Decizia nr. 5112/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 5112/2012
Ședința publică de la 07 I. 2012
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta I. J., împotriva sentinței civile nr. 1714/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ decizie de impunere emisă de C. C.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat A. C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Reprezentantul recurentei arată că are cunoștință de conținutul întâmpinării și depune al dosar practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1714 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta dr.I. J.-PFA în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a jud.C., ca neîntemeiată.
S-a respins și cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La emiterea deciziei de impunere pentru stabilirea contribuției datorate la F. pe anul 2009 nr. 237255/(...), s-a avut în vedere cota de 6,5 %.
Împotriva acesteia reclamanta a formulat plângere prealabilă care a fost respinsă prin D. nr.E 158/(...).
Reține că problema de drept care se impune a fi lămurită în speța de față este dacă pentru anul 2009 persoanele care desfășoară o profesie liberală și care obțin venituri impozabile datorează o cotă de contribuție pentru asigurările de sănătate de 5,5% sau de 6,5 %.
În acest sens, reține că dispoziția art. 257 din L. 9. privind reforma în domeniul sănătății arată care sunt veniturile după care se datorează contribuție, încadrându-le în mai multe grupe, în funcție de calitatea celui care plătește această contribuție. Cota datorată a fost stabilită pentru fiecare grupă în parte, iar în cadrul grupelor respective a fost aceeași pentru fiecare categorie de venit, stabilind la modul general că, această contribuție lunară a persoanei asigurate este în cuantum de 6,5% din venitul net realizat.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca anual aceste cote de contribuție să poată fi modificate iar pentru anul 2009 prin OUG 2. s-a procedat la fel, legiuitorul stabilind o cotă de contribuție de 5,5 % din veniturile realizate după cum urmează: a). 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din L. 9.; b). 5,2% pentru cota datorată de angajatori prevăzută la art. 258 din L. 9.; c). 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin.6 din
L. 9..
Din cele de mai sus rezultă că aceste cote au fost modificate doar pentru unele categorii de contribuabili, cota de 5,5% fiind așadar aplicabilă doar persoanelor care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor, nefiind aplicabilă persoanelor care obțin venituri dintr-o profesie liberală. Celelalte categorii de contribuabili au obligația plății unei contribuții de asigurări sociale de sănătate, sub forma unei cote de 6,5 %.
Așa fiind, în raport de toate cele anterior menționate și de prevederile art. 1 din OUG 2., art. 8,18 din L. 554/2004, a respins acțiunea formulată de reclamanta dr.I. J.-PFA, ca neîntemeiată.
S-a respins și cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta dr. I. J. PFA solicitând admiterea recursului pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse mai jos si pe cale de consecinta anularea acestei sentinte in totalitate, astfel:
Consideră ca cele retinute de instanta de fond in ceea ce priveste aplicarea procentului ce trebuie platit de contribuabili la F. sunt eronate - legea 9. coroborat cu OUG nr. 206/2008 nefiind interpretate corect.
OUG nr.226/(...) nu majoreaza cotele de contributie pentru persoanele ce desfasoara activitati independente si nici nu se poate interpreta dispozitia art.1 in sensul ca revine la cota prevazuta de legea 9..
Pentru anul 2009, cotele de contributie pentru asigurarile de sanatate, prevazute de L. nr. 9. privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, se stabilesc dupa cum urmeaza: a) 5,5% pentru cota datorata de angajat, prevazuta la art.257 din L. nr. 9., cu modificarile si completarile ulterioare; b) 5,2% pentru cota datorata de angajatori, prevazuta la art. 258 din L. nr. 9., cu modificarile si completarile ulterioare; c) 10,7% pentru cota datorata de persoanele prevazute la art. 259 alin. (6) din L. nr. 9., cu modificarile si completarile ulterioare.
Cotele prevazute la alin. precedent se aplica incepand cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009. Prin "angajat" in sensul acestei legi trebuie sa se inteleaga persoana asigurata asa cum este ea prevazuta de art. 257 din legea nr. 9.. A interpreta in alt mod ar insemna sa se infranga vointa legiuitorului. De exemplu somerii si pensionarii ar fi trebuit sa plateasca tot 6,5% pentru ca nu sunt "angajati". Ca un argument suplimentar, legea bugetului pe 2010 stabileste aceeasi cota de 5.5%.
In drept s-au invocat prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. a din
Codul de procedura civila.
Pârâta intimată C. DE A. DE S. A J. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic - fila 11.
Reclamanta recurentă J. I. MELA.A a formulat concluzii scrise cu solicitarea de a le avea în vedere la justa soluționare a cauzei - fila 14.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Chestiunea controversată pe care o supune recurentul dezbaterii în recurs pleacă de la o anumită doză de echivoc a dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 2. privind unele măsuri financiar-bugetare și care are următorul cuprins:
(1) Pentru anul 2009, cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate, prevăzute de nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează: a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la 257 din L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare; b) 5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la 258 din L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare; c) 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la 259 alin. (6) din L. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare.
(2) Cotele prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009.
Altfel spus, este de stabilit dacă organul fiscal a procedat corect atunci când a stabilit că recurentul reclamant datorează suma calculată cu titlu de diferență contribuții la fondul național unic de asigurări de sănătate aferent anului fiscal
2009, prin decizia de impunere contestată și dacă soluția instanței de fond care confirmă legalitatea acestui act este la adăpost de critică.
Primul aspect pe care Curtea îl reține este că OUG nr. 2. privind unele măsuri financiar bugetare a fost declarată constituțională prin D. nr. 1166 din 28 septembrie 2010 pronunțată de Curtea Constituțională publicată în Monitorul Oficial nr. 750 din 10 noiembrie 2010.
Astfel, jurisdicția de contencios constituțional a reținut fără echivoc că „ … interdicția emiterii de ordonanțe în baza unei legi de abilitare în domenii ce fac obiectul legilor organice privește numai ordonanțele simple. În temeiul dispozițiilor art.
115 alin. (4) din Constituție, "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora". Curtea constată că, în preambulul ordonanței în discuție, legiuitorul a motivat temeinic caracterul de urgență al acesteia, astfel încât, sub aspectul extrinsec al dispozițiilor de lege criticate, nu ne aflăm în prezența unor cauze de neconstituționalitate.";
Curtea mai reține suplimentar că potrivit dispozițiilor art. 2581 alin. 1 din L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății cotele de contribuții prevăzute la art. 257 si 258 se pot modifica prin legea bugetului de stat.
Pentru intervenția legislativă a Guvernului în această materie sub forma ordonanței de urgență și pentru stabilirea sensului corect al termenilor utilizați și decelarea scopului și finalității actului normativ, este necesar acolo unde se justifică să fie reținută și motivarea expusă în preambulul acesteia și în nota de fundamentare conform art. 30 alin. 1 lit. b) din L. nr. 24/2000 republicată cu modificările și completările ulterioare.
În acest sens, Guvernul precizează explicit că preambulul ordonanței de urgență conform căruia intervenția legislativă era imperios necesară fiind determinată „ …de necesitatea stabilirii cotelor de contribuții de asigurări sociale care se vor utiliza începând cu anul 2009 și a cuantumului ajutorului de deces, dat fiind faptul că legea bugetului de stat și legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe acest an, prin care se prevedea nivelul acestora, nu sunt încă adoptate…";.
Curtea, plecând de la cele statuate anterior, constată că modificarea cotelor de contribuții pentru asigurările de sănătate stabilite pentru anul 2009 este legală.
De fapt, reclamantul invocă practic, indirect și implicit, o diferență de tratament între angajați și celelalte persoane care datorează această cotă.
Această distincție este însă clar precizată în art. 1 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 2. și se aplică pe anul fiscal 2009.
Altfel spus, cota de contribuție la asigurările de sănătate se datorează exclusiv de angajați la cota de 5,5 % iar pentru restul persoanelor cota de contribuție fixată de lege era de 6,5 % norma de modificare a art. 257 vizând exclusiv modificarea cotelor de asigurări de sănătate datorate de angajați, adică de persoanele care prestează munca în temeiul unui contract individual de muncă.
Noțiunea de angajat are aceeași semnificație cu noțiunea de salariat prevăzută de art. 10 din L. nr. 53/2003 privind Codul muncii.
Cum reclamantul recurent nu face parte din categoria ori sfera angajaților care prestează munca în temeiul unui contract individual de muncă și obțin venituri în calitate de salariați ci face parte din categoria persoanelor care desfășoară activitate independentă și obține venituri exclusiv din această activitate (cea de medic stomatolog) acesta datorează contribuția la asigurări de sănătate aferentă anului 2009 la cota de 6,5 %.
Examinând economia normelor legale pertinente incidente în materie, aparent confuzia poate părea pertinentă dar realitatea este cu totul alta.
Curtea reține că în anul 2008 prin L. nr. bugetului de stat nr. 3. au fost stabilite cu titlu general toate cotele de contribuții la asigurări de sănătate la cota de
5,5 %, legea nefăcând nici o distincție între categoriile de contribuabili (art. 9 alin. 3 alin. 2 lit. b).
Or, spre deosebire de L. bugetului de stat din anul 2008 care a privit cotele de contribuții aferente semestrului al II-lea al anului fiscal 2008, pentru anul fiscal
2009 cotele de contribuții s-au modificat doar în ceea ce-i privește pe angajați așa cum s-a relevat pe larg în cele ce precedă.
Dat fiind aceste argumente, Curtea reține că motivul de recurs analizat nu se fundamentează.
Ținând seama de toate considerentele de fapt și de drept expuse în precedent care completează motivele expuse de instanța de fond, soluția acesteia este legală, motiv pentru care în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/22004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. se va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta dr. I. J. PFA C.-N., împotriva sentinței civile nr. 1714/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 iunie 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. | JUDECĂTOR, R.-R. D. |
GREFIER, |
M. T.
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./(...). Jud.fond: C.-A. C.
