Decizia nr. 7350/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7350/2012
Ședința de la 02 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător D. P.
Judecător A.-I. A.
G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul A. C. împotriva sentinței civile nr. 2500 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimatul I. DE P. J. M., având ca obiect anulare act administrativ suspendare drept de a conduce pe drumurile publice .
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea recurentului-concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 septembrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A,
Asupra recursului de față, Curtea constată că prin S. civilă nr. 2500 pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. C. în contradictoriu cu pârâtul I. DE P. J. M., având ca obiect anulare acte administrative.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin adresa nr.1. din (...) emisă de I. de P. al J. M.-S. R. s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce a reclamantului pe o perioadă de 120 de zile începând cu data de (...) iar prin adresa nr. 1. din (...) emisă de aceeași autoritate s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce al reclamantului pe o perioadă de 120 de zile începând cu data de (...). Măsurile dispuse prin cele două acte sus menționate au fost luate pentru încălcarea prevederilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 la intervale de timp diferite, respectiv (...) și (...).
În situația de față, reclamantul a fost sancționat contravențional prin două procese verbale de contravenție asupra cărora instanța de judecată s-a pronunțat în mod irevocabil în sensul constatării legalității lor, și ca o consecință a acestora s-a aplicat reclamantului sancțiunea principală a amenzii precum și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.
Cele două acte administrative vizează în fapt majorarea perioadei de suspendare inițial dispuse de câte 90 de zile, la 120 zile ca urmare a neîndeplinirii de către reclamant a obligației de a se prezenta în termen de
15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești la S. P. R. pentru a-și preda carnetul de conducere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea sa în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe a fost dată prin interpretarea greșită a actelor și aplicarea greșită a legii. Aceasta deoarece prin acțiune reclamantul a solicitat anularea măsurilor de suspendare a dreptului de conducere pe drumurile publice întrucât dispozițiile șefului S. M. de aplicare a măsurilor complementare de suspendare a dreptului de conducere pe drumurile publice nu există, atâta vreme cât potrivit dispozițiile art. 118 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 (doar neprezentarea nejustificată la S. ce îl care în evidență pe contravenient) atrage majorarea sancțiunii. Prin urmare este evident că majorarea perioadei de suspendare este atributul instituției la care întâi trebuie predat permisul după respingerea plângerii potrivit art. 191 din Regulament dar și are obligația să verifice dacă nepredarea este justificată sau nu.
Ulterior reclamantul recurent a depus concluzii scrise la data de (...) în care a solicitat în principal modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii iar în subsidiar rejudecarea cauzei. Pentru cea de a doua ipoteză s-a făcut referire la o succintă analiză a dispozițiilor legale și a unei priviri superficiale asupra actelor cauzei.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 304 , 304 1 C.proc.civ., Curtea reține următoarele:
Acțiunea dedusă judecății izvorăște din două acte administrative emise de I. M. (adresa nr. 1. din (...) și respectiv adresa nr. 1. din aceeași dată) prin care reclamantul recurent era încunoștiințat de faptul suspendării dreptului de conducere din data de (...) pentru o perioadă de 120 de zile în ceea ce privește primul act administrativ și respectiv din data de (...) pe o perioadă de 120 zile pentru cel de-al doilea act administrativ.
Respectând prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamantul s-a adresat cu plângere prealabilă autorității emitente a celor două acte administrative solicitând revocarea lor și comunicarea dispoziției efective a șefului S. prin care aceste sancțiuni au fost aplicate. Urmare a răspunsului negativ transmis prin adresa nr. 1. din data de (...), reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ solicitând anularea celor două acte administrative.
Prima instanță în analiza acțiunii, în raport de probele administrate, a constatat că cele două au fost emise în condiții de legalitate în baza dispozițiilor art. 191 alin.1 din H.G.nr. 1391/2006 coroborate cu prevederile art. 118 alin. 4 și 5 din O.U.G. nr. 195/2002 așa încât a fost respinsă acțiunea reclamantului.
Reclamantul recurent a fost sancționat contravențional prin procesul- verbal de contravenție S. PCA nr. 3227395 din (...) cu sancțiunea principală a amenzii și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. U. de prevederile art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 recurentul a formulat plângere împotriva acestui proces verbal de contravenție, soluționată în mod irevocabil prin respingerea sa în dosar nr. 419182/2008 prin decizia civilă nr. 1. din (...). În ceea ce privește cel de-al doilea proces verbal de contravenție încheiat recurentului, la data de (...) (proces verbal S. CC nr. 0508509 din (...) (acestuia i s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, și acesta a fost cenzurat de către instanță menținându-se legalitatea sa prin decizia nr.974/R/(...) pronunțată în dosarul nr. (...).
Conform prevederilor art. 118 alin. 4 din O.U.G nr. 195/2002 recurentul avea obligația ca în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului verbal de constatare a contravenției să se prezinte la S. P. R., care îl are în evidență pentru a-și preda permisul de conducere. A. 5 al aceluiași articol sancționează neîndeplinirea acestei obligații legale cu o majorare cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.
Ca urmare a nerespectării acestei obligații prin cele două acte administrative, recurentului i-a fost prelungită perioada de suspendare cu
30 de zile. A. formulează critici la adresa proceselor verbale de contravenție, care însă nu mai pot face obiectul unei analize, ele fiind analizate în cadrul plângerilor contravenționale de către două instanțe de judecată. În ceea ce privește însă susținerile potrivit cărora nu există un temei legal al emiterii celor două acte administrative respectiv inexistența unor dispoziții a șefului S. M., Curtea constată că sunt neîntemeiate întrucât potrivit dispozițiilor art. 191 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 în situația în care contravenientul a săvârșit fapte pe raza de competență a altui județ decât cel care îl are în evidență, permisul de conducere se păstrează la S. P. R. pe teritoriul căruia a fost constatată contravenția, până când șeful serviciului hotărăște asupra sancțiunii contravenționale complementare dar nu mai mult de 15 zile de la data reținerii, după care îl trimite S. P. R. al județului care îl are în evidență.
În speță recurentul are domiciliul în S. M., contravențiile săvârșite fiind încheiate de I. M. iar sancțiunile complementare fiind aplicate de șeful
S. P. R. M. situație în care raportat la dispozițiile art. 191 alin.1 din H.G. nr.
1391/2006 coroborate cu art. 118 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 și cele două acte administrative prin care s-a dispus majorarea duratei suspendării exercitării dreptului de a conduce, au fost aplicate de organul care a aplicat inițial măsura respectiv S. M. și nu S. P. R. care îl are în evidență pe reclamant, respectiv S. S. M. Așa fiind, aceste critici vizând nelegalitatea actelor administrative din perspectiva faptului că măsura complementară era atributul exclusiv al instituției la care întâi trebuie predat permisul, este neîntemeiată.
Chiar dacă cele două acte administrative au fost intitulate adrese, în fapt ele au pus în aplicare dispoziții legale, așa încât chiar dacă nu au fost intitulate dispoziții, ele produc efecte juridice fiind indiferent cum au fost intitulate și prin urmare și din această perspectivă criticile recurentului sunt neîntemeiate.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul declarat de reclamantul A. C. urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de A. C. împotriva sentinței civile nr.2500 din 24 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2012.
Președinte Judecători
C. I. D. P.-A. A. I.
G.
M. N. Țâr
Red.IC/Dact.CC-2 ex. (...)
Jud.fond:P. M.
