Decizia nr. 4612/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4612/2012
Ședința din 24 mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. R.
JUDECĂTOR A. A. M. JUDECĂTOR D. M. GREFIER V. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către A. F. P. A M. C. - N. și reclamantul M. V. S., împotriva sentinței civile nr. 5303 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., cauza privind și pe intimata A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut, la prima strigare, nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea recurentului reclamant la recursul declarat de pârâta A. C.-N. prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentele recursuri. În urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor, înainte de pronunțarea hotărârii în cauză, s- a prezentat pentru recurentul reclamant M. V. S., avocat C. C. F. care a solicitat redeschiderea dezbaterilor.
Curtea, în raport de solicitarea reprezentantului recurentului reclamant a redeschis dezbaterile.
Reprezentantul recurentului M. V. S. arată că, nu are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului M. V. S. solicită admiterea recursului declarat de către reclamant și respingerea recursului declarat de către pârâta A. C.-N. S. modificarea hotărârii instanței de fond în sensul acordării cheltuielilor de judecată la fond în cuantum de 1279 lei, raportat la dispozițiile legale în cauză și la circumstanțele cauzei. Judecătorul fondului soluționează cauze penale unde cheltuielile se acordă arbitrar. Cheltuielile de la fond sunt compuse din 1000 lei onorariu avocat, 29 lei taxă pe valoare adăugată, 39 lei taxă judiciară de timbru
și 0,3 lei timbru judiciar, instanța nu a explicat ce anume a redus. Chestiunea cheltuielilor de judecată trebuie discutată și oferite niște criterii. Articolul 274 al.
3 C.pr.civ. este un tex inaplicabil, face trimitere la un tablou al onorariilor minime ale avocaților care nu există. Există o cutumă în ceea ce privește onorariile avocaților pe acest tip de cauze, nu se respectă securitatea juridică și dreptul la un recurs echitabil. Nu s-a arătat care sunt criteriile pe baza cărora se reduc onorariile avocaților, susține că pentru particulari dreptul trebuie să fie previzibil pentru toți, trebuie să existe un respect reciproc între ei și instanță. S. să se aibă în vedere dispozițiile Codului de procedură civilă. Taxa pe valoare adăugată face parte din onorariul avocatului și nu poate fi redusă, timbrul judiciar nu poate fi redus. S. că, nu știe ce a determinat instanța să reducă onorariul avocațial, cauza nu a fost amânată din culpa avocatului, ci așa a dispus instanța pentru comunicare unor acte. Se întreabă ce ar trebui să facă un avocat să își primească onorariul integral. S-a motivat că: ";cauza a avut 2 termen"; și că în atare situație se vede nevoit să își sfătuiască clienții să ceară 5 termene pentru a pute să își încaseze onorariul integral. În concluzie solicită admiterea recursului reclamantului, modificarea hotărârii conform celor arătate, fără cheltuieli de judecată în recurs.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.45303 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), au fost respinse ca neîntemeiate excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei A. F. P. A M. C.-N.
A fost admisă acțiunea formulata de reclamantul M. V. S. în contradictoriu cu parata AFP C.-N., și obligată parata sa restituie reclamantului suma de 1306 lei achitata prin chitanța nr. 7619207 eliberata la data de (...), cu dobânda legala calculata la aceasta suma începând cu data de (...) si pana la achitarea efectiva.
Totodată, a fost admisă cererea de chemare in garanție formulată de pârâtă
și obligată chemata in garanție A. F. PENTRU M. cu sediul in B., S. I., nr. 294, corp A, sector 6, sa plătească paratei suma de 1306 lei cu titlu de taxa de poluare, cu dobânda legala calculata la aceasta suma începând cu data de (...) si pana la achitarea efectiva.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 339,3 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a respins excepțiile invocate de către pârâtă, observând că reclamantul nu contestă însăși decizia
AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in R. a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. C.-N. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție, tribunalul a reținut că raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O. 5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. C.-N. prin care se solicită modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura prealabilă obligatorie. A invocat recurenta și lipsa calității procesuale pasive, arătând că taxa este un venit al F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M.. A cerut prin recurs și suspendarea cauzei până la publicarea în M. O. a deciziei de recurs în interesul legii nr. 24/2011, care însă a fost între timp publicată.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din T., fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere că aceasta ar putea fi acordată cel mult de la data introducerii cererii de chemare în judecată conform art. 1088 alin. 2 C. civ. Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată, recurenta a arătat că obligarea este nelegală, deoarece nu s-a aflat în culpă procesuală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și reclamantul M. V. S., solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâței la plata integrală a cheltuielilor de judecată la fond, în cuantum de 1.279,3 lei.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că instanța de fond nu și-a motivat soluția de reducere a cheltuielilor de judecată, neexplicând de ce a redus onorariul avocațial, nu a explicat criteriile care stau la baza reducerii onorariului avocațial și nu a indicat temeiul juridic pe care l-a avut în vedere atunci când a redus onorariul. Consideră recurentul că judecătorul cauzei, profesând îndeosebi în domeniul dreptului penal, unde cheltuielile judiciare sunt stabilite „la intuiție"; și fără vreun criteriu clar, s-a simțit dator să aplice regulile procedurii penale.
Recurentul a prezentat in extenso jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului în materie de constatarea încălcării art. 6 par. 1 din
Convenție, invocând o serie de cauze ale instanței drepturilor omului în materie.
Contestă recurentul și legalitatea soluției tribunalului de acordare doar parțială a cheltuielilor de judecată, arătând că soluția din dispozitiv a fost aceea de „. acțiunea"; ceea ce ar presupune că acțiunea a fost admisă în totalitate, inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată, în caz contrara formularea dispozitivului trebuind să fie „. în parte acțiunea";.
Mai arată recurentul că în cauză nu există nici un motiv pentru reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului avocațial, de la suma de 1240 lei la 300 lei, iar judecătorul cauzei nici măcar nu a invocat dispozițiile art. 274 alin. 3, 275 sau 276 C. pr. civ. care teoretic ar putea fundamenta o soluție de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată.
Se apreciază de către recurent că dispozițiile art. 274 alin. 3 C. pr. civ. nu puteau fi oricum invocate deoarece ele sunt caduce neexistând un criteriu al onorariilor minime la care instanță să se poată raporta, iar în lipsa unui asemenea criteriu, aplicarea textului ar fi întotdeauna arbitrară și fără temei juridic.
Recurentul consideră că, subiectiv, în speță nu existau motive pentru reducerea onorariului avocațial, în condițiile în care acțiunea a fost amplu argumentată, avocatul s-a prezentat la toate termenele și a formulat note scrise cu privire la chestiunile litigioase.
Reclamantul a formulat și întâmpinare față de recursul pârâtei, solicitând respingerea acestuia semnalând referirea greșită de către recurentă la taxa de poluare, când obiectul cauzei este taxa de primă înmatriculare și susținând și cu privire la această taxă principiul priorității dreptului comunitar.
Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepțiile invocate de pârâtă la fond, reiterate în recursul acesteia, Curtea constată corectă soluția de respingere a lor de către tribunal având în vedere că se contestă compatibilitatea perceperii taxei de primă înmatriculare din perspectiva legislației comunitare, o astfel de cerere fiind admisibilă fără procedură prealabilă și fiind formulată împotriva persoanei care a refuzat restituirea taxei pe care a încasat-o.
În privința restului recursului pârâtei, Curtea apreciază că tribunalul a reținut corect aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T..
E. unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Din aceasta perspectiva nu se poate retine nici inadmisibilitatea actiunii pornind de la imprejurarea ca nu s-a atacat decizia de restituire nr. 1. sau ca aceasta suma s-a retinut cu alt titlu respectiv cu titlu de taxa de poluare .
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a
T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de
Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul
1978).
Referitor la acordarea dobânzilor, este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. D. contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului impune acordarea dobânzii legale de la data plății acestei taxe, precum și a eventualelor cheltuieli de judecată la fond în condițiile în care taxa nu a fost restituită benevol.
În privința recursului reclamantului, Curtea reține că, într-adevăr, prima instanță nu a motivat, nici în drept, nici în fapt, soluția de reducere a cheltuielilor de judecată, nu a explicat motivul reducerii onorariului avocațial, nu a explicat criteriile care au stat la baza reducerii onorariului avocațial. A. încălcare poate fi însă remediată prin recurs, prin examinarea de către Curte a împrejurărilor de fapt care ar putea atrage reducerea onorariului avocațial, operațiune la care tribunalul a procedat fără indicarea precisă a motivelor pe care le-a avut în vedere.
Cu toată această omisiune, din acordarea cheltuielilor doar parțial de către tribunal rezultă că temeiul avut în vedere de tribunal este art. 274 alin. 3 C. pr. civ. (după cum chiar reclamantul recurent l-a identificat în recurs ca posibil temei de drept pentru reducere, alături de art. 275 sau 276 C. pr. civ. pe care le menționează, de asemenea, cu titlu de posibilitate, fără însă ca ipoteza oricăruia dintre aceste două texte legale să fie manifestă în speță).
Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. E. adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea, spre deosebire de reclamantul recurent, nu consideră că această împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, Curtea nu găsește motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați - efortul,
„munca";, concrete pe parte de susținere nefiind mai prejos decât în alte tipuri de cauze), nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate la fond au totalizat aproape valoarea capătului de cerere principal (1306 lei) și au chiar o proporție mare față de întreaga miză a procesului pentru reclamant.
Curtea nu este de acord cu afirmația recurentului potrivit căreia o astfel de aplicare a textului ar fi întotdeauna arbitrară și fără temei juridic. D., există două repere (cumulative) clar stabilite, iar marja de apreciere concretă nu este diferită sau superioară multiplelor alte cazuri în care judecătorii pot face aprecieri subiective pe chestiuni factuale; este vorba despre o manifestare a esenței atribuțiilor jurisdicționale, de a putea tranșa diferende.
Recurentul mai consideră că mențiunea tribunalului din dispozitivul hotărârii atacate, aceea de „. acțiunea"; îl îndrituia la admiterea întregii acțiuni, inclusiv sub aspectul capătului de cerere accesoriu al cheltuielilor de judecată. Sub acest aspect, Curtea reține că, dimpotrivă, potrivit uzanțelor de tehnică judecătorească soluția se referă la capătul principal, nu și la cele accesorii; în orice caz, prima instanță și-a detaliat soluția în dispozitiv inclusiv la nivelul capătului accesoriu privind cheltuielile de judecată, neexistând nici un prejudiciu procesual pentru reclamant.
Marja de reducere aplicată de prima instanță nu a fost una arbitrară, suma acordată a acoperit cheltuielile intangibile cu taxa de timbru și timbru judiciar, precum și TVA-ul aferent onorariului integral, rămânând și o porțiune de onorariu pe care și Curtea o apreciază ca bine acordată în raport cu valoarea obiectului pricinii.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursurile declarate se vădesc a fi nefondate și conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâta A. F. P. C.-N. și reclamantul M. V. S. împotriva sentinței civile nr. 5303 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. D. M.
V. D.
GREFIER
Red. S.L.R../S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond R. Mornăilă.
