Decizia nr. 4121/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.4121/2012
Ședința din data de 21 mai 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C. N. împotriva sentinței civile nr.5565 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații C. DE A. „ M. S.-M. și SC BT L. T. I. SA, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat S. A. C. pentru intimatul M. S.-M.- C. DE A. și consilier juridic R. A. G. pentru intimata SC BT L. T. I. SA, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după se constată că în data de 09 mai 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în garanței a
BT L. T. I. SA formulată de intimatul C. DE A. „ M. S.-M..
În data de 14 mai 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei BT L. T. I. SA, din care un exemplar se comunică reprezentantei intimatului C. DE A. „ M. S.-M..
În data de 17 mai 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului C. DE A. „ M. S.-M., din care un exemplar se comunică reprezentantei intimatei BT L. T. I. SA.
Reprezentanta intimatei BT L. T. I. SA arată că intimata nu se învoiește la această renunțare, art.246 C.pr.civ. prevede că atunci când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoiala părților iar această situație se aplică și în prezenta cauză.
Reprezentanta intimatului C. DE A. „ M. S.-M. arată că instanța de recurs nu se poate pronunța pe această chestiune întrucât prin recursul formulat recurenta nu a sesizat instanța cu o astfel de cerere, nu s-a pus problema cu privire la cererea de chemare în garanție.
Reprezentantele părților arată că nu mai au de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr.554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și reținând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reprezentanta intimatului C. DE A. „ M. S.-M. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Reprezentanta intimatei BT L. T. I. SA arată că își susține poziția exprimată prin întâmpinare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5565 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale a reclamantei și a pârâtei a tardivității și cea a inadmisibilității acțiunii și s-a admis acțiunea formulata de reclamanta C. A. M. S. M. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului C.-N., și a fost obligată pârâta A.-N. să restituie reclamantei suma de
9411,01 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare nedatorată cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data achitării (...) și până la data restituirii efective; s-a respins cererea de chemare în garanție a SC BT L. T. I. SA și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată de 39,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamantă și SC „., în prezent SC „Clark Internațional"; a fost încheiat un contract de compensare a datoriilor prin care societatea comercială a cesionat dreptul de a încasa taxa de primă înmatriculara pentru autoturismul marca AudiA6 cu nr de înmatriculare (...)
Acest autoturism a fost achiziționat după ce, anterior a fost înmatriculat într- un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România, prin firma de leasing BT L. T., SC „. a achitat, o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 9411,01 lei la AFP C. N. , în data de (...). Această plată este dovedita cu ordinul de plată de la fila 14 dosar și factura de la fila 15 dosar. Este fra îndoiala faptul ca aceasta obligație contractuala a fost în sarcina utilizatorului SC „..
La data de (...), reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă.
Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepțiile invocate de către pârâtă, instanța le-a respins, pentru următoarele argumente:
Actul juridic încheiat între, SC „. și reclamantă îndeplinește condițiile de fond și de forma ale unei cesiuni de creanță. Creditoarea cedentă l-a notificat pe debitor prin notificarea nr. 3. comunicată la 28.aprilie 2010
Condițiile prev.de art. 1391 si urm. C.Civ. au fost astfel respectate în privința contractului de cesiune. D. devine un terț față de convenția dintre cedent si cesionar, pentru opozabilitate el trebuind sa fie notificat, ceea ce în speță s-a si făcut.
Împrejurarea că BT L. T. face efectiv transferul către pârâta AFP a sumelor datorate de utilizatorul autoturismului nu interferează cu dreptul acestuia de a cere restituirea taxei încasate nelegal.
Așadar, instanța a apreciat că reclamanta este în drept sa solicite restituirea taxei, nu contestă însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară. Reclamanta a adresat, ulterior achitării taxei
(formalitate necesară în vederea înmatriculării), o cerere către organul încasator -
AFP C. - N., cerere respinsă, împrejurare față de care reclamantei nu i se pot opune excepțiile invocate, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. S. Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse
- în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de (...).
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 T. a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 5. în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008
- 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate conform OUG 5. în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 2., instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 T..
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de primă înmatriculare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din T., motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului taxa de primă înmatriculare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.
Întrucât reclamanta nu a căzut în pretenții, în temeiul art. 60 din codul de procedură civilă s-a respins cererea de chemare în garanție.
La solicitarea reclamantei, în temeiul art.274 C.proc.civ., pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. C.-N., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul repingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dipozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
În cauză a depus întâmpinare intimata-pârâtă SC BT L. T. I. SA prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul solicitat de A. și respingerea cererii de chemare în garanție formulată de C. de avocat M. S. M. (f.10).
Reclamantul-intimat C. de avocat M. S. M. prin întâmpinarea depusă la data de
17 mai 2012 a solicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a hotărârii recurate, ca legală și temeinică (f.14).
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Primordial analizării raporturile de drept material expuse în cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, Curtea apreciază că se impune stabilirea cadrului procesual respectiv a calității procesuale active.
In speță pentru stabilirea calității procesual active este obligatoriu in primul rând a se porni de la persoana care a achitat taxa de prima înmatriculare apreciata a fi achitata prin aplicarea eronata a prevederilor dreptului intern cu ignorarea principiului priorității dreptului comunitar, situație ce se încadrează in art. 117 lit. d din OG 92/2003 (in privința taxei de poluare o asemenea încadrare a fost reținuta si în decizia I. 24/2011).
Acest aspect este absolut necesar a fi lămurit întrucât conform prevederilor art. 117 din OG 92/2003 doar cel care a plătit o taxa de prima înmatriculare lipsita de un fundament legal este îndreptățit la restituire si devine astfel creditor in raportul de drept fiscal in care debitor este autoritatea fiscala care a încasat nelegal taxa a cărei restituire se solicita in speță .
In al doilea rând in vederea stabilirii aceleiași calități procesul active este necesar a se face distincție intre cele doua raporturi juridice care s-au derulat in speța. Un prim raport juridic este reglementat de art. 241 indice 1 si urm C .fiscal in baza căruia s-a achitat taxa de prima înmatriculare având ca obiect plata taxei de prima înmatriculare. Al doilea raport juridic implicat in speța este cel născut din încălcarea de către legislația interna cuprinsa in art. 214 indice 1 si urm C.fiscal a dreptului comunitar si art. 117 lit d din OG 92/2003 având ca obiect restituirea taxei de înmatriculare .
In aceste doua raporturi juridice calitatea de creditor si debitor sunt diferite.
De asemenea ambele raporturi juridice sunt raporturi de drept fiscal supuse prevederilor Codului de procedura fiscala întrucât primul are ca obiect colectarea unei taxe iar al doilea restituirea unei taxe achitate fără o baza legala.
A. in ce privește primul raport juridic taxa de prima înmatriculare a fost achitata de către BT L. T. I. la data de (...) prin ordinul de plata de la f. 11 .
Este de necontestat ca aceasta taxa de prima înmatriculare s-a achitat din sumele de bani remise de către SC T. SRL către BT L. T. I. conform contractului de leasing aflat la dosar, valoarea taxei de prima înmatriculare pe care BT L. T. I. urma sa o achite fiind inclusa in valoarea de intrare a bunului. Suma necesara plății taxei de prima înmatriculare a fost remisa de catre SC T. catre BT L. T. I. o data cu plata ratelor de leasing prin platile facute conform contractului .
Reclamantul sustine ca prin aceste plati a avut loc o subrogatie a lui SC T. SRL in dreptul firmei de leasing de a solicita restituirea taxei de prima inmatriculare.
Asa cum s-a aratat mai sus restituirea taxei de prima inmatriculare face obiectul unui raport juridic fiscal distinct in care calitatea de creditor apartine celui care a platit autoritatii fiscale taxa respectiva .Raporturile juridice pe care platitorul taxei le are cu terte persoane produc efecte doar intre aceste ultime două categorii fiind fara efect juridic in raport cu autoritatea fiscala. Ca atare împrejurarea ca firma SC T. SRL a remis firmei de leasing suma de bani reprezentând valoarea taxei de prima inmatriculare este irelevanta in speta prezentind relevanta doar in raporturile dintre utilizatorul SC T. SRL si BT L. T. I. SA.
Subrogatia consta in inlocuirea creditorului dintr-un raport juridic obligational cu o alta persoana care platind datoria debitorului devine creditor al acestuia din urma dobandind toate drepturile creditorului platit.
Cata vreme subrogatia implica si o plata este evident ca in speta subrogatia putea avea loc doar la plata taxei de prima inmatriculare fiind singura plata din speta . Subrogatia poate fi legala sau conventionala .Este evident ca nu se poate vorbi de o subrogatie legala intrucit nu exista un text de lege care sa o prevada expres.
In ce priveste subrogatia conventionala este exclusa existenta unei subrogatii consimtite de creditor adica de catre autoritatea fiscala intrucit in speta datoria a fost achitata de catre debitor in raport cu autoritatea fiscala .
In ce priveste subrogatia consimtita de debitor este evident ca in speta nu sunt intrunite cerintele art. 1107 pct. 2 c.civ in vigoare la data platii taxei de prima inmatriculare .A. in ordinul de plata nu se arata expres ca plata s-a facut cu suma remisa de SC T. SRL pe care o subroga in drepturile creditoruluui .Actul prin care SC T. remite suma de bani catre firma de leasing nu imbraca forma inscrisului autentic si nu se prevede expres ca aceasta suma a fost data pentru ca firma de leasing sa isi plateasca obligatia legala fata de bugetul de stat .
Oricum efectul unei subrogatii este de dobandire a drepturilor creditorului in speta raportat la primul raport juridic al drepturilor autoritatii fiscale insa in speta prin mecanismul subrogatiei reclamantul recurent doreste sa se subroge in drepturile aferente celui de al doilea raport juridic sus indciat drepturi care apartin aceleiasi persoane care are calitatea de debitor in primul raport juridic singurul la care se poate analiza subrogatia .
Din cele mai sus expuse este cert ca in speta o subrogatie in dreptul la restituire a taxei de prima inmatriculare este exclusa, subrogatia avind un alt mecanism de functionare decit cel sustinut de recurentul reclamant ,putind opera doar raportat la primul raport juridic iar cerintele legale pentru aceasta subrogatie nu sunt indeplinite in speta .Ca atare o data cu stabilirea caracterului ilegal al taxei de prima inmatriculare dreptul de a cere restituirea ei a ramas in raport cu autoritatea fiscala in patrimoniul celui care a a platit-o respectiv al firmei de leasing intrucit si plata s-a facut de catre aceasta firma fara o subrogatie legala sau conventionala .
Dupa nasterea drepului la resituire respectiv dupa (...) cind s-a abrogat aceasta taxa aceasta firma de leasing nu a transmis dreptul sau de a cere restituirea cuiva .De altfel o asemenea cesiune facuta de firma de leasing sau de utilizator in masura in care ar fi fost intrunite cerintele subrogatiei sustinute de catre reclamant nu era posibila raportat la prevederile art. 30 C.pr fiscala .
Pentru a respinge actiunea nu era necesara o declarare a nulitatii contractului de cesiune fiind suficient ca aceasta nevalabilitate sa fie pusa in discutie pe cale de exceptie sanctiunea sa constand in respingerea actiunii fundamentata pe un act nelegal .In fata primei instante aceasta nevalabilitate a fost pusa in discutie tocmai prin invocarea exceptiei lipsei calitatii procesual active de catre parata si intemeierea ei pe prevederile art. 30 C.pr fiscala .
In privinta unei asemenea cesiuni de creanta Curtea retine ca potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe .
Articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții :creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului trebuie să rezulte din decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală .
Această condiție nu este îndeplinită de reclamantul recurent pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii caracterului cert,lichid si exigibil al creantei prin decizie sau hotărâre judecătorească.
Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile Codului civil ,cesiunea de creanță fiscala poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția stabilirii caracterului cert,lichid si exigibil al creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi asadar drepturi litigioase sau drepturi al caror caracter cert,lichid si exigibil nu a fost stabilit inca ci doar drepturi deja existente și recunoscute de către părți si al caror caracter cert ,lichid si exigibil este stabilit in modalitatile sus mentionate .
Articolul 30 C.pr. fiscala se coroboreaza in sensul celor mai sus mentionate cu prevederile art. 116 alin. 5 lit h si alin 5 indice 1 C.pr.fiscala si art. 117 alin. 6
C.pr. fiscala care in ipoteza formularii unui cereri de restituire a unor creante fiscale prevad obligativitatea in primul rind a compensarii sumei ce trebuie restituita cu eventualele datorii fata de buget ale contribuabilului urminind ca doar suma ramasa in urma compensarii sa fie supusa restituirii .Ca atare in toate situatiile in care o persoana a achitat o suma supusa restituirii in primul rând se verifica daca nu opereaza compensarea si doar apoi se stabileste suma de restituit. A. se explica si de ce art. 30 C.pr.fiscala impune ca o conditie de validitate a cesiunii de creanta ca in cauza creanta cesionata sa fie stabilita adica sa aiba un caracter cert si lichid .
In speta dreptul la restituirea taxei de prima inmatriculare achitata si contrara dreptului comunitar nu a fost stabilita in conditiile art. 117 C.pr fiscala fie prin decizie de restituire, fie prin hotarare judecatoreasca. Rezulta asadar ca cesiunea de creanta din speta nu este valabila, iar cesionarul nu a dobandit nici un drept legal de restituire. Pe cale de consecinta cesionarul nu are calitate procesual activa de a cere restituirea taxei întrucât nu este titularul vreunui drept care sa fie lezat in speta .
Solutia de fata nu incalca principiul prioritatii dreptului U. E. sau al efectului direct al acestui drept.
Pe langa aceste principii o alta trasatura definitorie a dreptului european este autonomia procedurala nationala in aplicarea acestui drept . Aplicând si acest principiu este evident ca in cazul de fata reclamantul nu are calitatea procesual activa asa cum s-a aratat deja întrucât nu este titularul unui drept legal dobândit si pe cale de consecință nu a suferit vreun prejudiciu legat de un asemenea drept prin încălcarea de către legislația interna a dreptului U. E..
In ipoteza in care o taxa este perceputa contrar dreptului comunitar asa cum se arata in literatura de specialitate in virtutea autonomiei procedurale sus indicate caile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite si pentru recuperarea taxelor platite cu incalcarea dreptului intern cu conditia ca acestei cai sa fie efective si sa nu faca imposibla recuperarea taxei .
In ipoteza acestor actiuni la fel ca si pentru actiunile de restituire a taxelor interne exista un mecanism de verificare a existentei dreptului de restituire, respectiv se verifica daca taxa a fost achitata pentru un autovehicul ce provine din spatiul U.E, verificare ce se face fie de catre organul care a colectat taxa in cazul in care se adreseaza cu o cerere acestuia, fie de catre instanta de judecata. Si in acest caz la fel ca si in cazurile din dreptul intern raman in vigoare in virtutea principiului autonomiei procedurale celelalte reguli cuprinse in Codul de procedura fiscala respectiv cele vizând compensarea si restituirea doar a sumei ramase dupa compensare si posibilitatea cesionarii doar dupa stabilirea lor, aceste reguli neîmpiedicând efectivitatea caii procedurale recunoscute celor in drept pentru recuperarea taxei de poluare achitata cu încălcarea dreptului UE si neîncălcând principiul prioritatii dreptului U. E. si a caracterului direct al acestuia .
Totodata in raportul sau juridic cu firma de leasing autoritatea fiscala nu ar putea invoca lipsa de interes cita vreme firma de leasing a platit taxa a carei restituire se cere si nici îmbogatirea fara justa cauza intrucit fata de autoritatea fiscala efectele juridice ale contractului de leasing nu exista .
Nu exista nici o discriminare intre proprietari si utilizatori intrucit conform legislatiei in vigoare taxa de prima inmatriculare se platea doar de cei care inmatriculau un autovehicul in calitatea de proprietari utilizatorul achitind aceasta taxa firmei de leasing in cadrul raporturilor lor contractuale si nu in raport cu autoritatea fiscala .Fiind vorba de situatii diferite o discriminare este exclusa .
În consecință ,in baza considerentelor de mai sus Curtea în baza art. 312 cod procedură civilă raportat la articolul 20 din Legea 554/2004 va admite recursul ca fondat, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active. De asemenea, în raport de soluția pronunțată, se va respinge și cererea de chemare în garanție formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr.5565 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., pe care o modifică și respinge acțiunea reclamantului urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active.
Respinge cererea de chemare în garanție. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
A. M. C. M. S. C. P. LUMINIA F.
