Decizia nr. 3677/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3677/2012
Ședința din data de 09 Mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B.
JUDECĂTOR F. T.
JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. N. AL P. ȘI V. P. L. împotriva sentinței civile nr. 413 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu pârâta P. O. V. DE S. PRIN P. și C. LOCAL AL O. V. DE S., având ca obiect - litigii privind funcționarii publici (L. nr. 188/1999) - drepturi speciale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat P. F., care depune la dosar împuternicire avocațială nr.
69 din (...), lipsind intimații-pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. P.cedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C., raportat la art.21 din
Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ, art.105, 106,
109 din L. nr. 188/1999, și dispozițiile Legii nr. 360/2002 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta recurentei solicită efectuarea unei adrese către P. orașului V. de S. pentru a comunica dacă și ceilalți funcționari publici au beneficiat de drepturile salariale speciale și pe ce perioadă
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea în probațiune ca nefiind utilă și pertinentă raportat la stadiul acesteia și probațiunea administrată la fondul cauzei.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 413 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la plta drepturilor salariale pentru menținerea sănătății și securitățiii în muncă, lunar, conform art. 31 din Contractul colectiv de muncă nr. 2. modificat prin actul adițional 13669/2008.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că acțiunea introductivă a fost întemeiată pe un contract colectiv de muncă în condițiile în care înscrisul reprezintă pentru funcționarii publici un acord colectiv de muncă, chiar dacă este încheiat între P. O. V. de S. și S. din administrație și care în opinia, sa trebuia să producă consecințe juridice, în ceea ce privește drepturile salariale cuvenite, și asupra celorlalți funcționari publici. Ca atare apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din L. nr. 188/1999 , fiind interzisă orice discriminare pe criterii de apartenență sindicală.
În mod greșit prima instanță a reținut că prin prevederea în acordul colectiv de muncă a unor clauze prin care se acordă drepturi salariale s-ar încălca dispozițiile imperative ale art. 72 din L. nr. 188/1999, mai mult în motivarea hotărârii nu se indică ce prevederi concrete din norma amintită au fost încălcate.
S.ține reprezentanta recurentului că din moment ce între părți - funcționarii publici - și P. O. V. de S. s-a încheiat un contract, s-au recunoscut acordarea drepturilor salariale speciale și nu există o hotărâre judecătorească prin care să fi fost anulat acordul colectiv de muncă, acesta trebuia respectat, obligațiile trebuiau asumate, ceea ce în realitate nu s-a întâmplat.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și obligarea la plata cheltuielilor judiciare conform dovezii pe care o depune la dosar.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.413 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui
M. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. național al P. și vameșilor în numele membrului de sindicat C. I. în contradictoriu cu P.ul orașului V. de S. și C. Local al O. V. de S.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că din dispozițiile art.72 din L. nr.188/1999 nu rezultă că acordurile intervenite între sindicate și autoritățile administrative pot viza stabilirea de drepturi salariale constând în diferite sporuri.
Din această perspectivă și ținând seama că drepturile salariale sunt limitativ prevăzute de art. 31 din legea menționată, acordul intervenit între părți excede normelor legale imperative, situație în care nu poate fi luat în considerare de instanță.
În conformitate cu art. 4 din aceeași lege, raportul de serviciu se naște și se exercită pe baza actului administrativ de numire, în condițiile legii, prin urmare, funcționarilor publici care nu încheie contracte individuale de muncă nu le sunt aplicabile prevederile art. 30 referitoare la executarea contractului colectiv de muncă din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, respectiv cele ale art. 237 din Codul Muncii, invocate de reclamant ca temei al acțiunii sale.
Pe de altă parte, începând cu 1 ianuarie 2010, toate sporurile au fost înlăturate de L. nr. 1. a cărei constituționalitate a fost constatată prin decizia nr.
872 din (...) pronunțată de Curtea Constituțională.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea , modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În sensul celor solicitate se arată că în mod greșit nu s-a reținut de către instanță că drepturile au fost stabilite prin contractul colectiv act ce conform art.969 C.civ. reprezintă legea părților și nici dispozițiile art.40 alin.2 din codul muncii ce instituie obligația angajatorului de a acorda drepturile stabilite prin contract.
De asemenea se arată că nu s-au avut în vedere dispozițiile art.31 și art. 37 din L. nr.188/1999 potrivit cărora funcționarii beneficiază de drepturi salariale în condițiile legii iar autoritățile au obligația de a asigura condiții normale de muncă și igienă de natură să le ocrotească sănătatea și integritatea fizică și psihică.
Tot astfel se arată că potrivit dispozițiile Legii nr.130/1999 prevederile contractului colectiv produc efecte pentru toți salariații iar executarea contractului este obligatorie.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a arătat că restricțiile instanței sunt corecte deoarece drepturile salariale potrivit legii nr.188/1999 sunt limitativ prevăzute iar prevederile din Codul muncii nu sunt aplicabile funcționarilor publici doar personalului contractual.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de normele juridice incidente, de art.304 C. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că dispozițiile legale în materie stabilesc în mod strict și limitativ domeniile în care pot fi stabilite măsuri prin acordurile dintre autoritățile publice și sindicatele reprezentative. Astfel, legea privind statutul funcționarilor publici și HG nr.833/2007 prevăd că autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual în condițiile legii acorduri care să cuprindă măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătate și securitate, programul zilnic de lucru, pregătirea profesională și alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale sau desemnați ca reprezentanți ai funcționarilor publici.
Din actele normative arătate rezultă că pot fi negociate acorduri numai cu privire la măsurile exprese respectiv îmbunătățirea condițiilor de muncă, sănătate și securitate în muncă și doar în domenii care nu constituie obiect de reglementare a unor dispoziții legale speciale, negocierea unor clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale sunt interzise potrivit Legii nr.136/1996.
În cauză cele invocate a fi aprobate prin contractul colectiv nu atesta măsuri în sensul actelor normative deoarece vizează sume de bani. În condițiile normelor de mai sus măsurile ce pot fi negociate vizează datarii, pregătire ce duce la îmbunătățirea muncii , nu drepturi bănești. Cum astfel de măsuri - drepturi bănești în cuantum de 330 lei lunar nu sunt vizate de art 72 mentionat, corect a reținut prima instanță că acordarea drepturilor ar fi ilegală.
S.ține recurentul însă că drepturile salariale se justifică. S.ținerea nu poate fi primită întrucât salarizarea funcționarilor publici este stabilită prin lege, negocierea acestora nefiind permisă. Ori în acest context adoptarea măsurii sub forma bănească nu poate fi dată cu ignorarea prevederilor legale.
Se mai susține că trebuiau avute în vedere dispozițiile din Codul muncii și că acordul/contractul este obligatoriu. Atare argumente de asemenea nu pot fi primite câtă vreme prin acord în privința funcționarilor nu era permisă negocierea drepturilor salariale iar normele aplicabile sunt cele ce vizează statutul funcționarului public și nu cele referitoare la personalul contractual.
Așadar față de cele arătate constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C. coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursului declarat de reclamantul S. N. AL P. ȘI V. P. L. în numele membrului de sindicat C. I. împotriva sentinței civile nr. 413 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
P.nunțată în ședința publică din 9 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. F. T. M. H.
G. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.C. M
