Decizia nr. 629/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 629/2012
Ședința publică de la 27 I. 2012
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. D. împotriva sentinței civile nr. 2380/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., privind și pe intimat D. G. A F. P. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul recurentei, P. M. L., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4
C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Mandatarul recurentei depune la dosar o copie a procurii judiciare și arată că se opune încuviințării cererii de amânare formulate de intimată, întrucât motivele de recurs au fost comunicate.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 156 C.pr.civ., respinge cererea de amânare formulată de intimată, reținând că amânarea pentru motivul invocat nu se încadrează în categoria cererilor de amânare temeinic justificate, având în vedere că odată cu citația emisă pentru termenul din (...) intimatei i s-au comunicat motivele de recurs.
Mandatarul recurentei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, prin depunerea de către intimată a legitimațiilor de serviciu ale persoanelor care au întocmit raportul de inspecție fiscală, a ordinelor de serviciu și a registrului în care au fost înregistrate aceste ordine de serviciu. S. încuviințarea acestei probe în susținerea excepției nulității raportului de inspecție fiscală invocată în fața instanței de fond.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 166 C.pr.civ., apreciază că probele solicitate de recurent nu sunt utile soluționării cauzei, dat fiind înscrisurile existente la dosar - filele 87-92, prin care intimata a răspuns la excepția nulității actului administrativ-fiscal.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Mandatarul recurentei solicită în principal, admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.380 din 09 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., s-a respins acțiunea formulată de reclamanta P. D. împotriva pârâtei D. G. A F. P. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Tribunalul a analizat actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor care au fost invocate în cadrul contestației împotriva deciziei de impunere nr.
24717/(...) emisă pe baza raportului inspecție fiscale.
Prin Decizia nr. 253 din (...) emisă de pârâtă, a fost respinsă contestația reclamantei privind anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală prin care a fost obligată la plata sumei de 10792 lei TVA și majorări de întârziere în sumă de 3422 lei.
Problema în discuție este dacă petiționara este o persoană impozabilă nou înființată începând cu data de (...), de când a fost eliberat Certificatul de înregistrare nr. F(...)/(...) emis de O. R. C. pe numele P. D. P. F. A. CUI 24556438.
Instanța a mai reținut că la data de (...), reclamanta a declarat începerea activității, conform declarației înregistrata la A. F. P. C.-N. sub nr. 35603/(...).
Împrejurarea că este acționar la SC ACT S. SRL, unde este asociată cu P.
M., în cote egale, în opinia instanței, nu este relevantă în speță întrucât veniturile obținute ca urmare a acțiunilor deținute la SC ACT S. SRL, CUI 1610677, sunt definite de art.65 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal si nu au nici o legătura cu veniturile obținute din activitatea independentă desfășurată în calitate de persoana fizica autorizata.
Cu privire la persoanele impozabile si activitățile economice ce intra în sfera
TVA, la art.127 alin (1) și al.(2) din Legea nr.571/2003 privind Codul F., se precizează:(1) Este considerata persoana impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independenta și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute ia alin, (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
(2)In sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de .servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Pct.18 art. 125A1 arată "Semnificația unor termeni din Legea nr. 571/2003
- privind Codul fiscal, se precizează că persoană impozabilă are înțelesul art. 127 alin, (1) reprezintă persoana fizică, grupul de persoane, instituția publică, persoana juridică, precum și orice, entitate capabilă să desfășoare o activitate economică.";
Prin urmare, potrivit art.127 al.(1), persoana impozabila este definita ca fiind orice persoana care desfășoară in mod independent, pe cont propriu, o activitate economică.
Cu privire la suma de 10.792 tei TVA si 3,422 lei accesorii, instanța de fond a apreciat că reclamanta a depășit în cursul anului 2008 plafonul de scutire de TVA, aceasta realizând în perioada (...) (...) un venit brut in suma de 103.116 lei, la data de (...), petiționara a depășit plafonul de scutire de TVA în sumă de
29,749.99 lei, deoarece, venitul brut încasat de la înființare si până la această data este de 34.6781 lei.
Reclamanta nu a solicitat înregistrarea ca plătitor de TVA in regim normal de 10 zile de la sfârșitul lunii noiembrie 2008, conform art. 152. al. (6) din Legea nr.571/2003 și pct. 23 al.{1) si (2) din HG 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a L. nr.571/2003.
Conform situației prezentate in anexa 2 privind facturile emise de petenta in perioada (...)-(...), s-a stabilit o baza impozabila suplimentara in suma de
56.800 lei aferent căreia s-a calculat suplimentar TVA colectat in suma de 10.792 lei.
A., sunt aplicabile în speță prevederile art.152» al(1), al.(5) si al.(6) din Legea nr.571/2003 privind Codul F., potrivit cărora: (1) ..P. impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de afaceri anuala, declarata sau realizată, este inferioară
2 plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la următoarea mie poate solicita scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operațiuni!c prevăzute la ari, 126 alin. (1), cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 145 alin, (2) lit. b)."
(5)în sensul alin. (4), pentru persoana impozabilă care începe o activitate economică în decursul unui an calendaristic, plafonul de scutire prevăzut la alin, (I) se determină proporțional ca perioada rămasă de la înființare și până la sfârșitul anului fracțiunea...de lună considerându-se o luna calendaristică.
(6) P. impozabilă care aplică regimul special de scutire și a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin, (2), este mai mare sau egală cu plafonul de scutire în decursul unui an calendaristic, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA conform art.153, în termen de 10 zile de la data atingerii sau depășirii plafonului, Data atingerii sau depășirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei in care plafonul a fost atins sau depășit. Regimul special de scutire se aplică pană la data înregistrării in scopuri de TVA,conform art.153.
La Pct.62 al.(2) lit. a) din Normele metodologice de aplicare a C. F. aprobate prin HG nr.44/2004, se precizează „In sensul art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, în cazul în care persoana impozabilă a atins sau a depășit plafonul de scutire și nu a solicitat înregistrarea conform art. 153 din Codul fiscal, în termenul prevăzut de lege organele fiscale competente vor proceda după cum urmează: a) .. în cazul in care nerespectarea prevederilor legale este identificată de organele fiscale competente înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, acestea vor solicita plata taxei pe care trebuia ca o colecteze daca ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxa conform art. 153 din Codul fiscal";.
La data de (...) cifra de afaceri realizata de reclamantă a depășit plafonul de scutiere, potrivit prevederilor art.152 al.6, situație în care tribunalul a apreciat că aceasta avea obligația ca în termen de 10 zile, începând cu prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins sau depășit, respectiv cu (...), să solicite înregistrarea în scopuri de T.
În consecința, tribunalul a constatat că organele de inspecție fiscala au procedat legal și la determinarea majorărilor de întârziere în sumă de 3.422 lei, aferente sumei de 10 792 datorate ca TVA, motiv pentru care a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta P. D. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței și anularea actelor administrativ-fiscale emise de intimată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că în fața instanței de fond a invocat excepția nulității raportului de inspecție fiscală nr. 24.717/(...), ca fiind întocmit de persoane fără împuternicire din partea organului fiscal, fiind astfel incidente dispozițiile art. 46 C. pr. fiscală, care prevăd că "lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal atrage nulitatea acestuia, nulitate ce se poate constata la cerere sau din oficiu".
În momentul întocmirii raportului de inspecție fiscală nr. 24717/(...), inspectorii fiscali M. S., care s-a identificat cu legitimația de control nr. (...) si T. D., care s-a identificat cu legitimația de control nr. 6.", legitimații care la acea dată nu mai erau valabile, în baza prevederilor OMF nr.(...), nu mai aveau calitatea de persoane împuternicite ale organului fiscal. Neavând legitimațiile de inspecție fiscală prev. de OMF nr.(...), inspectorii fiscali M. S. si T. D. nu aveau
3 calitatea de împuternicit al organului fiscal în vederea efectuării actelor de control si implicit nu puteau stabili obligații de plată a unor sume de bani în sarcina reclamantei, astfel rezultând faptul ca raportul de inspecție fiscală nr.
24717/(...) este lovit de nulitate în baza art.46 C.pr.fiscală.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, nici în sensul admiterii acesteia, nici în senul respingerii ei. De fapt, această apărare a reclamantei a rămas nesoluționată, fapt care atrage aplicarea art. 312 C.pr.civ., în sensul ca se impune casarea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare T. C.
Pct.18 din art. 1251 din Cod arată că "persoana impozabilă are înțelesul art. 127 alin. (1) si reprezintă persoana fizică, grupul de persoane, instituția publică, persoana juridică, precum si orice entitate capabilă să desfășoare o activitate economică; ... ". A., o persoana fizică poate fi socotită o persoană impozabila, capabilă să desfășoare o activitate economică.
Art.127 alin.1 din codul fiscal arată că "(1) este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o maniera independentă si indiferent de loc, activități economice de natura celor prev. la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități." In înțelesul prezentului aliniat activitatea economică desfășurată de o persoana "de o maniera independenta", înseamnă o activitate care nu este prestată în interesul altei persoane fizice sau juridice.
Art.127 alin. 2 din Codul fiscal arată că: „(2) în sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole si activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economice exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. Pe lângă alte activități, exploatarea bunurilor necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, constituie activitate economica.
In speță, recurenta este asociat la S. Act S. S. din anul 2004. Calitatea de asociat la o firma presupune deținerea unui pachet de părți sociale, care sunt bunuri necorporale. Deținerea acestora s-a făcut în scopul de a obține dividende, care sunt venituri cu caracter de continuitate. A., începând cu anul 2004, reclamanta a desfășurat activitate economică.
Art. 152 alin. 1 și 2 arată că: „(1) persoana impozabilă stabilită în România conform art. 1251 alin. (2) lit. a, a cărei cifră de afaceri anuală, declarata sau realizată, este inferioara plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de B. N. a R. la data aderării si se rotunjește la următoarea mie, poate solicita scutirea de taxă, numita în continuare regim special de scutire, pentru operațiunile prev.la art. 126 alin. (1), cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b). Cifra de afaceri care servește drept referință pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfășurate de o mică întreprindere, operațiunile rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se considera ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în România conform art. 145 alin. (2) lit. b, operațiuni scutite cu drept de deducere si cele scutite fără drept de deducere, prev. la art. 141 alin. 2 lit. a), b), e) și f), dacă acestea nu sunt accesorii activității principate, cu excepția următoarelor: a - livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt definite la art. 1251 alin. 1 pct. 3, efectuate de persoana impozabilă; b - livrările intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conf. art. 143 alin. 2 lit. b….";.
Pentru a putea desfășura și altă activitate economică, în data de (...), reclamanta s-a înregistrat la O. R. C. C., ca persoană fizică autorizată. Este cunoscut că înregistrarea unei persoane fizice la O. ca PFA nu creează o nouă persoană juridică sau nu dă naștere unei noi persoane fizice. În atare situație, începând cu (...), reclamanta și-a diversificat activitățile economice, adăugând pe lângă cea de exploatarea bunurilor necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, și cea de secretariat, pentru care, în baza prevederilor legale, a fost nevoită să se înregistreze ca persoană fizică autorizată (PFA)
Reprezentanții D.G.F.P. C., în legătură cu noțiunea de activitate economică desfășurată de o persoană „de o manieră independentă"; au susținut în toate actele emise, că în speță ar trebui să se aplice prev. art. 46 Cod fiscal. Aceștia fac o confuzie între aceste două noțiuni. În primul rând, așa cum s-a arătat mai sus, definițiile din Titlul VI nu sunt aplicabile altor titluri din cod și invers. În al doilea rând una este noțiunea de activitate economică desfășurată de o persoană „de o manieră independentă"; pe care a detaliat-o mai sus și constă în desfășurarea unei activități care nu este în interesul altei persoane fizice sau juridice. A. este
„definirea veniturilor din activități independente"; care este specificată în art. 46 din Cod.
In motivele sentinței civile atacate, instanța de fond atinge problema noțiunii "persoanelor impozabile", însă nu o clarifică. Instanta recunoaște că reclamanta începând din anul 2004, în baza art. 127 alin. 2 Cod fiscal, era persoana impozabila, însă, tot atunci spune că reclamanta a devenit o persoana impozabilă în anul 2008, după înființarea PFA P. D..
In anul 2008, reclamanta a creat PFA P. D., astfel extinzând activitatea economică desfășurată de o manieră independentă (cea de deținere a părților sociale la S. Act S. S.), prin care a exploatat bunuri necorporale, în scopul de a obține venituri cu caracter permanent (dividende), cu activitățile prev. pentru
PFA. Prin înființarea PFA-ului, nu s-a creat o nouă entitate juridică, ci doar, reclamanta a obținut autorizarea de a desfășura anumite activități, pe care nu le putea desfășura, în afara acestei autorizări.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În urma inspecției fiscale derulată în perioada 06-(...) și care a vizat modul de declarare și plată a impozitului pe venit și a TVA aferente perioadei (...)-(...) de către PFA P. D. s-a întocmit raportul de inspecție fiscală din data de (...). Echipa de inspecție fiscală a constatat în urma verificărilor efectuate că recurenta a depășit în luna noiembrie plafonul de scutire TVA și nu a solicitat înregistrarea ca plătitor de TVA în regim normal în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii noiembrie 2008. Î. recurenta nu a calculat, evidențiat și achitat TVA începând cu data de (...), inspectorii fiscali au stabilit TVA de plată în sumă totală de 10.792 lei și accesorii în sumă de 3422 lei.
Pornind de la constatările raportului de inspecție fiscală, Serviciul de inspecție fiscală din cadrul D. C. a emis pe numele recurentei decizia de impunere nr. 2. din (...) prin care a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 10.792 lei cu titlu de TVA și a sumei de 3422 lei cu titlu de majorări și penalități de întârziere.
Prin recursul formulat, recurenta a invocat în primul rând excepția nulității raportului de inspecție fiscală nr. 24717/(...) susținând că acesta ar fi fost întocmit de persoane fără împuternicire din partea organului fiscal, respectiv de persoane care nu dețineau legitimații valabile, emise în condițiile OMF nr. 1.. Recurenta se mai plânge și de faptul că această apărare a fost invocată și în fața instanței de fond, dar a fost ignorată cu desăvârșire astfel că în opinia sa se impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cât privește solicitarea recurentei de casare a hotărârii și de trimitere a cauzei spre rejudecare, Curtea urmează să o respingă ca nefondată întrucât nu
5 este incident niciunul din cazurile enumerate de art. 312 alin. 61 care permit pronunțarea unei astfel de soluții. P. acestor dispoziții legale, casarea cu trimitere poate fiu dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competență. Nelegala citare a recurentei în fața instanței de fond și lipsa de competență a primei instanțe ies din discuție de vreme ce recurenta nu a formulat critici în recurs din această perspectivă.
Mai trebuie analizat dacă nepronunțarea instanței de fond asupra unei apărări echivalează cu o necercetare a fondului. Raportat la situația concretă dedusă judecății, se poate constata că prin excepția nulității raportului de inspecție fiscală se tinde la valorificarea unui pretins viciu formal al unui act de constatare, premergător emiterii actului administrativ fiscal care este reprezentat de decizia de impunere emisă pe numele recurentei. Apărarea de substanță formulată de reclamantă în fața instanței a privit însă raportul fundamental de drept fiscal și anume aplicabilitatea prevederilor C. fiscal referitoare la plafonul de scutire de TVA și la momentul de la care se naște obligația contribuabilului de a se înregistra ca plătitor de T. Î. aceste aspecte au fost analizate pe larg de către instanța de fond nu se poate vorbi de o necercetare a fondului, ci doar de o omisiune din partea acesteia de a răspunde unei apărări a părți pe care prima instanța nu a considerat-o esențială în dezlegarea litigiului.
Prin urmare, nefiind vorba de o necercetare a fondului, Curtea va respinge solicitarea recurentei de casare a hotărârii recurate pe acest considerent și de trimitere a cauzei spre rejudecare, urmând să răspundă acestei apărări direct în cadrul recursului.
Analizând pe fond excepția nulității raportului de inspecție fiscală întocmit în 16 septembrie 2010, Curtea constată că inspecția fiscală a fost realizată de consilier M. S. și inspector T. D. din cadrul D. C. Calitatea acestora a fost atestată la data efectuării controlului prin legitimațiile de control nr. 1. și nr. 6. potrivit mențiunilor inserate în preambulul raportului de inspecție fiscală contestat.
La solicitarea instanței de fond, pârâta D. C. a prezentat copiile celor două legitimații, acestea regăsindu-se la file 90 din dosarul de fond. M. celor două legitimații utilizate efectiv la data efectuării controlului respectă întru-totul exigențele impuse de OMF nr. 1. astfel că nu poate fi primită teza recurentei că cei doi funcționari s-ar fi prevalat de legitimații nevalide și ar fi acționat la momentul efectuării controlului fără a avea împuternicire din partea organelor fiscale. Comparând modelul de legitimație prezentat în Anexa 1 a OMF nr. 1. cu legitimațiile de la fila 90 se observă că acestea din urmă cuprind toate rubricile specificate în OMF nr. 1. și anume: denumirea instituției fiscale, numărul legitimației, fotografia persoanei în cauză, numele, prenumele și funcția funcționarului, semnătura emitentului, data emiterii, locul de aplicare a vizelor anuale și câteva mențiuni speciale. În aceste condiții recurenta nu poate proba nicio vătămare care să îi fi fost cauzată prin utilizarea unui model de legitimație completat în anul 2008, cât timp funcționarii care au efectuat controlul fiscal dețineau atribuții în domeniul inspecției fiscale și erau împuterniciți de pârâta D. C. să efectueze acest control.
De altfel recurenta nu aduce nicio critică punctuală la adresa conținutului acestor legitimații, ci doar speculează asupra nevalabilității lor în considerarea faptului că au fost emise în cursul anului 2008, respectiv anterior intrării în vigoare a OMF nr. 1.. P. art. 5 din acest ordin, în vederea efectuării inspecției fiscale, până la data intrării în vigoare a prezentului ordin, personalul cu atribuții
6 de inspecție fiscală va utiliza legitimațiile emise conform legislației în vigoare până la această dată. Acest text de lege recunoaște implicit valabilitatea legitimațiilor emise conform legislației anterioare și nu cuprinde nicio sancțiune pentru ipoteza în care nu se vor elibera persoanelor cu atribuții de inspecție fiscală noi legitimații în acord cu prevederile OMF nr. 1., ceea ce conduce la concluzia că termenul de aducere la îndeplinire a dispozițiilor acestui ordin este unul de recomandare.
Referitor la celălalt motiv de recurs care are în vedere raportul fundamental de drept fiscal, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 152 alin. 1, 5 și 6 și a art. 127 din Codul fiscal.
Principala critică a recurentei se axează pe construcția potrivit căreia înființarea persoanei fizice autorizate P. D. prin înregistrarea acesteia la ORC la data de (...) nu a condus la apariția unei noi persoane impozabile, ci doar la diversificarea activității economice a recurentei care a adăugat astfel la activitatea de exploatare a bunurilor necorporale în scopul obținerii de venituri pe cea de secretariat.
În concret, recurenta arată că este asociat la SC ACT S. SRL din anul
2004, calitate care o îndreptățește la încasarea dividendelor aferente părților sociale pe care le deține. Exploatarea părților sociale echivalează cu desfășurarea unei activități economice, fapt ce a condus, în opinia recurentei, la dobândirea statutului de persoană impozabilă încă din anul 2004. În această ordine de idei, pentru a se verifica dacă cifra de afaceri a recurenței a depășit plafonul de scutire de la plata TVA, veniturile încasate în anul 2008 din desfășurarea activității de secretariat trebuiau raportate la un an fiscal întreg, iar nu doar la cele trei luni ce au urmat înregistrării PFA la registrul comerțului.
Asemenea instanței de fond, Curtea nu îmbrățișează punctul de vedere exprimat de recurentă deoarece contravine prevederilor art. 127 alin. 1 și 2 din Codul fiscal. P. acestui text de lege, este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă cu evidență că pentru a deveni persoană impozabilă, contribuabilul trebuie să exploateze bunurile necorporale de o manieră independentă. Părțile sociale ce formează capitalul social al unei societăți cu răspundere limitată sunt administrate în condițiile L. nr. 31/1990 de către adunarea generală a asociaților, iar nu de către fiecare asociat în parte. Același organ statutar decide și acordarea de dividende pentru fiecare exercițiu financiar. Așadar fiecare asociat în parte nu poate decide în mod independent dacă este îndreptățit să încaseze dividende pentru părțile sociale pe care le deține, această decizie intrând în atribuțiile adunării generale a asociaților. De asemenea nu se poate susține că aceste venituri au caracter de continuitate întrucât dividendele nu se acordă în anii în care societatea este pe pierdere și nici atunci când asociații decid reinvestirea profitului realizat.
Prin urmare, deținerea de părți sociale și încasarea de dividende nu pot fi încadrate în categoria activităților economice exercitate în mod independent de o persoană fizică, ci doar în categoria veniturilor care generează obligația de plată a impozitului pe venit în condițiile art. 67 din Codul fiscal. În acord cu acest text de lege, veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la fondurile închise de investiții, se impun cu o
7 cotă de 16% din suma acestora. Obligația calculării și reținerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către acționari sau asociați. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plătește până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor.
Prevederile legale de mai sus conduc la concluzia că sarcina calculării, reținerii și virării impozitului pe venitul realizat din dividende revine în exclusivitate societății plătitoare, beneficiarul dividendelor fiind scutit de parcurgerea acestor proceduri birocratice. Acest fapt probează o dată în plus că plata dividendelor este o sarcină a societății comerciale, iar nu o activitate economică desfășurată în mod independent de către fiecare asociat în parte.
Faptul că o anumită persoană este obligată să plătească anumite impozite pentru bunurile pe care le deține în proprietate sau pentru veniturile pe care le încasează din diverse surse nu o transformă în mod automat într-o persoană impozabilă în sensul dispozițiilor art. 127 din Codul fiscal.
Toate aceste argumente conduc la concluzia că înregistrarea persoanei fizice autorizate de către recurentă la data de (...), având ca obiect de activitate - secretariat- a condus la apariția unei noi persoane impozabile, distinctă din punct de vedere al tratamentului fiscal de persoana fizică care a constituit-o.
Concluzia organelor de inspecție fiscală referitoare la depășirea plafonului de scutire de la plata TVA este de asemenea corectă.
În conformitate cu dispozițiile 152 alin.1 din Codul fiscal, persoana impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la următoarea mie, poate solicita scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operațiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).
Cifra de afaceri care se circumscrie plafonului de scutire de la plata TVA a fost calculată la 119.000 lei, în funcție de cursul BNR euro-leu din data aderării R. la UE.
Codul fiscal precizează la art. 152 alin. 5 faptul că pentru persoana impozabilă care începe o activitate economică în decursul unui an calendaristic, plafonul de scutire se determină proporțional cu perioada rămasă de la înființare
și până la sfârșitul anului, fracțiunea de lună considerându-se o lună calendaristică întreagă.
În situația concretă dedusă judecății, PFA P. D. și-a început activitatea în (...), astfel că până la sfârșitul anului au mai rămas 3 luni. În urma unui simplu calcul matematic se constată că fracțiunea din plafonul de scutire de TVA aferentă fiecărei luni a anului este de 9.916,66 lei. Înmulțind această sumă cu cele trei luni rămase până la sfârșitul anului 2008 rezultă că plafonul de scutire în cazul recurentei se circumscrie sumei de 29.749,99 lei. Recurenta a depășit plafonul de scutire de TVA la data de (...) deoarece la această dată recurenta încasase venituri brute de 34.671,26 lei.
Această situație de fapt o obliga pe recurentă să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, în termen de 10 zile de la data atingerii sau depășirii plafonului, ceea ce în fapt nu s-a întâmplat.
Prin urmare, în mod corect organele de inspecție fiscală au aplicat prevederile art. 152 alin. 6 din Codul fiscal și au stabilit în sarcina acesteia obligația privind taxa de plată și accesoriile aferente, de la data la care ar fi
8 trebuit să fie înregistrat în scopuri de taxă, obligații care se circumscriu sumei de
10.792 lei, TVA și 3422 lei, accesorii.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta P. D. împotriva sentinței civile nr. 2.380 din 09 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta P. D. împotriva sentinței civile nr.
2.380 din 09 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2012.{ F. |
PREȘEDINTE, S. AL H. | JUDECĂTOR, M.-I. I. | JUDECĂTOR, G.-A. N. |
GREFIER, A. B. |
}
Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: A. R.lescu.
