Decizia nr. 5107/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI F.
D. CIVILĂ Nr. 5107/2012
Ședința publică de la 07 I. 2012
Completul compus din:
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
G. M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul C. V., împotriva sentinței civile nr. 1579/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. M., având ca obiect anulare act administrativ D. NR. 239/2010 EMISĂ DE CAS M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
P. de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1579 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâta C. de S. M..
Prin decizia nr. 239 din 29.XI.2010, pârâta C. de A. de S. M. a respins contestația înregistrată de reclamantul C. V. sub nr. 8761 din 3.XI.2010, reținând că acesta realizează venituri din profesii liberale și ca atare are obligația virării contribuției la F. național unic de sănătate.
În declarația reclamantului nr. 46564-46568 din (...) care constituie titlu de creanță potrivit art. 35 al. 1 din Normele metodologice de aprobare în A. la O. P. C. nr. 6., au fost cuprinse debitul la nivelul sumei de 9765 lei și majoirări de întârziere în cuantum de 6115,03 lei (f.9).
În condițiile în care reclamantul nu contestă semnătura, este lipsită de relevanță susținerea acestuia referitoare la modalitatea de întocmire a declarației menționate.
La dosar au fost depuse deciziile de impunere privind obligațiile reclamantului pentru anii 2005 - 2010 iar reclamantul a efectuat 16 plăți la bugetul fondului în perioada 1 ianuarie 2005 - 20 iulie 2010 și chiar a solicitat prin cererea nr. 7/(...), înregistrată sub nr. 3773/(...), să i se restituie o sumă de
684 lei susținând că ar fi virat în mod eronat această sumă (f.7 - 8).
Față de această situație, tribunalul a constatat că sunt nefondate apărările reclamantului conform cărora nu avea cunoștință de existența titlului de creanță, respectiv că declarația din (...) nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 86 al. 6 din O.G. nr. 92/2003 republicată și modificată.
Cu toate că reclamantul a susținut că plățile efectuate în perioada 2005 - (...) au reprezentat plăți în calitate de angajator pe baza altor declarații decât cea prevăzută de art. 32 al. 4 din O. C. nr. 6., înscrisurile infirmă apărarea sa, astfel că nu poate fi luată în considerare de instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 41 din același ordin, pentru neachitarea în termenul de scadență de către angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției, aceștia datorează după acest termen majorări de întârziere, potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creanțelor fiscale.
În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., denumită în continuare A., C., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței G. nr. 92/2003 privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Cât privește calculul penalităților, acestea rezultă tocmai din desfășurătorul întocmit la (...) în conformitate cu dispozițiile art. 114 din O.G. nr. 92/2003 republicată și completată, pentru perioada (...) - (...), procentul fiind de 0,5% iar pentru perioada (...) - 31.XII.2005, de 0,6 (f.14 - 16) iar începând cu anul 2007 procentul este de 0,1% pe zi de întârziere (f.69).
Cererea formulată și precizată de reclamant cu privire la anularea acestui desfășurător nu poate fi primită de instanță având în vedere că acesta nu reprezintă un act administrativ fiscal în sensul legii pe de o parte, iar pe de altă parte, reclamantul n-a dovedit o altă sumă față de cea cuprinsă în acest înscris.
Din perspectiva celor descrise anterior, instanța a considerat că motivele invocate de reclamant nu sunt de natură să determine anularea actelor administrativ - fiscale atacate, ca atare acțiunea a fost neîntemeiată și a fost respinsă în baza art. 18 al. 1 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. V., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacata ca fiind netemeinica și nelegala, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii așa cum a fost formulata și precizata.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că prin sentința atacata s-a respins actiunea acestuia, actiune prin care a solicitat anularea in parte a deciziei nr. 239 / din (...) emisa de CAS M. in solutionarea contestatiei formulate de catre susnumitul, precum si solicitarea de a fi exonerat de la plata sumei de
6.115,03 lei reprezentand dobanzi si penalitati calculate pe perioada (...) - (...) de catre CAS M. conform desfasuratorului emis de CAS M.
Prin încheierea din 28 Septembrie 2011 s-a respins cererea de sesizare a
C. de A. C. in vederea solutionarii exceptiei de nelegalitatea a dispozitiilor art.35 si 36 din O. C. nr.617 din 13 august 2007.
I. Privitor la motivele de netemenicie si nelegalitate ale încheierii din 28 septembrie 2011 arată urmatoarele:
Le termenul de judecata din (...) am invocat EXCEPTIA DE NELEGALITATE a art. 35 si art.36 din O. C. nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea
Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, solicitând instanței sa sesizeze instanța de contencios administrativ competenta - Curtea de A. C. si sa suspende cauza pana la soluționarea definitiva a exceptiei de nelegalitate.
Argumentatia pentru care am invocat exceptia de nelegalitate a art. 35 si art.36 din O. C. nr. 617 din 13 august 2007 a fost pe larg prezentata in continutul inscrisului depus la termenul de judecata din 28 septembrie 2011.
Motivatia respingerii cererii de sesizare, astfel cum rezulta din încheierea atacata, este aceea ca, ținând seama că prin D. nr.3878 din (...) pronunțată În dosar nr. (...), Înalta Curte de Casație și Justiție Secția C. A. și F. a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.35 din O. nr.6. emis de C. N. de A. de S., tribunalul consideră că În cauză nu sunt Întrunite condițiile reglementate expres de art.4 din legea specială.
Încheierea data de instanta fondului este netemenica și nelegala din cel putin doua perspective:
- în principal, prevederile art.4 din Lege nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ, in versiune consolidata la (...), nu cuprind aceasta ipoteza de respingere a exceptiei de nelegalitate a unui articol dintrun act normativ, odata ce, pentru acelasi articol s-ar fi respins definitiv si irevocabil, exceptia de nelegalitate;
- chiar daca ar admite ca art.4, este susceptibil de o astfel de interpretare, exceptia de nelegalitate a fost ridicata si cu privire la prevederile art.36 din O. C. nr.617 din 13 august 2007, care nu au fost suspuse controlului de nelegalitate si privitor la care, in alta cauza, nu s-a pronuntat o solutie definitiva și irevocabila;
- procedând de aceasta maniera, si anume prin respingerea cererii de sesizare a C. de A. C. cu exceptia de nelegalitate, instanta fondului a lipsit de eficacitate, in prezenta cauza, mecanismul juridic al execeptiei de nelegalitate creat de art. 4 din Lege nr. 554 din 2004. Ratiunea instituirii acestui mecansim este aceea de a da posibilitate partii sa solicite controlul legalitatii unui act administrativ.
Pentru instanta care solutionează fondul cauzei, în cazul în care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului administrativ, respectivul act nu mai există. În concluzie, este prematura solutionarea pe fond a cauzei, in conditiile respingerii solicitarii susnumitului de a se efectua controlul de legalitate, deoarece, solutionarea exceptiei de nelegalitate este menita a contribui la o protecție mai eficace a drepturilor și intereselor legitime ale cetatenilor.
Ca asupra reglementarilor cuprinse in art.36 din O. C. nr. 617 din 13 august 2007 planeaza un dubiu de interpretare, rezultă si din faptul că, prin reglementările ulterioare - prin O. DE U. nr. 125 din 27 decembrie 2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 5. privind C. fiscal, ART. V, intrata in vigoare la 1 ianuarie 2012, orice dubiu de interpretare a fost eliminat În sensul ca, competenta de administrare, incluzand si componenta de a emite acte de impunere pentru contributiile datorate catre CASS revine Agentiei Nationale de A. F. si nu C.
„(1) Începând cu data de 1 iulie 2012, competența de administrare a contribuții/or sociale obligatorii datora te de persoanele fizice prevăzute la cap. II
și III din titlul IX2 al C.ui fiscal revine Agenției Naționale de A. F.. "
(2) Competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum și perioadei 1 ianuarie-30 iunie 2012 cu titlu de contribuții sociale aferente anului 2012 și, totodată, pentru soluționarea contestațiilor impotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), in cazul efectuării inspecției fiscale pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 2012, stabilirea contribuțiilor sociale, precum și soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revin organelor fiscale prevăzute la alin. (1).
(4) Începând cu data de 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de A. F., În vederea colectării, creanțele reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX/2 al C.ui fiscal, stabilite și neachitate până la data de 30 iunie 2012. P.rea-preluarea se face până la data de 30 septembrie
2012, pe titluri de creanță și pe scadențe, pe baza protocolului de predare-primire
și a următoarelor documente: a) înscrisuri în care sunt individualizate creanțele datorate și neachitate până la data predării-preluării și care reprezintă titluri executorii; b) situația soldurilor contribuțiilor stabilite până de data de 30 iunie 2012 și neincasate până la aceeași dată; c) o copie a titlurilor În care sunt individualizate plățile anticipate stabilite pentru anul 2012; d) orice alte informații disponibile, necesare urmăririi și verificării sumelor datorate.
(5) P. de predare-primire a documentelor și informațiilor prevăzute la alin. (4) va fi aprobată prin ordin comun al ministrului finanțelor publice, al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului sănătății, În termen de 30 zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență În M. O. al R., P. 1.
(6) Sumele reprezentând contribuțiile prevăzute la alin. (1), inclusiv dobânzile, penalitățile de întârziere sau majorările de întârziere, pentru care dreptul de a stabili și/sau dreptul de a cere executarea silită s-au prescris până la data preluării în administrare a acestora de către A. N. de A. F. rămân în responsabilitatea caselor de asigurări sociale.
(7) După stabilirea contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice potrivit alin. (2), casele de asigurări sociale transmit Agenției Naționale de A.
F. o copie a titlurilor în care sunt individualizate contribuțiile sociale astfel stabilite, până cel târziu la data de 30 iunie 2013.
(8) Începând cu data de 1 iulie 2012, contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX2 al C.ui fiscal se achită la unitățile T. S. din cadrul organelor fiscale în raza cărora sunt luați în administrare contribuabilii, în conturi de venituri bugetare distincte, codificate cu codul de identificare fiscală al contribuabililor.
(9) Pentru contribuțiile sociale prevăzute la alin. (1), procedurile de executare silită aflate în derulare la data de 1 iulie 2012 vor fi continuate de A. N. de A. F., care se subrogă în drepturile și obligațiile caselor de asigurări sociale, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.
(10) Pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la Î. măsurile asigurătorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvență, aferente creanțelor prevăzute la alin. (4), A. N. de A. F. se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată";.
Pe cale de consecinta, reiterează solicitarea formulata in fata instantei de fond, de a sesiza instanta de contencios administrativ competenta - Curtea de A.
C. si de a suspenda cauza pana la solutionarea definitiva si irevocabila a exceptiei de nelegalitate.
II. Privitor la motivele de netemenicie si nelegalitate ale SENTINTEI CIVILE
Nr. 1579 din 14 martie 2012 invederează instanței urmatoarele:
Prin Sentinta atacata se respinge actiunea formulata de catre susnumitul, in principal, pe considerentul că "sunt nefondate apărările reclamantului conform cărora nu avea cunoștință de existența titlului de creanță, respectiv că declarația din (...) nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.86 al.6 din O.G. nr.92/2003 republicată și modificată."
Sentinta atacata atacat este netemenica si nelegala, deoarece, potrivit art. 35 din O. C. nr. 617 I 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru Încasarea sumelor datorate la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, titlurile de creanta in temeiul caror a se fac platile la F. sunt declaratia prevăzută la arta 32 alin. (4) din O. nr. 617 / 2007, decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului.
In toata perioada 2005 - (...) susnumitul nu a depus niciodata declaratia prevăzută la art. 32 alin. (4) din O. nr. 6., iar CAS M. NU A EMIS niciodata decizie de impunere. I. de fond nu a verificat prin ce titluri de creanta a fost stabilit atat debitul principal cat si acesoriile ( declaratie, decizie de impunere ) si daca inserarea lor in cadrul unei declaratii aferente anului fiscal 2010 editate informatic de CAS M. avea efectul unei decizii de impunere in sensul an. 86 alin.(6) din 0.G nr. 92/2003 privind C. de P. F.
Cum declaratia prevazuta de art. 32 alin.(4) din O. C. nr. 617 I 2007 se depune anual, tot astfel intimata avea obligatia de a instiinta anual recurentul in vederea depunerii declaratiilor, respectiv de a emite decizia de impunere din oficiu si de a o comunica subsemnatului, obligatia legala careia nu i se da eficacitate de catre instanta fondului.
Intrucat recurentul in perioada 2005 - (...) nu a depus vreo declaratie si nici nu mi s-a emis vreo decizie de impunere din oficiu, rezulta ca atat obligatiile principale, cat și accesoriile aferente acestora nu au fost stabilite prin titluri de creanta, aspect nestabilit prin sentinta atacata.
Prin raspunsul la intrebarea nr. 2, din cuprinsul interogatoriului, intimata recunoaste ca la baza declaratiei nr. 46564 - 46568/(...) a listat desfasuratorul de calcul dobanzi și penalitati editat de intimata si reluat in cuprinsul declaratiei editate tot de intimata.
Declaratia nu a fost completata olograf de catre recurent pe baza unor calcule proprii, ci a fost editata de intimata, iar acesta a semnat-o intrucat in principal viza debitul aferent anului fiscal 2010 care trebuia declarat si achitat.
Singurul inscris care a produs efecte juridice in sensul prevazut de an. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind C. de P. F., a fost desfasuratorul care cuprindea debitul principal restant si accesorii.De altfel, intimata a procedat chiar la emiterea titlului executoriu nr. 7873/743/(...) in care nu se indica prin ce document s-a individualizat suma de plata si nici care este titlu de creanta care prin neachitarea la scadenta devine titlu executoriu conformart. 141 alin.(2) Cod P. F.
Atat prin intampinare, cat si prin raspunsul la intrebarea nr. 4 din interogatoriu rezulta ca pentru a-mi indeplini obligatia declarativa aferenta anului fiscal 2010, intimata i-a impus in mod nelegal sa semneze declaratia nr.
46564 - 46568 / (...) in forma in care a editat-o in sensul de a fi cuprinse obligatii fiscale si accesorii nestabilite anterior prin vreun titlu de creanta (declaratie sau decizie de impunere ). Doar daca aceste debite erau stabilite anterior prin titluri de creante corespunzatoare, inclusiv decizii de calcul accesorii, puteau fi cuprinse in declaratia inregistrata sub nr. 46564 - 46568 / (...).
In ce priveste posibilitatea de a rectifica aceasta declaratie, desi operatiunea este reglementata de C. de P. F., din instructiunile de completare a declaratiei prevazute de art. 32 alin.(4) din O. C. nr. 6. rezulta ca o declaratie rectificativa se poate depune in 15 zile de la modificările survenite asupra elementelor din declaratia initială.
Cum debitul restant si accesoriile au fost calculate de intimata prin desfasuratorul de calcul emis la data de (...), raportat la lipsa unor titluri de creanta anterioare, declaratia rectificativa se poate depune doar dupa anularea in parte a desfasuratorului, precum si a declaratiei care a fost editata de intimata in baza desfasuratorului.
Dreptul organului fiscal CAS M., dar si obligatia corelativa de a stabili obligatiile de plata accesorii prin decizii rezulta si din legislatia specifica obligatiilor de plata la F., prevederi ignorate de instanta fondului:
- art. 41 din O. C. nr. 617 12007 prevede:
„(2) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției, aceștia datorează după acest termen majorări de întârziere, potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creantelor fiscale.
(3) Termenul de prescripție a dreptului de stabilire, a dreptului de a cere executarea silită și a dreptului de a cere compensarea sau restituirea contribuției se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale";.
- art. 216 din L. nr. 85/2006 privind reforma in sanatate.
„In cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate fondului de catre persoanele fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., denumita in continuare A., C., prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice special iza te, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de intarziere in conditiile Ordonantei G. nr. 92i2003 privind C. de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. "
- art.261 din L. nr. 85/2006 privind reforma in sanatate
„(1) Angajatorii si asiguratii care au obligatia platii contributiei in conditiile prezentei legi si care nu o respecta datoreaza pentru perioada de intarziere majorari de intarziere in conditiile C.ui de procedura fiscala. (2) C. aproba norme privind desfasurarea activitatii de executare silita a creantelor datorate fondului de catre persoanele fizice, altele decat cele pentru care colecfarea veniturilor se face de A. (3).
In cazul neachitarii in termen a contributiilor datorate fondului, aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor datorate si a majorarilor de intarziere se realizeaza potrivit procedurilor instituite de L. nr. 5., cu modificarile si completarile ulterioare, si O. G. nr. 9212003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si normelor aprobate prin ordin al presedintelui C., cu avizul consiliului de administratie.
In sentinta atacta se retine in mod eronat starea de fapt, deoarece, toate platile facute da catre susnumitul in perioada 2005 - (...) au reprezentat plati acute in calitate de angajator care se fac pe baza altor declaratii fiscale decat cea prevazuta de art.32 alin.(4) din O. C. nr. 6..
In ce priveste sustinerea instantei ca inscrisurile de la dosar nu ar face dovada platii in calitate de angajator, solicită instanței sa retina ca pe fiecare document emis de la cabinetul medical veterinar se mentioneaza" plati lunare ale angajatorului".
De altfel, intimata CAS M. nu a facut dovada depunerii vreunei declaratii in perioada 2005 - (...) de catre subsemnatul ca urmare a veniturilor realizate din activitatea independenta de medic veterinar, astfel cum in mod netemeinic se retine in sentinta atacata.
Jurisprudenta a statuat asupra obigatiei de informare anuale a asiguraților instituite in sarcina CAS.
Ori, CAS M. nu si-a indeplinit propria obligatie de informare fata de subsemnatul in calitate de asigurat prevazuta de arta 222 din L. nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii prevede ca "F. asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o data pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție și a modalitatii de plata, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale" expresie a echitatii sociale, reprezentand totodata si o punere in intarziere cu privire la neindeplinirea obligatiei de plata.
Instiintarea astfel cum este prevazuta de C. de P. F. are rolul de punere in intarziere si justifica dreptul organului fiscal de a proceda la calculul de accesorii sub forma majorarilor de intarziere, dobanzi si penalitati ca urmare a neindeplinirii obligatiei declarative si de plata de catre contribuabil.
Potrivit arta 86 alin.(6) Cod P. F.: "D. de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată. "
In ce priveste legalitatea cuantumului obligatiilor de plata accesorii, intimata nu a exemplificat un calcul de accesorii raportat la debitul neachitat pentru fiecare perioada fiscala in care s-a aplicat un anumit procent de dobanda sau majorari de intarziere, motiv pentru care, asa cum rezulta din analiza desfasuratorului, accesoriile au fost calculate numai in procentul prevazut de ari.
1. Cod P. F. in vigoare la data de (...), chiar si pentru perioadele fiscale in care accesoriile erau reglementate de lege in alt cuantum.
Pentru toate aceste motive de fapt si de drept, solicită instanței, să se admită recursul așa cum a fost formulat, a rejudeca cauza cu numarul de mai sus si a admite actiunea așa cum a fost formulata si precizata.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
1. Recurentul critică într-o primă fază încheierea din 28 septembrie 2011 prin care a fost respinsă cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ competente pentru soluționarea excepției de nelegalitate având ca obiect dispozițiile art. 35 și 36 din O. P. C. nr. 6..
Curtea reține că hotărârea atacată este legală și temeinică instanța de fond aplicând și interpretând corect dispozițiile art. 4 din L. nr. 554/2004.
În acest context, în ceea ce privește legalitatea art. 35 din O. C. precitat s-a pronunțat irevocabil Secția de C. A. și F. a Î. prin decizia nr. 3878 din (...).
În această decizie instanța supremă a analizat legalitatea acestui text regulamentar strict în ceea ce privește criticile de nelegalitate invocate de reclamantul recurent. A admite o nouă procedură de verificare a legalității unei norme dintr-un act administrativ emis de o autoritate administrativă după ce în prealabil asupra acesteia s-a pronunțat irevocabil o instanță competentă nu pune neapărat problema existenței autorității de lucru judecat dar pune problema existenței autorității de lucru interpretat ceea ce conduce la examinarea utilității și oportunității inițierii procedurii excepției de nelegalitate.
Este greu de presupus că odată stabilită pe cale jurisprudențială legalitatea unei norme dintr-un act administrativ normativ o altă instanță într-o procedură similară va proceda în altă manieră.
Prin urmare se poate conchide că existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care constată legalitatea unui act administrativ sau a unei părți a acestuia paralizează un alt demers în vederea cercetării legalității aceluiași act administrativ.
Așa fiind încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Această încheiere este legală și din perspectiva solicitării verificării legalității art. 36 din O. C. precitat căci consecințele legalității art. 35 se produc și pe terenul art. 36.
Astfel, conform art. 36 din acest Ordin, C., prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se realizează de către A., potrivit prevederilor C.ui de procedura fiscală și ale prezentelor norme metodologice.
Trebuie notat că legalitatea unui act administrativ individual sau normativ se pune în discuție în raport cu dreptul și normele legale avute în vedere la epoca emiterii ori adoptării acestuia.
În acest context, sunt fără echivoc dispozițiile art. 77 din L. nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora: Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor G.. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4), respectiv autoritatea emitentă, denumirea generică a actului, în funcție de natura sa juridică, precum și temeiurile juridice pe baza și în executarea cărora actul a fost emis.
Prin urmare, analizarea legalității unui act administrativ în raport cu normă juridică superioară emisă ulterior adoptării actului nu este permisă, eventual adoptarea actului normativ nou putând pune problema încetării efectelor sale parțial sau total în lipsa unei dispoziții de abrogare expresă.
Așa fiind, într-o atare circumstanță nu poate fi analizată legalitatea articolului 36 din O. nr. 6. pe considerentul că ulterior respectiv în anul 2011 s-a adoptat O. de urgență a G. nr. 125, care reglementează în altă manieră sfera relațiilor sociale decât textul art. 36 din O. nr. 6..
Într-o atare ipoteză, în lipsa unei abrogări exprese se poate pune în discuție caducitatea vechiului act normativ sau inaplicabilitatea pentru viitor a soluției preconizate, încă în niciuun caz nu se poate pune problema legalității.
Eventualul dubiu de interpretare a normelor legale aplicabile într-un caz dat nu se poate elucida prin apelarea la mecanismul procesual grefat pe dispozițiile art. 4 din L. nr. 554/2004 ci prin utilizarea principiilor și regulilor de interpretare a actelor juridice.
Așa fiind, cu aceste considerații care completează considerentele încheierii atacate, Curtea urmează să costate că acest motiv de recurs nu este întemeiat.
2. Cu referire la critica axată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. sub aspectul că hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii, se rețin următoarele:
Așa cum corect a reținut tribunalul obiectul acțiunii de contencios fiscal așa cum a fost ulterior precizat rezidă în verificarea legalității deciziei nr. 239 din (...) emisă de pârâtă în soluționarea contestației formulată de reclamant privind suma de 6.115,03 lei cu titlu de dobânzi și penalități calculate pe perioada (...) -
(...) ce decurge din desfășurătorul emis de CAS M..
Curtea reține că cercetarea judecătorească efectuată de instanța de fond a relevat că stabilirea accesoriilor contestate s-a făcut pe baza declarației nr. 46564
- 46568/(...) care a cuprins toate creanțele fiscale datorate de reclamant.
Această declarație este calificată drept titlu de creanță conform prevederilor art. 35 din O. nr. 6., formularul fiind aprobat prin A. nr. 2 la acest O.
Trebuie notat că justificările expuse de pârâtă în D. nr. 239 din (...) privind maniera de emitere a unei astfel de declarații însoțită de desfășurătorul ce cuprinde inclusiv calculul, determinarea și stabilirea creanțelor accesorii sunt pertinente.
Astfel, Curtea reține că declarația însoțită de desfășurător cuprinde datele furnizate de contribuabil înregistrate în sistemul informatic pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate.
În acest context a fost listată declarația în cauză și care odată semnată de reclamant devine titlu executoriu conform art. 35 din O. nr. 6. cu toate consecințele juridic e ce decurg din această calificare.
Așa cum s-a relevat calculul accesoriilor a avut în vedere neplata la termenul legal a cotelor de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate stabilite de lege în perioada de referință a speței.
Așa cum constant a reținut în practica sa judiciară Curtea reține că obligația de plată a contribuției la F. național unic de asigurări sociale de sănătate era stabilită, clar și neechivoc, prin dispozițiile OUG nr. 1. și ale Legii nr.
95/2006, în sarcina persoanelor care realizau venituri din activități independente, acte normative care prevedeau și procedura de urmat pentru stabilirea acestora.
Prin urmare, reclamantul, ca persoană care realiza astfel de venituri, era obligat, în temeiul actelor normative indicate anterior, să achite contribuția la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, fără ca, în acest sens, organul fiscal să fie obligat să emită decizie de impunere sau vreo altă notificare.
De asemenea Curtea a mai statuat că în materie fiscală, accesoriile sunt datorate de drept, ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale, indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 85 Cod procedură fiscală, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. 2 și 86 alin. 4, fie prin decizie emisă de organele fiscale, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de C. fiscal sau de alte legi care le reglementează (art. 111).
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 119 alin. 1 Cod procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează, după acest termen majorări de întârziere.
Rezultă, astfel, din dispozițiile legale anunțate anterior că, se datorează majorări de întârziere pentru neplata la termen a creanțelor fiscale stabilite potrivit legii, fără ca legea să prevadă, în acest sens, ca o condiție prealabilă, obligația autorității fiscale de a încunoștința contribuabilul despre obligația de plată a creanței. De altfel, dispozițiile art. 120 din același cod prevăd că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând chiar cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Astfel, interpretarea recurentului în sensul că, în lipsa unei notificări într-o perioadă rezonabilă de timp de la scadența primei obligații de plată, pentru a preveni acumularea de penalități pe o perioadă lungă de timp, organul fiscal nu ar avea dreptul de a calcula accesorii datorate pentru neplata la termen a creanțelor fiscale nu are temei legal. Mai mult decât atât, Curtea apreciază că, în condițiile în care obligația de plată rezultă cu claritate din dispozițiile legale, ar fi excesiv să se impună obligația organelor fiscale de a încunoștința contribuabilii despre obligația de plată a acestora.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că recursul nu este fondat sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu art. 321 C.pr.civ. fa fi respins ca atare, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamantul C. V. împotriva sentinței civile nr. 1579 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 iunie 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. | JUDECĂTOR, R.-R. D. |
G., M. T. |
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud.fond.I. V.
