Decizia nr. 236/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
Nr. 236/2012
Ședința de la 17 I. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE D. P. Judecător A.-I. A. Judecător C. I.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta AX I. S. împotriva sentinței civile nr.2036 din data de 18 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ului C. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE M. AL J. C., având ca obiect anulare act administrativ proces-verbal întocmit în baza Legii nr.319/2006.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 ianuarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2036 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ului C. s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC AX I. S. C.- N., în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE M. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că numitul A. L. D. a fost angajatul societății reclamante, în calitate de electrician. Din procesul-verbal de cercetare nr.33411/(...) întocmit de I. T. de M. al jud.C. se reține că în data de (...) s-a primit la sediul reclamantei o solicitare din partea SC SEA R. S. pentru o eventuală reparare a sistemului de transmisii date aflat în spațiul de deasupra sasului de intrare. A. reclamantei, d-nul D. O. nefiind în localitate, solicitarea a fost preluată de către M. O. D., șef departament comercial la acea dată.Acesta din urmă a dispus verbal electricianului A. L. D. să se deplaseze la sediul SC Sea R. S. și să efectueze reparația.În jurul orei 13,00 A. L. D. împreună cu Nedu E., ambii de la SC AX I. S. s-au deplasat la punctul de lucru al SC Sea R. S. unde au luat legătura cu d-na Călugăr D. în vederea rezolvării problemei semnalate. Având în vedere că echipamentul defect era amplasat pe o grindă lângă perete, deasupra sasului de intrare, deplasarea în siguranță se putea face pe lângă perete. A. L. a ignorat pericolul prezentat de modificarea traseului, deplasându-se pe diagonala încăperii și călcând pe suprafața construită din plăci de gipscarton. A. suprafață a cedat sub greutatea electricianului A. L. D., iar acesta a căzut în gol de la cca 2,6 m.
Urmare acestui incident, electricianului A. L. D. a suferit „Sdr. de coada de cal tip mijlociu și inf.sechelar post traumatism vertebral cu fractură tasare L2 op.( rahisinteză posterioară) prin cădere accidentală de la un nivel la altul. L. dr.vertebrală, cu deficiență globală medie, fiind încadrat în gradul III de invaliditate. S-a reținu că răspunzătoare de producerea accidentului este conducerea reclamantei, deoarece a dispus execuția unei lucrări într-un loc de muncă unde nu s-a făcut identificarea și evaluarea riscurilor pentru care trebuia instruit, în mod expres, lucrătorul, încălcându- se disp.art.12 al.1 și art. 13 lit.e din Legea nr.319/2006. La data producerii accidentului, administratorul reclamantei D. O. era plecat din localitate.
În apărarea sa, reclamanta susține prin administratorul său că, electricianul A.
L. D. s-a deplasat la SC Sea R. S. pentru a remedia defecțiunea din proprie inițiativă, nefiind trimis de nici un angajat al SC AX I. S. A. reclamantei a mai susținut că doar el dispune cu privire la coordonarea echipei de electricieni, iar în lipsa sa nici un alt angajat al societății nu avea în subordine directă sau prin delegare pe electricianul A. L. D. și nici nu aveau atribuții de a dispune efectuarea vreunor lucrări. În fișa postului electricianului A. L. D., angajat al societății reclamante, se prevede printre alte cerințe că rezolvă și alte sarcini care cad în sfera sa de activitate, trasate de administratorul societății sau altă persoană superior ierahică.
Cu ocazia efectuării cercetărilor, în data de (...), martorul M. O. D., în calitate de șef departament comercial, a declarat că, la data producerii evenimentului, în lipsa administratorului societății reclamante, îl avea în subordine pe electricianul A. L. D. și a dispus verbal acestuia să efectueze o constatare și eventual o remediere a defecțiunii, urmare a solicitării primite din partea SC Sea R. S. Prin declarația dată în fața instanței, martorul M. O. D., își nuanțează susținerile, arătând că doar a discutat cu echipa de electricieni despre solicitarea primită din partea SC Sea R. S., însă nu i-a trimis să efectueze intervenția. Martorul a mai declarat că nu știe cine l-a trimis pe electricianul A. L. D. la SC Sea R. S., cu toate că cu ocazia audierii de către inspectorul de muncă a declarat contrariul.
În cauză a fost audiată și martora P. M. S., asociat și administrator la SC Ax I. S. care a declarat că a aflat despre accidentul angajatului lor A. L. D. doar după producerea acestuia. Martora a mai arătat că șeful departamentului comercial, M. O. D. le-a comunicat electricienilor că SC Sea R. S. are o defecțiune la echipamentul orange.
Prin declarația sa, A. L. D. a arătat că a fost trimis la SC Sea R. S. să le remedieze defecțiunea de către șeful departamentului comercial, M. O. D., administratorul societății fiind plecat din localitate. Din declarația angajatei SC Sea R. S., Călugăr D., se reține că proprietar al spațiului în care funcționa societatea era reclamanta SC Ax I. S. și a lua legătura cu d-nul M. O. D. considerând că este o persoană cu funcție de conducere în cadrul societății.
T.ul a apreciat că susținerea reprezentantului reclamantei că, ar fi fost vorba de o intervenție neautorizată la instalațiile, proprietatea Orange, nu are relevanță în cauză, neformând obiectul litigiului.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a apreciat că aspectele constatate în procesul-verbal de cercetare contestat reflectă realitatea, reclamanta nereușind, prin probele administrate, să facă dovada lipsei sale de răspundere în producerea accidentului în care a fost implicat angajatul său A. L. D.. Acesta se afla în timpul serviciului comunicându-i-se, chiar dacă doar verbal, de către d-nul M. O. D. despre defecțiunea ivită la SC Sea R. S. A. cu atât mai mult, cu cât, martorul M. O. D. și-a schimbat depoziția în fața instanței, susținerile sale fiind în totală contradicție cu cele declarate inițial.
În consecință, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe reclamanta S. AX I. S. C.-N. a formulat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentința atacată în sensul admiterii acțiunii formulate, cu consecința anulării procesului-verbal de cercetare nr. 33411/(...), emis de către pârâta I. ca nelegal și netemeinic precum și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ., reclamanta susține că în mod greșit în procesul-verbal a cărui anulare o solicită s-a constatat că a încălcat dispozițiile cuprinse în Legea nr. 319/2006, deoarece dispozițiile a căror încălcare îi este imputată au intrat în vigoare la 1 octombrie 2006, la aproape un an după producerea evenimentului, care, așa cum se reține și în actul atacat, a avut loc la (...). Astfel, legea în vigoare la data survenirii evenimentului (art. 5 al. 6 din Legea nr. 90/1996), prevedea doar obligația angajatorului de a adopta instrucțiuni cu privire la fiecare proces de muncă și nu așa cum prevede legea intrată în vigoare un an mai târziu, să evalueze riscurile la fiecare loc de muncă.
Pe de altă parte, procesul verbal de cercetare atacat este netemeinic, pornind de la o stare de fapt vădit contrară realității. Premisa esențială de la care au ponit concluziile anchetei pârâtei, reținută ca atare greșit și de către instanța de fond a fost aceea că ar fi avut loc în speță o intervenție în timpul programului de lucru la un imobil proprietatea sa, dat în chirie societății S. SEA R. S.. Considerentul esențial este vădit contrar realității, deoarece reclamanta nu a fost niciodată, nici la data producerii evenimentului și nici altcândva proprietară a spațiului respectiv, și nici nu a avut vreodată calitatea de a închiria acel spațiu. În realitate, așa cum rezultă din extrasele de C. funciară și din adresa emisă de către societate, imobilul unde s-a produs evenimentul a fost și este proprietatea S. EURO PARK DEVELOPMENT S., iar contractul de închiriere s-a încheiat între proprietar și S. SEA R. S., reclamanta neavând nici măcar calitatea de locator al spațiului, așa cum greșit s-a reținut atât în sentința atacată, cât și în actul de control atacat, neavând niciodată nici un fel de raporturi contractuale de nici un fel de natură cu societatea în incinta căreia s-a produs evenimentul.
Pornind de la această premisă greșită, a subliniat reclamanta, instanța de fond a apreciat ca fiind corectă concluzia cuprinsă în procesul-verbal de cercetare, în sensul că fiind vorba de o intervenție la un imobil proprietatea angajatorului, angajatul ar fi acționat în conformitatea cu atribuțiile sale de serviciu, rezolvând alte sarcini care cad în sfera sa de activitate (pag. 4 lit. m din Procesul Verbal de control). Însă, pentru a putea fi vorba de "sarcini care să cadă în sfera de activitate a angajatului" era nevoie fie să fi fost vorba de o lucrare contractată de societate, ceea ce evident nu a fost cazul, fie așa cum greșit a reținut instanța de fond, să privească lucrări efectuate în incinta societății în timpul programului de muncă. În realitate însă, angajatul accidentat și cu colegul său, au acționat în afara incintei societății, la un imobil care nu era nici proprietatea și nici în folosinta directă sau indirectă a reclamantei.
Tot pornind de la această premisă greșită, că s-ar fi acționat la un imobil proprietatea societății, instanța de fond a reținut drept plauzibilă concluzia din cuprinsul procesului-verbal de cercetare, că în speță angajatul care a suferit accidentul ar fi acționat la indicațiile șefului departamentului comercial. Însă dacă poate părea plauzibil faptul că un șef de departament, chiar și fără atribuții în acest sens, să trimită un om să facă o lucrare în incinta societății, nu poate fi, în opinia reclamantei credibil, faptul că un angajat fără nici un fel de atribuții privitoare la efectuarea unor lucrări să fi dispus efectuarea unor lucrări, în numele societății, la un spațiu nou, cu privire la care societatea nu a avut niciodată derulată vreo lucrare, nu avea nici un fel de răspundere și nici un fel de obligație contractuală.
Este de remarcat în acest sens faptul că în cuprinsul declarațiilor celor implicați în producerea evenimentului, făcute cu ocazia cercetării efectuate în anul 2005, conform normelor legale la data producerii accidentului, nu se menționează nicăieri faptul că s-ar fi acționat la disopziția vreunei persoane din conducerea societății și în interes de serviciu, ci, atât în declarația angajatului accidentat d-ul A., cât și în declarația colegului acestuia, d-ul Nedu, se arată clar că ei au acționat la solicitarea S. SEA R. S., și nu la indicațiile d-lui M., șef departament de vânzări. T. afirmațiile legate de așa-zise dispoziții date de către un angajat al societății au apărut pentru prima dată la cinci ani de la producerea evenimentului, cu ocazia completării cercetării de către I. de muncă, deși conform cercetării efectuate în anul 2005, conform dispozițiilor legale, s-a constatat culpa exclusivă a angajatului pentru producerea evenimentului, acesta fiind sancționat cu avertisment scris, sancțiune necontestată niciodată.
Raportat la starea de fapt reală din speță, reclamanta consideră că nu-i poate fi imputată o lipsă a unei "evaluări a riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice", pentru că societatea nu a angajat niciodată vreo lucrare în acel spatiu, și nu s-a aflat niciodată în proprietatea sau posesia acelui spațiu pentru a exista posibilitatea faptică de a face o astfel de evaluare. În ceea ce privește elaborarea unor instrucțiuni proprii, premisa legală a elaborării acestora este ca spațiul să se afle în responsabilitatea angajatorului, ceea ce în speță evident nu era cazul.
Intimatul I. T. DE M. AL J. C., deși legal citat, nu s-a prezentat personal sau prin reprezentat în față instanței și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Analiza legalității actului administrativ atacat relevă faptul că întreaga motivare
și încadrare în drept a faptelor imputabile reținute în sarcina reclamantei recurente se bazează pe temeiuri legale care nu erau în vigoare la momentul producerii împrejurărilor cercetate de către intimata pârâtă I. T. de M. al J. C.
Astfel, prin procesul verbal de cercetare a cărui anulare o solicită recurenta s-a constatat încălcarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 319/2006, în condițiile în care evenimentul declanșator al procedurii de cercetare administrativă finalizată cu emiterea procesului verbal de cercetare administrativă s-a produs în cursul anului
2005, iar dispozițiile legale a căror încălcare îi este imputată reclamantei recurente au intrat în vigoare la 1 octombrie 2006, la aproape un an după producerea evenimentului.
Așa cum se reține și în actul atacat, evenimentul a avut loc la data de (...), sub imperiul Legii 90/1996. Desigur că nu poate fi imputată cuiva nerespectarea unor dispoziții legale care nu erau în vigoare la momentul producerii unui eveniment nedorit. Astfel, se reproșează reclamantei recurente nerespectarea dispozițiilor art. 12 lit. a din Legea 319/2006 care instituie obligația angajatorului ,,să realizeze și să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice,, și a art. 13 lit. e din Legea 319/2006, potrivit căruia există obligația ,,să elaboreze instrucțiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea și/sau aplicarea reglementărilor de securitate și sănătate în munca, ținând seama de particularitățile activităților și ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor,,.
Legea în vigoare la momentul producerii evenimentului avea formulări diferite. Astfel, art. 5 alin. 6 din Legea nr. 90/1996, în vigoare la data survenirii evenimentului prevedea doar obligația angajatorului de a adopta instrucțiuni cu privire la fiecare
p roce s d e mu n că și nu așa cum prevede legea intrată în vigoare un an mai târziu, să evalueze riscurile la fiecare loc de muncă: ,,P. juridice și fizice sunt obligate sa elaboreze instrucțiuni proprii de aplicare a normelor de protecție a muncii, în funcție de particularitățile proceselor de muncă,,.
Raportarea la texte legale care nu erau în vigoare la momentul producerii evenimentului cercetat și prin care s-au introdus obligații distincte și nuanțate în sarcina angajatorilor față de cele în vigoare la momentul la care trebuie să ne raportăm în demersul nostru este de natură să afecteze legalitatea actului administrativ. În consecință, în baza dispozițiilor art. 304 alin. 1 punctul 9 Cpc instanța va admite recursul declarat de S. AX I. S. C. N. împotriva sentinței civile nr. 2036 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ului C. pe care o modifică în sensul că admite cererea formulată de reclamanta S. AX I. S. C.-N. în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE M. AL J. C. și în consecință dispune anularea procesului verbal de cercetare nr.
33411/(...).
În baza art. 274 alin. 1 Cpc, instanța va obliga intimatul aflat în culpă procesuală să plătească reclamantei suma de 1240 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de S. AX I. S. împotriva sentinței civile nr. 2036 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ului C. pe care o modifică în sensul că admite cererea formulată de reclamanta S. AX I. S. C.-N. în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE M. AL J. C. și în consecință dispune anularea procesului verbal de cercetare nr.
33411/(...) întocmit de pârâtă.
Obligă intimatul să plătească reclamantei suma de 1240 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 17 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. P. A. A. I. C. I.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./ (...) Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: C.-A. C..
