Decizia nr. 350/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 350/2012
Ședința din data de 18 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B.
JUDECĂTOR F. T.
JUDECĂTOR M. H.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 889 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului B.-N., în contradictoriu cu reclamanta B. C. M., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999) salarii compensatorii.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 din L. nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și dispozițiilor L. nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar, cu mențiunea că legalitatea sentinței va fi apreciată și din prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ. urmând a fi analizată legalitatea actului de care se prevalează reclamanta la momentul la care se solicită acordarea drepturilor care fac obiectul judecății.
C U R T E A
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.889 pronunțată la data de 13 iulie 2011 în dosar nr.(...) al Tribunalului B. N. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B.
C. M. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. B.-N. și pe cale de consecință a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a compensației legală a cinci salarii lunare în condițiile art.13 alin.-3 din acordul colectiv de muncă.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin acordul colectiv la nivelul casei s-a stabilit că la încetarea raportului de serviciu din motive neimputabile funcționarul să poată solicita o compensație de cel puțin un salariu lunar și cel mult cinci salarii lunare iar acest acord potrivit art.28 din Hotărârea 833/2007 este obligatoriu.
Tot astfel reține instanța că dreptul la plata compensațiilor a fost recunoscută implicit de instituția angajatoare ca reprezentând și un drept de creanță -. în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 iar refuzul de acordare a sumelor aferente ar constitui o privare de libertate contrară dispozițiilor art.1 din același protocol.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta susținând că în cauză nu se poate susține un refuz în onorarea solicitării câtă vreme s-a subliniat imposibilitatea efectuării acestora generată de absența unei baza legale care să permită realizarea dreptului pretins. În lipsa unor prevederi legale bugetare instituția nu poate dispune de alocarea unor sume distincte indiferent sub ce titularizare dacă ele nu sunt înscrise în sfera sumelor disponibile în exercițiul financiar al anului respectiv. F., administrarea ,angajarea și utilizarea fondurilor publice fac obiectul legii finanțelor publice conform căruia angajarea cheltuielilor bugetare se face numai în limita creditelor bugetare aprobate conform legii. L. bugetului de asigurări sociale pe anul 2010 nu ar fi prevăzut asemenea fonduri. În același sens sunt și prevederile conținute de acordul colectiv - în cazul disponibilizării funcționarului public i se pot acorda salariile conform legislației în vigoare în limita prevederilor bugetare. Ori acordurile colective se încheie după aprobarea bugetului autorității sau instituției publice pe o perioadă determinată de regula corespunzătoare exercițiului bugetar astfel cum este prevăzut la art.26 din HG nr.833/2007.
Totodată se arată ce cele statuate prin clauzele acordurilor colective nu pot excede sau după caz nu pot stabili îngrădirea drepturilor și obligațiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligații suplimentare față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Prin demersul introductiv de instanță intimata a solicitat obligarea pârâtei la plata unei compensații egale cu cinci salarii în considerarea că la data de (...) a fost eliberată din funcția publică de inspector în temeiul L. nr.188/1999 iar prin acordul colectiv încheiat în temeiul acestui act normativ și al HG nr.833/2007 pe anul 2010 s-a prevăzut expres prin art.13 că la încetarea contractului se poate solicita o compensație de cel puțin un salariu lunar și cel mult cinci salarii lunare.
Pentru a stabili legalitatea sumelor solicitate prin contractul invocat trebuie avut în vedere dispozițiile actelor normative invocate prin demersul introductiv. Atât prin art.72din L. nr.188/1999 și HG nr.833/2007, art.22 invocate de intimată prevăd că autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual în condițiile legii acorduri care să cuprindă măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătate și securitate, programul zilnic de lucru, integritatea profesională și alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la practica celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale sau desemnați ca reprezentanți ai funcționarilor publici. Prin cele statuate nu se găsește și posibilitatea negocierii salariilor sau sume de bani cu caracter de compensații întrucât din punct de vedere al L. nr.188/1999 salariile și alte drepturi bănești pentru categoria de funcționari publici sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea respectiv încheierea de acorduri este condiționată de respectarea dispozițiilor legale și se rezumă în cazul funcționarului doar la măsuri de protecție a muncii și nu la sume de bani respectiv prestații suplimentare la încetarea/eliberarea din funcție.
În cauză cele invocate a fi fost aprobate nu vizează măsuri în sensul actelor normative, măsuri ce pot fi negociate. Prin urmare în condițiile în care sumele solicitate nu fac parte din cele expres reglementate de art.72 în mod greșit se susține de intimată și se reține de instanță că sumele compensatorii ar fi justificate. Acordarea unor sume de bani este justificată pe baza principiului legalității. Ori legea nu prevede posibilitatea acordării plăților compensatorii și nici posibilitatea încheierii de acorduri pentru salarii sau sume suplimentare în cazul funcționarului public.
Legat de aceasta se susține că acordurile sunt obligatorii. Într-adevăr actele normative menționate prevăd că sunt obligatorii însă această obligativitate trebuie raportată la legalitatea actului mai exact a conformitatii acordului cu legea. Or asa cum s-a arătat legea nu prevede decât posibilitatea luării de măsuri prin acorduri pentru protecție socială în cazul funcționarilor iar acordul evocat privește nu măsuri ci drepturi bănești suplimentare drepturi ce sunt acordate doar prin lege. Ca atare nefiind prevăzută negocierea drepturilor banesti prin acord în mod corect susține recurenta că acordurile nu pot excede legii.
Evident se poate susține că prin acordul încheiat s-a creat o speranta legitimă. Chiar dacă prin acord s-a născut o speranta titularilor aceasta nu se poate fundamenta decât pe o bază juridică temeinică în dreptul intern în acord cu întreaga ordine de drept.
Practica judiciară a C. E. a D. O. validează doar acele drepturi patrimoniale care au o suficientă bază legală în sistemul intern de drept or L. nr.188/1999 și legea salarizării funcționarului public sunt acte normative accesibile, previzibile și predictibile și ca atare îndeplinesc exigențele de calitate a legii în materie așa cum a fost interpretată în sens autonom această sintagmă de C. - a se vedea cauza Sunday Times contra Regatului unit, cauza Rotaru împotriva României.Pe de alta parte trebuie avut in vedere ca prin actul invocat prin demersul introductiv nu s-a prevazut nici un criteriu pentru a se acorda plati , un mod de calcul in functie de care sa se aprecieze de ce unu sau cinci salarii se pot acorda. In lipsa unor criterii obiective si de vreme ce legea nu prevede un cuantum ,un mod de calcul si nici posibilitatea negocieri de drepturi banesti nu se poate vorbi de un drept cert ,castigat. Daca sar acepta o obligatie in lipsa unor criteri ,a unor norme exprese de cuantificare,de calcul ar insemna sa se nesocoteasca decizia C. Constitutionale nr.820/2008.
Așadar față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ., coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004 și dispozițiile L. nr.188/1999 Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Admite recursul declarat de C. T. DE P. B.-N. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 889 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta B. C. M.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. F. T. M. H.
D. C.
GREFIER
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.D. L.
