de reducere a cuantumului brut lunar al salariului funcționarilor publici, instanța a făcut o analiză a textelor de lege aplicabile spetei în cauză în raport de legislația națională, de jurisprudența C. C. și a C. E. a D. O.
Prin D. nr.871. referitoare la exceptia de neconstituționalotate a dispozițiilor Legii 118/2010 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile acestei legi sunt constituționale în raport de criticile formulate.
Astfel, Curtea constată că, în situația de speță, art. 53 teza referitoare la securitatea națională este aplicabil și, în același timp, se constituie într-un temei pentru justificarea măsurilor preconizate.
Curtea reține că restrângerea prevăzută de legea criticată este necesară într-o societate democratică tocmai pentru menținerea democrației și salvgardarea ființei statului.
Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea constată că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru echitabil între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.
Curtea constată totodată că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în același cuantum și mod.
Curtea reține că legea criticată nu aduce atingere substanței dreptului, din moment ce condițiile prevăzute la art. 53 din Constituție, analizate anterior, sunt respectate. Curtea observă, de asemenea, că măsura criticată are un caracter temporar, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat. Astfel, este evident că restrângerea exercițiului unui drept trebuie să dureze numai atât timp cât se menține amenințarea în considerarea căreia această măsură a fost edictată.
În acest sens, Curtea constată că măsura criticată are o durată limitată în timp, și anume până la data de 31 decembrie 2010.
In concluzie, Curtea constată că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție.
Dispozitivul și considerentele deciziei instanței constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept.
Altfel s-ar ajunge la ignorarea deciziilor C. C., respectiv al caracterului lor general obligatoriu, ceea ce este inadmisibil mai cu seamă pentru că in cadrul considerentelor Curtea Constituțională face și analiza compatibilității normei de drept intern cu convenția în lumina jurisprudentei pe nivelul de garantare a drepturilor omului.
Cu privire la cazul concret al Legii nr.118/2010, s-a ajuns la concluzia că prin deciziile sale, Curtea C. a constituționalizat aceste dispoziții legale.
Chiar dacă Curtea constituțională s a pronunțat deja cu privire la constiționalitatea unei legi, acest lucru nu împiedecă instanța de judecată să ajungă la concluzia ca aplicarea acestei legi la o situație determinată este de natură să producă efecte contrare Convenției.
In acest context, instanța a analizat cauza și din perspectiva
Protocolului nr 1 din C. E. a D. Omului si constată că in jurisprudența de la S. , există cauze tratate și sub aspectul drepturilor salariale, a dreptului de a primi în viitor un salariu într-un anumit cuantum.
Raționamentele jurispriudențiale aplicate in aceasta materie pot fi utile când analizăm speța de față. (Cauzele V Eskelinen contra Finlandei, cauza Kahko contra Ucrainei) In aceste spete, Curtea a analizat cauzele sub aspectul proporționalității măsurii luate de stat. In acest sens s-a avut in vedere marja de apreciere pe care Curtea o lasă statelor în stabilirea propriilor politici in acesta materie.
Se arată în plus că aceasta marjă poate fi chiar mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezulta din consecințele pe care criza economica internațională le produce asupra deficitului bugetar.
Totusi, Curtea apreciază că pot fi luate în considerare, pentru stabilirea unor despăgubiri in cazul scăderii veniturilor, circumstanțele concrete ale salariatului din perspectiva a trei criterii, și anume: caracterul discriminatoriu al măsurii de reducere , gravitatea măsurii (lipsirea totala de drept sau reducerea sa într-o măsura care sa-i afecteze substanța ) și efectele particulare ale acestei măsuri în cazul concret al reclamantului .
In aceste condiții s-ar putea ajunge, in anumite situații, la concluzia încălcării Convenției atunci când in circumstanțele concrete ale unui caz dat, salariatul va suporta o sarcina disproporționata si excesiva spre exemplu pe lângă reducerea de 25 % mai exista si alte pierderi de venituri,situație financiară a familiei ar fi grav afectata nemaiputând fi plătite rate, întreținere, salariatul fiind astfel lipsit de mijloace de subzistență.
In speța de față, instanța a apreciat că nu sunt întrunite aceste condiții, nu au fost aduse în discuție în fața instanței aceste caracteristici cu privire la reclamanți ca sa se poată analiza de la caz la caz impactul excepțional al acestei masuri de reducere a cuantumului brut al salariului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții F. G. C., G. O. C., R. I., D. C., R. R., Ș. S., G. G. C., C. P. G., R. P. I., H. N., M.-F.
B. C., G. A. M., L. S., B. L. M., M. M. R. și H. M. D. solicitând admiterea recursului, modificarea În totalitate a hotărârii date de instanța de fond În conformitate cu prevederile art. 304 alin. 1 pct. 8 și 9 coroborate cu cele ale art: 312 pct: 1-3 C.pr.civ. și pe cale de consecință, admiterea acțiunii ca legală și temeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții arată în esență, pe de o parte, că diminuarea drepturilor lor salariale nu se putea face decât prin acordul părților, întrucât potrivit art. 117 din L. nr. 188/1999 dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii și, pe de altă parte, că dispozițiile Legii nr. 118/2010 prin care s-a dispus reducerea drepturilor salariale cu 25% contravin Convenției E. pentru Drepturile O.
În drept s-au invocat prevederile art. 299 și urm. din C.pr.civ.
Pârâta intimată A. R. PENTRU P. M. C.-N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat - fila 12.
Pârâta intimată A. N. PENTRU P. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat - fila. 17.
Pârâtul intimat M. M. ȘI P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat - fila 39.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin art.1 din L. nr. 117/2010 se prevede următoarele: cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare inclusiv sporuri indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau valută stabilite în conformitate cu prevederile Legii cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale
Ordonanței de U. a G. nr-1. privind unele măsuri de încadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora precum și alte măsuri din domeniul bugetar se diminuează cu 25%.
În situația în care aplicarea prevederilor alin.1 rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată suma care se acordă este de 600 lei.
În cazul salariaților din sectorul public salariul este cel stabilit prin legea unică de salarizare, nu poate fi negociat, modificat ceea ce poate fi modificat este doar măsura în domeniul îmbunătățirii condițiilor nu și drepturile salariale, iar legile trebuie să fie suficient de previzibile să respecte dreptul de informare pentru ca aceștia să își poată orienta conduita în raport de măsurile ce urmează a fi luate.
În acest sens este și art. 6 alin. 1 din L. nr. 24/2000, potrivit căruia, orice proiect de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O.
Având în vedere că sectoarele de activitate în care prestează munca salariații plătiți din fondurile publice sunt de o deosebită însemnătate și responsabilitate, că în aceste domenii activează foarte multe persoane care au înalt grad de pregătire profesională, de specializare, care au fost angajați sau numiți în funcții, cu respectarea legislației, doar prin concursuri sau examene severe, că o parte însemnată dintre angajații ce fac parte din această categorie, datorită incompatibilităților prevăzute de actele normative în vigoare, nu ar putea să-și asigure menținerea unor venituri lunare pe care aveau speranța de a le obține, muncind în sectorul privat, se impune ca S. să asigure acestora, în mod nediscriminatoriu față de lucrătorii din sectorul privat, stabilitatea și previzibilitatea salarială, siguranța economică a lor ca indivizi și, implicit, a familiilor lor, acesta trebuind să fie un deziderat pentru Stat și un obiectiv de interes public.
Riscul pe care și-l asumă statul în situația în care nu asigură o asemenea stabilitate a veniturilor lunare realizate în urma muncii prestate, salariaților plătiți din fonduri publice, este tocmai orientarea lucrătorilor, mai ales a acelora cu înaltă calificare, spre sectorul privat, care poate să le garanteze respectarea stabilității și previzibilității salariale.
Pentru argumentele prezentate anterior, Curtea consideră că salariații reprezentați în cauză aveau "un bun"; în sensul Convenției E. a D. O.
Se reține însă că, măsura luată prin L. nr.118/2010, constând în restrângerea exercițiului dreptului reclamanților, respectiv în reducerea drepturilor salariale cu 25%, fără a fi afectată substanța bunului, a fost determinată de motive de utilitate publică, în contextul crizei economice profunde cu care se confrunta R., care putea pune în pericol stabilitatea economică a României și, prin aceasta, siguranța națională, situație ce a impus adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional.
Potrivit art. 16 alin. 1, prevederile acestei legi, intrate în vigoare la data de (...), se aplică până la data de 31 decembrie 2010, fiind deci, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții temporare, păstrându-se astfel justul echilibru între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Art. 53 din Constituție prevede că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. R. poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Art.1 din Protocolul adițional la C. prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Pentru aceste motive, se reține că, în speță, restrângerea exercițiului dreptului reclamanților s-a efectuat cu respectarea cerințelor art. 53 din Constituție și nu încalcă prevederile art.1 din Protocolul adițional la C. E. a D. O.
De altfel, potrivit deciziei nr.874/(...) a C. C., Guvernul a opinat că măsurile dispuse prin L. nr.118/2010 sunt legale și conforme jurisprudenței CEDO, tocmai având în vedere faptul că acestea reprezintă doar restrângeri ale exercițiului unor drepturi, nefiind afectată substanța acestora și că au fost luate pe o perioadă determinată, iar Curtea Constituțională a reținut că măsura criticată are un caracter temporar, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat.
Curtea Constituțională a mai reținut, prin aceeași decizie, că este evident că restrângerea exercițiului unui drept trebuie să dureze numai atât timp cât se menține amenințarea în considerarea căreia această măsură a fost edictată, aceasta fiind de esența art.53 din Constituție.
În acest sens, Curtea Constituțională a constatat că măsura criticată are o durată limitată în timp, și anume până la data de 31 decembrie 2010.
S-a reținut că aceasta: "Este o obligație de rezultat pe care și-o impune legiuitorul, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la încălcarea caracterului temporar al restrângerii exercițiului drepturilor."; Or, tocmai acest caracter temporar al restrângerii exercițiului drepturilor este de esența textului art.53 din Constituție.
De asemenea, prin D. nr. 1., Curtea Constituțională a reținut, analizând dispozițiile art. 10 cap. III din L. nr. 329/2009, următoarele: „Se impune subliniat însă faptul că de esența legitimității constituționale a restrângerii exercițiului unui drept sau al unei libertăți este caracterul excepțional și temporar al acesteia. Într-o societate democratică, regula este cea a exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților fundamentale, restrângerea fiind prevăzută ce excepție, dacă nu există altă soluție pentru a salvgarda valori ale statului care sunt puse în pericol. Este sarcina statului să găsească soluții pentru contracararea efectelor crizei economice, printr-o politică economică și socială adecvată. Diminuarea veniturilor personalului din autoritățile și instituțiile publice nu poate constitui, pe termen lung, o măsură proporțională cu situația invocată de inițiatorul proiectului de lege";.
Ca o confirmare a caracterului temporar al Legii nr.118/2010 este și faptul că și faptul că, începând cu data de (...), a intrat în vigoare L. nr.
285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin care s-a stabilit că pentru anul 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu
15%.
În ceea ce privește susținerea reclamanților în sensul că diminuarea salariului ar fi putut avea loc numai prin acordul părților, Curtea constată că reclamanții sunt funcționari publici, astfel încât drepturile salariale de care beneficiază fiind prevăzute prin lege, este evident că în același mod se poate dispune și o eventuală majorare/diminuare a acestora.
Prin urmare și acest motiv de recurs apare ca fiind nefondat.
Pe cale de consecință, pentru aceste considerente, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este legală, impunându-se a fi menținută ca atare.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 3041, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C. proc. civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de F. G. C. și alții împotriva sentinței civile nr. 4075/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 M. 2011.
{ F. |
PREȘEDINTE, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: A. Rădulescu
