Decizia nr. 571/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 571/2012
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTOR: M. H. JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul promovat de reclamantul M. V. D. împotriva încheierii civile din data de (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu pârâtul I. DE P. J. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ D. Ș. I. de P. J. C. nr. 40/(...) - art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul- reclamant personal și asistat de avocat D. I., în baza împuternicirii avocațiale nr. C., aflată la fila 10 din dosar și recurentul-pârât prin consilier juridic F. S., care depune la dosar delegație de reprezentare nr. 5..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin serviciul registratură, la data de (...) intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Reprezentantul intimatului-reclamant depune la dosar copiile sentințelor nr. 753/(...) și nr. 2515/(...), pronunțate de Curtea de A. C. în cauze similare, relevante în ceea ce privește condiția cazului bine justificat și a pagubei iminente, învederând că au fost comunicate și părții adverse.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului-pârât relevă că în privința fondului cauzei, prin încheierea din data de (...) pronunțată de către Tribunalul Cluj, s-a dispus suspendarea actului administrativ reprezentând D. Ș. IPJ nr. 40/(...), cu privire la sancțiunea disciplinară aplicată, respectiv destituirea din poliție, până la soluționarea irevocabilă a cererii privind anulara acestuia.
Susține reprezentanta recurentului că pentru a se reține cazul bine justificat, instanța de fond a reținut că a fost aplicată sancțiunea disciplinară cea mai severă, fără a fi luate în considerare celelalte sancțiuni, deși reclamantul se afla la prima abatere disciplinară. Totodată s-a reținut că reclamantul ar fi raportat incidentul cu patru zile întârziere, de la momentul incidentului în care a fost implicat.
Față de această motivare, reprezentanta recurentului arată că sancțiunea disciplinară a fost aplicată reclamantului prin raportare la prevederile art. 14 din Ordinul 400/2004, reținându-se gravitatea faptei raportat la numărul de 70 zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie persoana vătămată. Reclamantul avea obligația de a raporta evenimentul în care a fost implicat iar faptul neraportării a îngreunat desfășurarea anchetei
și a determinat identificarea cu întârziere a autorului faptei și a persoanelor participante la eveniment.
Deși nu există un termen limită înlăuntrul căruia reclamantul trebuia să raporteze evenimentul, din lecturarea actelor normative care reglementează activitatea P. Române se deduce că acesta avea obligația de a raporta imediat evenimentele la care a fost implicat chiar în afara orelor de serviciu.
Față de apărarea potrivit căreia Ordinul 400/2004 nu a fost publicat în M.Of., nefiind opozabil, susține apărătorul recurentului că nu este prevăzută obligația de a publica acest act, iar la dosar nu există nicio dovadă că reclamantul ar fi solicitat comunicarea acestui act/ordin, deși acesta avea obligația de a cunoaște conținutul atât timp cât activitatea sa se desfășura în cadrul instituției.
În ceea ce privește paguba iminentă relevă reprezentanta recurentului că instanța de fond a reținut împrejurarea că reclamantului i-au fost diminuate considerabil veniturile salariale și cele asimilate acestora, aspect care ar influența veniturile pe care le are reclamantul și în ceea ce privește întreținerea familiei.
Apreciază că lipsirea reclamantului de veniturile realizate ca angajat al
IPJ C. nu este un element care să certifice existența pagubei iminente, atât timp cât acestuia nu i-a fost interzisă desfășurarea unei alte activități, într- un alt domeniu. De asemenea reclamantul nu a făcut dovada unei pagube iminente.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare, fără cheltuieli judiciare.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului promovat ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond cu privire la cererea de suspendare formulată în temeiul art. 14 din Legea nr.
554/2004..
Susține că, odată reținută existența celor două condiții - cazul bine justificat și paguba iminentă - indispensabile pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ și în măsura în care nu se probează împrejurarea că au intervenit modificări substanțiale a situației juridice sau a situației de fapt în care se găsește reclamantul, statuările pronunțate de instanțele de judecată, în cadrul procedurii prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, au influență asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în prezentul dosar.
Cu privire la condiția cazului bine justificat, reprezentantul intimatului-reclamant apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că din cuprinsul dispoziției și a actelor normative invocate în cuprinsul dispoziției, care constituire temei de drept al dispoziției de sancționare a reclamantului, nu există vreo prevedere legală care să instituie un termen de raportare a acestor evenimente. Lipsind un termen de raportare, în sarcina reclamantului se putea reține abaterea disciplinară, chiar dacă acesta raporta după două minute sau după câteva zile.
Totodată susține că se ignoră împrejurarea că reclamantul, în cadrul altervației, a fost persoana agresată, și-a pierdut cunoștința, fiind agresată chiar de către persoana care se consideră vătămată. Față de acest eveniment nu a fost începută urmărirea penală, nu a fost înregistrată o lucrare penală nici până la acest moment, dar se afirmă că întârzierea la raportare a evenimentului a determinat întârzierea anchetei penale.
Cu privire la pagube iminentă, susține reprezentantul intimatului- reclamant că, raportat la împrejurarea că cel sancționat este o persoană care
și-a desfășurat activitatea timp de 4 ani într-o structură a IPJ C., și că destituirea unei persoane din acea structură nu ar determina prejudicii pentru aceasta, se ignoră orice drept al persoanei.
Apreciază apărătorul intimatului că instanța de fond în mod corect a reținut că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de către art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii hotărârii recurate și acordarea cheltuielilor judiciare aferente judecării recursului, așa cum acestea rezultă din factura pe care o depune la dosar.
După deliberare, raportat la concluziile părților prezente și la actele dosarului, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin încheierea ședinței publice din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul M. V. D. în contradictoriu cu pârâtul I. de P. al J. C., în consecință:
S-a suspendat executarea actului administrativ - D. S. I. de P. J. C. nr. 40/(...) până la soluționarea irevocabilă a cererii privind anularea acestuia.
S-a amânat judecarea cauzei pentru data de 4 noiembrie 2011, sala
130 orele 11, pentru când s-au citat părțile.
S-a citat reclamanta cu un exemplar din întâmpinare, în vederea studierii.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Prin D. nr. 40/(...) emisă de S. I. de P. J. C. (f.13-15), reclamantul care are gradul de agent de politie II -. P. si P. la Secția IV P. din cadrul P. M. C.-N., a fost sancționat cu „destituirea din politie"; în temeiul art. 58 lit.d, art. 59 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările si completările ulterioare si art. 17 lit.e din Ordinul M.A.I. nr.
400/204 privind regimul disciplinar al personalului M.A.I., pentru săvârșirea abaterii disciplinare reprezentată de încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle stabilite prin lege pentru polițiști.
Analizând conținutul dispoziției cu nr. menționat, rezultă că reclamantului i s-a aplicat această sancțiune pentru următoarele fapte: Potrivit Raportului din (...) întocmit de către subcomisarul de politie R.
M. I., S. B. de I. C. din cadrul P. M. C.-N. , s-a reținut că în data de (...), Politia M. C.-N. a fost sesizată cu privire la faptul că în noaptea de 10/(...), în urma unui conflict care a avut loc pe str. E. din C.-N. , partea vătămată P. M. a suferit mai multe leziuni, vindecabile în circa 70-80 zile.
In urma investigațiilor efectuate de către lucrătorii din cadrul B. de I.
C., au fost identificați mai multi participanți la acest eveniment printre care si reclamantul M. V., care în fața incipientă a conflictului a fost agresat de către partea vătămată P. A.
Cu ocazia audierii din (...), s-a stabilit că reclamantul este agent de politie în cadrul P. M. C.-N. - Sectia IV politie si ulterior s-a constatat că a participat în ziua de (...) la prelucrarea evenimentelor comise pe raza municipiului C.-N. însă nu a adus la cunoștința sefului lui participația la acel eveniment în contextul în care știa de existența unui dosar de vătămare corporală gravă la nivelul P. M. - C.-N., cu autori necunoscuți.
Avându-se în vedere starea de fapt, probată în cadrul raportului întocmit de ofițerul desemnat cu cercetarea prealabilă, s-a apreciat de către acesta că fapta agentului de poliție M. V. D., de a nu raporta, în perioada 13- (...), șefilor ierarhici că a fost implicat în agresiunea din noaptea de 10/(...) de pe str. E., lipsindu-i astfel pe colegii lui de la B. de I. C. care efectuau activități în vederea identificării agresorului/agresorilor părții vătămate P. A., de sprijinul pe care, în mod obiectiv îi putea da prin oferirea de date concrete în acest scop, în dosarul penal nr.2788/P/2011, încălcând prin aceasta îndatoririle ce îi revin în conformitate cu prevederile art. 41 lit.b si f din Legea nr. 360/2002.
Împotriva D. nr. 40/2011 reclamantul a formulat contestație (f.21-23), soluționată prin decizia motivată a Inspectorului General al P. Române nr.
2409/(...) (f.24) în sensul respingerii ca neîntemeiată si menținerii sancțiunii aplicate (f.28).
Potrivit prev. art. 14 pct. 1 din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond";.
Din prevederile legale menționate rezultă că suspendarea executării actului se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, dar și odată cu introducerea recursului grațios conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Actul de la fila 13-15, atestă că reclamanta a formulat plângere prealabilă la emitentul actului administrativ a cărui suspendare se solicită, astfel încât instanța a apreciat că este îndeplinită această cerință.
Cu privire la prima condiție -cazuri bine justificate- legea nu cuprinde reglementări dar este evident că existența unui caz bine justificat impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia.
Cu ocazia soluționării cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Cazul bine justificat nu poate fi argumentat deci prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.
In speța dedusă judecății tribunalul a apreciat că există o îndoială serioasă în sensul că așa cum rezultă din conținutul dispoziției atacate, a fost aplicată reclamantului sancțiunea disciplinară cea mai severă pentru prima abatere disciplinară, încălcându-se astfel principiul proporționalității sancțiunii disciplinare.
Acest principiu este definit în art. 39 din O.M.A.I. nr. 400/2004 ca fiind asigurarea unui raport corect între gravitarea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acesteia si sancțiunea disciplinară propusă.
Așa cum a expus mai sus, fapta în concret reținută în sarcina reclamantului este aceea de a fi raportat cu întârziere, respectiv la data de
(...) implicarea sa, în afara orelor de serviciu, în evenimentele din noapte a de
10/(...), respectiv o altercație în care reclamantul a fost agresat si care a rezultat cu vătămarea corporală a numitului P. A., fapta fiind reclamată de acesta la data de (...).
Reclamantul a raportat cu întârziere acest eveniment si anume la 4 zile după sedința din (...) în cadrul P. M. C.-N. însă din prevederile Legii
360/2002 privind Statutul polițistului si ale Legii nr. 218/2002 privind
Organizarea P. Române, nu rezultă nici un termen până la care polițistul să raporteze evenimentele în care este implicat în afara orelor de serviciu și nu rezultă nici o obligație în sarcina polițistului de a raporta evenimentele în care acesta este implicat în timpul său liber.
Din aceste considerente, există un echivoc, cu atât mai mult cu cât reclamantul a fost persoana agresată în evenimentul menționat, iar argumentele expuse mai sus constituie împrejurări care creează o îndoială serioasă asupra legalității actului atacat, astfel încât instanța apreciază că este îndeplinită prima condiție prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004 - cazul bine justificat - în sensul disp.art. 2 lit.t din același act normativ.
Referitor la cea de-a doua condiție cumulativă prev.de art. 14 din
Legea nr. 554/2004 care trebuie analizată și în ipoteza în care temeiul de drept al cererii de suspendare îl constituie art. 15 din același act normativ, tribunalul a apreciat că aceasta este îndeplinită pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 „paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public";.
Paguba iminentă astfel cum aceasta este definită prin prevederile legale menționate presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Raportat la sancțiunea aplicată - destituirea reclamantului din politie
- aceasta conduce la pierderea tuturor drepturilor salariale pe care acesta le încadrează în prezent si pe cale de consecință la crearea unui prejudiciu cert si previzibil.
Ca o consecință sunt afectate atât drepturile prezente ale reclamantului cât si drepturile viitoare previzibile recunoscute în favoarea acestuia.
Pe de altă parte, efectele dispoziției de sancționare se produc atât în ceea ce privește persoana reclamantului dar se extind si asupra familiei acestuia la a cărei întreținere contribuie în mod efectiv (f.30-41).
Față de cele expuse, tribunalul a apreciat că în speță sunt întrunite ambele condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 care trebuie analizate si în ipoteza în care temeiul de drept al cererii îl constituie art. 15 din același act normativ, circumstanțe în care s-a dispus admiterea cererii, suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluționarea irevocabilă a cereri privind anularea acestuia.
După deliberare, a acordat un nou termen de judecată în vederea comunicării si studierii actelor anexate întâmpinării de către reclamant, sens în care s-a pus în vedere reprezentantului pârâtei să comunice direct cu reclamantul aceste acte pentru studiere.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul I. DE P. AL J. C. solicitând admiterea recursului, modificarea Incheierii civile din (...) In sensul respingerii cererii de suspendare a dispoziție! Ș. IPJ C. nr. 40/(...) până la solutionarea irevocabilă a cererii privind anularea acesteia.
Potrivit art. 14 din Ordinul MAI nr. 400/2004 „Sancțiunile disciplinare se aplică luând in considerare, în principal. următoarele elemente: a) caracterul și gravitatea faptei comise: b] activitatea desfășurată anterior: c) imprejurările in care abaterea disciplinară a fost săvârșită: d) cauzele și consecintele acesteia: e ) gradul de vinovăție: f) preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise: g) conduita polițistului În perioada cercetării disciplinare.";
Principalul criteriu pentru stabilirea sancțiunii disciplinare fiind acela al caracterului și gravitătii faptei comise (fapta neraportată de către reclamant era una de vătămare corporală gravă. pentru care victima a necesitat mai mult de 70 de zile de îngrijiri medicale și era imperios necesar ca autorii acestei infracțiuni să fie identificați cât mai curând posibil) și având in vedere și criteriul prevăzut de lit.f, respectiv lipsa preocupării reclamantului pentru a înlătura urmările faptei comise (reclamantul nu a raportat benevol niciodată implicarea sa În incident. nici măcar după ce acest eveniment a fost prelucrat În sedinta la care participase. mărturisind acest aspect doar după ce au fost vizionate imaginile video Înregistrate de camerele de supraveghere de la locul faptei, pe baza cărora a fost identificat). apreciază că În mod temeinic. legal și proporțional i-a fost aplicată sanctiunea disciplinară constând În destituirea din poliție. Mai mult decât atât. nu există nici un temei legal care să interzică aplicarea sanctiunii disciplinare celei mai grave dacă persoana este la prima abatere disciplinară.
Prima instanță a reținut drept motiv pentru a justifica existența În cauză a cazului bine justificat și faptul că nu există dispoziții legale care să prevadă expres un termen in care reclamantul ar fi fost obligat să raporteze implicarea sa intr-un eveniment petrecut in afara orelor de serviciu și că. de altfel. o atare obligație nu este nici măcar menționată în vreun act normativ.
Deși un termen expres pentru această raportare nu este menționat expres. din interpretarea coroborată a actelor normative care guvernează activitatea P. Române și cea a polițistului. reiese că politistul are obligatia de a raporta si evenimentele În care este implicat În afara orelor de program, raportare care trebuie făcută cât mai repede cu putintă având În vedere operativitatea muncii de sigurantă si ordine publică pe care institutia politiei o desfăsoară, precum si necesitatea de prevenire si combatere a infractionalitătii.
Astfel. potrivit art. 26 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea P. Române, una dintre principalele atribuții ale poliției este aceea de a :
"aplica măsuri de mentinere a ordinii și liniștii publice. a sigurantei cetățeanutui. de prevenire și combatere a fenomenului infracțional și de identificare și contracarate a actiunilor elementelor care atenteaza la viata. libertatea. sănatatea și integritatea persoanelor, a proprietății private și publice. precum și a altor interese legitime ale comunității:";
Deși era în afara orelor de program in momentul implicării sale În incidentul pe care nu l-a raportat. serviciul său polițienesc avea caracter permanent. potrivit art. 44 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
II. Mai mult decât atât, nu este îndeplinită nici conditia existentei unei pagube iminente pe care reclamantul ar suferi-o În viitor, În mod previzibil. imediat ce sanctiunea disciplinară ar ti aplicată, În condițiile În care acestuia nu i s-a interzis dreptul de a presta muncă În orice domeniu, ci numai in munca de poliție. Prin urmare. lipsirea de veniturile obținute din desfășurarea muncii de politist nu este În sine un element care să certifice existența condiției pagubei iminente. Reclamantul nu a dovedit că s-ar afla În imposibilitate de asigurare a resurselor necesare traiului, dacă nu ar mai fi remunerat ca polițist.
Solicită a observa și faptul că motivarea primei instanțe pentru a justifica intrunirea condițiilor cazului bine justificat și celei a pagubei iminente nu reprezintă altceva decât susținerile din actiunea introductivă de instanță. care au fost acceptate de instanță intru-totul. fără nici un fel de cenzurare.
În ceea ce privește dosarul nr. (...) În care Curtea de A. C. a menținut
Sentința civilă nr. 2922 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj. arată că obiectul acestuia constă În suspendarea actului administrativ reprezentat de
D. Ș. I. de P. J. C. nr. 40/(...) până la pronuntarea pe fond cu privire la anularea prezentei dispozitii. Astfel obiectul dosarului menționat este diferit de cel al prezentului dosar care constă În suspendarea actului administrativ reprezentat de D. Ș. I. de P. J. C. nr. 40/(...) până la solutionarea irevocabilă a cererii privind anularea acestuia.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse anterior, apreciază că În cauză nu sunt întrunire cumulativ condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ, respectiv existența cazului bine justificat și o pagubă iminentă, astfel Încât solicită să se admită recursul și să se modifice hotărârea recurată În sensul respingerii cererii de suspendare a D. de sancționare nr. 40/(...) emisă de Ș. lPJ C.,
În drept își intemeiază recursul pe dispozițiile art.304 și urm.
Cod.proc.civ. Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Legea nr.
360/2002 privind Statutul politistului Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea si funcționarea P. Romane. Codul de etica si deontologie a polițistului
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat -..-24.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Conform art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 ,, În cazuri bine justificate
și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond..,,.
De asemenea, potrivit art. 15 alin 1 din același act normativ:
,,Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.,,
REC.DAREA Comitetul de M. din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie În materia administrativă consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează in numeroase domenii. iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.
Recomandarea a apreciat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstante, cauza persoanelor un real prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îi impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
La nivel european, actul administrativ este privit ca orice măsură sau decizie de ordin individual luată în exercitarea puterii publice și de natură a produce efecte directe asupra drepturilor. libertăților sau intereselor persoanelor.
În acest context, REC.DAREA anterior citată, pe deplin aplicabilă
României membru al Consiliului Europei arată că instanțele chemate să decidă măsuri de protectie provizorie vor tine cont de ansamblul circumstantelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci-când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului administrativ.
Tot astfel, s-a apreciat că pentru autoritatea publică, suspendarea actului administrativ nu are consecințe negative deoarece scopul urmărit nu este înlăturat ci eventual, doar amânat până la pronuntarea irevocabilă cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, motive pentru care suspendarea executării actului administrativ trebuie preferată.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însușii titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Din textul enuntat - art. 14 din L.554/2004, asa cum a fost interpretat de doctrina si practica judiciara constanta rezulta doua conditii esentiale cumulative pentru dispunerea suspendarii unui act administrativ, subsecvent declansarii procedurii prealabile: existenta unui caz bine justificat si necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Noțiunea de caz bine justificat are o definitie legala reglementata prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 care prevede că, prin caz bine justificat se inteleg ,,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,,.
Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată .
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar
În prezenta cauză, prima instanță a apreciat în mod întemeiat faptul că există o atare îndoială serioasă în sensul că după cum se observă din actul administrativ analizat, reclamantului i s-a aplicat ,,ab initio,, sancțiunea disciplinară cea mai severă, și anume destituirea din poliție pentru prima abatere disciplinară care i se impută reclamantului, încălcându-se astfel principiul proporționalității sancțiunii disciplinare.
În raport de prevederile art. 39 din OMAI nr. 400/2004 procedura disciplinară este guvernată de un astfel de principiu trebuind să existe un raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acesteia și sancțiunea disciplinară propusă.
Apoi, reclamantul a invocat prin demersurile sale aspecte legate de proporționalitatea sancțiunii și principiul evocat ceea ce creează o îndoială serioasă asupra legalității dispoziției de sancționare, astfel încât instanța de recurs apreciază în concordanță cu instanța de fond, în limitele investirii și fără a tranșa legalitatea pe fond a actului administrativ că este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul cerut de art. 2 lit. t din Legea
554/2004. Desigur, instanța investită cu soluționarea fondului are deplina libertate de a aprecia legalitatea actului fără a fi ținută în vreun fel de prezentele concluzii rezultate doar dintr-o analiză nefinalizată a fondului, specifică manierei de soluționare a unei astfel de cereri de suspendare.
Paguba iminenta este o notiune care deasemenea beneficiaza de o reglementare legală prin dispozitiile art. 2 lit. s din legea 554/2007 conform carora, prin paguba iminenta se intelege ,,prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public,,.
În condițiile excluderii din profesie este neîndoielnic faptul că sunt afectate mijloacele de subzistență ale reclamantului, iar punerea în executare a sancțiunii disciplinare aplicate ar avea ca urmare diminuarea drastică a veniturilor reclamantului, precum și modificarea prejudiciabilă a drepturilor sale privind asigurările sociale. Până la analiza pe fond a legalității actului administrativ se impune ca mijloacele de subzistență ale reclamantului să fie prezervate.
Față de cele expuse mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat, iar sentința va fi menținută ca fiind pe deplin legală și temeinică.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.p.c., fiind în culpă procesuală recurentul va fi obligat să plătească intimatului M. V. D. suma de 620 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocat (f.43).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de I. DE P. AL J. C. împotriva încheierii din
9 septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să plătească intimatului M. V. D. suma de 620 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2012.
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: G. G.
