Decizia nr. 369/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 369/2012
Ședința publică de la 19 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții P. E. R. (născută S.), S. E. G. J. și S. E., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU P. S. S., având ca obiect anulare act administrativ decizii emise în baza D-L 1..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L.a nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare, în raport de conținutul căreia, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3442 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de petenții P. E. R., S. E. G. J. și S. E. în contradictoriu cu intimata A. J. PENTRU P. S. S., pentru anularea Deciziilor nr. 7, 8, și 9 emise în data de 9 iunie 2010, a Deciziilor Comisiei de C. nr. 8732, 8733 și 8735 emise în data de 3 august
2010 și obligarea intimatei la emiterea unor noi decizii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de (...) reclamanții au depus la A. S., sub nr.5791 cererea prin care solicită stabilirea drepturilor prevăzute de prevederile D.-lege nr.1., republicat, respectiv acordarea drepturilor pentru perioada (...)-(...), în care susțin că „fiind minori și tatăl nostru defunctul S. E. fiind declarat chiabur, am avut domiciliul forțat în orașul Ș. S., str.Dunării, nr.26/a, fosta Karl Marx, nr.12";. C. pentru aplicarea prevederilor D.-lege nr.1., întrunită în luna iunie pentru soluționarea cererilor depuse în luna mai 2010, a apreciat că în urma cererilor reclamanților, este necesar să fie emisă pentru fiecare din ei decizia individuală.
În urma comunicării deciziilor de respingere nr.7,8 și 9/(...) reclamanții au contestat la A. S. aceste acte. Drept urmare prin adresele nr.8732, 8733 și
8735 din (...) s-a răspuns la contestațiile formulate.
În motivarea deciziilor de respingere nr. 8732, 8733 și 8735, comisia de contestații a reținut că din actele depuse reies doar persecuțiile politice suferite de tatăl reclamanților, respectiv faptul că a fost condamnat pentru delictul de sabotaj economic și trimiterea într-o unitate de muncă, dar din aceste acte nu rezultă că acesta a avut stabilit domiciliul obligatoriu. Prin cererea și actele depuse s-a încercat dovedirea persecuțiilor politice pe care susțin reclamanții că le-au suferit prin intermediul persecuțiilor politice suferite de tatăl acestora. Dar nici pentru tatăl reclamanților nu s-a dovedit măsura administrativă a domiciliului obligatoriu. Reclamanții, fiind urmași pe linia paternă a persoanei persecutate politic, nu se pot substitui în drepturi de natură materială care i s-ar fi cuvenit titularului acestor drepturi.
S-a reținut, de asemenea că din extrasele eliberate de D. J. S. a A. N. și din adresa nr.458/(...) eliberată de P. Ș. S. reiese faptul că familia Szentpentery E. a figurat în categoria socială a chiaburilor din raza Raionului Ș. S., în anii 1951-1956.
În baza deciziei Ministrului Afacerilor Interne nr.42/(...) tatăl reclamanților a fost a trimis la o unitate de muncă pentru o perioadă de 24 de luni, respectiv pe perioada cuprinsă între (...)-(...) (așa cum rezultă din copia înscrisului legalizat depus la A. S.).
Ulterior, prin sentința penală nr.326/(...) tatăl dvs. a fost condamnat la
2 ani de închisoare corecțională pentru delictul de sabotaj economic.
Copia carnetului de muncă evidențiază măsura administrativă a privării de libertate pe perioada în care a fost trimis în unitate de muncă, iar pentru perioada (...)-1953 nu sunt notări, rezultând că în acest interval a executat pedeapsa închisorii.
Din toate actele depuse reiese că domiciliul familiei Szentpentery a fost în Ș. S., str.Karl Marx, nr.12, adresa la care reclamanții susțin că au avut stabilit și domiciliul obligatoriu.
Împotriva acestor decizii au formulat contestație reclamanții, susținând că beneficiază de drepturile prevăzute de D. -. nr. 1. rep. întrucât, prin măsura stabilirii domiciliului forțat pentru tatăl lor, s-a luat în mod indirect, această măsură și asupra lor.
O astfel de precizare a fost explicit formulată în ședința publică din 11 martie 2011.
Calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute în D.-L. nr. 1. o au persoanele față de care s-au luat măsurile prevăzute de art. 1 alin.1.
De asemenea, în baza art. 2 alin.2, în cazul celor decedați, urmașii acestora au dreptul la pensie de urmaș în condițiile legii[…], iar soțul (sotia) celui decedat, din categoria celor disparuti sau exterminati in timpul detentiei, internati abuziv in spitale de psihiatrie, deportati, prizonieri sau carora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, are în baza art. 4 alin.1, dreptul la o indemnizatie lunara de 100 lei neimpozabila, daca ulterior nu s-a recasatorit.
De aceleași drepturi beneficiază, conform aliniatului 2 din acest ultim articol, sotul (sotia) celui decedat dupa iesirea din inchisoare, din spitalul de psihiatrie, dupa intoarcerea din stramutare, din deportare, din prizonierat sau dupa incetarea masurii de stabilire a domiciliului obligatoriu, daca ulterior nu s-a recasatorit.
Aliniatul 4 prevede, că beneficiaza de indemnizatia prevazuta la alin. (1) si sotul (sotia) celui decedat in conditiile prevazute la alineatele precedente si care, din motive de supravietuire, a fost nevoit (nevoita) sa divorteze de cel inchis, internat abuziv in spitale de psihiatrie, deportat, prizonier, stramutat sau caruia i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, daca nu s-a recasatorit si daca poate face dovada ca a convietuit cu victima pana la decesul acesteia.
Prin urmare, pentru a beneficia de drepturile reglementate de D.-L. nr.
1., reclamanților descendenti, care nu sunt în situația de a primi pensie de urmași, le incumbă obligația de a dovedi că măsura stabilirii domiciliului forțat s-a luat în considerarea persoanei lor.
De altfel, așa cum s-a făcut și precizarea mai sus, reclamanții nu solicită aceste drepturi în calitate de moștenitori ai ascendentului lor, ci în nume propriu.
Cu toate acestea, susțin atât în cererea de chemare în judecată, cât și în înscrisurile depuse la pârâtă că tatăl lor a fost declarat chiabur, iar în considerarea acestei apartenențe s-a luat, față de acesta, măsura stabilirii domiciliului forțat.
Nici un act oficial și nici una dintre declarațiile autentice de martor nu conține informația potrivit căreia această măsură s-a luat față de vreunul dintre reclamanți.
Acest aspect legat de includerea tatălui reclamantului în categoria de chiaburi (dovedit prin înscrisuri existenta la dosar) și de stabilire în consecință a domiciliului forțat pentru acesta a reprezentat teza probatorie în legătură cu care s-a solicitat administrarea probei testimoniale.
Aceste aspecte, chiar dovedite, nu atrag însă legitimarea reclamanților de a beneficia de drepturile prevăzute de art. 1 din D-L 1., motiv pentru care, instanța a respins cererea în probațiune ca inutilă.
Desigur, măsura putea influența situația reclamanților în ipoteza dovedirii existenței ei, însă, acolo unde legiuitorul a dorit să repare prejudiciul indirect produs, a adoptat soluțiile mai sus enumerate(art. 2, 4 ).
Prin urmare, instanța a reținut că reclamanții nu au dovedit că se află în categoria persoanelor care pot beneficia de drepturile prevăzute în D.-lege nr. 1., motiv pentru care a apreciat ca fiind legale și temeinice deciziile a căror anulare se solicită.
În baza considerentelor arătate, văzând și dispozițiile art. 1 și 8 din L.a nr. 55472004, instanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de petenții P. E. R., S. E. G. J. și S. E. în contradictoriu cu intimata A. J. pentru P. S. S. pentru anularea Deciziilor nr. 7, 8, și 9 emise în data de 9 iunie 2010, a Deciziilor Comisiei de C. nr. 8732, 8733 și 8735 emise în data de 3 august
2010 și obligarea intimatei la emiterea unor noi decizii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții P. E. R.
(născută S.), S. E. G. J. și S. E. solicitând a se admite recursul declarat si in consecinta sa se dispuna :
A. In principal; modificarea in tot a sentintei primei instante cu consecinta admiterii contestatiei reclamanților, A. deciziilor atacate nr. 7,8 si 9 din (...), emise de A. J. pentru P. S. Salai - C. pentru aplicarea prevederilor decretului-L. nr.1. si a deciziilor nr.8732,8733 si 8735 din 3 august 2010 date de C. de C. O. pârâtei de a emite DECIZII NOI prin care să le fie acordate drepturile ce li se cuvin conform prevederilor D. - L. nr. 1., republicat, cu modificările și completările ulterioare, incepand cu data de (...), pentru situatia prevazuta de art.1 alin. 1 lit. d. din acest act normativ, in care s-au aflat in perioada (...) - (...).
B.In subsidiar: casarea deciziei primei instantesi cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante in vederea administrarii probei testimoniale cu martorii propusi pentru dovedirea domiciliului fortat al petitionarilor.
Fara cheltuieli de judecata.
În dezvoltarea motivelor de recurs, au arătat recurenții-reclamanți că hotărârea instanței de fond este nelegala pentru ca contravine dispozițiilor D.- lege nr.1., care in art.10 prevede ca, dovada situatiilor prevazute de alin.l (in speta domiciliul obligatoriu) se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar in cazul in care nu este posibil prin orice mijloc de proba prevazuta de lege.
Proba testimonala cu martori este un mijloc de proba prevazut de lege si admis ca atare de D/L nr.1..
Dovada cu martori se coroboreaza cu proba cu acte oficiale a catalogării tatălui reclamanților drept "chiabur", or este de notorietate ca in perioada de referinta chiaburii erau persecutați politic, una din formele de persecutie fiind chiar stabilirea de domiciliu obligatoriu pentru aceste persoane si familiile lor, asa cum a fost si in cazul reclamanților, aceștia fiind minori la data respectiva.
De asemenea, este de notorietate, ca organele de represiune politica din anii respectivi, stabileau aceste masuri ,in mod abuziv, fara sa emita sau sa pastreze acte oficiale care sa le poate atesta ulterior. De aceea legea prevede posibilitate a dovedirii cu martori probă admisă indeobste de catre instantele de judecata, in cadrul actiunilor de contencios administrativ cu obiect similar.
În această ordine de idei reclamanții au făcut dovada statutului de
"chiabur" al antecesorului lor.
În ceea ce privește domiciliul obligatoriu impus ca urmare a catalogării drept " chiabur" - denumire peiorativă atribuită de către regimul comunist în intenția de a stigmatiza și a umili această categorie socială dovada acestuia au făcut-o prin proba testimonială cu martorii.
Din declarațiile lui S. E. și P. Ana, rezultă fără nici un echivoc faptul că, începând din anul 1950 și până în 1956, tatăl reclamanților împreună cu întreaga sa familie, respectiv soția și cei cinci copii, din care mai sunt în viață patru - printre care și reclamanții au fost obligați sa suporte măsura abuzivă a domiciliului fortat.
Î.-o atare situație nu are nici o relevanță faptul că, domiciliul impus în mod abuziv coincide în fapt cu cel care figureză scriptic în actele depuse la dosar, cu statutul de "domiciliu ales", ceea ce conteaza este aceea că, nu aveau voie să părăsească acest domiciliu decât cu acordul prealabil al organelor de represiune , la care se adaugă inclusiv faptul că, spațiul efectiv de locuit al întregii familii a fost restrâns la o singură încăpere! !
Este de notorietate si faptul că, măsurile efective de stabilire a unui domiciliu obligatoriu, luate în mod abuziv de fostul regim comunist, NU se luau pe bază de hotărâri judecătorești sau acte administrative legale, ci în majoritatea cazurilor pe bază de dispoziții verbale ale unor funcționari sau activiști de partid.
Se proceda astfel, tocmai în intentia de a nu lăsa nici o urmă scrisă stabilirii și impunerii acestor măsuri abuzive , și nicidecum așa cum se susține de către pârâtă respectiv în aceleași condiții în care s-a dispus și trimiterea tatălui reclamanților Î.-o unitate de muncă.
Așadar, în cazul în care nu este posibilă dovada situațiilor prevăzute de art. 1 din lege, prin acte oficiale eliberate de organele competente, potrivit art .
10 din D.- L. nr. 118/ 1990 - legea specială incidentă în cauză - este admisibil orice mijloc de probă prevăzut de lege , așadar inclusiv proba testimonială cu martori. De altfel, aprecierea probelor se face pe baza coroborării acestora, sens în care hotărârea adoptată, sau decizia după caz , trebuie să se bazeze pe aprecierea întregului probatoriu , în ansamblul lui (compus atât din înscrisuri
, cât și din declaratii testimoniale) administrat în cauză.
Rezultă prin urmare faptul că, lipsa unor documente care să ateste asemenea situații, precum impunerea unui domiciliu obligatoriu persoanelor catalogate drept "chiaburi" si familiilor acestora, poate avea diferite cauze și în orice caz nu poate constitui motiv de respingere a cererilor depuse de către cei îndreptățiți a beneficia de prevederile legii în materie.
Au aratat, in mod repetat in actiunea introductiva la prima instanta ca prin prisma declararii tatalui reclamanților ca fiind "chiabur" in perioada de referinta si a masurii stabilirii domiciliului obligatoriu, reclamanții fiind copii minori, au suferit aceleasi persecutii ca si tatăl lor, cel putin in privinta domiciliului obligatoriu si al stigmatizarii lucru pe care prima instanta a refuzat sa-l inteleaga. Aceasta in pofida faptului, ca atat in perioada respectiva, cat si in prezent domiciliul copilului minor era si este identic cu cel al parintilor.
Prima instanta a procedat la respingerea actiunii reclamanților in mod nelegal si nefondat,cu o motivare, in parte straina cauzei, iar pe de alta parte contrara starii de fapt si probelor din dosar.
Cu toate ca au aratat in actiunea introductiva in mod clar teza probatorie pentru care au solicitat proba cu martori, aceea de a dovedi stabilirea domiciliului obligatoriu pentru tatal reclamanților si familie, din care faceau parte si reclamanții in motivarea respingerii acestei probe, esentiale pentru reclamanți se arata ca proba este inutila pentru ca au vrut sa dovedească numai stabilirea domiciliului obligatoriu pentru tatal reclamanților nu si pentru reclamanți.
Sunt gratuite si afirmatiile din motivarea respingerii cereri reclamanților potrivit carora nicaieri din declaratiile autentice ale celor doi martori, depuse la dosarul A. S. ,nu rezulta ca reclamanții petitionari au fi avut domiciliul obligatoriu.
Mai arata ca, in mod paradoxal, sora lor, V. E.-M., nasc.S., care domiciliaza in mun. Sft.G..jud.Covasna (noroc ca nu in jud.S.) beneficiaza de drepturile pe care le solicita reclamanții in prezenta cauza, pe aceiasi stare de fapt si in baza unei documentatii identice, inca din anul 2009 (vom depune decizia A. Covasna).
Considera ca, prin modul in care a procedat prima instanta, a incalcat in mod grav dreptul reclamanților la un proces echitabil ,incalcand in mod flagrand prevederile art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de R. (spera din tot sufletul ca sa nu ajungă sa-și apare drepturile in fata instanei Curtii Europene a Drepturilor Omului ).
Asupra recursului declarat, Curtea va reține următoarele:
Reclamanții P. E. R., S. E. G. J. și S. E. au investit Tribunalul Sălaj cu soluționarea unui litigiu de contencios, solicitând anularea Deciziilor nr. 7, 8,
9/(...) emise de C. pentru aplicarea prevederilor D.-L. nr. 1. și a deciziilor Comisiei de contestații nr. 8732, 8733 și 8735/(...) și obligarae pârâtei de a emite decizii prin care să le fie acordate drepturile ce li se cuvin conform prevederilor D.-L. nr. 1..
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au fost persecutați din motive politice de dictatura comunistă, fiindu-le stabilit domiciliul forțat începând cu anul 1950 și până în anul 1956.
Instanța de fond a respins cererea, pe considerentul că reclamanții nu au dovedit că împotriva lor s-ar fi luat măsura stabilirii domiciliului obligatoriu, considerând totodată că este inutilă cererea acestora în probațiune privind audierea unor martori care să dovedească faptul că această măsură a fost luată împotriva tatălui lor, motivat de faptul că cererea de acordare a drepturilor prevăzute de dispozițiile D.-L. nr. 1. a fost formulată în nume propriu și nu în calitatea lor de moștenitori.
Contrar susținerilor instanței de fond, Curtea apreciază că, în condițiile în care reclamanții ar fi dovedit că împotriva tatălui lor s-a luat măsura stabilirii domiciliului obligatoriu, evident că această măsură i-ar fi afectat și pe ei, personal, la data invocată aceștia fiind minori.
Prin urmare, Curtea consideră că, pentru o justă soluționare a cauzei, era necesară administrarea probei testimoniale, probă care nu poate fi administrată în faza procesuală a recursului.
Pe de altă parte, nu este de ignorat faptul că sora recurenților- reclamanți, V. E.-M., beneficiază de drepturile prevăzute de dispozițiile D.-L. nr. 1. încă din anul 2009, pentru aceeași stare de fapt și în baza aceleiași documentații, aspect care, de asemenea, nu a fost cercetat de instanța fondului.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția pe baza unui probatoriu insuficient și fără o analiză completă a împrejurărilor de fapt invocate în cerere, fiind incident motivul de casare prevăzută de dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
În rejudecare, instanța va administra proba testimonială în vederea verificării stării de fapt invocate de reclamanți și va solicita documentația care a stat la baza emiterii deciziei în favoarea lui V. E.-M.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.
3442 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
PREȘEDINTE, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
3 ex./(...).
Jud.fond: A. R. P.
