Decizia nr. 6017/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. 6017/2012
Ședința 28 I. 2012
C. compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D. Judecător R.-R. D. Grefier M. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul C. C. I. precum și recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. S. în numele A. F. P. A M. Z., împotriva sentinței civile nr.6308 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., în contradictoriu cu chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul reclamantului este legal timbrat, iar recursul pârâtei este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.
4 C., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.6308 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. s-a respins excepția inadmisibilității cererii de restituire, invocată de D. G. a F. P. S.
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile de contestare, invocată de D. G. a F. P. S.
S-a admis în parte acțiunea formulată de C. C. I. și, în consecință, a fost obligată pârâta A. F. P. Z. să restituie reclamantului suma de 3765 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data de (...) și până la achitarea efectivă.
S-a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata dobânzii fiscale.
S-a admis cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. B., pe care a obligat-o la restituirea, către A. F. P. Z., a sumei de 3765 lei.
S-a admis cererea reclamantului pentru obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată justificate, în cuantum de 739,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos , în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel,deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație, potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său, după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin.1 din Ordinul nr.1899/2004 emis de M. F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă caracterul său discriminator. Mai trebuie observat că obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantei, situație prevăzută de art. 8 al.1, teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată, iar căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta ca nefiind urmate de către reclamant și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
De altfel, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. , Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în Decizia nr. 24/2011, că :„Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de U. a G. nr.5. raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.";
Pentru considerentele de mai sus, instanța a constatat că excepția inadmisibilității cererii de restituire a sumei reprezentând taxa de poluare și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile de contestare sunt nefondate și au fost respinse.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. Z. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O. 5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. C. I. solicitând să se admită recursul în temeiul art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., cu aplicarea art. 3041 C. pr. civ., modificarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare să se dispună
1. Obligarea pârâtei de rang I la plata dobânzii legale pentru taxa de poluare achitată, începând cu data de (...) si până la data restituirii efective.
În motivare s-a arătat că:
În fapt, prin sentința civilă nr. 6308 pronunțată în data de (...) în dosar nr. (...), Tribunalul Sălaj a constatat nelegalitatea perceperii reclamantului unei taxe de poluare, în raport de art. 110 T., în cuantum de 3.765 RON. În consecință, Tribunalul Sălaj a admis acțiunea reclamantului, a obligat pârâta la rambursarea acestei sume, admițându-se subsecvent și cererea de chemare în garanție formulată de către aceasta din urmă, obligând chemata în garanție A.F.M. la rându-i la virarea acestei sume către A.F.P. Z..
Pe de altă parte, Tribunalul Sălaj a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente, de la data de (...) și până la data restituirii efective.
Prezentul recurs este ocazionat de acest aspect, deoarece reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând nu cu data de (...), ci cu data prelevării taxei, respectiv data de (...).
Prin urmare, solicită să se admită recursul, extinzând perioada pentru care pârâta trebuie a fi obligată la plata dobânzii legale, respectiv începând cu data prelevării taxei și până la data restituirii sale efective.
În drept, soluția Onoratului T. atrage incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 304, pct. 9, teza a II-a C. pr. civ. și arte 3041 C. pr. civ., sentința fiind pronunțată cu greșita aplicare a legii.
I. Repararea integrală a prejudiciului cauzat prin prelevarea taxei de poluare. N. obligării pârâtei la plata dobânzii lega le începând cu data prelevării taxei
1. Apreciază că, pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat prin prelevarea unei taxe de poluare în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor legale (art.
117, lit. d C. pr. fisc.), după cum a reținut și Onoratul Tribunal, se impune obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, începând cu data prelevării acesteia și până la momentul restituirii efective.
Încasarea unei taxe de poluare cu încălcarea dreptului comunitar este de natură să genereze incidența art. 992-993 C. civ. 1864 și a răspunderii de natură delictuală a pârâtei.
Totodată, apreciază că incidente sunt dispozițiile art. 994 C. civ. 1864 referitor la accipiensul de rea-credință, text care dispune că atunci când cel care a primit plata a fost de rea-credință, este dator a restitui "atât capitalul, cât și interesele sau fructele din ziua plății".
Apreciem că reaua-credință a organului fiscal în cauză este evidentă, căci aceasta a prelevat o taxă de poluare prin greșita aplicare a dispozițiilor legale, în contra dreptului comunitar. A. în vedere că, potrivit art. 148, alin. (2) din Constituție, tratatele și normele comuni tare cu caracter obligatoriu au prioritate față de celelalte dispozitii contrare din legile interne trebuie constatat faptul că organul fiscal a - prelevat sumele în contra dreptului comunitar, pe care, în calitatea acestuia din urmă de normă supranațională avea obligația să-I aplice direct și imediat în cauză.
Dintru început ține să precizeze că orice apărare a pârâtului cum că ar fi fost ținut de legislația internă (OUG 5.), astfel încât acest fapt l-ar face de bună-credință, nu poate fi primită. Deoarece dreptul comunitar, prin prisma art. 148, alin. (2) din Constituție, face parte din dreptul intern. Or, lipsa aplicării unei norme superioare OUG 5. reprezintă o conduită care denotă reaua-credință, astfel că orice scuză a organului fiscal referitoare la motivul neaplicării dreptului comunitar nu poate să îi atragă tratamentul accepiensului de bună credință deoarece nemo censetur ignorare legem !
Prin urmare, încălcarea unei prevederi legale (dreptul comunitar) nu poate fi folosită niciodată ca scuză pentru a susține buna credință, căci reaua-credință constă tocmai în încălcarea unei prevederi legale.
Pe de altă parte, organul fiscal este de drept în întârziere, fiind incident art. 1078 C. civ., căci obligația de a nu preleva o taxă de poluare în contra dreptului comunitar este o obligație de "a nu face".
Pentru aceste motive, este de părere că se impune admiterea recursului și obligarea pârâtei la actualizarea creanței cu dobânda legală, începând cu momentul prelevării acesteia și până la data restituirii efective.
2. O altă soluție contrară este de natură să genereze o îmbogățire injustă a statului român, reprezentat în temeiul art. 17 C. pr. fise. prin organul fiscal pârât în prezenta cauză. Pe de altă parte, cât timp reclamantului îi este admisă acțiunea principală, aplicabil în cauză este și art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (CEDO), căci sunt titularul unui "bun" (în speță, o creanță de 3.765 RON) în sensul dispozițiilor convenționale.
Astfel, CEDO a subliniat în dese rânduri că art. 1 din Protocolul nr. 1 la C., dispoziție care garantează în esență dreptul la respectul bunurilor, impune o reparație integrală a prejudiciului suferit de contribuabil, acest principiu fiind, în mod corect, respectat de către anumite instanțe arondate sistemului judiciar intern.
În această ambianță, reclamantul înțelege să invoce jurisprudența C. E. a Drepturilor Omului, în special cauza Eko-Elda Avee c. Grecia, hot. pronunțată la 9 martie 2006, instanța de la S. decizând că refuzul autorităților elene de a plăti societății rec1amante dobânda legală cuvenită pentru restituirea cu întârziere a unor impozite plătite nedatorat reprezintă o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta D. G. A F. P. A J. S. în numele A. F. P. A M. Z. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr.fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
În cauză a depus întâmpinare reclamantul recurent C. C. I. prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei (fila 10).
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG
93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de U. a G. nr.5. raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de
Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din
România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie
2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M.
F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M..
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A.
1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o
5 uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din T., interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110
T. de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv
C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2
și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal).
Cât privește critica privind nesoluționarea cererii de reducere a cheltuielilor de judecată prin diminuarea onorariului avocațial suportat de reclamant, Curtea reține următoarele:
Este real că reclamantul a fost nevoit să plătească voluntar taxa specială de primă înmatriculare aceasta fiind o condiție imperios necesară pentru a pune în circulație autovehiculul achiziționat și a-l utiliza ca proprietar conform destinației sale obișnuite.
Aceasta nu înseamnă că reclamantului i se poate nega dreptul de a cere și obține restituirea taxei dacă încasarea acesteia s-a făcut fără bază legală.
Prin maniera în care a acționat reclamantul a avertizat-o pe pârâta recurentă că refuzul de a i se restitui pe cale administrativă suma achitată va face obiectul unui litigiu unde firesc poate angaja cheltuieli de judecată.
Recurenta putea și trebuia să evite demararea acestui litigiu și deci elimina situația în care reclamantul să angajeze cheltuieli de judecată dacă se supunea practicii judiciare constante a instanțelor judecătorești în această materie.
Această practică judiciară poate fi catalogată drept lege dacă ea acoperă deficiențe ori lacune ale legii după cum a interpretat în mod evolutiv Curtea E. a
Drepturilor Omului (cauza Sunday Times contra Regatului Unit din 1979).
Așa fiind, se poate reține cu temei că în cauză în fața instanței de fond pârâtei i se poate reține o culpă procesuală, dat fiind că a căzut în pretenții.
Cu alte cuvinte, pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel ce a câștigat procesul are dreptul de a obține de la adversar sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat, fapta ilicită fiind săvârșită de cel care a pierdut procesul, în sensul că datorită atitudinii sale a avut loc procesul respectiv.
În ceea ce privește aplicabilitatea la speță a dispozițiilor art. 274 alin. 3 C. Curtea constată că o atare analiză se impune doar atunci când partea care a câștigat procesul își exercită dreptul de a cere și obține despăgubirea cu titlu de onorariu avocațial în mod abuziv. În alți termeni, instanța poate aprecia în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.
Obiectul litigiului de față constă în restituirea sumei de 3.765 lei cu titlu de taxă pe poluare iar onorariul avocațial încasat în baza contractului de asistență judiciară este în valoare de 700 lei (f. 36 dos. fond).
Curtea nu întrevede în cauză că exercițiul dreptului de a solicita plata acestei sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecată ar reprezenta un abuz din partea reclamantei care să fie sancționat pe calea prevăzută la art. 274 alin. 3 C. nefiind decelabilă, cel puțin în aparență, o disproporție vădită între valoarea obiectului pricinii și onorariul încasat văzute și prin prisma complexității procedurii.
Referitor la obligația de plată a dobânzii, Curtea constată că reclamantul a achitat la A. F. P. taxa de poluare și a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii potrivit art. 124 C.pr.fisc., iar prima instanță a acordat altceva decât s-a solicitat de reclamant, respectiv dobânda legală în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.p.c. deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează.
Este important a se avea în vedere dispozițiile art. 3 alin. 3 din O. nr. 9/2000 dacă ar fi fost formulat un astfel de petit, or un capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă nu a fost formulat.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C. rap. la dispozițiile. art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de D. G. A F. P. S. în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr.6308 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., pe care o va modifica în parte în sensul că va înlătura obligația de plată a dobânzii.
Încercarea reclamantului de a-și corija cererea de acordare a dobânzii legale în memoriul de recurs nu poate fi validată deoarece conform art. 294 alin. 1 rap. la art. 316 C. în recurs nu se admit cereri noi și nici precizarea în drept a eventualei cereri fundamentată în drept inițial în fața instanței de fond pe un alt temei decât cel ulterior în recurs.
Pe cale de consecință, față de aceste rațiuni Curtea urmează a respinge conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 312 C. recursul declarat de reclamant.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de D. G. A F. P. S. în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr.6308 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația de plată a dobânzii.
Respinge recursul declarat de reclamant în contra aceleiași sentințe. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 28 I. 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
L. U. M. D. | R.-R. D. |
GREFIER, M. T.
Red.L.U./dact.L.C.C.
2 ex./5 iulie 2012
J.fond: B. D. Ț.