Decizia nr. 7086/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 7086/2012
Ședința Septembrie 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE S. L. R. JUDECĂTOR A. A. M. JUDECĂTOR L. U.
GREFIER C. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. M. împotriva sentinței civile nr. 3082/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., în contradictoriu cu pârâta I. P. J. C. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - înmatriculare auto fără plata taxei de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu timbru judiciar în valoare de 4 lei
și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 5. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3082/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins cererea reclamantului B. M., în contradictoriu cu pârâta I. P. J. C. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V.
Analizând actele dosarului cu prioritate asupra excepției invocate din oficiu, tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 5. a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Potrivit pct. 2 al Deciziei nr. 24/2011 pronunțată de S. U. ale Înaltei Curți de C. și Justiție în recurs în interesul legii (invocată de reclamant pentru a justifica omisiunea parcurgerii procedurii prealabile) instanța supremă a statuat într-adevăr aspectul că cererilor de restituire a taxei de poluare nu le este aplicabilă procedura de contestare a deciziei de calcul prevăzută de art. 205-218
C., apreciindu-se că obligația de recurgere la această procedură prealabilă ar înlătura caracterul de remediu național efectiv în sensul TFUE și jurisprudenței
CJUE, constituind mai degrabă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat prin aplicarea unei norme naționale incompatibile cu dreptul european.
Totuși, în considerentele aceleiași decizii se arată că rațiunile înlăturării caracterului obligatoriu al parcurgerii procedurii prealabile de contestare rezidă în aceea că o astfel de etapă este obligatorie numai în cazul acțiunilor având ca obiect anularea deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința înlăturării acesteia din realitatea juridică (art. 1 alin. 1 tz. I, art. 8 alin. 1 tz. I din Legea nr.
5.), nu și în cazul acțiunilor având ca obiect cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a taxei de poluare , respectiv de inmatriculare (art. 1 alin. 1 tz. a II-a, art. 8 alin. 1 tz. a II-a din Legea nr. 5.), când parcurgerea procedurii prealabile devine facultativă potrivit art. 7 alin. 5 din Legea nr. 5. rap. la art. 2 alin. 2 din același act normativ.
Se constată astfel că rațiunile înlăturării caracterului obligatoriu al procedurii prealabile de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare constau în calificarea acestor acțiuni ca având ca obiect contestarea refuzului nejustificat al autorității administrative de a soluționa o cerere referitoare la un drept sau interes legitim ori, după caz, omisiunea de a răspunde solicitantului în termen legal, conform procedurii instituite de art. 8 alin. 1 tz. a II-a din Legea nr. 5..
Or, în cauza dedusă judecății, acțiunea reclamantului vizează exclusiv obligarea la înmatricularea fara plata taxei auto (fără a se recurge la formularea unei cereri adresată autorității administrative, cu posibila consecință a atacării unui eventual refuz nejustificat de soluționare.
Instanța a mai reținut că o astfel de interpretare nu contravine dreptului european și jurisprudenței CJUE, având în vedere statuările constante în sensul că în virtutea autonomiei procedurale, statele membre ale Uniunii Europene au dreptul de a elabora regulile procedurale care guvernează acțiunile în justiție pentru apărarea drepturilor fundamentale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. M., solicitând admiterea prezentului recurs, casarea sentinței și admiterea acțiunii reclamantului, cu consecința obligării Prefecturii C., S.ui public comunitar regim permise de conducere si înmatricularea autovehiculelor, la înmatricularea definitivă a autovehiculului proprietatea reclamantului fără plata taxei de poluare impusă de OUG nr. 5..
În motivare, recurentul a arătat că nu a parcurs procedura prealabilă întrucât prin decizia nr. 24, pronunțată în dosarul nr. 9/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție admițând recursurile în interesul legii formulate de P. G. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. a statuat că "actiunea având ca obiect obligarea Instituției P. prin serviciul de specialitate, la Î. autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de OUC nr. 5. și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 5. este admisibilă."
Mai arată că a înțeles să conteste însăși legalitatea taxei care urmează astfel a fi prelevată, în integralitatea ei, în contextul în care aceasta contravine prevederilor art. 90 din tratatul CE.
Consideră că este de reținut că, la nivel național, niciunul dintre demersurile justițiabililor având drept obiect înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un stat membru UE fără plata taxei de poluare impusă prin OUG nr. 5. nu s-a oprit în faza procedurii prealabile prin soluționarea favorabilă de către instituția prefectului a unei astfel de solicitări, intrucât această din urmă instituție nu are competența de a constata caracterul nelegal și discriminator al taxei și de a proceda, în consecință la înlăturarea acestei obligații fiscale.
De altfel, acest din urmă aspect învederat a ocupat locul central și în economia argumentelor prezentate de procurorul general în susținerea recursului în interesul legii mai sus indicat, precizându-se că "instituția prefectului nu are competența de a refuza aplicarea unor dispoziții naționale contrare Tratatului privind functionarea Uniunii Europene, așa Încât, potrivit art. 7 alin. (1) lit. jJ din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, Înregistrării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu completările ulterioare, serviciul de specialitate are "numai" obligația de a primi și de a verifica dacă dosarul pe baza căruia se efectuează operațiunea de Î. conține documentele prevăzute de lege, inclusiv dovada plății taxei de poluare".
Apreciem legal și temeinic raționamentul mai sus expus, în spiritul căruia în mod cert (de altfel așa cum se întâmplă în mod unitar în practică) înaintarea dosarului de înmatriculare instituției prefectului fără ca acesta să conțină dovada achitării taxei de poluare ar avea drept finalitate refuzul înmatriculării. Mai mult, rezultatul ar fi același și în condițiile atașării la dosar a dovezii respingerii contestației deciziei de calcul al taxei de poluare de către A. F. P., întrucât nici această din urmă instituție nu are dreptul să constate nelegalitatea taxei și să înlăture obligația fiscală, iar dosar înaintat Prefecturii C. trebuie să contină în mod obligatoriu fie chitanta care face dovada achitării taxei de poluare. fie hotărârea judecătorească care să constate această taxă nelegală și să oblige institutia prefectului la înmatricularea autovehicului făra plata taxei de poluare. În lipsa unuia dintre aceste înscrisuri solicitarea proprietarului autovehicului va fi în mod cert respinsă, iar în atare condiții parcurgerea unei proceduri prealabile ar fi avut ca și efect doar cauzarea în sarcina subsemnatului a unor cheltuieli suplimentare în procedura de înmatriculare (constând în cheltuielile ocazionate de înmatriculările provizorii succesive, în condițiile în care termenul de soluționare a cererii adresate instituției prefectului este, conform legii contenciosului administrativ, de 30 de zile la care se mai adaugă intervalul de timp necesar pentru comunicare) și amânarea fără sens a momentului înmatriculării definitive.
Trimite recurentul la faptul că instanța de fond însăși în considerentele sentinței civile recurate prin prezenta de către subsemnatul face referire la caracterul facultativ al procedurii prealabile. Înțelege să se prevaleze și de prevederile art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2006 conform cărora "În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, (. .. .) sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ( ..... ) nu este obligatorie plângerea prealabilă" și arată că fundamentul reglementării procedurii prealabile prin dispozițiile art. 7 din legea nr. 554/2006 este tocmai acordarea posibilității celui care se consideră vătămat într-un drept al său de a se adresa în prealabil, în mod direct, autorității emitente a actului administrativ individual în cauză sau autorității ierarhic superioare ( conform prevederilor art. 7 alin. 1 din aceeași lege), parcurgând astfel o procedură simplă de ordin extrajudiciar în scopul înlăturării vătămarii aduse petentului.
Mai arată recurentul că în cuprinsul sentinței civile atacate prin formularea prezentului recurs se precizează în continuare că acțiunea reclamantului vizează exclusiv obligarea la înmatricularea fără plata taxei auto, fără a se recurge la formularea unei cereri adresată autorității administrative, cu posibila consecință a atacării unui eventual refuz nejustificat de soluționare. F. de acest din urmă considerent care a fundamentat soluția instanței de fond precizează în primul rând că promovarea unei acțiuni civile având ca obiect constatarea caracterului nelegal și discriminator al taxei de poluare impuse de OUG nr. 5. ar fi fost respinsă ca lipsită de interes întrucât nu exista în acest fel niciun folos practic urmărit de subsemnatul. În al doilea rând, formularea unei cereri prealabile adresate autorității administrative ar fi avut ca și consecință în mod categoric (nu eventual) un refuz.
În drept, se invocă dispozițiile art. 299 și următoarele, art. 304/1 și următoarele Cod Procedură Civilă raportat la prevederile L. nr. 5., OG nr. 8., art. 11 și art. 148 al. (2) din Constituția României, art. 25, art. 28 și art. 90 din
Tratatul CE.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Reclamantul s-a adresat justiției pentru înmatricularea definitivă a autovehiculului marca BMW, tip 5/H, normă de poluare E2, având nr. de identificare W., an fabricație 1996 fără plata taxei de poluare impusă de prevederile OUG nr. 5.., considerând această taxă ca având un caracter nelegal, netemeinic și discriminator, în drept fiind invocate dispozițiile art. 11, art. 148 al. (2) din Constituția României și prevederile art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul CE.
Cererea reclamantului a fost respinsă ca inadmisibilă pentru inițierea demersului judiciar fără parcurgerea procedurii prealabile constând în solicitarea adresată direct intimatei având drept scop înmatricularea autovehiculului mai sus identificat fără plata taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 5..
T. a reținut în mod corect că potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea nr.
5. a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într- un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată și că potrivit considerentelor Deciziei nr. 24/2011 pronunțată de S. U. ale Înaltei Curți de C. și Justiție în recurs în interesul legii înlăturarea caracterului obligatoriu al parcurgerii procedurii prealabile de contestare s-a realizat numai în cazul acțiunilor în restituirea taxei de poluare, nu și atunci când acțiunea vizează obligarea la înmatricularea fara plata taxei auto.
Susținerile recurentului în prezenta cauză tind să califice cererea pe care trebuia s-o adreseze autorității administrative ca o procedură prealabilă, inutilă și facultativă în opinia sa, asimilând rațiuni judecătorește reținute pentru ipoteza acțiunii în restituirea taxelor auto, de diferite forme.
În speță însă, situația este diferită, în sensul că nu există un refuz al administrației sau o lipsă a vreunui răspuns, situație care să tindă a fi remediată pe calea justiției; potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 5. a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este subiect în raportul juridic de contencios administrativ.
Prin urmare, acțiunea reclamantului care nu urmărește remedierea unui refuz al autorității, ci nici măcar nu a dat acesteia ocazia să examineze situația sa, dreptul pretins, a fost corect apreciată de tribunal ca fiind inadmisibilă în raport cu dispozițiile legale care configurează profilul acțiunii în contencios administrativ sub aspectul recursului în carență.
Din această perspectivă, speculațiile reclamantului recurent asupra sorții unui demers prealabil în fața administrației nu interesează, cererea pe care trebuia să o adreseze acesteia neavând semnificația unei proceduri prealabile, ci a unei precondiții obligatorii pentru existența a însuși acțiunii în contencios administrativ, cu atât mai mult cu cât în cazul refuzului nici măcar nu se pune problema unei proceduri prealabile: reclamantul atacă un refuz care nu există, ceea ce este inadmisibil chiar și în condițiile în care, prin ipoteză, ar exista o mare probabilitate de apariție a unui refuz, dacă solicitarea era adresată administrației.
F. de cele de mai sus, Curtea urmează ca, în temeiul art. 20 alin. 3 din
Legea nr. 5. rap. la 312 C., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge recursul declarat de către reclamantul B. M. împotriva sentinței civile numărul 3082 din (...), pronunțată în dosarul numărul (...) al T. C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. L. U.
GREFIER
C. C.
Red.SRL/dact. MS
2 ex./(...) Jud.fond: F.S.B.
