Decizia nr. 3452/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 3452/2012
Ședința publică de la 03 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții P. C. Ș. și C. Ș. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 102/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului
B.-Năsăud, în contradictoriu cu reclamantul G. D., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.) contestație dispoziție de imputare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere excepția invocată de intimat prin întâmpinare, referitoare la nulitatea recursului, după deliberare, urmează a o respinge, apreciind că recursul este motivat prin însăși declarația de recurs, conform art. 304, pct. 8 și 9
C. Pr. Civ., astfel încât, nemaifiind alte cereri de solicitat, în temeiul art. 150 C. Pr.
Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 102 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului B.-Năsăud, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G. D. în contradictoriu cu pârâții P. C. Ș. și C. Ș., prin primar, și în consecință s-a anulat, ca nelegal, actul administrativ - D. nr. 7 din (...) emisă de pârâtul P. comunei Ș., în ceea ce-l privește pe reclamant.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr.7 din (...) emisă de pârâtul P. comunei Ș. se impută funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al P. comunei Ș., sumele acordate necuvenit în cursul anului 2009, care au fost constatate de C. de C. a județului B.-Năsăud prin D. nr. 3..
Actul administrativ unilateral legal întocmit presupune îndeplinirea unor condiții de fond și formă specifice speciei din care face parte.
Potrivit art. 85 alin. 1 din L. nr. 1., repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. b) (pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată.
D. de imputare reprezintă astfel, actul administrativ unilateral cu caracter individual emis de conducătorul autorității sau instituției publice pentru recuperarea de la funcționarul public vizat a sumelor de bani primite necuvenit și care nu au fost restituite în termenul prevăzut de lege.
Din această perspectivă, dispoziția de imputare trebuie să îndeplinească condițiile specifice de fond și de formă ale actului administrativ individual, trebuind să arate temeiul legal și factual al emiterii actului, să individualizeze suma de plată, precum și funcționarul public căruia urmează să i se impute.
D. de imputare contestată a avut la bază cele două acte întocmite de organele de control ale Camerei de C. a județului B.-Năsăud, respectiv procesul-verbal de constatare nr. 2963/(...) al C. de C. a R. - C. de C. a județului B.-Năsăud și decizia nr. 3. a Directorului Camerei de C. a județului B.-Năsăud, care nu au fost comunicate reclamantului pentru a-i fi opozabile.
În art. 1 din dispoziția atacată se face, cu privire la sumele imputate, mențiunea că se impută sumele acordate nelegal, care au fost constatate de C. de C. a județului B.-Năsăud în decizia nr.3., conform anexei nr. 1 care face parte integrantă din dispoziție.
În cuprinsul tabelului purtând mențiunea „Anexa nr.1 la D. nr. 7 din (...)";, s-a menționat pentru fiecare salariat cuprins în tabel, inclusiv pentru reclamant, o sumă totală ( în speță - 3.621 lei), fără nici o altă mențiune.
Din analiza actelor depuse la dosar rezultă că, în urma efectuării auditului financiar asupra contului anual de execuție pe anul 2009 la entitatea auditată - P. comunei Ș., s-a constatat de către Curtea de C. că s-au acordat personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul primăriei o serie de sporuri, indemnizații și sume, apreciate ca excedând cadrului legal.
În condițiile în care procesul-verbal și decizia care au stat la baza emiterii dispoziției atacate nu i-au fost comunicate reclamantului și deci nu îi sunt opozabile, în anexa la dispoziția de imputare trebuiau individualizate sumele care au fost plătite nelegal acesteia, atât ca și natură, cât și ca și cuantum, încălcându-se în mod grav dreptul beneficiarului actului de a cunoaște în esența sa, și nu doar formal, conținutul actului administrativ cu privire la care invocă vătămarea și, implicit, de a- și apăra în mod corespunzător și efectiv, interesele și drepturile ce decurg din calitatea sa de funcționar public.
I. a apreciat că fundamentarea în fapt și în drept a actelor administrative de autoritate emise în temeiul atribuțiilor legale conferite organelor administrației publice, constituie o componentă esențială în aprecierea legalității acestora, prezumție în temeiul căreia astfel de acte se bucură de putere executorie.
Prin R. C. de M. ai C. E. nr. (77)31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative, s-a recomandat statelor membre să se ghideze în dreptul și practica lor administrativă de anumite principii enunțate în rezoluție, în scopul protecției persoanelor, fizice sau juridice, în procedurile administrative.
În implementarea acestor principii, cerințele unei administrații bune și eficiente, precum și interesele terților și ale marelui public trebuie să fie în mod adecvat luate în considerare pentru a asigura cel mai ridicat grad posibil de echitate, în principiul IV din Rezoluției fiind inserată obligația de prezentare a motivelor care stau la baza actului.
Procesul de deliberare al administrației nu poate fi considerat efectiv decât dacă temeiurile care se găsesc la baza emiterii actului sunt într-adevăr expuse, într-o manieră concretă, de organul administrativ.
Astfel, sub aspect formal, dispoziția de imputare nu conține elementele necesare pentru a se putea efectua un control judecătoresc eficace, iar fără posibilitatea realizării unui control formal și validarea actului din această perspectivă, nu se poate efectua un control judecătoresc de fond asupra raportului de funcție publică privind obligația efectivă de plată a sumei imputate.
În aceste condiții, actul administrativ atacat este nelegal și, în consecință, instanța, în baza prevederilor art. 85 și 109 din L. nr. 1. raportat la art. 18 din L. nr.
554/2004, a admis acțiunea și s-a dispus anularea dispoziției D. nr. 7 din (...) emisă de pârâtul P. comunei Ș., în ceea ce îl privește pe reclamant.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, instanța a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs C. Ș. și P. C. Ș., solicitând modificarea în totalitate sentința atacată și admițând recursul, să se constate că D. de imputare Of. 7/0(...) este legală și temeinică având drept consecință respingerea cererii formulate de cât intimatul G. D.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a admis contestația formulată de către contestator G. D. împotriva dispoziției Of. 7/0(...), emisă de P. comunei Ș., constatând nulitatea absolută parțială a dispoziției susmenționate.
Această soluție este neteminică și nelegală pentru motivele:
În urma unui control al C. de C. a R. desfășurat la P. C. Ș., s-a constat că unele sporuri și alte drepturi bănești acordate funcționarilor publici și personalului contractual au fost atribuite fără respectarea în întregime a legii.
În acest sens, Curtea de C. a emis decizia nr. 3. care, printre altele prevedea recuperarea acestui prejudiciu, având termen de realizare 31 ianuarie 2011.
Ca urmare, P. C. Ș. a emis D. de imputare nr. 7 din 4 februarie 2011, prin care s-a dispus recuperarea sumelor acordate nelegal funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Ș. în cursul anului 2009. Această dispoziție a fost comunicată angajaților primăriei și a fost afișată la sediul acesteia. La anexa 1 se prevăd expres sumele care al fost imputate pentru fiecare persoană în parte.
Este real că intimatul face parte din personalul contractual din cadrul aparatul propriu de specialitate al P. comunei Ș..
Atât intimatul, cât și instanța de fond, în mod eronat fac trimitere la dispozițiilor prevăzute de a11. 270 alin.l și a11. 164 alin.l și alin. 2 din C. muncii. În cazul de față nu se impută vreo pagubă patrimonial î sarcina angajatului, nefiind vorba de daune cauzate angajatorului de către angajat. Într-adevăr, în acea ipoteză datoria angajatului ar fi trebuit să fie constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Practic, în situația de față, prin această D. se dorește recuperarea unor sume de bani acordate inițial în mod nelegal, conform Decizie 3.. D. are la bază această decizie, fiind investită cu o prezumție de legalitate.
D., contrar celor afirmate în cererea de chemare în judecată, nu se subscrie doar dispozițiilor prevăzute de L. nr. 1. privind statut funcționarilor publici republicată, ci și celor prevăzute de C. muncii.
"Suma nedatorată" specificată și în D. atacată de reclamantă (art. 27 alin.1 din C. muncii) are la bază constatările făcute de către Curtea de C. : reprezintă sume de bani pe care angajatul trebuie să le returneze angajatorului în urma încasării acestora în mod nelegal.
În acest sens, decizia C. de C. împreună cu D. P. ar putut să fie contestate pe aspecte ce țineau de temeinicia acelor decizii, or intimatul a înțeles să atace D. pe aspecte ce țin doar de formă și inaplicabilitate în cazul personalului contractua1. Faptul că sumele respective s-au prevăzut în Contractul colectiv de muncă nu absolvă de restituirea lor, dacă s-a constatat că au fost acordate ilegal.
P. fiind o autoritate publică se supune controlului mai multor organe ale statului printre care și Curtea de C. Or dacă, în urma unor astfel de controale s-a constatat că unele sporuri au fost acordate ilegal, chiar dacă acestea au fost inițial prevăzute în Contractele de muncă și aprobate prin H. ale C. local, ele trebuie restituite fiind ab initio ilegale.
Prin D. primarului se urmărește recuperarea acestor sume declarate nelegale. Doar în condițiile declarării acestor sporuri ca fiind legale printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a putea vorbi de o stopare a reținerii lor.
Insă intimatul a înțeles să conteste doar D. primarului, prin prisma inaplicabilității ei în acest cadru.
Pentru acest motive recurenta solicită admiterea recursului formulat cu consecința menținerii D.i de imputare nr. 7/0(...) drept legală și temeinică.
În întâmpinarea înregistrată la data de 18 aprilie 2012 (f.7-12) reclamantul G. D., a solicitat în principal, să se constate nulitatea recursului, dat fiind incidența prevederilor art.3021 lit.c, ale art.303 alin.(1) și art.306 alin.(1) C.pr.civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că a solicitat a se constata nulitatea recursului, tăcând trimitere la textele procedurale de natură imperativă, care impuneau motivarea acestuia.
Astfel, chiar dacă recurenții, C. Ș. prin P. și respectiv P. comunei Ș., și-au motivat în drept recursul pe prevederile art. 302, art. 303 și art. 304 pct. 7 și pct. 9
Cod procedură civilă, recursul se impunea a fi motivat și în fapt, respectiv să cuprindă motivele pe care se fundamentează critica în raport de continutul S. civile motivate.
Recurenții, probabil dintr-o eroare, care însă se impune a fi sancționată în sensul solicitat, s-au raportat prin criticile aduse la cu totul altă sentință decât cea recurată, respectiv la o sentință prin care s-a constatat "nulitatea absolută, parțială a D.i nr. 7/0(...)", pronunțată însă de I. investită cu soluționarea unui conflict de drepturi, în raport de dispozițiile C. muncii și a calității persoanei în cauză, de personal contractual !
Ori, în ceea ce mă privește, a avut și are calitatea de funcționar public
(nicidecum de personal contractual, cum se reține în recurs), iar D. de imputare a fost analizată de I. de contencios administrativ în raport de această calitate pe care eu am deținut-o, prin prisma prevederilor Legii 1. și nicidecum prin prisma dispozițiilor C. muncii.
În acest context, în aprecierea acestuia simpla invocare a unor texte procedurale pretins încălcată de I. a cărei soluție se atacă pe calea recursului, fără o motivare punctuală a pretinselor încălcări a instanței de fond, cu trimitere la considerente ce nu au fost avute de către instanță și care nu au nici o legătură cu soluția atacată, se subscrie unei nemotivări a recursului, situație care atrage astfel incidența normelor de procedură care sancționează recursul nemotivat cu nulitatea acestuia.
Simpla descriere a unui "istoric" a condițiilor în care a fost emisă D. de imputare, actul administrativ atacat de subsemnatul reclamant - intimat, nu se subscrie unei motivări în sensul legii, în lipsa unor critici ori observatii asupra soluției judecătorești atacate pe calea recursului, în raport de considerentele reținute de instanță ca stând la baza soluției adoptate, apreciază că atrage incidența prevederilor invocate în privința nulității recursului.
2. În măsura în care Curtea nu va aprecia asupra solicitării formulate în principal, solicită să se dea curs cererii de respingere ca nefondat a recursului, având în vedere următoarele motive (menționate pe larg în cuprinsul acțiunii și în cuprinsul Concluzii lor scrise depuse în dosarul de fond, cu dezvoltări privind aprecierile instanței și a considerentelor care au stat la baza soluției recurate, dat fiind lipsa unor critici punctuale ce ar fi impus un răspuns adecvat la fel de punctual):
Prin sentința civilă re curată, Tribunalul B.-Năsăud a admis ca fiind întemeiată contestați a pe care am formulat-o împotriva D.i de imputare nr.7/0(...) emisă de P. C. Ș., în contradictoriu cu acesta, precum și cu C. Ș. prin P., anulând actul administrativ atacat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acțiune, instanța apreciind în motivarea S. asupra ne legalității actului administrativ contestat.
Considerentele soluției instanței constau în faptul că, în condițiile în care, cu referire la pretinsa anexă 1 "procesul verbal și decizia ( în contextul întregii motivări se face trimitere la actele C. de C. menționate ca atare "în cuprinsul actului administrativ" contestat - nota noastră) care au stat la baza emiterii dis poziției atacate nu i-au fost comunicate reclamantului și deci nu îi sunt opozabile, în anexa la dispoziția de imputare trebuiau individualizate sumele care au fost plătite nelegal acestuia"
S-a reținut totodată în considerente că s-a încălcat astfel "în mod grav dreptul beneficiarului actului de a cunoaște în esența sa, și nu doar formal, conținutul actului administrativ cu privire la care invocă vătămarea și, implicit, de a-și apăra în mod corespunzător și efectiv, interesele și drepturile ce decurg din calitatea sa de funcționar public."
În raport de nemotivarea recursului, cu trimitere la conținutul sentinței recurate, susținerile din acțiune și din actele existente la dosarul cauzei, apreciază că nu subzistă nici un motiv de modificare a sentinței, din cele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 , dar nici vreun alt motiv ce ar impune modificare ori chiar casarea sentinței în condițiile "analizării cauzei sub toate aspectele".
Sentința atacată este legală și temeinică, chiar dacă instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor de nelegalitate și de netemeinicie a actului contestat pe care noi le-am invocat și susținut prin acțiune, motivul/motivele de nelegalitate ale D.i P. comunei Ș. nr. 7/0(...) fiind însă suficient de bine argumentate, dar și suficiente prin ele însele pentru a atrage nelegalitatea actului atacat.
Ori, știut este că în contenciosul administrativ un act nelegal, apreciat ca atare de către instanță, chiar și doar prin prisma constatării asupra doar a unui singur motiv de nelegalitate, nu-și mai poate produce efectele, apărând ca inutil a mai dezvolta asupra și altor motive de nelegalitate, dar cu atât mai mult asupra temeiniciei, ori lipsei de temeinicie a celor menționate în conținutul său.
Însă lipsa unor atare analize în conținutul S. nu are și nu poate să aibă vreo influență referitor la soluția pronunțată, în raport de cele la care s-a făcut trimitere în motivare a ei .
De altfel, fără intenția de a relua în prezenta motivarea susținerilor noastre din acțiune, ori din concluziile scrise depuse la dosar, suntem obligați să ne referim succint asupra unor aspecte care justifică nelegalitatea și netemeinicia D.i atacate și care susțin implicit asupra legalității și temeiniciei S. re curate , chiar și în privința cărora instanța a apreciat prin prisma nelegalității constatate ca inutil a le mai menționa în motivarea sa.
A motivat însă, și dezvoltat prin prezenta, asupra acordului colectiv ce stă la baza acordării tuturor drepturilor apreciate unilateral și fără justificare legală de către Curtea de C. ca fiind acordate nelegal, în condițiile în care acordul colectiva dobândit putere de lege între părțile contractante, caracterul obligatoriu al acestuia fiind garantat de C. R. prin prevederile art. 41 alin. (5) și asupra căruia nu s-a pronunțat nici o instanță referitor la vreo pretinsă clauză lovită de nulitate absolută, în conditiile prevăzute de arte 24 alin.(2) din L. 130/1996, conform căruia "Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța judecătorească competentă, la cererea părții interesate"!
În același context al preved. art. 24 alin.(2) din L. 130/1999, arată că, din analiza atribuțiilor și competențelor stabilite de legiuitor în favoarea C. de C. și organelor sale de auditare care procedează la efectuarea controalelor nu rezultă dreptul acestora de a declara în mod unilateral ca nelegale acte juridice încheiate de terțe persoane. Acest atribut aparține doar instanțelor judecătorești sau altor organe cu activitate jurisdicțională, în conditiile expres prevăzute de lege.
Ori, în măsura în care organele de auditare ar fi apreciat că actele administrative sau de altă natură care au constituit temei ala acordării unor drepturi sunt nelegale, aveau posibilitatea ca pe cale de acțiune să solicite instanței competente constatarea nulității ori nelegalității lor, însă nu puteau în mod unilateral să le declare nelegale.
Așadar, Curtea de C. trebuia, mai întâi, să supună nulității clauzele de drepturi negociate, apreciate ca nelegale, instanței judecătorești competente și doar în cazul constatării nulității de către instanță să dispună cu privire la caracterul nelegal și prejudiciator al unui drept negociat, partea interesată având posibilitatea de a renegocia drepturile respective (art. 8, art. 24 din L. 130/1996).
Neprocedând în acest mod este evident că însăși actul care stă la baza emiterii dispoziției atacate nu este fundamentat pe criterii de legalitate, iar pe cale de consecință nici actul atacat nu poate fi considerat legal.
Pe de altă parte, cum a arătat și în acțiune sumele pe care le-a încasat cu titlu de drepturi salariale, inclusiv sporuri și alte drepturi bănești în cursul anului 2009 au fost propuse și incluse în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat de C. local al comunei S., fiind elocvente în acest sens că hotărâre a în discuție are avizul de legalitate al I. P.
Așadar, Statul Român, prin reprezentantul său în teritoriu, a apreciat asupra legalității acordării drepturilor în discuție!
Ori, a aprecia în acest context, asupra legalității și temeiniciei dispoziției atacate, consider că, implicit, s-ar afecta însăși dreptul lui de proprietate asupra unei/unor sume de bani încasate legitim, drept de proprietate protejat prin conținutul arte 1 din Protocolul 1 adițional la C. E. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Totodată a motivat si asupra necesității ca D. atacată să se subscrie exigențelor pe care trebuie să le îndeplinească un titlu executoriu în condițiile art. 373 Cod procedură civilă, un atare caracter lipsindu-i evident D.i în discuție în raport de forma și conținutul ei, cu trimitere la cel pe care legiuitorul a înțeles să-i impună unui atare act, lipsă de exigență semnalată ca atare și de către I. de judecată în motivarea soluției recurate.
În special și de esență, cu referire la pretinsa anexă 1, se menționează doar o sumă în dreptul persoanei acestuia, fără a se preciza în concret ce plată i s-a făcut necuvenit și de ce este nelegală", caracterul brut ori net al acesteia, precum și natura sa, cum de altfel a și reținut instanța de fond, situație în raport de care evident că reclamantul nu putea să-și exercite dreptul de a efectua verificările care se impun, respectiv de a-și exercita dreptul la apărare.
Dar și de incidența prevederilor art. 969, art. 970 Cod civil, art. 100 alin. (4) din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 precum și de prevederi constituționale ce garantează "caracterul obligatoriu al convențiilor colective ", cât și garanții procesuale de natură să protejeze alte drepturi constituționale ori legale .
Precum și la prevederile dreptului comunitar, conținut de reglementarea art. 1 din Protocolul 1 adițional la C. europeană, care instituie garanții referitoare la protecția dreptul de proprietate, inclusiv si asupra unei/unor sume de bani încasate legitim".
Deși nu se constituie în izvor de drept soluția pronunțată de o altă instanță, conținând considerente în sensul analizat mai sus, face trimitere la D. nr. 6. RCA a
C. de A. O., soluție prin care s-a concluzionat asupra interpretării si aplicării prevederilor art. 24 din L. 130/1996.
In același context, face trimitere la soluții pronunțate de către Curtea de A. C. în dosare ale Tribunalului B.-Năsăud, rămase irevocabile, în sensul concluzionării asupra admiterii contestațiilor referitor la dispoziții de imputare emise de alte primării din județul B.-Năsăud, în conditii similare de nelegalitate, trimitere, în aprecierea noastră, în acord cu prevederile de principiu referitoare la izvoarele dreptului civil, din conținutul art.1 din Noul Cod Civil, cu referire la uzanțe, în special cele privind .uzurile profesionale",
Menționează în acest sens soluțiile pronunțate în dosarele nr.: 1831- (...), nr.(...) și nr.(...), nr. (...), nr.(...)și nr.(...), ultimele 5 prin D. date de Curtea de A. C. în recurs, din care unele cu trimitere în special la R. C. de M. ai C. E. nr. (77)31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative dar și la norme de procedură de drept comun precum cele la care fac trimitere conținutul art. 28 alin. (1) din L. 554/2004 și art. 721 Cod procedură civilă.
Ori, în cauză, cu trimitere la R. menționată, instanța a apreciat că
.fundamentarea în fapt și în drept a actelor administrative de autoritate emise în temeiul atribuțiilor lega le conferite organelor administrației publice, constituie o componentă esențială în aprecierea legalității acestora, prezumție în temeiul căreia astfel de acte se bucură de putere executorie", în contextul în care prin actul comunitar menționat s-a recomandat statelor membre să se ghideze în dreptul și practica lor administrativă de anumite principii enuntate în rezoluție, în scopul protecției persoanelor, fizice sau juridice, în procedurile administrative.
În contextul menționat, s-a concluzionat că "în implementarea respectivelor principii, cerințele unei administrații bune și eficiente, precum și interesele terților și ale marelui public trebuie să fie în mod adecvat luate în considerare pentru a asigura cel mai ridicat grad posibil de echitate, în principiul IV din Rezoluție fiind inserată obligația de prezentare a motivelor care stau la baza actului. (subl.n.)
Așadar, în mod just și în contextul rezoluției, în mod just instanța a reținut că
"sub aspect formal, dispozitia de imputare nu contine elementele necesare pentru a se putea efectua un control judecătoresc eficace, iar fără posibilitatea realizării unui control formal, și validarea actului din această perspectivă, nu se poate efectua un control judecătoresc de fond asupra raportului de funcție publică privind obligația efectivă de plată a sumei imputate"(subl.n.), actul administrativ atacat fiind astfel nelegal, consecința fiind anularea lui.
Ori, chiar dacă soluțiile pronunțate la care a făcut trimitere nu leagă din punct de vedere procedural nici instanța de fond și nici instanța de recurs, nu poate fi neglijat principiul constituțional al unicității, imparțialității și egalității în fața justiției, în raport de toți cetățenii, inclusiv prin garanțiile dar și efectele controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ, principii instituite prin conținutul art.124 și art.126 (6) din C. R., toate cu trimitere la un alt principiu constituțional ce garantează dreptul părților la un proces echitabil, reglementat ca atare și de art.6 pct.l din C. E..
Pentru toate aceste motive, reclamantul solicită a respinge recursul în sensul solicitat, iar în baza art.274 C.pr.civ., solicită ca recurentul, prin C. Ș. să fie obligat(ți) la cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial pentru redactarea și depunerea prezentei, în sumă de 350 lei, conform chitanței pe care o depuso la dosar.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Sub aspectul criticilor deduse de către recurent, Curtea constată că aspectele semnalate și reținute de către instanța de fond nu au fost atacate de reclamant nici pe cale directă prin intentarea unui contencios de legalitate împotriva deciziei C. de
C. și nici pe calea prevăzută de art. 4 din L. nr. 554/2004 în litigiul pendinte.
Astfel, premisa emiterii actului administrativ în cauza pendinte este dată de reținerea incidenței art. 33 alin. 3 din L. nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea C. de C. cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, conform acestui text legal, în situațiile în care organele de audit extern ale C. de C. constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
Așa fiind, în aplicarea acestor dispoziții legale și cu trimitere la dispozițiile art. 84 alin. 1 lit. b din L. privind Statutul funcționarilor publici, conducătorul entității auditate este obligat să emită decizie de imputare prin care să stabilească în concret suma de recuperat de la funcționarul public care prin premisă a beneficiat necuvenit de sumele stabilite pe calea controlului și care au fost acordate fără temei legal.
Din această perspectivă, Curtea nu poate reține ca motiv de nelegalitate a actului administrativ de imputare aspectul formal reținut de instanța de fond, respectiv acela al emiterii unei act colectiv de imputare pentru mai mulți funcționari nu are relevanță de vreme ce din Anexa nr. 1 rezultă în mod foarte clar suma imputată.
Împrejurarea că actele premergătoare emiterii dispoziției de imputare nu au fost comunicate reclamantului nu conduce la reținerea nelegalității acesteia căci reclamantul, în calitate de terț față de aceste acte administrative, are la îndemână posibilitatea de a le contesta fie pe calea prevăzută la art. 4 din L. contenciosului administrativ fie pe calea prevăzută la art. 1 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 8 alin. 1 din aceeași lege.
Pe cale de consecință, din această perspectivă conducerea unității auditate, în ipoteza în care actul de control nu este atacat sau anulat, îi rămâne conform art. 33 alin. 3 din L. nr. 94/1992 doar obligația de a stabili întinderea prejudiciului și persoana răspunzătoare recurgând la mijloacele legale pentru recuperarea acestuia.
Dincolo de aceste considerații, Curtea observă că deși instanța de fond nu a verificat în mod pertinent apărările reclamantului conform cărora sumele de bani de care a beneficiat acesta nu s-au datorat deoarece contractul colectiv de muncă ori acordul colectiv din cadrul unităților publice prin care se stabilesc drepturi salariale nu pot înfrânge dispozițiile legale, acestea fiind unica bază legală de stabilire a îndemnizației și a celorlalte drepturi de natură salarială, Curtea reține că aceste apărări sunt neîntemeiate.
Împrejurarea că printr-un acord colectiv de muncă se stabilesc pe bază de negociere alte drepturi de natură salarială ori se majorează drepturile în afara ori peste limitele prevăzute de lege nu pot fi opuse cu succes terților, și în principal organelor de control administrativ extern de audit financiar. În același timp și pe baza aceleași rațiuni o atare convenție nu poate fi opusă cu succes nici instanței judecătorești.
Din această perspectivă, Curtea reține că sentința atacată este legală și temeinică, instanța de fond aplicând și interpretând corect dispozițiile legale pertinente incidente în materie.
Față de cele ce precedă, Curtea aplicarea art. 109 din L. nr. 1. rap. la art. 20 alin. 3 din legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. va admite recursul declarat de C. Ș. și P. C. Ș. împotriva sentinței civile nr. 102 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-Năsăud, pe care o va modifica în sensul că va respinge cererea reclamantului G. D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite recursul declarat de C. Ș. și P. C. Ș. împotriva sentinței civile nr. 102 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-Năsăud, pe care o modifică în sensul că respinge cererea reclamantului G. D.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. D. R.-R. D. L. U.
GREFIER M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond. B. L. T.
