Decizia nr. 3962/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3962/2012
Ședința publică de la 17 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător F. T.
Judecător M. D.
G. M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanta O. E. C., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul M. F. P., A. PRIN D. G. A F. P. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
{ F. | }
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.390 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a respins acțiunea promovată de reclamanta O. E. C. în contradictoriu cu MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin D. G. a F. P. M..
T. a reținut că prevederile art.141 alin.2 lit.f C.fiscal, exclud din categorie operațiunilor scutite vânzarea de terenuri construibile astfel că prin vânzarea succesivă de construcții și teren, activitatea desfășurată de către reclamantă este efectuată în mod evident în scopul obținerii de venituri având și un caracter de continuitate datorită intervalului de timp în care acestea s-au desfășurat, iar activitatea se încadrează la art.127 și 128 C. O. cu depășirea plafonului de 35.000 euro, reclamanta avea obligația de a se înregistra ca plătitor de T.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta O. E. C. solicitând modificarea sentinței în sensula dmiterii acțiunii, arătând că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat cererile reclamantei recurente și probele administrate printre care și proba cu expertiza financiar contabilă, nu s-au luat în considerare hotărârea CEDO depusă la dosar și prev.art.12 din directiva 2006/112, reclamanta recurentă considerând că inspectorii fiscali nu au reușit să demonstreze aplicabilitatea art.127 și 141 alin.2 lit.f C.fiscal asupra contractelor de natură civilă invocate ca factor generator de exigibilitate fiscală. Reclamanta nu se încadrează prin activitatea desfășurată în categoria faptelor de comerț, iar repetabilitatea unor tranzacții nu echivalează cu noțiunea de continuitate. În acest sens se invocă atât directiva europeană în mateire de TVA cât și practica CJE, considerând că trebuie analizată fiecare înstrăinare pentru a defini existența caracterului de continuitate, profesionalizare și deci calitatea de contribualbil a reclamantei-recurente.
Pe de altă parte, se susține că obiectul material al contractului nr.639/2008 cuprinde și un teren neproductiv scutit de TVA conform art.142 alin.2 lit.f C.fiscal, iar construcția a fost realizată pentru uz personal, utilizându-se ca resursă financiară prețul obținut de un alt imobil deținut în codevălmășie în B. M.. Și alte contracte prevăd înstrăinarea unor terenuri arabile precum și a unor terenuri neconstruibile, care sunt scutite de TVA și a căror vânzare a fost necesară datorită unor necesități financiare urgente. Aceste terenuri pot avea un eventual caracter de teren construibil doar prin schimbarea destinației stabilită printr-un PUZ adoptat de C. local în conformitate cu Legea 350/2001.
D. G. a F. P. M. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului arătând că în perioada (...)-(...), reclamanta a efectuat un nr.de 6 tranzacții imobiliare, obținerea de venituri prin această modalitate a avut un caracter de continuitate, a intrat în categoria livrării de bunuri și fiind o activitate impozabilă, odată cu depășirea plafonului de 35.000 euro exista obligația de înregistrare ca plătitor de T. C. verificat nu a prezentat dispozițiile art.147 alin.1 C.fiscal și nu a prezentat documente justificative privind achizițiile efectuate astfel că nu beneficiază de dreptul de deducere.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
Reclamanta-recurentă a fost impusă cu suma de 66.978 lei reprezentând 49.623 lei TVA și 17.355 lei majorări de întârziere, organul fiscal considerând că în anul 2008 aceasta a desfășurat o activitate de livrare de bunuri cu caracter de continuitate constând în vânzarea unor terenuri și a unor construcții în scopul obținerii de venituri impozabile, iar prin depășirea plafonului prevăzut de lege aceasta avea obligația să se înregistreze ca plătitor de TVA și să colecteze TVA-ul aferent tranzacțiilor.
La fondul cauzei, s-a dispus efectuareea unui raport de expertiză contabilă însă din obiectivele expertizei doar cea prevăzută la pct.3 intră în atribuțiile unui expert contabil, celelalte obiective fiind în materia consultanței fiscale, astfel că sub acest aspect expertiza nu poate fi luată în considerare.
În ceea ce privește reținerea contractelor că se referă la terenuri agricole sau aparent neconstruibile și dacă acestea trebuiau luate în considerare la plata taxei pe valoarea adăugată conform art.141 alin.2 lit.f C.fiscal, aceste contracte privesc terenul pe care este permisă realizarea de construcții și chiar dacă erau încadrate la un moment, într-o categorie de folosință aceasta nu semnifică faptul că această categorie nu a putut fi schimbată și că terenul respectiv nu era construibil în sensul prevăzut de lege.
Oricum, organul fiscal a constatat că pe aceste terenuri s-au ridicat construcții și a fost schimbată categoria de folosință, astfel că nu se poate susține că pentru aceste terenuri nu ar fi îndeplinit la data vânzării, condiția de terenuri construibile.
În sensul prezentului text legal, teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat pe care se pot executa construcții conform legislației în vigoare. Așadar, necesitatea cumpărătorul să schimbe categoria de folosință să includă terenul într-un plan urbanistic, să obțină autorizația de construire, nu sunt elemente care să determine încadrarea acestor terenuri vândute de reclamantă în categoria de terenuri construibile.
Reclamanta a realizat un număr de 6 tranzacții în valoare de
1.047.347 lei în perioada (...)-(...), astfel că se poate susține că activitatea sa are caracter de continuitate chiar dacă este o persoană fizică care nu s-a înregistrat sau autorizat în scopul exercitării activității economice și chiar dacă nu s-a înregistrat ca persoană impozabilă în scopuri de T.
În acest sens sunt și prev.art.127 alin.1 și 2 raportat la 126 alin.1
C.fiscal, constituind o activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Directiva Europeană în materie de TVA și practica Curții Europene de
Justiție, nu sunt contrare legislației naționale și practicii organelor fiscale pentru că lasă posibilitatea stabilirii de către legislația fiecărei stat membru ca o persoană care desfășoară caracter de continuitate o activitate ce poate fi catalogată ca fiind desfășurată în scopul obținerii de venituri să fie încadrată ca și activitate impozabilă conform art.126 alin.1 C.
Curtea va aprecia că în mod întemeiat s-a reținut de tribunal că organul fiscal a făcut aplicarea art.153 alin.1 C.fiscal, din moment ce odată cu depășirea plafonului cu 35.000 euro reclamanta avea obligația de a se înregistra în scopul de T. A., în acest sens sunt și prevederile normelor metodologice de aplicare a C. fiscal, iar în privința cotei de TVA ce trebuia achitată aceasta este cota de 19% prevăzută de art.140 alin.1 C. La suma datorată urmează să se datoreze și majorările de întârziere conform art.119
C.proc.fiscală, în cuantumul reglementat de modificările succesive ale acestui articol. La această sumă nu se poate stabili un drept de deducere atât timp cât nu s-a depus decontul negativ de TVA cu documentele justificative pentru ca organul fiscal să se pronunțe cu privire la acest aspect după efectuarea inspecției fiscale.
Cât privește susținerea recurentei referitoare la faptul că organul fiscal nu ar fi respectat regimul matrimonial reglementat de C. familiei în sensul că bunurile dobândite în timpul căsătoriei intră în proprietatea codevălmașă a soților și impunând obligații fiscale în mod egal s-ar încălca această noțiune, reclamanta-recurentă nu a arătat de ce trebuia impusa cu o altă cotă decât cea stabilită de organele fiscale.
Având în vedere faptul că normele de drept fiscal erau previzibile putând fi interpretate în sensul arătat de inspecția fiscală, Curtea va aprecia că nu sunt încălcate dispozițiile dreptului comunitar și nici ale Convenției Europene pentru Drepturile Omului prin stabilirea reclamantei ca plătitor de TVA, dat fiind incidența textelor fiscale mai sus arătate.
Ca atare, Curtea va aprecia că nu este incident art.304 pct.9
C.proc.civ., și în conformitate cu prev.art.312 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de reclamanta O. E. C. împotriva sent.civ.3. a T.ui M., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta O. E. C. împotriva sentinței civile nr.390 din (...) pronunțată în dosarul (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. R. R. D. F. T. M. D. M. T. red.RRD/AC
2 wx. - (...)
