Decizia nr. 7176/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Nr. 7176/2012

Ședința de la 01 O. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. P.

Judecător A. C.

Judecător M. S.

G. V. D.

S-a luat spre examinare recursurile declarate de către pârâtele D. G. A F. P. A J. M. prin A. F. P. B.-M. și D. G. A F. P. A J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B.-M. împotriva sentinței civile nr.6509 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamantul M. I. și pârâta intimata A. F. P. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.

La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 6509 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al

T.ui M. au fost respinse excepțiile lipsei procedurii prealabile și de inadmisibilitate a acțiunii invocate de pârâta D. G. a F. P. M. - A. F. P. B. M.

A fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M., și A. F. P. M., și, în consecință:

S-a dispus anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule 45325 din data de (...) emisă de către A. F. P. B. M.

S-a constatat nelegalitatea încasării sumei de 2.671 lei, achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, cu chitanța seria TS 7 nr. 2355633 din (...).

Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 2.671 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobândă legală calculată de la data achitării și până la restituirea efectivă a acesteia, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1243,3 lei.

P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut:

Analizând cu prioritate excepțiile invocate de către pârâtele D. G. a F.

P. M. - A. F. P. B. M., instanța le-a respins pentru următoarele considerente:

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, pentru necontestarea în termen de 30 de zile a actului de impunere, s-a statuat că cercetarea fondului juridic litigios este admisibilă chiar în absența procedurii prealabile, cât timp în materia restituirii taxelor de poluare prelevate în baza OUG nr.

5., autoritatea publică are și a avut o politică constantă și publică de a soluționa nefavorabil aceste contestații.

Așa fiind, autoritatea publică nu poate invoca faptul că a fost lipsită de posibilitatea revocării pe cale administrativă a actului său, acesta fiind, de altfel, scopul recursului grațios.

Din aceste motive, parcurgerea procedurii administrative devine lipsită de utilitate și finalitate, cu consecințe asupra rezolvării în termen echitabil a litigiului dintre stat și particular și, în cele din urmă, asupra păstrării unui echilibru privitor la posibilitatea efectivă a particularului de a- și valorifica interesele procesuale în raport cu statul și chiar a unui acces efectiv la justiție și la un proces echitabil, în sensul conferit de art. 6 din C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, motive pentru care nu poate fi primită nici excepția lipsei procedurii prealabile.

Trecând la soluționarea cauzei pe fond, în baza probelor administrate

și a dispozițiilor legale incidente, instanța a constatat că intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării OUG nr. 5., cu multiplele sale ajustări, care de la intenția declarată în preambulul OUG nr. 5., s-a menținut, în realitate, în zona protejării indirecte a producției interne de autovehicule, în detrimentul producției de autovehicule a altor state membre ale U. E., aceasta contrar prevederilor art. 90, devenit

110 din Tratatul Fundamental al U. E..

De reținut că nici ultima modificare operată prin OUG 1., care introduce art. 4 lit. c. privitor la obligativitatea achitării taxei de poluare la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, care a fost scos din parcul național fără a i se restitui ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, deși diminuează efectul discriminatoriu, nu este de natură să înlăture total protecția indirectă interzisă de art. 90 (art. 110) din T.F.U.E.

Invocând în preambulul ordonanței de urgență principiul european

„poluatorul plătește";, legiuitorul român păstrează interzisa protecție indirectă, cât timp autovehicule care se află deja în circulație și, deci poluează, nu sunt supuse acestei taxe, ceea ce, iarăși, este de natură să descurajeze achiziționarea de autovehicule de pe piața U. E. și să încurajeze comerțul cu autovehicule deja înmatriculate în R., chiar dacă au aceeași vechime aceeași uzură și, prin urmare, același grad de poluare.

Totodată, în urma analizării dispozițiilor legale care stabilesc condițiile

și modalitățile de percepere a taxei de poluare, în vigoare la data la care s-a solicitat înmatricularea, se apreciază că norma de drept intern nu este conformă cu art. 110 TFUE.

Compatibilitatea OUG nr. 5. cu prevederile dreptului comunitar, în concret art. 110 TFUE, incident în cauză, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată de către Curtea de J. a U. E. la data de 07 aprilie 2011 în cauza T. contra României, sens în care s-a pronunțat și hotărârea din 07 iulie 2011 în cauza Nisipeanu contra României.

În considerentele acestor decizii se reține că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de intrarea în vigoare a taxelor menționate.

Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale"; ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE, iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare"; vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, din alte state membre, constituie produse concurente.

Nelegalitatea taxei de poluare reglementată de către OUG nr. 5. este contrară art. 110 TFUE, aspect care se impune a fi constatat de către instanță, prin prisma considerentelor care au fundamentat hotărârea Curții, independent de modificările legislative care au fost aduse ulterior, inclusiv pentru varianta în vigoare la data soluționării prezentei cereri. Instanța națională este nu numai competentă, ci și obligată, în temeiul art. 148 din Constituția României, să aplice cu prioritate dispozițiile cu caracter obligatoriu din TFUE în cazul în care se constată că reglementarea internă cuprinsă în OUG nr. 5. este contară normelor comunitare.

În consecință, instanța a constatat nelegalitatea deciziei de calcul a taxei de poluare ca fiind contrară art. 90 din TCE, respectiv art. 110 din Tratatul Fundamental al U. E., și a dispus anularea acesteia, cu consecința restabilirii situației anterioare ca efect al anulării.

Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de poluare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantului prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu. Obligația reparării integrale a prejudiciului este fundamentată pe privarea plătitorului, de către stat - prin autoritățile fiscale, de dreptul său de creanță corelativ obligației de restituire a sumei încasate nelegal, cu consecința încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, în acest sens pronunțându-se și CEDO în jurisprudența creată prin aplicarea acestui articol (Cauzele D.geville c/a

Franței și Fernandez -Molina Gonzales și alții c/a Spaniei). În aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 Curtea a consacrat principiul restabilirii situației anterioare, care în materia creanțelor bănești, impune indemnizarea persoanei îndreptățite cu o sumă care să acopere nu numai deprecierea monedei naționale ci și beneficiul pe care îl putea obține cel puțin prin constituirea unui depozit bancar.

Așa fiind, instanța a admis și acest capăt de cerere prin acordarea dobânzii legale al cărei cuantum este determinat potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, de la data plății până la data abrogării acestui act normativ prin OG nr. 1., iar ulterior acestui moment, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2 - 4 din OG nr. 1., capitolul I, care reglementează dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. a judetului M. prin A. F. P. a municipiului B. M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii reclamantului.

În motivarea recursului recurentul arată că criticile aduse impotriva deciziei de calcul nu vizeaza modul de calcul si stabilire a taxei, ci insasi prelevarea taxei in sistemul fiscal al statului. Asupra acestui aspect organul fiscal nu are prerogativa de a face aprecieri si in consecinta sa dispuna restituirea taxei, iar instanta verificand conditiile de fond si de forma ale deciziei de calcul raportat la prevederile O. nr. 50 / 2008 si ale Codului de P. F. trebuia sa oblige la restituirea taxei pe poluare doar pe intimata A. F. pentru M., nu pe organul fiscal ale carui atributii au fost limitate doar la calcul si incasare, atributii similare oricarei unitati bancare. Pe de alta parte, taxa pe poluare a fost virata conform H.G. nr. A 686 / 2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O. de urgentă a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule la bugetul F. penru mediu gestionat de A. F. P. M. iar potrivit principiului logico - juridic al simetriei suma trebuie restituita tot de la bugetul F. de M. si nu de la bugetul de stat. A. este si motivul improcesuarii A. F. pentru M.

Obligarea organului fiscal la restituirea taxei pe poluare, nu se va putea face decat de la bugetul de stat, unde reclamantul nu a achitat taxa, iar organul fiscal va fi in imposibilitate de a executa de buna voie o hotarare judecatoresca a carei aplicare intra in contradictie cu prevederile Ordinului MFP nr. 1.899 din 22 decembrie 2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.

Principiul "poluatorul plateste" care a stat la baza instituirii taxei pe poluare ca o taxa de mediu se aplica la data introducerii in parcul national al unui autovehicul indiferent ca este nou sau de ocazie, ca fapt generator de poluare si nu cu efect de discriminare intre autovehiculele de ocazie aduse din statele membre si cele inmatriculate deja pe teritoriul national. Art.110 din TFUE a fost analizat in Hotararea pronuntata de CEJ strict ca un impozit fiscal si mai putin ca o taxa de mediu, fara sa se tina cont ca acelasi autovehicul de ocazie inmatriculat deja pe teritoriul national si care face obiectul compartiei cand se invoca discriminarea, a fost supus unor conditii de mediu la data introducerii in parcul national si care nu corespund obligatiilor de mediu pe care R. si le-a asumat fata de comunitatea internationala.

Discriminarea trebuie raportata la momentul includerii in parcul national al oricarui autovehicul de ocazie si nu doar din perspectiva autovehicului adus dintr-un stat membru la data la care se achita taxa pe poluare. O astfel de perspectiva creeaza ea insasi o discriminare fata de autovehiculele de ocazie inmatriculate anterior si care pe langa conditiile restrictive de mediu de la data introducerii in parcul national ar fi supuse unor conditiii continue. Un produs este similar la data factorului generator de poluare determinat de inmatricularea autovehiculului operatiune fara de care nu poate circula, iar un autoevhicul de ocazie nu poate sa fie similar din punct de vedere al unei taxe pe poluare - ca taxa de mediu pe toata durata de circulatie a autovehiculului.

Cu privire la D. L. solicită sa aiba in vedere dispozitiile art. 1088 alin.2

Cod Civil, potrivit carora dobanda legala ar putea fi acordata cu titlu daune - interese cel mult de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei pe poluare.

Cu privire la C. DE J., solicită respingerea cererea reclamantului, intrucat nu se poate retine vreo culpa procesuala din partea organului fiscal care nu a facut decat sa aplice dispozitiile legale in vigoare, a caror legalitate de altfel a fost confirmata si de Curtea C. In plus taxa pe poluare nu se afla la data solutionarii cauzei in bugetul gestionat de organul fiscal, astfel incat nu se poate retine culpa procesuala doar pe baza emiterii unui document justificativ ( decizia de calcul a taxei pe poluare) in baza careia A. F. pentru

M. a incasat suma in bugetul F. pentru mediu.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și menținerea deciziei de stabilire a taxei de poluare ca legală și temeinică. În motivarea recursului se arată că luand in discutie Hotararea din 07 aprilie 2011 pronuntata de Curtea E. de J. in cauza C-

402/09, hotarare prin care instanta s-a pronuntat asupra prevederilor

OUG.5. forma publicata in Monitorul Oficial al romaniei nr.327/2008, - stabilind ca fiind obligatorie pentru instanta nationala in procesul de solutionare a cauzei, "Nevoia obiectivă" din litigiul T. a fost identificată prin raportare la data emiterii deciziei de aplicare a taxei, (...). Orice reglementare ulterioară în materie nu este relevantă pentru solutionarea dosarului, asa încât descrierea modificărilor aduse OUG 5012008 nu este pertinentă pentru această trimitere preliminară.

Avand in vedere aceste precizari, data de referinta, pe baza careia se stabileste legislatia nationala ce guverneaza raportul juridic care face obiectul actiunii in discutie, retinuta de Curtea de J. a U. E. in cauza C-

402/09- T. este asa cum a mai precizat (...) . Astfel, aceste efecte ale Hotararii CJUE, nu pot fi aplicate "in extenso" in toate cauzele in care contribuabilii au achitat taxa pe poluare in temeiul modificarilor aduse prin OUG nr.208/2008, OUG 2., OUG nr.117/2009 sau OUG nr.118/2011. Este evident faptul ca aceste ordonante nu sunt aplicabile, in conditiile in care drepturile si obligatiile partilor - continutul raportului juridic- au fost stabilite la o data la care cele patru acte normative nu erau in vigoare. Concluzia care se impune este aceea ca in dosarele aflate pe rolul instantelor de judecata al caror obiect il constituie cererile contribuabililor de restituire a "taxei de poluare", stabilita in conformitate cu alte prevederi legale decat cele ale OUG nr.5. in forma in care a fost publicata in Monitorul Oficial al R.iei nr.327/(...), efectele Hotararii Curtii de J. a U. E. in cauza C-402/09 - T. nu sunt incidente, nu produce efecte juridice.

De asemenea, in ceea ce priveste neutralizarea taxei pe poluare, Curtea E. de justitie a reiterat practica sa in aplicabilitatea art.110TFUE in sensul ca: Art. 110 TFUE: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor nationale similare".

De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.

Raportat la interpretarea dată art. 110 TFUE în recenta hotărâre și în considerarea suveranitătii fiscale a unui stat membru, Guvernul consideră relevantă analiza considerentelor pe care Curtea și-a fundamentat dispozitivul hotărârii. Taxa pe poluare este considerată un impozit intern, fapt pentru care trebuie examinată în raport cu art.110 2 TFUE, care are ca obiectiv asigurarea liberei circulatii a mărfurilor între statele membre în conditii normale de concurentă.

Interpretarea art. 110 TFUE trebuie privită în lumina principiului suveranității fiscale a statelor membre și a jurisprudenței anterioare a Curții, care a recunoscut constant autonomia fiscală a statelor membre și faptul că art. 110 TFUE nu aduce atingere acestei autonomii fiscale. De asemenea, jurisprudența confirmă că prima înmatriculare pe teritoriul unui stat membru poate reprezenta un fapt generator al obligației de plată a unei taxe interne, deci aspectul exigibilității la prima înmatriculare nu poate fi considerat în sine interzis de legislația primară a U. E.. (Hotărârea În cauza C- 387/01 Weigel, punctul 65 și Hotărârea În cauza C-383/01 De D.ske Bilimportorer punctul 34).

Tot Curtea a arătat că instituirea unei taxe fiscale printr-un act normativ începând de la o anumită dată nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt ulterioare intrării în vigoare a noii prevederi legale. Prin urmare, 110 TFUE nu poate fi invocat în mod util pentru a stabili un efect discriminatoriu al unei taxe pentru simplul motiv că aceasta se aplică unor vehicule înmatriculate pentru prima dată după intrarea în vigoare a legii privind această taxă, iar nu și celor înmatriculate prima dată anterior acestei intrări în vigoare. La punctul 49 din cauza C-290/05 Akos Nadasdi și C-333/05 Ilona Nemeth, Curtea consemnează că nu este relevantă compararea cu vehiculele aflate în circulație anterior instituirii noului regim fiscal.

Curtea confirmă și în recenta hotărâre în cauza T. că art. 110 TFUE nu are ca scop sa împiedice un stat membru să introducă noi taxe sau să modifice rata sau baza de impunere a acestora. (Cauzele conexate C-290/05

Akos Nadasdi și C-333/05 Ilona Nemeth, punctul 49 și cauza C-402/09, T., punctul 50: "Art. 90 CE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente. "")

Deși în principiu este valabil argumentul potrivit căruia competența statelor membre de a introduce noi taxe este limitată, dacă se dovedește că regimul fiscal instituit este de natură să descurajeze bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale, ipoteza în care plasează Curtea acest raționament este, în opinia G., discutabilă. A. întrucât ar fi absurd să ne imaginăm că poate exista o situație în care un stat membru instituie un nou regim fiscal, cu taxe noi sau valori mai mari ale unor taxe existente, fiind inerentă o diferență între sarcinile fiscale care incumbă situațiilor juridice constituite anterior și ulterior intrării în vigoare a normei care instituie noul regim fiscal. Urmând raționamentul Curții, ar acesta ar însemna o limitare a libertății statui membru de a stabili cuantumul unei taxe dacă această ar reprezenta o măsură fiscală al cărei regim ar fi similar taxei pe poluare instituite prin OUG 5. (taxă cu exigibilitate la momentul punerii în circulație).

Într-o primă fază (pct. 38-47), Curtea aplică testul comparației cu valoarea reziduală a taxei încorporate în vehiculul național similar. Produsul național similar cu care se face comparația îl reprezintă vehiculele de ocazie importate anterior importului efectuat de dl. T., dar înmatriculate tot in perioada de aplicare a OUG 5. versiunea inițială, adică 1.07-(...) și deci supuse aceluiasi regim de taxare. A. analiză era cea previzibilă, în considerarea jurisprudenței anterioare în materie. Rezultatul acestei analize este că regimul de impozitare instituit prin OUG 5. este legal din perspectiva art. 110 TFUE. Alineatul (l) al articolului 110 TFUE interzice discriminarea directă și discriminarea indirectă. Mai întâi, Curtea a evaluat taxa din punct de vedere al unei posibile discriminări directe, atât în general, cât și specific pentru cazul rec1amantului din actiunea principală și a statuat (pct. 36):În actiunea principală, este cert că, din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 5. nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa în cauză este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehicul ului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat.

Prin hotărârea pronunțată, Curtea amintește că dreptul U. interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor nationale similare. A. interdicție vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În continuare, Curtea constată că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau nationalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.

Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale. P. a verifica dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea examinează în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate Și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. În al doilea rând, Curtea examinează neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008. In ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea amintește că există o încălcare a dreptului U. atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea constată că reglementarea română este conformă cu dreptul U. întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehicul ului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor. Avand in vedere cele precizate, se opune admiterii actiunii in sensul de a fi obligat organul fiscal la restituirea taxei pe poluare, de vreme ce nu sunt respectate dispozitiile Codului de procedura F. in ce priveste termenele de constatare a deciziei de calcul a taxei de poluare, ca act administrativ fiscal. Taxa achitata de reclamant a fost virata la bugetul F. pentru M. gestionat de A. F. pentru M. Obligarea organului fiscal la restituirea taxei de poluare, nu se v-a putea face decât de la bugetul in care s-au virat banii, iar organul fiscal va fi in imposibilitatea de-a executa de buna credință o hotărâre judecătoreasca a cărei aplicare intra in contradicție cu prevederile Ordinului

MFP nr.1899/(...) pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordarea a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depasirea termenului legal.

În ce priveste solicitarea dobanzii legale fiscale, solicită respingerea acesteia ca neintemeiata, avand in vedere ca taxa pe poluare nu este o taxa fiscala si nu se circumscrie situatiilor limitativ reglementate de art.117 Cod P. F., iar repararea prejudiciului se realizeaza in conditiile dreptului comun - art.1 088 alin.2 cod civil cu aplicarea O.G. nr. 9 / 2000 de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei. Totodata in cazul in care instanta va admite cererea reclamantului privind do banda legala, aceasta ar trebui acordata tot de la bugetului A. F. de M., conform art. 124 alin. 2 Cod P. F." dobanda se suporta din acelasi buget din care se restituie ori se ramburseaza". De asemenea, conform disp. art. l088 alin.2 Cod Civil, dobanda legal putand fi acordata numai de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei pe poluare. In plus, dobanda legala fiscala pe care o solicita reclamantul nu se circumscrie situatiilor prevazute de art. 117 Cod P. F., astfel incat, aici reclamantul nu a facut plata in temeiul unui titlu de creanta care sa fi avut un termen scadent de llata si sa fie expus unor majorari de intarziere.

Cu privire la cheltuielile de judecata, solicită respingerea petitului cu privire la cheltuielile de judecata ca fiind inadmisibil astfel cum a fost formulat.

Taxa pe poluare achitata de reclamanta nu a ramas la bugetul de stat, ci potrivit dispozitiilor legale aceasta taxa se vireaza in contul A. F. pentru M. O eventuala culpa procesuala poate fi retinuta in sarcina organului fiscal doar daca prin modul de calcul a taxei pe poluare rcclamanta a suferit un prejudiciu, ori criticile aduse de reclamanta vizeaza insasi actul normativ in baza caruia a fost calculata taxa pe poluare. O. fiscal a avut doar atributii in calculul taxei pe poluare, taxa fiind virata in contul A. F. de M. conform Normelor metodologice emise in aplicarea O. nr.

50 / 2008, iar restituirea taxei pe poluare ( si dobanda legala) urmand sa se faca tot de la bugetul A. F. de M.

Analizând recursurile, curtea reține următoarele:

P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE :

Respinge recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. A J. M. prin A. F. P. B.-M. și D. G. A F. P. A J. M. în nume propriu și în numele A. F. P. B.-M. împotriva sentinței civile nr. nr. 6509 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C. P. A. M. C. M. S.

G. V. D.

Red. C.P. dact. GC

2 ex/

Jud.primă instanță: E. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia nr. 7176/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal