Decizia nr. 6588/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6588/2012
Ședința ata de 12 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. JUDECĂTOR: F. T. JUDECĂTOR: M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ (C. DE C.) împotriva sentinței civile nr. 3187 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...)*, în contradictoriu reclamanții E. V. S., E. R. PRIN P. C. S.-Z. K.-B., S.-Z. K. B., A. S. PRIN R. C. E. V. S., A. M., C. I. prin reprezentant conventional E. V. S., R. R. și R. C., având ca obiect anulare act administrativ - anulare hotărâre de colegiu privind drepturi salariale ale personalului din justiție.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3187 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)* al Tribunalul Cluj s-a admis in parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții E. V. S., E. R. prin reprezentant conventional S.-Z. K.-B., S.-Z. K. B., A. S. prin reprezentant conventional E. V. S., A. M., C. I. prin reprezentant conventional E. V. S., R. R., R. C. împotriva pârâtului P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ și în consecință s-a dispus anularea Hotărârii nr. 7360/VI/2009 a C. de C. din cadrul P. de pe lângă Tribunalul Cluj și recunoașterea dreptului reclamanților la decontarea chiriei in limita stabilita prin O. comun nr.1. al M. J., al P. C. S. al M., al P. Î. C. de C. si Justiție, al P. G. al P. de pe lângă Î. Curte de C. si Justiție si al P. Șef al D. N. A. .
A fost obligat pârâtului sa plătească reclamanților următoarele sume :180 euro reclamantei E. V. S. pentru lunile noiembrie - decembrie 2009; 240 euro reclamantei E. R. pentru lunile noiembrie - decembrie 2009; 240 euro reclamantei S. Z. K. B. pentru lunile noiembrie - decembrie 2009; 100 euro reclamantei A. M. pentru lunile noiembrie - decembrie 2009; 200 euro reclamantului R. R. pentru lunile noiembrie - decembrie 2009; 200 euro reclamantului R. C. pentru lunile noiembrie - decembrie 2009, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății.
S-a respins cererea de acordare a dobânzilor sau reactualizarea sumelor cu indicele de inflație.
Analizând acțiunea reclamanților prin prisma motivelor învederate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și întrucât nu dețin locuințe proprietate personală în mun. C.-N. și nu le-au fost atribuite locuințe de serviciu așa cum prev. art.22 din OUG 2. au apreciat că sunt îndreptățiți conform art.23 alin.1 din același act normativ la compensarea diferenței dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere, încheiat în condițiile legii.
C. de conducere al P. de pe lângă Tribunalul Cluj la data de (...) a emis H. nr.7., care-i vizează pe reclamanți, prin care a stabilit plafonul maxim de decontare al chiriei pentru municipiul C.-N., astfel: suma de 250 de euro pentru persoanele necăsătorite, 300 de euro pentru familiile compuse din două persoane, 350 de euro pentru familiile compuse din trei persoane, 400 de euro pentru familiile alcătuite din patru persoane, respectiv 450 de euro pentru familiile alcătuite din cinci sau mai multe persoane, independent de profesia membrilor acestora. Totodată, s-a stabilit în mod implicit că persoanele necăsătorite au dreptul să închirieze o garsonieră sau un apartament cu o cameră, familiile compuse din două persoane au dreptul să închirieze un apartament cu două camere, familiile alcătuite din trei persoane au dreptul la un apartament cu trei camere, cele compuse din patru persoane au dreptul la un apartament cu trei-patru camere iar familiile alcătuite din cinci sau mai multe persoane au dreptul să închirieze un apartament cu patru, cinci sau mai multe camere stabilindu-se în mod implicit că prin familie se înțelege soțul, soția și copiii acestora.
Concomitent s-a reținut că cererile de decontare ale chiriei depuse în ultimul timp de reclamanți au un cuantum exagerat, disproporționat față de chiria practicată pe piața liberă.
Potrivit prev. art.23 alin.2 din OUG nr.2. plafonul anual în limita căruia se poate deconta chiria se stabilește prin O. comun al M. J., al președintelui C. S. al M., al președintelui Î. Curți de C. și Justiție, al procurorului general al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al procurorului șef al D. N. A..
În speță, prin O. cu nr. de mai sus, emis de autoritățile menționate, se stipulează în art.1 pct.1 că: „., procurorii, personalul asimilat acestora, magistrații-asistenți și consilierii ministrului justiției, care au dreptul la compensarea diferenței dintre chiria datorată pentru o locuință de serviciu, potrivit legii, și chiria plătită pe baza contractului de închiriere încheiat în condițiile legii, beneficiază de decontare în limita unui plafon lunar, stabilit la nivelul fiecărui județ și al municipiului B., pentru localitățile în care funcționează instanțe judecătorești și parchete, potrivit anexei care face parte integrantă din prezentul ordin";.
De asemenea, prin același ordin s-a stabilit un plafon maxim în cuantum de 450 euro în limita căruia se decontează chiria în C.-N. conform anexei care face parte integrantă din ordin .
Legat de apărările formulate de pârât și anume că O. nr. 1. 2009 emis de autoritățile sus menționate, stabilește o legătură directă între locuința de serviciu ce poate fi atribuită în condițiile Legii nr. 1. si decontarea chiriei, respectiv ar trebui avute în vedere spațiile aferente locuințelor închiriate, apreciază că o asemenea apărare este nefondată deoarece O. nr. 1938/2009 nu impune limite în ceea ce priveste suprafața spațiului închiriat, nefăcând nicio trimitere la prevederile art.53 din Legea nr. 1., respectiv la anexa referitoare la suprafețele de închiriat, ci stabilește doar o lim ită în privința cuantumului maxim al plafonului în baza căruia poate fi solicitat si acordat decontul chiriei .
Mai apoi, în acest ordin se face trimitere expresă doar la disp.art. 21 si art. 26 din Legea nr. 1. care reglementează necesitatea încheierii c ontractelor de închiriere cu proprietarii precum si înregistrarea acestora la organele fiscale teritoriale, nicidecum la dispozițiile art.53 din Legea nr. 1..
Prin urmare, a apreciat instanța, în raport de cele de mai sus, apărarea pârâtei sus menționată nu subzistă.
A mai invocat pârâta că stabilirea unor plafoane diferențiate s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, si anume, hotărârea colegiului de conducere contestată în prezenta cauză a fost luată în temeiul art. 101, art. 102 din Regulamentul de O. I. al P. aprobat prin O. nr. 5. al M. J. coroborat cu art. 96 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară .
S-a apreciat că este fondată această apărare, în sensul că nici nu s-a pus problema contestării legalității emiterii hotărârii C. de conducere nr. 7. din această perspectivă ci, ceea ce s-a dorit a se arăta de către reclamanți a fost faptul că, C. de conducere al P. de pe lângă Tribunalul Cluj si -a depășit atribuțiile la momentul la care a stabilit alte criterii de decontare ale chiriei decât cele avute în vedere de O. nr. 1., criterii pe care instanța le consideră singurele valabile, dispozițiile acestui ordin nelăsând loc de interpretare, statuându-se extrem de clar că plafonul de decontare pentru fiecare județ se stabileste si se actualizează prin ordinul comun al instituțiilor anterior menționate, nefiind lăsat în competenta unităților de parchet din teritoriu, tocmai pentru a se evita discriminări si criterii arbitrare .
Prin urmare, susținerea reclamanților cum că pârâta si-a depășit atribuțiile din perspectiva sus menționată este perfect valabilă deoarece prin hotărârea de colegiu contestată apreciază că s-a modificat în mod nepermis conținutul ordinului susmenționat, aspect în mod evident total interzis în raport de forța juridică superioară a O. nr. 1..
A fost apreciată ca nefondată si apărarea pârâtei în sensul că prin această hotărâre nu s-a creat o situație discriminatorie în cadrul unităților din structura P. de pe lângă Curtea de A. C., în condițiile în care în cad rul rejudecării s-a efectuat o adresă către P. de pe lângă Curtea de A. C. pentru a se verifica care este cuantumul chiriei decontate pentru procurorii angajați ai P. de pe lângă Curtea de A. C., iar din modalitatea în care s-a răspuns la adresă (f.37) reiese că această instituție nu are niciun criteriu legat de spațiul de locuit, înțelegând să deconteze"; 300 Euro pentru un magistrat care are o familie compusă din trei membri, 200 Euro pentru alt magistrat si 170 Euro pentru consilierul juridic - personal asimilat magistrat „ .
Cu privire la repararea prejudiciului care se pretinde a fi cauzat reclamanților, respectiv sumele aferente chiriei nedecontate către aceștia, din scriptul depus la fila 93 dosar rezultă că sumele solicitate de către reclamanți se regăsesc în scriptele contabile ale pârâtei, fiind identice, motiv pentru care a fost considerat întemeiat și acest capăt de cerere.
In ceea ce privește dobânda legală solicitată de reclamanți cu privire la aceste sume, a fost considerat nefondat acest capăt de cerere deoarece nu există nicio conventie între reclamanți si pârât cu privire la acordarea acestor dobânzi, iar pe de altă parte, trebuie avut în vedere că, cu ocazia acordării cuvântului pe fond, reclamanții si-au precizat cererea în sensul că solicită actualizarea sumelor în functie de indicele de inflație. Si această cerere a f ost considerată nefondată deoarece aceștia si-au precizat cererea de chemare în judecată în afara cadrului procesual prevăzut de lege, respectiv cu ocazia acordării cuvântului pe fond.
Pentru toate cele de mai sus, tribunalul a considerat întemeiată în parte acțiunea reclamanților, motiv pentru care în temeiul art. 8 -18 din Legea nr.
554/2004 a dispus anularea Hotărârii nr. 7360/VI/2009 a C. de C. din cadrul P. de pe lângă Tribunalul Cluj și recunoașterea dreptului reclamanților la decontarea chiriei în limita stabilita prin O. comun nr.1. al M. J., al P. C. S. al M., al P. Î. C. de C. si Justiție, al P. G. al P. de pe lângă Î. Curte de casație si
Justiție si al P. Șef al D. N. A. și a fost obligat pârâtului sa plătească reclamanților sumele menționate în dispozitivul sentinței.
S-a respins cererea de acordare a dobânzilor sau reactualizarea sumelor cu indicele de inflație.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ solicitând admiterea acestuia recursului așa cum a fost formulat și modificarea hotărârii atacate, cu consecința respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 corob. cu art. 3041 C.pr.civ., pârâtul arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu interpretarea greșită a legii, respectiv a O. 1.- 15867 - 99 - 9. - 9. din 11 mai
2009 privind stabilirea plafonului maxim în limita căruia se poate deconta chiria pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora și magistrații - asistenți, reținându-se în mod greșit că „O. 1938/2009 nu impune limite in ceea ce privește suprafața spațiului închiriat, nefăcând nicio trimitere la prevederile art. 53 Legea nr. 1., respectiv la anexa referitoare la suprafețele de închiriat. ci stabilește doar o limită în privința cuantumului maxim al plafonului în baza căruia poate fi solicitat și acordat decontul chiriei... „
În opinia pârâtului, ordinul menționat stabilește o legătură directă între locuința de serviciu ce poate fi atribuită in condițiile Legii nr. 1. și decernarea chiriei, ceea ce a îndreptățit C. de C. al P. de pe lângă Tribunalul Cluj să stabilească criterii suplimentare pentru decontarea chiriei, iar Legea locuinței la A. nr. 1 cuprinde norme privind repartizarea locuințelor de serviciu în funcție de nr. de persoane ce compun familia și sunt esențiale pentru stabilirea plafoanelor pentru decontarea chiriei raportat la nr. de persoane ce compun familia.
Pe de altă parte, pârâtul apreciază că H. C. de C. al P. de pe lângă
Tribunalul Cluj este legală și prin prisma prevederilor art. 78 din Legea nr.
24/2000, hotărârea fiind luată în temeiul art. 101, 102 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor aprobat prin O. nr. 5. al M. J. coroborate cu prevederile art. 96 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară - republicată cu modificările și completările ulterioare cu referire la art. 49 din același act normativ.
În contextul celor expuse anterior, decontarea s-a efectuat în limitele stabilite de H. nr. 7. a C. de C. al P. de pe lângă Tribunalul Cluj, iar pentru lunile noiembrie și decembrie 2009, reclamanților li s-au decontat sume reprezentând contravaloare chirie conform tabelului inserat în motivele de recurs.
Decontarea s-a efectuat în limita sumelor stabilite prin H. nr. 7. a C. de C. al P. de pe lângă Tribunalul Cluj, avându-se în vedere metodologia stabilită în conformitate cu dispozițiile Ordonanța de urgență nr. 2. privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiție și O. comun al M. J., al președintelui C. S. al M., al președintelui Î. Curți de C. și Justiție, al procurorului general al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al procurorului șef al D. N. A..
Prin probele administrate, pârâtul a dovedit că și la nivelul P. de pe lângă Curtea de A. C. chiria se decontează ținând seama de numărul membrilor ce compun familia.
În interesul soluționării cauzei P. de pe lângă Curtea de A. C. a comunicat instanței, prin adresa nr. 4., cuantumul în limita căruia se decontează chiria celor îndreptățiți, ținând cont de numărul membrilor ce compun familia, iar prin această adresă s-a făcut deplina dovadă a faptului că nu există nicio discriminare în ceea ce privește decontările efectuate pentru magistrații care-și desfășoară activitatea la unitățile de parchet din Municipiul C.-N..
Reclamanții deși legal citați, nu s-au prezentat personal sau prin reprezentat în față instanței și nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Determinarea limitelor maxime în care se decontează chiria pe raza municipiului C.-N., pentru persoanele aflate în situația reclamanților au fost stabilite prin O. C. 1. al M. de Justiție, al președintelui C. S. al M., al președintelui Î. Curți de C. și Justiție, al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție și al P. șef al D. N. A.
Acest act normativ a fost emis în aplicarea dispozițiilor art. 23 alin. 2 din O.U.G. 2., text legal potrivit căruia ,,Plafonul în limita căruia se poate deconta chiria în condițiile alin. (1) se stabilește anual, pe localități, potrivit limitei bugetului alocat în acest scop în legea bugetului de stat, prin ordin comun al ministrului justiției, al președintelui C. S. al M., al președintelui Î. Curți de C. și
Justiție, al procurorului general al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție și al procurorului-șef al D. N. A..
Din conținutul textului legal citat anterior rezultă că instituțiile menționate anterior au o competență expresă pentru emiterii ordinului comun, iar modificarea dispozițiilor acestui ordin legal emis în alte condiții decât cele reglementate pentru emiterea sa are drept consecință imediată încălcarea acestei competențe atribuite neechivoc de către legiuitor.
Se poate reține în cauză o aplicare a principiului de drept al simetriei actelor juridice, cel ce are competența de emitere a unor dispoziții cu putere de lege, în sens general, are și capacitatea funcțională de a le modifica.
În cazul concret analizat C. de C. al P. de pe lângă Tribunalul Cluj a procedat în acest sens și a încălcat competența reglementată de art. 23 alin. 2 din O.U.G. 2., modificând fără drept un act administrativ emis în condiții de legalitate, act administrativ cu o forță juridică superioară.
Este real că, potrivit prevederilor art. 5 din O. comun ". stabilite conform anexei pot fi actualizate în raport cu evoluția prețului chiriei practicat la nivelul pieței, cu condiția încadrării în limita bugetului alocat anual în acest scop în legea bugetului de stat.";însă această actualizare, modificare a plafonului maxim de decontare al chiriei poate fi dispusă numai în condiții similare cu cele reglementate pentru adoptarea actului administrativ normativ, în concret prin emiterea unui act administrativ cu forță juridică egală sau superioară, competență pe care C. de C. al P. de pe lângă Tribunalul Cluj nu o deține.
Recurentul nu se poate prevala în demersul său de dispozițiile cu caracter general ale art. 101, 102 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor aprobat prin O. 5. al M. J. coroborate cu prevederile art. 96 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora colegiul de conducere dezbate probleme generale de conducere ale parchetului si adoptă hotărâri menite să asigure buna funcționare a acestuia.
În cazul concret analizat competența este una specială, atribuită în sarcina M. J., președintelui C. S. al M., președintelui Î. Curți de C. și Justiție, procurorului general al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și procurorului șef al D. N. A..
Mențiunea cuprinsă la art. 1 al. 1 din O. 1., respectiv „., procurorii, personalul asimilat acestora, magistrații-asistenți și consilierii ministrului justiției și libertăților cetățenești, care au dreptul la compensarea diferenței dintre chiria datorată pentru o locuință de serviciu, po tr iv it leg ii,… "; a fost greșit interpretată ca fiind o trimitere la legea nr. 1. cu consecințe asupra nivelului chiriei ce se poate deconta, atât timp cât în anexa la O. sunt menționate plafoanele pentru decontarea chiriilor pe localități, prin indicarea în concret a fiecărei localități în care există Parchete.
În consecință, față de cele menționate anterior se va respinge recursul și se va amenține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 3.187 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)* al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2012.
Red.D.M./(...). Dact.H.C./2 ex./ Jud.fond: A. M. Budișan
