Decizia nr. 7954/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 7954/2012
Ședința data de 10 O. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H.
JUDECĂTOR D. M.
GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanții T. L. L. și C. S. L. S., împotriva sentinței civile nr. 7340 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta D. G. A V. D. R. V. C., având ca obiect - excepție nelegalitate act administrativ.
Componența prezentului complet de judecată a fost modificată prin H. C. de C. al C. de A. C. nr. 25 din data de 21 iunie 2012.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenții prin avocat P. O., în baza împuternicirii avocațiale nr. 0. din data de (...), aflată la fila
12 din dosar, lipsind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 20 din Legea nr.5. și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 137 al. 1 C.pr.civ. raportat și la dispozițiile L. nr. 5. Curtea pune în discuția părților excepția tardivității demersului promovat.
Apărătorul recurenților solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea verificării aspectelor de tardivitate, pentru a-și putea exprima poziția cu privire la excepția invocată de instanță din oficiu.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă recurenții prin avocat P. O., lipsind intimata-pârâtă.
Se relevă de către apărătorul recurenților că într-adevăr recursul a fost depus după zece zile de la data comunicării, însă raportat la modul în care s-a realizat comunicarea hotărârii, în sensul că pe fila de comunicare care rămâne la parte nu este înserată nicio dată, nu se poate aprecia în concret data la care acesta a luat cunoștință de hotărâre. S. mențiuni cu privire la acest aspect sunt înserate pe dovada care se restituie la dosarul cauzei.
În ipoteza în care cele evocate nu prezintă relevanță atunci se impune admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv formulat.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7340 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al
T.ui C. a fost admisă excepția inadmisibilității ridicată din oficiu și respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a actului constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului nr. 1813/(...), a procesului verbal nr.61/(...) privind calculul majorărilor de întârziere și al penalităților de întârziere și a procesului verbal nr. 48/(...) privind calculul accesoriilor pentru neplata la termen a obligațiilor față de bugetul de stat; respinsă excepția de nelegalitate a D. nr. 284/(...) referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul precedent și a procesului verbal nr. 19688/(...) privind calculul sumelor prevăzute prin titlu executoriu, acte emise de D. R. pentru Accize și Operațiuni Vamale C., excepție soluționată la sesizarea contestatorilor T. L. L. și C. S. L. S., din dosarul nr.(...) al Judecătoriei C.-N..
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepția de nelegalitate formulata de reclamanții T. L. L. și C. S. L. S. vizează, printre altele, și actul constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului nr.
1813/(...), procesul verbal nr. 61/(...) privind calculul majorărilor de întârziere și al penalităților de întârziere și respectiv procesul verbal nr.48/(...) privind calculul accesoriilor pentru neplata la termen a obligațiilor față de bugetul de stat, toate emise de pârâta D. R. pentru Accize și Operațiuni Vamale C..
Cu privire la acestea, se reține că art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr.5., în vigoare din data de (...), prevede că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, de către instanța de contencios administrativ.
Referitor la actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a legii, în practica constantă a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a subliniat că se impune interpretarea diferențiată a textului legal după cum discutăm despre acte normative sau individuale.
Astfel, dacă actele administrative normative pot fi atacate oricând și pe calea acțiunii directe, ceea ce atrage concluzia logică a posibilității invocării oricând a excepției de nelegalitate, din interpretarea sistematică și teleologică a textelor de lege s-a concluzionat că este inadmisibilă excepția de nelegalitate referitoare la actele administrative individuale emise sau adoptate anterior intrării în vigoare a L. nr. 5.. Acceptarea tezei contrare ar determina încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice și a securității juridice și ar contraveni unor principii fundamentale convenționale și comunitare a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
Pentru acestea, întrucât actele fiscale atacate reprezintă acte administrative unilaterale și au fost emise anterior intrării în vigoare a L. nr. 5., care nu poate retroactiva (art. 15 alin. 2 din Constituția României), reține instanța excepția este întemeiată.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate a deciziei nr. 284/(...) referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul precedent și a procesului verbal nr. 19688/(...) privind calculul sumelor prevăzute prin titlu executoriu, ambele emise de D. R. pentru Accize și Operațiuni Vamale C., tribunalul reține că argumentele reclamanților se circumscriu imposibilității aplicării retroactive a actului constatator nr. 1813/2002, comunicat reclamantului T. L. L. la data de (...), perceperea de majorări și penalități de întârziere începând cu data de (...) realizându-se cu încălcarea principiului securității raporturilor juridice.
Verificând conținutul actelor administrative fiscale, se reține că D. nr.284/2006 stabilește obligațiile de plată accesorii aferente perioadei (...)-(...) (fila 113 din dosarul judecătoriei), iar procesul verbal nr. 19688/2008 pe cele aferente perioadei (...)-(...) (fila 102). Astfel, motivele de nelegalitate invocate nu sunt aplicabile strict cu privire la aceste acte cu care instanța de contencios a rămas învestită.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia cu consecința trimiterii spre rejudecare instanței. În susținerea celor solicitate se arată că precizarea statuată prin art.4 din Legea nr.55472004 „oricând în cadrul unui din cuprinsul textului legal aratat a fost interpretată în mod neunitar, dând naștere la o jurisprudență controversată pe tema momentului efectiv la care s-a gândit legiuitorul atunci când a reglementat procedura așa numitei excepții de nelegalitate a actului administrativ: oricând în cursul procesului sau oricând de la momentul emiterii actului și pe toată durata în care actul este în vigoare. Desigur, argumente au existat și într-un sens și în altul.
Controversa doctrinară și mai ales jurisprudențială a fost tranșată de către însăși legiuitorul nostru care, prin pct. 5 al art. 1 din Legea nr. 262 din 19 iulie
2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 30 iulie 2007 a modificat forma inițială a art. 4 alin. I în următorul sens: .Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate ... ".
Mai mult, a fost modificat și alineatul 2 al textului, completându-se cu precizarea că .. în cazul în care exceptia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ". În mod evident, dacă legiuitorul ar fi înțeles că sunt supuse controlului le legalitate instituit prin art. 4 al L. nr. 5. exclusiv actele administrative emise după intrarea în vigoare a acestei legi, nu s-ar fi referit în mod expres la condițiile în care se verifică legalitatea actelor emise anterior intrării în vigoare a legii.
După modificările legislative menționate, în vigoare și la momentul de față, textul pe care îl invocăm în susținerea admisibilității excepției de nelegalitate pe care am promovat-o, a făcut obiectul mai multor excepții de neconstituționalitate, respinse cu fiecare ocazie de către Curtea Constituțională, legal investită.
Trebuie precizat faptul că inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție -
Secția de contencios administrativ și fiscal a invocat din oficiu excepția de neconstituționalitate a art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 5. în Dosarul sau nr. 3.(...), excepția fiind soluționată în sensul respingerii prin D. nr. 4. precitată alături de alte trei cereri similare conexate la același dosar al C. Constituționalc.
Pe cale de consecință, în condițiile existenței unor texte de lege exprcsc, apreciatc ca fiind constituționale, cu orice ocazie cu care s-a pus problema, de către singura autoritate în stat competentă să se pronunțe cu privire la acest aspect, nu credem că ar trebui să se mai pună sub semnul întrebării admisibilitatea unei excepții de nelegalitate a unui act administrativ emis anterior intrării în vigoare a L. nr. 5..
Cât privește jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție conturată chiar ulterior intrării în vigoare a legii de modificare a art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 5.
(menționare mai sus) și chiar ulterior pronunțării deciziilor C. Constituționale prin care s-a constatat în mod constant constituționalitatea acestor texte se apreciază ca fiind profund eronată.
Jurisprudența nu este izvor de drept în sistemul nostru juridic, legea este.
A vând a alege între a ține seama de o practică judiciară, chiar venind de la o instanță superioară și un text de lege clar și neechivoc instanța are ohligatia de a face aplicarea legii.
În opinia sa mai arată recurentul principiul respectării securității raporturilor juridice, principiu ce a primit o amploare deosebită în jurisprudenta
C. de la S. și, în ultima vreme și în dreptul intern, pornind de la ideea respectării dreptului la un proces echitabil.
Acest principiu a fost și reprezintă o parte componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de ari. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit acestui text, "orice persoană are dreptul lajudecarea în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil a cauzei sale, de către () instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate Împotriva sa ". Textele Convenției se interpretează pe baza hotărârii C. Europene a Drepturilor Omului. Or, potrivit jurisprudenței constante a acestei instanțe (a se vedea, de exemplu hotărârile Sunclav Times c. Regatul Unit din 26 aprilie 1979. Brumârescu c. România din 28 octombrie 199(). Pă.luraru c. România din I decembrie 1995). o componentă importantă a dreptului la un proces echitabil perceput în lumina preambulului Convenției care proclamă prcernincnța dreptului este principiul securității raporturilor juridice.
Principiul securității juridice presupune ca dreptul să fie previzibil și ca soluțiile juridice să rămână relativ stabile. Adică, este necesar ca destinatarii normelor juridice - cetățenii să fie in măsură să decidă ce anume este permis sau, dimpotrivă interzis de lege, fără ca acest lucru să reclame eforturi excesive din partea lor. Pentru a atinge acest rezultat, normele adoptate trebuie să fie clare și inteligibile și să nu fie supuse, în timp, la schimbări prea frecvente și mai ales irnprevizibile.
În dreptul nostru intern, principiul securității raporturilor juridice a primit o amploare deosebită ca urmare a existenței în dreptul român a recursului în anulare, cale extraordinară de atac prin care era repusă în discuție soluția definitivă dată de instanțe cu privire la un anumit litigiu. Punctul de plecare al acestei jurisprudențe a fost reprezentat de pronunțarea la data de 28 octombrie
1999 de către M. C. a hotărârii în afacerea Brumărescu. Soluțiile au continuat pe aceeași cale și prin prisma altor hotărâri ale C., dintre care, cu titlu exemplificativ aduc în atenție cauza Iacob c. România, hotărârea din (...), § 25 și 26). În același sens, a se vedea hotărâri le pronunțate în cauzele Anghelescu c. România (hot. din 9 aprilie 20(2). Hodos c. România (hol. din 21 mai 2002), V.scu c. România (hol. din 22 mai 20(3). Buzatu c. România (hol. din 1 iunie 2004). ,<.,"C Masiniexportimport Industrial Group S/1 c România (hol. din I decembrie 2(05), Raicu c. România (hot. din 19 octombrie 20(6). Pușcaș c. România (hot. din 11 octombrie 2007), Rada c. România (hot. din g noiembrie 20(7), Baian c. România (hot. din 6 decembrie 2(07).
După cum rezultă din cele arătate, fără a intra în detalii tehnice legate de conținutul recunoscut noțiunii de securitate a raporturilor juridice, principiul securității raporturilor juridice vizează. pe de o parte, stabilitatea legislativă într- un stat de drept, iar pe de altă parte, stabilitatea drepturi lor recunoscute pe calea unei hotărâri judecătorești definitive.
În nici un caz aplicarea acestui principiu nu împiedică verificarea legalitătii unui act administrativ pe calea unei proceduri interne care în cazul acestora satisface pe deplin exigențele dreptului european.
Față de cele invocate la data de (...) în temeiul art.301 C.pr.civ. coroborat cu art 4 din Legea nr.5. Curtea a pus în discuție excepția tardivității recursului.
În acest sens se reține că potrivit art.301 C.pr.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare dacă legea nu dispune altfel.
Legea contenciosului administrativ nr.544/2004 în contextul căruia a fost fundamentată soluția atacată prin art.4 alin.3 prevede soluția instanței de contencios este supusă recursului și se declară în 5 zile de la comunicare.
Reiese din normele enunțate că termenul de recurs este de 5 zile de la comunicare.
Actele dosarului atestă că hotărârea a fost comunicată la (...) (f.32,33 dosar fond) recursul a fost declarat la (...) conform datei de pe plicul corespondență (fila 13 dosar) deci cu depășirea termenului instituit de norme.
Așadar față de cele arătate excepția se vădește întemeiată și va fi admisă cu consecința respingerii ca tardiv a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul T. L. L. și C. S. L. S., împotriva sentinței civile nr. 7340 din (...) pronunțată în dosarul nr.
2470/1172012 al T.ui C. pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
F. T. M. H. D. M.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.A. C.
