Decizia nr. 5330/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5330/2012
Ședința data de 13 I. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții K. M. K. și C. I. A. K. M. K. împotriva sentinței civile nr. 1646 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. C. și A. F. A M. C. N., având ca obiect - contestație act administrativ FISCAL
DECIZIA nr.
172/2009 emisă de D. C. - rejudecare-(...).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenții- reclamanți prin avocat A. B., în baza împuternicirii avocațiale nr. 0., aflată la fila
9 din dosar, lipsind intimatele-pârâte.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent demersului promovat.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă D. G. a F. P. C., în nume propriu și în reprezentarea Administrației F. P. a M. C.-N. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că intimatele au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Reprezentantul recurenților depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,15 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 20 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului, cu solicitarea ca în pledoaria sa apărătorul recurentului să facă mențiune și cu privire la îndrumările date de către Curtea de A. C. în primul ciclu procesual, cu prilejul casării cu trimitere spre rejudecare, în sensul de a indica dacă se putea reveni cu toate argumentele avute în vedere inițial raportat la art. 315 C. pr.civ.
Reprezentantul recurenților arată că art. 315 C. pr.civ. impune instanței care rejudecă pricina să respecte îndrumările și problemele de drept dezlegate de către instanța de recurs. În primul ciclu procesual s-a stabilit care sunt aspectele ce trebuie verificate de către instanța de fond iar în limitele acestei verificări se putea admite acțiunea introductivă.
În recurs instanța va ține seama de îndrumările din primul ciclu procesual, deși acestea sunt obligatorii doar pentru instanța de fond, nu și pentru instanța de recurs.
În privința căii de atac promovată se solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1646 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii și anulării D. de impunere nr. 1772/(...) și a D. de soluționare a contestațiilor nr.
172 din (...) emisă de D. G. a F. P. C., dosar în limitele în care poate fi rejudecată pricina.
Chiar dacă raportul de expertiză era nefavorabil părții pe care o reprezintă, în opinia sa erau îndeplinite condițiile de admitere a acțiunii introductive, întrucât cheltuiala efectuată cu contractul de leasing este prevăzută expres în Codul fiscal ca o cheltuială deductibilă.
Ceea ce inițial a fost avut în vedere atât de către organul fiscal cât și de către instanță că această cheltuială reprezintă rată la credit, acest aspect este contrazis de actele existente la dosar, respectiv contractul de leasing, fiind vorba în realitate despre contract de leasing financiar, căruia îi sunt aplicabile alte prevederi ale C. fiscal și care fac posibilă amortizarea la contractul de leasing.
Sub acest aspect apreciază că se impunea admiterea acțiunii.
Discutabile sunt și aspectele referitoare la polița de asigurare, în privința cărora s-a reținut că este o poliță de asigurare în interesul familiei.
Dacă se produce evenimentul asigurat dreptul de a încasa polița revine acelui membru al familiei care dovedește calitatea de moștenitor, însă această împrejurare nu denotă că polița nu a fost încheiată pentru forma de exercitare a profesiei.
Codul fiscal prevede posibilitatea deducerii cheltuielilor efectuate cu asigurarea pentru răspunderea în cazul în care se produce un prejudiciu cauzat din culpa profesională a avocatului, dar permite în limita sumei de 250 euro pe an să se deducă și cheltuielile cu asigurarea efectuate pentru avocatul care exercită profesia de avocat.
Acea poliță era în limitele arătate, fiind solicitate deducerea acestor cheltuieli, însă nici această cerere nu a fost admisă
T. arată că susține celelalte motive de recurs așa cum au fost formulate, în limitele în care poate fi reanalizat recursul, raportat la decizia din primul ciclu procesual.
T. arată că nu solicită acordarea cheltuielilor judiciare.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1646 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamanții K. M. K. si C. I. „. K. M. K. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. C. și A. F. A M. C. N., având ca obiect anulare a D. nr.172/2009.
S-a admis excepția de inadmisibilitate pentru diferența de suma de 3271 lei.
S-a respins cererea de suspendare a D. nr.172/2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.(...) pe rolul T. C., reclamanta K. M. K. și C.
I. A. K. M. K. a în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. C. și A. F. A M. C. N., a solicitat instanței să se dispună: anularea deciziei nr. 172/(...) emisa de pârâta de rd.1, prin care s-a soluționat contestația înregistrata sub nr. 24.114/(...) si drept urmare admiterea contestației cu consecința anularii in parte a deciziei de impunere nr. 1772/(...) privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala pentru TVA si a anularii in parte a deciziei nr. 1772/(...) privind impozitul pe venit stabilit suplimentar de plata, ambele emise de A. F. P. a M. C.-N., privind sumele: 73.502 lei, reprezentând obligații fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala pentru TVA si accesorii. S-a mai solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1772/(...) privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala pentru TVA, emisa de A. F. P. a M. C.-N.,precum si a deciziei de impunere nr. 1772/(...) privind impozitul pe venit stabilit suplimentar de plata de inspecția fiscala pentru persoane fizice care desfășoară activități independente in mod individual, emisa de A. F. P. a M. C.-N., precum si a deciziei nr. 172/(...) emisa de D. C., prin care s-a soluționat contestația nr. 24.114/(...), cu privire la sumele menționate mai sus, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
Prin sentința civilă nr.1057/(...) pronunțată în dosar nr.(...) al T. C. s-a respins cererea reclamanților K. M. K., si C. I. AV. K. M. K. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. C. și A. F. A M. C. N., având ca obiect anularea D. nr. 172/(...) emisă de pârâta D. C. T., s-a respins cererea de suspendare a executării deciziilor de impunere nr. 1772/(...) privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru TVA emisă de pârâta de rd.2 si nr. 1772/(...) privind impozitul pe venit stabilit suplimentar de plată, de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente in mod individual emisă de pârâta de rd.2 si a D. nr. 172/(...) emisă de pârâta de rd.l.
Prin decizia civilă nr.2413/(...) pronunțată în dosar nr.(...) al Curții de A. C. s-a admis recursul declarat de K. M. K., si C. I. AV. K. M. K. împotriva sentinței civile nr.1057/(...) pronunțată în dosar nr.(...) al T. C., care a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare T. C.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.(...).
Prin înscrisul depus la dosarul cauzei în data de (...), reclamanții au solicitat stabilirea sumelor de 6552 lei, 9827 lei, 14.664 lei și 42.544 lei ca fiind rate credite sau amortizare conform contracte de leasing, respectiv stabilirea acestora ca fiind cheltuieli deductibile. T., s-a solicitat stabilirea titularului polițelor de asigurare emise în baza contractelor de asigurare de viață încheiate de reclamanta de rd.2, cu luarea în considerare și a polițelor de asigurare de viață încheiate de reclamanta de rd.2.
Reclamanții, prin concluzii scrise, au solicitat anularea deciziei nr.172/(...) emisă de D. C. cu consecința anulării în parte a deciziei de impunere nr.1772/(...) privind obligațiile fiscale suplimentare de plată.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Decizia nr. 172/(...) emisă de pârâta D., s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta K. M. K. pentru suma totală de 93.801 lei stabilită prin deciziile de impunere nr. 1772/(...), constând în: 8654 lei - debit suplimentar la impozit pe venit; 5672 lei - majorări întârziere aferente impozitului pe venit, 51.325 lei - taxă pe valoarea adăugată si 28.150 lei - majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată.
T. a admis excepția de inadmisibilitate pentru diferența de suma de 3271 lei , care nu a fost evocata în contestațiea administrativă. Instanța de contencios administrativ este chemată să analizeze doar decizia prin care se soluționează contestația contribuabilului, în condițiile stipulate în capitolul IX din Codul de procedură fiscală.
Cu privire la perioada la care se referă inspecția fiscală în speța de față, T. a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.98 sl (3) în sensul că inspecția fiscală în mod corect și-a extins controlul pentru întreaga perioadă de prescriție a dreptului de a stabili obligații fiscale aflate în sarcina reclamantei.
Astfel, potrivit prevederilor art. 83 alin.l si 2 din OG 92/2003 privind Codul Procedură F.ă „Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani cu excepția cazului in care legea dispune altfel, iar acest termen începe să curgă de la data de l ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit prev.art. 21 dacă legea nu dispune altfel.
Conform prevederilor art. 98 alin.3 din același act normativ „inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii trei ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale dar se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale dacă este identificată situația reglementate la pct.c.";
În mod corect inspecția fiscală a emis avizul de inspecție fiscală pentru anii
2005 și 2006 întrucât reclamanta nu si-a îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.
În ce privește cuantumul sumelor datorate de reclamantă T. a reținut că prin expertiza contabilă realizată în cauză au fost verificate si analizate în detaliu toate obiectivele solicitate de aceasta.
Plecând de la faptul că, potrivit art. 25 al.2 din Codul fiscal, în cazul leasingului financiar, utilizatorul deduce doar dobanda nu și rata de leasing, obligațiile fiscale ale reclamantei, evocate în decizia atacată vor fi analizate cu luarea în considerare a acestei aprecieri.
Pentru anul 2005, din acțiunea reclamantei se retine ca veniturile neînregistrate in suma de 4.486 lei se refera la:
- sumele de: 973 lei incasata la data de (...) de la R. E. (echivalentul a 270 euro), 1.409 lei incasata la data de (...) de la J. T. (echivalentul a 388 euro) si 904 lei incasata la d ata de (...) de la V. L. (echivalentul a 250 euro), rezulta din Extrasul de cont nr. 1/(...), iar prezentarea de către reclamanta a extrasului de cont in lei aferent perioadei respective nu este de natura a justifica susținerea petentei potrivit căreia aceasta suma nu a fost incasata.
- sumele de 1.200 lei incasata cu chitanța nr.111/(...) nu a fost înregistrata in registrul jurnal de încasări si plați, iar chitanța nu este anulata la data controlului. Din faptul ca o suma identica a fost incasata de contribuabila prin transfer in cont bancar, nu rezulta ca suma din chitanța menționata nu s-a incasat.
Contestarea de către reclamanta a cheltuielilor considerate de organele de inspecție fiscala ca nedeductibile fiscal in suma de 10.467 lei, este justificata de aceasta prin documente in care este înscris "materiale de construcții" fara a precizat ce fel de materiale reprezintă.
Potrivit pct. 15, Cap. II din Ordinul 1040/(...) pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea si conducerea evidenei contabile in partida simpla stipulează ca "D. care stau la baza ". in evidenta contabila in partida simpla pot dobândi calitatea de document justificativ numai in cazurile in care furnizează toate informațiile prevăzute in normele legale in vigoare", iar la pct.
14 din același act normativ se precizează ca documentele justificative trebuie sa cuprindă ca elemente principale conținutul operațiunii economîco-financiare, datele cantitative si valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate, precum si alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operațiunilor in documente justificative.
Referitor la impozitul pe venit stabilit suplimentar de către organul de inspecție fiscală pentru anul 2004 în baza ansamblului evidentei contabile prezentate si a declarației nr. 845186/(...) s-a reținut un venit brut în sumă de
95594 lei, deși în actele contabile este înregistrată suma de 92.465 lei iar la cheltuieli a fost declarată suma de 68.529 lei deși în evidenta contabilă au fost înregistrate cheltuieli în sumă de 72.268 lei, astfel că reclamanta a declarat un venit impozabil în sumă de 26.865 lei, raportat la suma de 20.197 lei care reiese din evidența contabilă.
De asemenea, s-a constatat că reclamanta nu a înregistrat venituri în sumă de 1791 lei dar a înregistrat cheltuieli care nu sunt aferente veniturilor realizate în sumă de 14.938 lei, astfel că a rezultat un venit impozabil mai mare decât cel înregistrat în evidența contabilă cu suma de 16729 lei, constatându-se astfel că venitul impozabil realizat de reclamantă în anul 2004 este suma totală de 36.926 lei.
Reținându-se că venitul impozabil stabilit in urma verificării efectuate, în urma inspecției fiscale este in sumă de 36926 lei si că venitul impozabil declarat de către reclamantă este suma de 26.685 lei, în mod corect s-a stabilit o diferență în sumă de 10.061 lei pentru care legal a fost stabilită o diferență de impozit pe venit în sumă de 4024 lei asupra căreia au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 5078 lei.
Pentru anul 2006 în urma verificării efectuate cu ocazia inspecției fiscale, s-a stabilit că venitul impozabil este suma de 99.045 lei, iar cel declarat de reclamantă este de 53.875 lei, astfel că a rezultat o diferență în sumă de 45.170 lei asupra căreia în mod corect a fost stabilită o diferență la impozitul pe venit în sumă de 7227 lei si aferent acesteia în mod legal au fost calculate majorări de întârziere in sumă de 3859 lei.
Așa cum rezultă din contestația promovată, reclamanta a contestat parțial obligațiile de plată stabilite suplimentar în sarcina sa, respectiv debitul suplimentar în sumă de 3027 lei aferent unei diferențe de venit impozabil în sumă de 18922 lei si majorări de întârziere în sumă de 1116 lei.
Din diferența de venit impozabil în sumă de 18922 lei a contestat sumele de 5200 lei - restituire onorarii unor clienți si suma de 198 lei - cheltuieli cu polițe de asigurări de viață.
Apărarea formulată de reclamantă este neîntemeiată deoarece din probațiunea administrată rezultă că organele de inspecție fiscală au stabilit veniturile realizate pe baza actelor prezentate, respectiv chitanțelor si extraselor de cont care au fost înregistrate în evidența contabilă.
Restituirile de onorariu in sumă de 5200 lei ca urmare a încheierii unor acte adiționale la contractele de asistență, în mod corect nu au fost luate în considerare de organele de inspecție fiscală deoarece reclamanta nu a probat dar nici in instanță că aceste operațiuni au fost înregistrate în evidența contabilă aferentă anului 2006, fapt recunoscut ulterior.
Suma de 198 lei a fost în mod corect considerată drept cheltuială nedeductibilă de către organul de control, deoarece reprezintă cheltuieli cu polițe de asigurări de viață care au ca si beneficiar pe D. Itu K.
Pentru anul 2007, în urma verificării efectuate, s-a stabilit că venitul impozabil este în sumă de 19415 lei si că venitul impozabil declarat de reclamantă este de 9549 lei rezultând o diferență în sumă de 9866 lei asupra căreia organul de control a stabilit o diferență de impozit pe venit în sumă de
1578 lei, iar majorările de întârziere în mod corect au fost calculate asupra acestuia în sumă de 265 lei.
Reclamanta prin contestația promovată a contestat partial obligațiile de plată stabilite suplimentar, respectiv debitul suplimentar în sumă de 1529 lei aferent unei diferențe de venit impozabil în sumă de 9555 lei si majorări de întârziere in cuantum de 257 lei.
In cadrul acțiunii s-a contestat suma de 705 lei reprezentând cheltuieli considerate nedeductibile de către organul de inspecție fiscală, apreciere corectă deoarece așa cum s-a dovedit prin chitanțele depuse reprezintă plata unor rate aferente unor asigurări de viață al căror beneficiar este D. Itu K.
Din conținutul documentelor existente la dosarul cauzei se constata ca venitul in suma de 6.630 lei pe care reclamanta ii contesta nu a fost stabilit suplimentar. [...]. Data depășirii plafonului este considerata sfârșitul lunii calendaristice in care a avut loc depășirea de plafon. [...]. In situația in care se constata ca persoana in cauza a solicitat cu întârziere atribuirea calității de plătitor de taxa pe valoarea adăugata in regim normal, autoritatea fiscala este îndreptățită sa solicite plata taxei pe valoarea adăugata pe perioada scursa intre data la care persoana in cauza av e a o b l ig aț i a s a s o l i cite înregi s tr ar e a c a p l ă t i to r d e t ax a p e v a l o a r e a a d ă u g a t a i n r e g i m n o r m a l s i d a t a
de la care inregistrarea a devenit efectiva, conform procedurii prevăzute prin norme".
Potrivit prevederilor legale citate mai sus si având in vedere faptul ca reclamanta a depășit plafonul de scutire de taxa pe valoarea adăugata la data de (...), aceasta avea obligația legala de a solicita inregistrarea ca plătitor de taxa pe valoarea adăugata in regim normal, in termen de 10 zile de la data constatării depășirii, respectiv sfârșitul lunii noiembrie 2006 in care a avut depășirea de plafon, situație in care aceasta ar fi devenit plătitoare de T. începând cu data de (...).
Reclamanta nu și-a îndeplinit aceasta obligație in termenul legal, solicitând înregistrarea ca plătitoare abia la data de (...), devenind plătitoare de taxa pe valoarea adăugata începând cu data de (...), solicitarea fiind făcuta după data de (...) când reclamantei i-a fost inmanat Avizul de inspecție fiscala.
Veniturile in baza cărora organele de inspecție fiscala au stabilit data la care a fost depășit plafonul stipulat de prevederile legale pentru inregistrarea ca plătitor de taxa pe valoarea adăugata au fost calculate pe baza veniturilor realizate de către contribuabila rezultate din documentele emise pe numele acesteia (chitanțe si extrase de cont).
Faptul ca in desfășurarea activității sale reclamanta are colaboratori, salariați, nu justifica diminuarea veniturilor sale cu obligațiile datorate fata de
aceștia. In acest sens, prevederile art. 127, alin. (3) din Legea nr. 571/(...) privind Codul fiscal, referitor la persoane impozabile din punct de vedere a taxei pe valoarea adăugata, stipulează ca:
"Nu acționează de o maniera independenta angajații sau orice alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de munca sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat in ceea ce privește condițiile de munca, remunerarea sau alte obligații ale angajatorului".
Prin urmare, obligațiile reclamantei fata de colaboratori reprezintă o cheltuiala astfel cum in mod corect a fost reținuta si de organele de inspecție fiscala care se înregistrează in evidenta contabila ca atare si nu o diminuare a veniturilor realizate.
Reclamanta recunoaște ca a depășit plafonul de scutire la data de (...) si prin urmare trebuia sa devină plătitor de T. incepand cu data de (...), fara insa sa îndeplinească obligațiile legale ce decurg din aceasta situație la data respectiva, îndeplinind aceasta obligație abia după data inmanarii avizului de inspecție fiscala.
Referitor la debitul suplimentar in suma de 51.325 lei la sursa taxa pe valoarea adăugata, organele de inspecție fiscala constatând ca reclamanta nu a dus la îndeplinire obligațiile rezultate din prevederile legale privind inregistrarea ca plătitor de taxa pe valoarea adăugata, procedează la aplicarea prevederilor pct. 56, alin. (4), lit. b din Normele metodologice de aplicarea L. nr. 5. privind Codul fiscal, aprobate prin H. nr. 44/(...), pentru aplicarea art.
152, alin. (3) din lege, dispoziții legale pe care nu le reproducem întrucât sunt citate in totalitate in cuprinsul deciziei emise de instituția noastră.
In ceea ce privește diminuarea veniturilor realizate cu suma de 47.850 lei se poate arata ca acestea reprezintă venituri care se includ in baza de impozitare privind taxa pe valoarea adăugata, iar obligațiile reclamantei fata de colaboratori reprezintă cheltuieli si nu o diminuare a veniturilor realizate.
Pentru anul 2008 reclamanta contesta parțial obligațiile stabilite suplimentar in sarcina sa, respectiv suma de 21.488 lei, obligație care este aferenta veniturilor realizate in perioada (...)-(...), întrucât taxa pe valoarea adăugata in suma de 13.444 lei (calculata conform anexei la contestație) este recunoscuta de reclamanta ca fiind datorata, deoarece incepand cu data de (...) ar fi trebuit sa se înregistreze ca persoana impozabila privind taxa pe valoarea adăugata.
Taxa pe valoarea adăugata in suma de 21.488 lei este motivata de aceasta prin faptul ca nu avea obligația de a se înregistra ca plătitor de taxa incepand cu data de (...), motivație care este respinsa de organul de soluționare pe baza considerentelor prezentate anterior.
Potrivit raportului de inspecție fiscala, in sarcina reclamantei a fost stabilita o diferența de T. pentru luna martie 2009 in suma de 824 lei datorata unei raportări eronate prin decontui de T. depus la organul fiscal, suma care putea fi contestata de petenta daca se are in vedere cuantumul taxei pe valoarea adăugata totale contestate (51.325 lei).
Argumentele invocate de reclamanta privind suma contestata aferenta acestei perioade se refera la suma de 775 lei si este motivata de faptul ca in jurnalul de vânzări contabila a inscris o suma mai mare decât cea reala, iar in susținerea motivării anexează ia contestație copii ale facturilor emise in luna martie 2009.
A fost analizat de expert jurnalului de vânzări întocmit pentru luna martie
2009 și s-a constatat ca au fost inregistrate un număr de 10 facturi fiscale in valoare totala de 22.944,78 lei, din care T. este in suma de 3.663 lei, fata de un număr de numai 9 facturi fiscale pe care reclamanta le prezintă. Comparând facturile in discuție cu cele înscrise in jurnalul de vânzări se constata ca doar 7 facturi fiscale (facturile nr. 1,3,4,5,6,7 si 9) se regăsesc in jurnal, iar celelalte 2 facturi (facturile nr. 2 si 8) nu pot fi identificate in cadrul celor trei poziții din jurnal, fara ca reclamanta sa facă precizări cu privire la acest aspect.
Expertul a procedat la compararea registrului de incasari si plați pentru perioada (...)-(...) cu jurnalul de vânzări pentru aceiași perioada, si astfel s-a constatat ca cele 3 poziții pentru care nu s-a putut identifica facturi prezentate de reclamantă, corespund la 3 incasari efectuate de reclamantă prin bancă, pe baza de extras de cont (extras nr. 5/(...), nr. 3/(...) si nr. 5/ (...)) si pentru care nu s-au emis facturi fiscale, existând in schimb cele doua facturi care nu au putut fi identificate.
Potrivit revederilor pct 56, alin. (5) din Normele metodologice de aplicarea
L. nr. 5. privind Codul fiscal, aprobate prin H. nr. 44/(...), pentru aplicarea art. 152, alin. (3) din lege, unde se arata ca:
"(5) In ambele situații prevăzute la alin. (4), la data înregistrării ca plătitor de taxa pe vaioarea adugata, persoana impozabila beneficiază de dreptul de deducere aferent bunurilor achiziționate, conform art. 145 alin. (11) si (12Ldin
Codul fiscal. Taxa pe valoarea adugata dedusa se înscrie in primul decont de taxa pe va/oarea adugata depus la organul fiscal." iar la art. 145 alin. (11) si alin. (12) din Legea nr. 5. privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare se precizează:
„(11) Orice persoana impozabila, care a aplicat regimul special de scutire prevăzut la art. 152, si ulterior trece la aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adugata, are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adugata la data înregistrării ca plăti tor de ta xa pe va loarea adugata, daca. sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (12), pentru:
a) bunuri de natura stocurilor, conform reglementarilor contabile, care se afla in stoc la data la care persoana respectiva a fost înregistrata cu plătitor de taxa pe valoarea adăugata;
b) bunuri de natura mijloacelor fixe, care au fost achiziționate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare ca plătitor de taxa pe valoarea adugata.
(12) Pentru exercitarea dreptului de deducere prevăzut la alin. (11), trebuie îndeplinite următoarele condiții:
a) bunurile respective urmează a fi folosite pentru operațiuni c u drept de deducere;
b) persoana impozabila trebuie sa detina o f actura f iscala sau un alt document legal aprobat care justifica suma taxei pe valoarea adăugata aferente bunurilor achiziționate".
In raport de aceste prevederi legale, se retine ca la data înregistrării ca plătitor de taxa pe valoarea adăugata ((...)) reclamanta avea dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugata aferenta unor achiziții constând in bunuri de natura stocurilor care se afla in stoc la data !a care persoana respectiva a fost înregistrata cu plătitor de taxa pe valoarea adăugata, respectiv bunuri de natura mijloacelor fixe, care au fost achiziționate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare ca plătitor de taxa pe valoarea adăugata, pe care sa le înscrie in primul decont de T. depus la organul fiscal.
Asa cum rezulta din prevederile legale citate mai sus, dreptul de deducere aferent unor bunuri care îndeplinesc condițiile menționate, se realizează la data înregistrării ca plătitor de taxa pe valoarea adăugata care in speța supusa analizei este data de (...).
Față de cele expuse, tribunalul a apreciat că motivele invocate de reclamantă în acțiunea promovată sunt neîntemeiate, iar actele administrativ- fiscale contestate sunt temeinice si legale, motiv pentru care s-a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.
Cu privire la suspendarea deciziei de impunere emise, T. a apreciat ca nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit disp. art.14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente odată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul până la pronunțarea instanței de fond";.
Din prevederile legale menționate rezultă că suspendarea executării actului se poate solicita dacă sunt întrunite cumulativ două condiții respectiv: caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul.
În privința primei condiții este evident că existența unui caz bine justificat impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate a actului administrativ care, în speță, a fost emis pe baza legii.
Referitor la a doua condiție, legea a definit pagube iminentă ca fiind un prejudiciu material, viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării ori activității unei autorități publice.
În cauză reclamanta nu a dovedit existența cazului bine justificat și nici condiția prevenirii unei pagube iminente deoarece nu a probat existența unui prejudiciu concret, iminent.
Față de cele expuse, tribunalul a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții cumulativ prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, motiv pentru care a dispus respingerea cererii ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții K. M. K. și C.
I. A. K. M. K. solicitând sa se admită recursul, sa se modifice sentinta civila nr.
1., in sensul admiterii cererii de chemare in judecata si anularii deciziei nr.
172/(...) emisa de D. G. a F. P. a judetului C., prin care s-a solutionat contestatia inregistrata sub nr. 24.114/(...), cu consecinta admiterii contestatiei si anularii in parte a deciziei de impunere nr. 1772/(...) privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala pentru TVA si a anularii in parte a deciziei nr. 1772/(...) privind impozitul pe venit stabilit suplimentar de plata.
I. Instanta de fond a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 98 alin.
3 din Codul de procedura fiscala, retinand urmatoarele:
"Cu privire la perioada la care se refera inspectia fiscala in speta de fata, T. apreciaza ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 98 al. (3) in sensul ca inspectia fiscala in mod corect si-a extins controlul pentru intreaga perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale aflate in sarcina reclamantei. (.
. .)
In mod corect inspectia fiscala a emis avizul de inspectie fiscala pentru anii
2005 si 2006 intrucat reclamanta nu si-a indeplinit obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat" (pag. 2-3 din hotararea atacata).
Considerentele primei instante sunt criticabile, deoarece:
I.1. Nu suntem in ipotezele reglementate de art. 98 alin. 3 - teza finala din Codul de procedura fiscala, care ar permite extinderea inspectiei fiscale pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, deoarece nu s-a identificat niciuna dintre cele trei situatii mentionate expres la art. 98 alin. 3 din Codul de procedura fiscala (" (3) La celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute În ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă este identificată cel puțin una dintre următoarele situații: a) există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat; b) nu au fost depuse declarații fiscale În interiorul termenului de prescripție; c) nu au fost Îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contributiitor și altor sume datorate bugetului general consolidat. ").
Din examinarea dispozitiilor art. 98 alin. 3 - teza finala din Codul de procedura fiscala, rezulta că extinderea inspectiei fiscale pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale reprezinta exceptia de la regula, operatiunea putand fi realizata doar in cazurile si situatiile expres prevazute de lege, respectandu-se in acest mod adagiul latin "Exceptio est strictissimae interpretationis" (Exceptia este de stricta interpretare).
Identificarea uneia dintre cele trei situatii reglementate la art. 98 alin. 3 teza finala din Codul de procedura fiscala nu trebuie dedusa de contribuabili, ci trebuie sa fie prezentata in mod explicit in avizul de inspectie fiscala si probata de organul care efectueaza inspectia fiscala.
În conditiile in care in avizul de inspectie fiscala nu se cuprinde motivul pentru care inspectia este extinsa pe perioada termenului de prescriptie si nici nu se face dovada identificarii uneia din cele trei situatii reglementate la art. 98 din Codul de procedura fiscala, inspectia fiscala trebuie efectuata doar pe perioada prevazuta de articolul sus-mentionat, iar, in ce priveste reclamantii, perioada supusa inspectiei fiscale trebuia limitata asupra creantelor nascute in ultimii trei ani fiscali pentru care exista obligarea depunerii declaratiilor fiscale, respectiv pe anii 2006, 2007 si 2008.
In actiunea dedusa judecatii a precizat ca limitarea perioadei supuse inspectiei fiscale la 3 ani reprezinta un drept stabilit de lege in favoarea contribuabililor, drept care nu poate fi restrans sau inlaturat in mod abuziv, in maniera in care a procedat inspectia fiscala. Practic in maniera in care s-a efectuat inspectia fiscala, au fost ignorate ori incalcate drepturile contribuabililor.
Prin extinderea inspectiei fiscale fara sa se arate in avizul de inspectie fiscala motivele pentru care s-a facut aceasta extindere s-a ajuns in situatia in care inspectia fiscala a lipsit de substanta dreptul contribuabilului de a fi supus inspectiei fiscale doar pe ultimii trei ani.
Drept urmare, actele incheiate de inspectia fiscala sunt lovite de nulitate absoluta pentru incalcarea prevederilor art. 53 alin. 1 si 2 din Constitutia
Romaniei: ("(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară Într-o societate democratică.
Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată În mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".), precum si a prevederilor art. 11-112 alin. 1 din Tratatul de I. a unei Constitutii pentru Europa, tratat semnat de R. ("Orice restrangere a exercitiu lui drepturilor si libertatilor recunoscute prin prezenta C. trebuie sa fie prevazuta de lege si sa respecte substanta acestor drepturi si libertati").
La emiterea avizului de inspectie fiscala si la efectuarea inspectiei fiscale nu s-a facut mentiune cu privire la niciunul din motivele care ar fi determinat extinderea inspectiei fiscale.
Potrivit art. 101 (2) lit. a din Codul de procedura fiscala, avizul de inspectie fiscala trebuia sa cuprinda intre altele si temeiul juridic al inspectiei fiscale.
In conditiile in care inspectia fiscala a procedat derogatoriu de la regula instituita la art. 98 instituita de Cod, extinzand perioada supusa inspectiei fiscale pe perioada termenului de prescriptie, exista obligatia ca la temeiul juridic al inspectiei fiscale sa se mentioneze art. 98, cu precizarea expresa a cazului reglementat de acest articol care permite extinderea inspectiei fiscale pentru perioada termenului de prescriptie.
Motivele pe care le-a avut in vedere inspectia fiscala pentru extinderea inspectiei fiscale trebuiau comunicate contribuabililor inainte de efectuarea inspectiei fiscale pentru a se respecta principiul transparentei inspectiei fiscale precum si pentru a se asigura respectarea dispozitiilor art. 12, 13 si 107 din Codul de procedura fiscala.
Extinderea perioadei supuse inspectiei fiscale, fara ca in avizul de inspectie fiscala sa fie identificata cel putin una din situatiile prevazute la art. 98 alin. 3 din Codul de procedura fiscala si fara proba rea identificarii unei astfel de situatii, a pus contestatoarea intr-o situatie dezavantajoasa in raport cu alti contribuabili din aceeasi categorie, incalcandu-se in acest mod dispozitiile cuprinse in art. 16 alin. 1 si 2 din Constitutia Romaniei "(1) Cetătenii sunt egali În fata legii și a autoritătilor publice, fără privilegii și fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. " .
Dreptul organului fiscal de a face inspectie fiscala nu este unul discretionar si nici in afara legii, afirmatie bazata pe prevederile art. 12, 13 si 107 alin. 1 din
Codul de procedura fiscala.
I.2. In conditiile in care in avizul de inspectie fiscala nu s-au aratat motivele extinderii inspectiei fiscale pe perioada termenului de prescriptie, cu indicarea expresa a vreuneia dintre cele trei situatii de exceptie prevazute de art. 98 alin. 3 - teza finala din Codul de procedura fiscala, cu respectarea principiului transparentei inspectiei fiscale, instanta de fond nu avea calitatea de a suplini, prin motivarea propriei hotarari. viciile actelor administrativ- fiscale emise de organele de inspectie fiscala.
Cu toate ca inspectia fiscala nu a aratat in mod expres, in avizul de inspectie fiscala, care dintre cele trei situatii reglementate de art. 98 alin. 3 - teza finala din Codul de procedura fiscala ar fi incident in cazul de fața, in mod nejustificat instanța de fond a retinut ca .rectemente nu si-a indeplinit obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat", motiv care se incadreaza la art. 98 alin. 3 - teza finala, lit. c (chiar daca instanța nu l-a indicat in mod expres).
Procedand in aceasta maniera, prima instanța s-a substituit organului de inspectie fiscala, incercand sa acopere neregularitatile cuprinse in actele intocmite cu ocazia inspectiei fiscale.
I.3. Avand in vedere argumentele expuse anterior, sustine ca inspectia fiscala a incalcat dispozitiile art. 98 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, efectuand inspectia fiscala pe o perioada mai mare decat cea prevazuta de lege, fapt care atrage atat nulitatea partiala a inspectiei fiscale, cat si a obligatiilor stabilite cu incalcarea dispozitiilor art. 98 alin. 3 din Codul de procedura fiscala.
Potrivit dispozitiilor art. 98 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, "La celelalte categorii de contribuabili inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiei fiscale".
Intrucat contribuabilul nu intra in categoria contribuabililor mari, inspectia fiscala putea fi realizata doar pe ultimii 3 ani, adica pe anii (...), si nu incepand cu anul 2004 cum a procedat organul de inspectie fiscala. Ca urmare, obligatiile fiscale de natura impozitului pe venit si a majorarilor de intarziere stabilite pe anii 2004 si 2005 sunt nelegale.
Urmare incalcarii, de catre inspectia fiscala, a dispozitiilor art. 98 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, s-au stabilit obligatii suplimentare pentru anii
2004-2005, dupa cum urmeaza: a) Pentru anul 2004:
- 4024 lei, reprezentand diferenta de impozit pe venitul anual stabilita suplimentar;
- 5078 lei, reprezentand accesorii aferente impozitului pe venit anual stabilit suplimentar. b) Pentru anul 2005:
- 4928 lei, reprezentand diferenta de impozit pe venitul anual, stabilita suplimentar;
- 4420 lei, reprezentand accesorii aferente impozitului pe venit anual stabilit suplimentar.
Suma totala a obligatiilor stabilite suplimentar, cu incalcarea prevederilor art. 98 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, este de 18.450 lei.
II. In mod gresit instanța de fond a apreciat ca sunt incidente in speta prevederile art. 83 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 92/2003, cu privire la termenul de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale.
Aceste dispozitii sunt distincte de cele cuprinse la art. 98 alin. 3 din Codul de procedura fiscala. In cauza nu s-a pus problema prescriptiei dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale suplimentare, ci a limitarii inspectiei fiscale la perioada de trei ani, conform dispozitiilor art. 98 alin. 3 din Codul de procedura fiscala.
Instanța de fond a apreciat ca extinderea inspectiei fiscale a fost legala, pornind de la constatari care au fost facute de organele de control ulterior efectuarii inspectiei fiscale.
Nu s-a avut in vedere ca motivele extinderii inspectiei fiscale trebuie sa fie anterioare efectuarii inspectiei fiscale si trebuie mentionate expres in avizul de inspectie fiscala.
III. Instanta de fond, ca si inspectia fiscala, au aplicat gresit dispozitiile C. fiscal, in sensul ca nu s-au inclus ca si cheltuieli deductibile unele cheltuieli care, potrivit C. fiscal, sunt total sau limitat deductibile, desi existau dovezi in acest sens si nu era necesar decat sa se aplice dispozitiile legale adecvate.
Raportat la aceste aspecte, redă in continuare situatia pe ani, unde atat inspectia fiscala, cat si instanta de judecata au aplicat gresit dispozitiile C. fiscal: Pentru anul 2004:
Organul de control a retinut in cuprinsul deciziei de impunere nr.1772/(...) ca "din totalul cheltuielilor de 72.268 lei, suma de 14.938 lei reprezinta cheltuieli nedeductibile constand in:
-servicii si bunuri de uz personal 2.219 lei
-impozit pe venit in suma de 2.029 lei
-achizitionare mijloc fix in suma de 1.730 lei
-rate leasing in suma de 8.960 lei
Suma cheltuielilor considerate deductibile, de echipa de inspectie fiscala, este de 57. 330 lei. Consecinta fiscala este majorarea venitului net impozabil cu suma de 10.061 lei si a impozitului cu suma de 4.024 lei. Accesoriile in suma de
5.078 lei ... „
Precizează ca organul de control a retinut gresit ca unele cheltuieli din cele enumerate mai sus sunt nedeductibile, astfel:
- Suma de 516 lei - asigurare de viata - din valoarea de 2.219 lei (servicii si bunuri de uz personal)
- Suma de 6.552 lei - amortizare conform contract de leasing financiar nr.
RLA 5284/(...) (Romstal leasing) pe anul 2004.
Daca scădem din suma de 14.938 lei valoarea cheltuielilor deductibile, potrivit prevederilor legale, respectiv de 7068 lei, ramane suma de 7870 lei.
Astfel ca suma totala a cheltuielilor deductibile ar fi de 64.398 lei. Din venitul brut stabilit de organul de control pe anul 2004, de 94.256 lei se scade valoarea cheltuielilor deductibile de 64.398 lei si rezulta suma de 29.858 lei, reprezentand venit net impozabil.
Avand in vedere ca a declarat venit in cuantum de 26.865 lei, rezulta ca diferenta de venit net la care ar trebui sa se stabileasca impozitul suplimentar (daca nu se tine seama de prevederile art. 98 alin. 3 din Codul de procedura fiscala) este de 2.993 lei.
Impozitul aferent venitului net suplimentar de 2993 lei este de 479 lei, si nu de 4024 lei cat a stabilit inspectia fiscala.
Evident ca si accesoriile aferente sumei de 479 lei sunt mult mai mici decat suma de 4024 lei, stabilita de inspectia fiscala.
Cu privire la primele de asigurare de viata, sunt aplicabile prevederile art. 48 alin.5 lit. h din Codul F.: "U. cheltuieli sunt deductibile limitat: ... prima de asigurare voluntara de sanatate, conform legii, in limita echivalentului de 250 euro anual pentru o persoana ".
Organul de control si instanta de judecata in mod gresit au retinut ca nu sunt deductibile primele de asigurare de viata, intru cat titularul contractului este D. Itu K.
In realitate insa, titularul contractului este K. M.-K.
Cheltuielile cu primele de asigurare privitoare la av. K. M.-K. sunt deductibile fiscal, chiar daca limitat, iar nivelul acestor cheltuieli se incadreaza in plafonul limita stabilit de art. 48 alin. 5 litera h din Codul fiscal.
Privitor la ratele de leasing, consideră ca organul de inspectie fiscala a facut aplicarea gresita a legii, cand a considerat ca nedeductibile ratele de leasing, in temeiul art.48 alin.7 lit.g din Codul F.
Dispozitiile art. 48 alin. 7 litera g din Codul fiscal se refera la "ratele aferente creditelor angajate", insa din contractele de leasing existente rezulta ca nu suntem in situatia avuta in vedere de inspectia fiscala si de organul care a solutionat contestatia, ci intr-o alta ipoteza cu o alta reglementare juridica.
In cazul nostru sunt aplicabile prevederile art. 48 alin.5 lit. I din Codul fiscal, care stipuleaza ca: "U. cheltuieli sunt deductibile limitat: ... cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentand chiria -rata de leasing- in cazul contractelor de leasing operational, respectiv cheltuielile cu amortizarea si dobanzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite in conformitate cu prevederile privind operatiunile de leasing si societatile de leasing. ", precum si cele cuprinse la pct.
38 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal ("Sunt cheltuieli de ductibile, de exemplu .... -cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentad chiria (rata de leasing) in cazul contactelor de leasing operational, respectiv cheltuielile cu amortizarea si dobanzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite in conformitate cu prevederile privind operatiunile de leasing si societatile de leasing. ").
La formularea acestor opinii au in vedere faptul ca prin contractul de leasing financiar nr.RLA5284/(...) incheiat intre ROMSTAL Leasing S.R.L. si
Cabinet I. A. K. M. K., au achizitionat autoturismul Opel Vectra Club Z18XE, pentru pretul de 13.664 Euro (valoarea de intrare a bunului).
In conformitate cu prevederile H. (...) privind aprobarea catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe, publicat in M.Of. nr.46/(...), un autoturism are o durata normala de functionare cuprinsa intre 4-6 ani.
Au facut calculele luand in considerare o perioada de amortizare de 5 ani, si au rezultat urmatoarele valori: 2.732,8 Euro/an (cursul BNR la (...)=3,5961 lei) x 3,5961 = (...) lei/an.
Consecintele care decurg din retinerea ca . a cheltuielilor mentionate mai sus, asa cum a retinut si organul de control fiscal, sunt: a) Diminuarea cheltuielilor deductibile fiscal; b) Majorarea venitu lui net; c) Majorarea impozitului pe venitul net; Calculul penalitatilor de intarziere (accesorii); Pentru anul 2005:
Organul de control a retinut ca "din totalul cheltuielilor de 132.236 lei, suma de 32.840 lei reprezinta cheltuieli nedeductibile constand in :
-servicii si bunuri de uz personal 2.727 lei
-impozit pe venit in suma de 6.382 lei
-rate leasing in suma de 19.032 lei
-penalitati in suma de 39 lei
-lipsa document justifica tiv in suma de 782 lei
-protocol peste limita admisa in suma de 1.589 lei
-nenominalizare in documentul justifica tiv in suma de 2.289 lei
Suma cheltuielilor considerate deductibile, de echipa de inspectie fiscala, este de 99.396 Iei. Consecinta fiscala fiind majorarea venitului net impozabil cu suma de 30.804 lei si a impozitului pe venit cu suma de 4.928 lei. Accesoriile in suma de 4.420 lei .... "
Precizează ca organul de control a retinut gresit ca nedeductibile, unele din cheltuielile enumerate mai sus, astfel:
- Suma de 558 lei - asigurare de viata - din valoarea de 2.727 lei (servicii si bunuri de uz personal);
- Suma de 9.827 lei - amortizare contracte de leasing financiar nr. RLA
5284/(...) (Romstal leasing) pe anul 2005.
In aceste conditii au calculat valoarea venitului net impozabil in felul urmator:
Din venitul brut stabilit de organul de control, in cuantum de 151.729 lei, se va scade valoarea totala a cheltuielilor deductibile, de 109.781 lei, rezultand un venit net impozabil de 41.948 lei.
Venitul net impozabil declarat in 2005 este in cuantum de 21.529 lei, diferenta dintre venitul net declarat si cel stabilit ar fi de 20.419 lei. Calculand impozitul pentru diferenta, cuantumul acestuia ar fi de 3.267 lei, pentru anul
2005, si nu de 4.928 lei asa cum a stabilit organul de control.
Pe anul 2005, contestă suma de 1.661 lei reprezentand impozit stabilit suplimentar, la care se adauga toate accesoriile.
Cu privire la cheltuielile cu primele de asigurare si ratele de leasing reiterează argumentele prezentate cu privire la anul 2004.
Subliniază insa că potrivit argumentelor prezentate la capitolul I din prezenta, toate obligatiile stabilite suplimentar de plata aferente anilor 2004 si
2005 sunt lovite de nulitate absoluta, intrucat inspectia s-a efectuat cu nerespectarea prevederilor art. 98 alin.3 din Codul de procedura fiscala.
Pentru anul 2006:
A. Organul de control fiscal a retinut că incepand cu data de (...) s-a depasit plafonul de scutire de TVA de 200.000 lei, in urma contabilizarii corecte a unor chitante si a indreptarii erorii de calcul din registrul jurnal de incasari si plati, si că, urmare acestei situatii, contribuabilul avea obligatia sa solicite inregistrarea ca platitor de TVA in regim normal, conform dispozitiilor L. nr. 5.. Urmare situatiei expuse mai sus, s-a retinut că incepand cu data de (...), contribuabilul trebuia sa devina platitor de T.
Organul de control fiscal si instanta de judecata nu au tinut cont de restituirile de onorarii din perioada (...)-(...), insotite de documente justificative
(acte aditionale cu dispozitiile de plata aferente), in valoare totala de 5.200 lei.
Organul de control fiscal, pentru a lua aceasta decizie, de a nu ține cont de restituirea sumei de 5.200 lei, s-a prevalat de prevederile din Cap.1I Iit.G pct. 51 din Ordinul nr.1040/(...), care stipuleaza ca "suma platita, respectiv incasata in numerar sau prin banca se va inregistra, in mod obligatoriu, cronologic in registrul de incasari si plati" si de prevederile din Cap.11 lit. B pct.13 din Ordinul nr.1 040/(...).
Invederează instantei de recurs ca, prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 0115044 din (...), a fost sanctionata pentru
"prezentare de situatii financiare care contin date eronate sau necorelate" cu amenda de 1.000 lei.
In aceasta situatie, sustin ca prin atitudinea organului de inspectie fiscala si a instantei de judecata se creeaza un dezechilibru intre organul de control si contribuabil, deoarece, la semnalarea unor erori de calcul sau de inregistrare a unor venituri, inspectia a dispus majorarea venitului brut cu aceste sume (chiar daca nu au fost inregistrate in contabilitate), dar in ceea ce priveste dovezile referitoare la restituri de onorarii in suma de 5.200 lei, nu au fost luate in considerare, pe motiv ca nu au fost inregistrate (in momentul efectuarii operatiunii) si venitul brut nu s-a diminuat cu echivalentul acestei sume.
Invederează, de asemenea, ca in prevederile legale mentionate nu se stipuleaza expres ca, daca un document nu este inregistrat in momentul efectuarii operatiunii, isi pierde calitatea de document justificativ, fiind aplicabile prevederilor art. 49 din Codul de procedura fiscala, organul de control trebuie sa tina cont de documentele justificative la determinarea starii de fapt fiscale, chiar daca nu au fost inregistrate in evidenta contabilă, in cazul in care acestea au forta doveditoare recunoscuta de lege.
Este nefiresc sa se achite impozit pe venit, pentru un venit inexistent.
Inspectia fiscala a retinut ca "au fost omise de la inregistrare urmatoarele venituri .... Venitul brut constatat de organul de inspectie fiscala este de 204.825 lei."
Relevă ca la discutiile purtate cu organul de control, a aratat ca in data de (...) a restituit 500 de lei din onorariul incasat in baza contractului de asistenta juridica nr. 72/(...), prin dispozitia de plata din 26 mai 2006.
Tot cu acea ocazie, a mai invederat echipei de control fiscal ca in data de
(...) a mai efectuat o restituire de onorar de 700 lei (probat cu actul aditional la contractul nr.188 si 187 din (...) si dispozitia de plata din (...)) si, respectiv, in data de (...) a restituit suma de 4.000 lei (si acesta probat cu actul aditional la contractul de asistenta juridica nr.158/(...) si dispozitia de plata aferenta).
Scazand din suma de 204.825 lei (venitul brut stabilit de organul de control) suma de 5.200 lei (restituiri onorarii) rezulta valoarea de 199.625 lei.
In conditiile in care s-a probat restituirea sumei de 5.200 lei in perioada (...)-(...), rezulta ca nu exista situatia reglementata la art. 152 alin. 1 si 153 din Codul fiscal, respectiv contribuabilul nu a ajuns la plafonul de 200.000 lei, al carui depasire determina obligatia de plata a TVA-ului.
In consecinta, sustine că obligatiile fiscale stabilite prin decizia de impunere sunt nelegale fiind determinate fara sa se respecte dispozitiile art. 152 alin. 1 si 153 alin. 7 din Codul fiscal. Prin urmare, sunt nelgale si dispozitiile sentintei civile nr. 1..
Sub acest aspect arată ca nici expertiza efectuata in dosar si nici raspunsul la obiectiuni nu au reusit sa justifice de ce suma de 5.200 lei nu poate fi luata in considerare in vederea recalcularii impozitului pe venit.
Astfel, reclamantii, au invocat prevederile art. 49 din Codul de procedura fiscala, "Mijloace de proba", potrivit carora, organul fiscal, in conditiile legii, "administreaza mijloace de proba, putand proceda la: a) solicitarea informatiilor de orice fel, din partea contribuabililor si a altor persoane; (. . .) c) folosirea inscrisurilor". T., prevederile art. 64 Cod procedura fiscala, "Forta probanta a documentelor justificative si evidentelor contabile",
"D. justificative si evidentele con ta bile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. In cazul in care exista si alte acte doveditoare, acestea vor fi luate in considerare la stabilirea bazei de impunere".
Textele legale prezentate de expert nu sunt de natura a explica de ce in temeiul art. 49 si 64 din Codul de procedura fiscala nu pot fi luate in considerare in vederea recalcularii impozitului pe venit inscrisurile (art. 49 din Cod) susmentionate (actele aditionale si dispozitiile de plata) ca acte doveditoare (art.
64 din Cod), avand in vedere faptul ca organul de control fiscal a fost informat despre aceste restituiri de onorarii cu ocazia efectuarii controlului. Raportat la cele 2 articole din Codul de procedura fiscala, nici un text de lege nu prevede ca neinregistrarea documentelor susmentionate in evidenta contabila sau neefectuarea declaratiilor rectificative le-ar rapi calitatea de proba.
Avand in vedere argumentele expuse anterior, sustine ca in mod nejustificat instanța de fond a retinut urmatoarele: "Restituirile de onorariu in suma de 5200 lei ca urmare a incheierii unor acte aditionale la contractele de asistenta, in mod corect nu au fost luate in considerare de organele de inspectie fiscala deoarece reclamanta nu a probat dar nici in instanța ca aceste operatiuni au fost inregistra te in evidenta contabila aferenta anului 2006, fapt recunoscut ulterior". (pag. 4 din hotararea atacata).
"Veniturile in baza carora organele de inspectie fiscala au stabilit data la care a fost depasit plafonul stipulat de prevederile legale pentru inregistrarea ca platitor de taxa pe valoare adaugata au fost calcula te pe baza veniturilor realizate de catre contribuabila rezultate din documentele emise pe numele acesteia (chitante si extrase de cont). (pag. 5 din hotarare).
B. Organul de control a retinut ca "din totalul cheltuielilor de 139.936 lei, suma de 34. 156 lei reprezinta cheltuieli nedeductibile constand in :
-servicii si bunuri de uz personal 14.085 lei
-impozit pe venit in suma de 1.600 lei
-rate leasing in suma de 18.471 lei
Suma cheltuielilor considerate deductibile, de echipa de inspectie fiscala, este de 105.780 lei. Consecinta fiscala fiind majorarea venitului net impozabil cu suma de 45. 170 lei si a impozitului pe venit cu suma de 7.227 Iei. Accesoriile in suma de 3.859 lei .... "
Sustine ca organul de control a retinut gresit ca nedeductibile, unele din cheltuielile enumerate mai sus, astfel:
Suma de 198 lei - asigurare de viata- din valoarea de 14.085 lei (servicii si bunuri de uz personal)
Suma de 14.664 lei - amortizare conform contracte de leasing financiar nr. RLA 5284/(...) (Romstalleasing) si nr. 36996/(...) (RCI leasing) pe anul 2.
Facand aplicarea acestor modificari, vom calcula venitul net impozabil. La valoarea venitului brut vom lua in considerare restituirile de onorarii, asa cum am aratat in mod detaliat la pct. A. din prezentul recurs.
Asadar, din venitul brut de 199.625 lei se va scade valoarea totala a cheltuielilor deductibile de 120.642 lei, rezultand venitul net impozabil in cuantum de 78.983 lei.
Facand diferenta dintre venitul net impozabil declarat de 53.875 lei si cel constatat prin prezenta de 78.983 lei, rezulta suma de 25.108 lei. Impozitul care trebuie platit suplimentar este de 4.017 lei, si nu acela de 7.227 lei.
A contestat, astfel, suma de 3.210 lei reprezentand impozit pe venit stabilit suplimentar, la care se adauga toate accesoriile.
Majorarile de intarziere si penalitatile de intarziere stabilite prin actele atacate sunt nelegale pentru că, fiind accesorii ale impozitului stabilit suplimentar, urmeaza soarta acestei obligatii, conform adagiului latin
"Accesorium sequitur principa/em".
O obligatie principala nuia nu poate genera obligatii accesorii valabile.
Cu privire la primele de asigurare de viata sunt aplicabile prevederile art. 48 alin. 5 lit. h din Codul F.: "U. cheltuieli sunt deductibile limitat: ... prima de asigurare voluntara de sanatate, conform legii, in limita echivalentului de 250 euro anual pentru o persoana. "
Organul de control si instanta de judecata in mod gresit au retinut ca nu sunt deductibile primele de asigurare de viata intrucat titularul contractului este
D. Itu K.
In realitate contractul de asigurare are ca titular pe K. M. K.
In aceasta situatie considera ca nu exista nici un impediment privind deductibilitatea, intrucat primele de asigurare fac parte din cheltuiala afacerii si cuantumul acestora nu depaseste limita stabilita de lege.
Privitor la ratele de leasing, sustine ca organul de inspectie fiscala a facut aplicarea gresita a legii, cand a considerat ca nedeductibile ratele de leasing, in temeiul art. 48 alin.7 lit. g din Codul F.
In acest caz, este incident art.48 alin. 5 lit. I din Codul fiscal, care stipuleaza ca "U. cheltuieli sunt deductibile limitat: ... cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentand chiria -rata de leasing- in cazul contractelor de leasing operational, respectiv cheltuielile cu amortizarea si dobanzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite in conformitate cu prevederile privind operatiunile de leasing si societatile de leasing. ", precum si dispozitiile cuprinse la pct. nr. 38 din Normele Metodologice de A. a C. F.
In conformitate cu prevederile H. (...) privind aprobarea catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe, publicat in M.Of. nr.46/(...), un autoturism are o durata normala de functionare cuprinsa intre 4-6 ani.
Prin contractul de leasing financiar nr.RLA5284/(...) incheiat intre
ROMSTAL Leasing S.R.L. si Cabinet I. A. K. M. K., a achizitionat autoturismul
Opel Vectra Club Z18XE, pentru pretul de 13.664 Euro (valoarea de intrare a bunului).
Prin contractul de leasing financiar nr.36996/(...) incheiat intre RCI
Leasing R. S.R.L. si Cabinet I. A. K. M. K. a achzitionat autoturismul Dacia Logan
Laureate 1400, pentru pretul de 6.626 euro (Pretul autovehiculului).
A facut calculele luand in considerare o perioada de amortizare de 5 ani, rezultand urmatoarele valori: contractul de leasing financiar nr.RLA5284/(...) - 2.732,8 Euro/an (cursul
BNR la (...)=3,5961 lei) x 3,5961= (...) lei/an; contractul de leasing financiar nr.36996/(...) - 1.325,2 euro/an (cursul
BNR la (...)=3,65 lei) x 3,65 = 4.836,98 lei/an;
Asadar, pentru toate cele doua contracte, valoarea totala a amortizarilor pe un an ar fi de 14.664 lei.
Instanța de fond nu a tinut seama de prevederile art. 48 alin. 5 lit I din Codul fiscal, care prevad ca, in cazul contractului de leasing financiar, sunt deductibile nu doar dobanzile, ci si cheltuielile cu amortizarea. In mod gresit instanța s-a raportat doar la prevederile art. 25 alin. 2 din Codul fiscal, retinand ca "in cazul leasingului financiar, utilizatorul deduce doar dobanda, nu si rata de leasing ... " (pag. 3 din hotararea atacata).
Instanța nu a avut in vedere nici dispozitiile art. 25 alin. 1 - teza a II-a din
Codul fiscal, potrivit carora: "Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, În cazul leasingului financiar, și de către locator, În cazul leasingului operațional, cheltuielile fiind de ductibile , potrivit art. 24.".
Pe anul 2007:
Organul de control a retinut ca "din totalul cheltuielilor de 192.526 lei, suma de 59.240 lei reprezinta cheltuieli nedeductibile constand in :
-servicii si bunuri de uz personal 4. 142 lei
-impozit pe venit in suma de 7.318 lei
-rate leasing in suma de 42.544 lei
-lipsa document justifica tiv in suma de 487 lei
-protocol peste limita admisa in suma de 2.347 lei
-achizitionare mijloc fix in suma de 2.402 lei
Suma cheltuielilor considerate deductibile, de echipa de inspectie fiscala, este de 133.286 lei. Consecinta fiscala fiind majorarea venitului net impozabil cu suma de 9.866 lei si a impozitului pe venit cu suma de 1.578 Iei. Accesoriile in suma de 265 lei .... "
Sustine ca organul de control a retinut gresit ca nedeductibile, unele din cheltuielile enumerate mai sus, astfel:
Suma de 705 lei - asigurare de viata- din valoarea de 4.142 lei (servicii si bunuri de uz personal)
Suma de 25.054 lei - amortizare conform contracte de leasing financiar nr. RLA 5284/(...)(Romstal leasing), nr. 36996/(...) (RCI leasing) si nr.20154/(...) (Tiriac leasing) pe anul 2007.
Mentionează ca amortizarea pe anul 2007 a calculat-o doar de la data de
(...), raportat la data dobandirii autoturismului, respectiv (...) (amortizarea pe o luna este de 1.299 lei.)
Venitul net impozabil de 22.669 lei este diferenta dintre venitul brut de
181.714 lei si totalul cheltuielilor deductibile de 159.045 lei.
Diferenta dintre venitul net impozabil declarat de 9.549 lei si cel constatat prin prezenta de 22.669 lei, este de 13.120 lei. Impozitul pe diferenta de venit ar fi de 2.099 lei.
In aceasta situatie, invocă aplicabilitatea art. 213 alin.3 din Codul de procedura fiscala, care prevede ca "prin solutionarea contestatiei nu se poate crea o situatie mai grea contestatorului in propria cale de atac. "
Ca atare suma datorata pe anul 2007 este de 1578 lei, reprezentand diferența de impozit pe venitul anual si 265 lei accesorii.
Cu privire la cheltuielile cu primele de asigurare si cele aferente contractelor de leasing financiar reiterează argumentele expuse la punctele anterioare.
IV. Instanța de judecata si inspectia fiscala au aplicat gresit dispozitiile
C. fiscal cu privire la obligatiile fiscale suplimentare de plata pentru TVA, sens in care arată urmatoarele: a) Totalul sumei contestate cu privire la obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala pentru TVA prin decizia nr.1772/(...) si mentinute prin decizia nr.172/(...), este de 51.276 lei + accesorii, fiind compusa din 29.013 lei + accesorii, TVA pe anul 2007, 21.488 lei+accesorii, rest TVA pe anul 2008 si 775 lei + accesorii, rest TVA pe anul 2009.
Majorarile de intarziere (dobanzile) stabilite prin actele atacate sunt nelegale pentru că, fiind accesorii ale TVA-Iui stabilit suplimentar, urmeaza soarta acestei obligatii, conform adagiului latin "Accesorium sequitur principalem".
In consecinta obligatie principala nuia nu poate genera obligatii accesorii valabile. b) TVA PE ANUL 2007
Asa cum a aratat mai sus, in cursul anului 2006 a emis dispozitii de plata reprezentand restituiri partiale de onorarii, in cuantum de 5.200 lei.
In aceasta situatie se impune ca din suma stabilita de organul de control reprezentand venit brut pe anul 2006 de 204.825 lei sa se scada sumele restituite si respectiv, cu care a achitat onorariile expertilor, rezultand un venit brut pe anul 2006 de 199.625 lei.
Asadar se poate observa ca nu s-a depasit plafonul de scutire de TVA de
200.000 lei in cursul anului 2006, venitul brut real fiind de 199.625 lei.
In aceste conditii, organul de control in mod eronat a calculat TVA incepand cu data de (...), aplicand majorarile de intarziere.
Arată ca accesoriile se calculeaza de la data depunerii declaratiei definitive, calculate la sumele stabilite in plus, adica de la data comunicarii deciziilor definitive pentru fiecare an.
Fata de argumentele aratate mai sus, sustine ca pentru anul 2007 nu se datoreaza TVA in suma de 29.013 lei si nici penalitatile (dobanzile) aferente. c) TVA PE ANUL 2008
A depasit plafonul de scutire de TVA de 200.000 lei, abia in 10 iulie 2008, astfel incat, doar de la data de (...) ar fi trebuit sa fiu platitoare de T.
Raportat la cele de mai sus si la incasarile din perioada (...)-(...), cuantumul datorat cu titlu de TVA pe anul 2008 ar fi de 13.444 lei si nicidecum 34.932 lei. d) TVA PE ANUL 2009
Organele de inspectie fiscala au stabilit suma de 824 lei + accesorii pentru martie 2009, din care noi am contestat suma de 775 lei + accesorii, intrucat in mod eronat a inscris contabila in jurnalul de vanzari o suma mai mare, asa cum reiese din documentele justificative.
Precizează ca valoarea totala a bazei de impozitare pentru TVA colectata este de 15.200 lei, asa cum corect a fost inscris in decontul de TVA al lunii martie
2009.
Aceasta eroare nu poate sa atraga stabilirea unui TVA colectat suplimentar de 775 lei, intrucat valoarea reala este probata cu facturile emise in luna martie
2009.
În drept: - art. 299, 304 pct. 9, 3041, 312 si 274 din Codul de procedura civila; - art. 49, 64, 98 alin. 3 din Codul de procedura fiscala; - art. 48 alin. 5 lit. h) si 1) din Codul fiscal.
În probatiune: - probele aflate la dosar; - alte inscrisuri.
Pârâta intimată D. G. A F. P. A J. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului - filele 15-19.
Analizând recursul formulat de reclamanții K. M. K. și C. I. A. K. M. K. prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Contestația formulată de către reclamanți împotriva actelor administrativ fiscale emise de către D. C. și AFP C.-N., prin care i-au fost stabilite obligații suplimentare de plată în valoare totală de 63.631 lei +accesorii reprezentând TVA, și impozit pe venit + accesorii a fost soluționată, într-un prim ciclu procesual, în cadrul dosarului nr. (...) al T. C., fiind analizate respectarea art. 83 alin 1, 2 Cod proced. fiscală cu privire la prescripția dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale, art. 98 alin 3 Cod proced. fiscală cu privire la extinderea controlului, incidența art. 46 Cod proced. fiscală cu privire la cauzele de nulitate a actelor administrativ fiscale, modalitatea de stabilire a venitului impozabil și implicit a cheltuielilor nedeductibile, momentul declarării reclamantei ca plătitor de TVA și cuantumul acestei obligații suplimentare de plată .
Sentința civilă nr. 1057/(...) a T. C., de respingere a acțiunii, a fost recurată de către reclamantă, Curtea statuând, prin decizia nr. 2413/(...):
,, Din conținutul contestației formulată împotriva actelor fiscale rezultă că reclamanta K. M. K. a investit organul fiscal și cu solicitarea de a se pronunța asupra legalității celor reținute în actele fiscale în privința ratelor de leasing și în privința contractului de asigurare.
În decizia nr. 172 din (...) emisă de pârâta D. C. (f 46 dosar fond), se reține legalitatea celor stabilite în actele fiscale în privința sumelor aferente ratelor de leasing și contractului de asigurare.
Investind instanța de judecată în condițiile art. 218 C.pr.fiscală cu plângere împotriva deciziei de soluționare a contestației, reclamanții au reiterat punctul de vedere referitor la nelegalitatea celor susținute în actele fiscale în privința ratelor de leasing și a contractului de asigurare.
Din conținutul hotărârii recurate se poate constata că instanța de fond a omis să analizeze apărările formulate de reclamanți în privința ratelor de leasing.
Sub acest aspect, recursul formulat de către reclamanți este întemeiat, iar în temeiul art. 312 C.pr.civ., hotărârea recurată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
…Curtea reține că instanța de fond a analizat legalitatea obligațiilor stabilite în sarcina reclamanților în privința cheltuielilor cu polița de asigurare de viață, acestea fiind menționate în ultimul paragraf al paginii 9 din sentința recurată. (f 326, dosar fond).,,
Raportat la prevederile art. 315 Cod proced. civilă, în rejudecare, instanța de fond ar fi trebuit să analizeze exclusiv criticile formulate de către reclamanți cu privire la ratele de leasing și regimul lor juridic, nemaiimpunându-se reanalizarea celorlalte critici de nelegalitate, rezultând implicit din motivarea și îndrumările Curții că asupra acestora instanța de fond s-a pronunțat și nu mai trebuie repuse în discuție.
Față de aceste împrejurări, în prezentul recurs Curtea nu va relua argumentele avute în vedere în primul ciclu procesual cu privire la aspectele de fapt și de drept intrate în putere de lucru judecat ci va analiza doar criticile de nelegalitate și netemeinicie formulate de către reclamanți în privința ratelor de leasing.
Reclamanții susțin că organul de inspectie fiscala a facut aplicarea gresita a legii, când a considerat ca nedeductibile ratele de leasing, in temeiul art. 48 alin.7 lit. g din Codul F., fiind incident art.48 alin. 5 lit. I din Codul fiscal, care stipulează că "U. cheltuieli sunt deductibile limitat: ... cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentand chiria -rata de leasing- in cazul contractelor de leasing operational, respectiv cheltuielile cu amortizarea si dobanzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite in conformitate cu prevederile privind operatiunile de leasing si societatile de leasing. ", precum si dispozitiile cuprinse la pct. nr. 38 din Normele Metodologice de A. a C. F., valoarea totala a amortizarilor pe un an ar fi de 14.664 lei.
Prin contractul de leasing financiar nr.RLA5284/(...) incheiat intre
ROMSTAL Leasing S.R.L. si Cabinet I. A. K. M. K., a achizitionat autoturismul Opel Vectra Club Z18XE, pentru pretul de 13.664 Euro (valoarea de intrare a bunului).
Prin contractul de leasing financiar nr.36996/(...) incheiat intre RCI Leasing R. S.R.L. si Cabinet I. A. K. M. K. a achizitionat autoturismul Dacia Logan Laureate 1400, pentru pretul de 6.626 euro (Pretul autovehiculului).
Contractul de leasing financiar nr. 20154/(...), încheiat cu Țiriac Leasing
IFN SA, având drept obiect transmiterea către reclamantă a dreptului de folosință asupra autovehiculului Subaru Legacy 2.0 4D a fost la rândul lui încheiat pe o perioadă de 48 de luni, valoarea de intrare a bunului fiind de 23.300 Euro.
Raportat la dispozițiile art. 2 lit. d din OG 51/1997, ratele de leasing reprezintă cote-părți din valoarea de intrare a bunului și a dobânzii de leasing.
Codul fiscal instituie un regim fiscal diferit aplicabil utilizatorului respectiv locatorului după cum leasingul este financiar sau operațional, amortizarea bunului fiind realizată de către utilizator în cazul leasingului financiar, cum este cazul în speță sau de către locator, în cazul leasingului operațional.
În cazul leasingului financiar, utilizatorul poate deduce doar dobânda, raportat la art. 25 alin 2 din L.5., valoarea bunului recuperându-se, de către aceeași parte, pe calea amortizării, în condițiile art. 24 din același act normativ.
Expertul desemnat în cauză a arătat în mod judicios faptul că:,, În scopul determinării venitului net, impozabil, din totalul veniturilor încasate se deduce cheltuiala cu amortizarea fiscală a bunurilor .. și se adună.. sumele plătite pentru cumpărarea bunurilor,,
În concluzie, ratele de leasing financiar reprezintă cote-părți din valoarea de intrare a autoturismelor sau rate de credit și nu amortizare, nefiind deductibile fiscal.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, art. 20 din L.554/2004, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanții K. M. K. și C. I. A. K. M. K. împotriva sentinței civile nr. 1646 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge recursul declarat de K. M. K. împotriva sentinței civile nr. 1646 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2012.
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: A. Rădulescu
