Decizia nr. 29/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ din 29 F 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător L. U.
Judecător G.-A. N.
Grefier V. D.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de reclamantul Pop C. A. împotriva sentinței civile nr. 3229/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. T., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin contestația în anulare înregistrată în data de (...) contestatorul Pop C. A., a solicitat anularea decizeie civile nr. 3229/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al curții de A. C.
În motivarea contestație în anulare se arată că recursul a fost legal timbrat, deoarece la data de (...) a depus la dosar taxa de timbru plătită la poșta din incinta Judecătoriei C.-N., alături de completare la recurs, scrisoarea fiind trimisă simplu.
În data de (...) a depus prin poșta T. diferență taxă judiciară de timbru de 4 lei, scrisoarea fiind trimisă simplu la Tribunalul Cluj.
După ce a aflat rezultatul procesului a verificat la poștă, dovada achitării acestor taxe, inclusiv la P. C. C., de unde i s-a spus că nu figurează în evidențele lor, deoarece aceasta are în evidență doar scrisorile recomandate, nu și cele simple.
Recurentul arată că anexeză duplicatul achitării celor două taxe, primit de la finanțe.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 3329/(...) a Curții de A. C. a fost anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamantul POP C. A. împotriva sentinței civile nr. 191 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., care a fost menținută menține în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că recursul nu a fost timbrat anticipat decât cu 19 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de (...), lipsind diferența la taxa judiciară de timbru în sumă de 2,5 lei, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din L. nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ și a dispus anularea recursului ca insuficient timbrat.
În prezenta cauză contestatorul a depus un duplicat al chitanței nr.
731004756/(...) ce atestă plata unei sume de 4 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Plata taxei s-a realizat deci anterior termenului de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, respectiv (...), suma fiind virată creditorului obligației de plată a taxei judiciare de timbru, C. Local al municipiului C.-N. cu mult înainte de termenul de judecată.
Existând deci certitudinea că taxa judiciară de timbru a fost achitată, în temeiul art. 318 c.pr.civ. se va admite contestația în anulare și se va anula decizia nr. 3229/2/(...).
În privința recursului formulat în cauză, se rețin următoarele:
Prin sentința civilă nr. 191/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
C., a fost respinsă acțiunea reclamantului POP C. A., împotriva pârâtei A. F. P. A M. T., având ca obiect obligația de a face.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare în cuantum de
2.442 lei cu chitanța seria TS4B nr. 1070931 la data de (...) (f.12), la T. M. T.
Prin cererea înregistrată sub nr. 20595/(...) (f.16) reclamantul a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare, iar pârâta prin răspunsul înregistrat sub nr. 21255/(...) (f.16) i-a comunicat că prin decizia de restituire nr. 29464/(...) i-a fost soluționată cererea, precizându-se că :
„împotriva prezentului înscris cel interesat poate formula contestație la organul de soluționare competent, în conformitate cu prev. art. 205 din OG nr. 92/2003 republicată în termenul prevăzut de art. 207 din același act normativ";.
Instanța a apreciat că refuzul pârâtei de restituire a taxei de poluare în urma emiterii unei decizii de calcul a acesteia nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat, deoarece :
OUG nr. 5. stabilește prin dispozițiile art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R..
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din
T.ul de instituire a C. E.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., reclamantul a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. și a respins în mod nelegal acțiunea reclamantului
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr.
5., care sunt aplicabile în cauză și că taxa în discuție, achitată în condițiile codului fiscal, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. (f. 18)
Examinând recursul, Curtea reține următoarele :
În cauza este de reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 (110) din T..
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată
Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie
2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru.
Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 5. Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6..
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie
2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie
2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor:
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct.
9 c.pr.civ., se va admite recursul și se va modifica hotărârea atacată în sensul că se obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2442 lei diferență de taxă de primă înmatriculare cu dobânda legală la data actualizării, până la restituirea efectivă.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite contestația în anulare formulată de către contestatorul Pop C. A. împotriva deciziei civile nr. 3229/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., pe care o anulează, și în consecință:
Admite recursul declarat de reclamantul Pop C. A. împotriva sentinței civile nr. 191/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o modifică în sensul că obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2442 lei diferență de taxă de primă înmatriculare cu dobânda legală la data actualizării, până la restituirea efectivă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. M. L. U. GABIREL-A. N.
GREFIER V. D.
Red. D.M. dact. G.C.
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: G. Gliga
