Decizia nr. 4018/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4018/2012
Ședința de la 17 Mai 2012
C. compus din:
PREȘEDINTE S. L. R.
Judecător A. A. M.
Judecător M. H.
G. V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. prin A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 5250 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimatul D. G. și intimatul-pârât A. F. PENTRU M. B., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 4 aprilie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea intimatei S. R. D.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5250 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-au respins excepțiile invocate de pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F. pentru M.; s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta S. R. D. în contradictoriu cu pârâtele D. - A. B. M. și A. și în consecință: s-a dispus anularea deciziei de calcul nr.43141/(...) emisă de A. M. și decizia nr.828/(...) emisă de D. au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 1036 lei achitată cu chitanța seria TS7 nr.2345989/(...) cu dobânda legală de la data achitării sumei și până la restituirea efectivă a acesteia; au fost oblgiate pârâtele să plătească reclamantei suma de 1.043,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Pe de altă parte, potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii, însă contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din
Legea nr. 554/2004.
Prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei procedurii prealabile, ca neîntemeiate, considerând că ar fi excesiv să se impună reclamantei parcurgerea procedurii administrativ fiscale conform art. 205 C. pr. fisc., iar art. 2 alin. 2 și 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 exceptează acțiunea împotriva recursului nejustificat de la caracterul obligatoriu al plângerii prealabile.
Pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in
România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. B. M. calcularea taxei de poluare, reclamanta achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. M. prin A. F. P. A M. B. M., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul repingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului. P. consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a ignorat principiul stabilit în hotărârea Nadasi și Nemeth potrivit căruia art. 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza de impozitare a impozitelor existente.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful
1 (art. 110) din Tratat, având un caracter mai puțin fiscal și mai mult de mediu, pentru realizarea obligațiilor de mediu asumate de R.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta arată că art. 1088 alin. 2 C. pr. civ. ar justifica cel mult acordarea acesteia de la data cererii de chemare în judecată și nu de la achitarea taxei.
Cu privire la cheltuielile de judecată, recurenta a arătat că nu se poate reține o culpă procesuală în sarcina sa, care nu a făcut decât să aplice prevederi legale în vigoare.
În cauză a depus concluzii scrise intimata S. R. D. prin care a solcitat respingerea recursului.(f.4).
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de U. a G. nr.5. raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod
Compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din
TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de
Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul
Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M..
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de
Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr.5..
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d)
C.pr.fisc).
Referitor la cererea de înlăturare a dobânzilor, este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Potrivit principiului reparației integrale a prejudiciului, dobânzile trebuie să curgă din momentul perceperii taxei contrare dreptului comunitar. A. considerații privind repararea prejudiciului se aplică și în raport cu criticile formulate de recurentă în privința cheltuielilor de judecată, neputându-se invoca o lipsă de culpă procesuală atâta vreme cât taxa a fost percepută contrar legislației comunitare, supranațională.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei S. R. D. suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr.5250 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei S. R. D. suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.
S. L. R. A. A. M. M. H. V. D. red.S.L.R./A.C.
2 ex. - (...) jud.fond.S. F.
