Decizia nr. 8/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 8/2012
Ședința de la 24 Mai 2012
C. compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâtele D. G. A F. P. A J. B.-N. și A. F. P. A M. B. împotriva sentinței civile nr. 9. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., în contradictoriu cu reclamantul D. I. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate de pârâte sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentele recursuri și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 9. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.- N. s-au respins ca nefondate excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. A F. P. B.-N., invocate în cauză.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B. și D. G. A F. P. B.-N. și, în consecință, a fost obligată pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 3697 lei achitată cu chitanța TS2A nr. 5694364 din (...) cu titlu de taxă pe poluare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume ce se va calcula de la data achitării și până la data restituirii efective, ca urmare a constatării nelegalității refuzului de restituire.
S-a respins cererea de anulare a refuzului de restituire a taxei pe poluare materializat în adresa nr. 15773/01/(...) emisă de D. B.-N.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 43,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată împotriva
ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. B. și, în consecință, a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei A. F. P. B. suma de 3697 lei, dobânda legală aferentă acestei sume, ce se va calcula de la data achitării și până la data restituirii efective, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 43,3 lei.
Instanța, examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepțiile invocate în cauză, respectiv a inadmisibilității acțiunii reclamantului și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. B.-N., a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din starea de fapt, reclamantul a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ în temeiul art. 1 alin. 1 din Legea nr.
554/2004, considerându-se vătămat prin refuzul de a i se restitui taxa cu privire la care consideră că a fost încasată cu încălcarea prevederilor art. 90 TCE, refuz materializat în cuprinsul adresei nr. 15773/01/(...) emisă de AFP B.
Or, în cauză nu poate fi reținută, ca fiind de neprimire, lipsa parcurgerii procedurii administrative, câtă vreme obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, ipoteză legală care permite acestuia să se adreseze direct instanței de judecată, sens în care a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată în cauză.
Nici excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. B.-N. nu este întemeiată, câtă vreme refuzul de restituire a taxei apreciate de reclamant ca fiind nedatorată este exprimat de către această autoritate, astfel încât, apare ca legitimată soluționarea în contradictoriu cu aceasta a litigiului în contencios administrativ declanșat de reclamant, în întregul său, petitele formulate neputând fi disociate și neavând existență de sine stătătoare, ci dimpotrivă, intercondiționându-se.
Totodată, legitimarea procesuală pasivă a D. B-N rezidând în aceea că plata taxei a fost făcută în contul Trezoreriei și a fost astfel vărsată această sumă în bugetul de stat. Prin urmare, este cert că în contul pârâtelor a fost achitată aceasta sumă și că aceste autorități sunt subiecte ale raportului juridic de drept procedural fiscal conform prevederilor art. 16 și 17 C.. Totodată, D. G. a F. P. B-N este cea care îndrumă și controlează activitatea Administrației F. P. care a încasat sumele aferente taxei, deci putea și trebuia să cenzureze perceperea acestei taxe pretins a fi ilegală.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că la data de (...), cu chitanța seria
TS2A nr. 5694364, reclamantul a achitat suma de 3697 lei în contul Trezoreriei B., beneficiar fondul de M., reprezentând taxă de poluare stabilită conform referatului de calcul din data (...) emis de D. B.-N., în vederea înmatriculării în România a autoturismului marca Volkswagen Sharan tip 7M/SEA8CAUYX01, norma de poluare euro 3, nr. de identificare W., aflat la prima înmatriculare în România, înmatriculat în Germania, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în dovedire.
S-a menționat faptul că la data calculării și achitării menționatei taxe, erau aplicabile prevederile OUG nr. 5. care au instituit obligativitatea taxei pe poluare, prevederi ce au abrogat pe cele ale art. 2141 - 2143 din Codul fiscal, prin care a fost reglementată taxa denumită "taxa specială", sens în care cererea reclamantului de constatare a neconformității taxei achitate de acesta cu ocazia înmatriculării autoturismului provenit din spațiul UE urmează a fi analizată prin raportare la prevederile în vigoare la momentul plății acesteia.
După achitare, reclamantul a solicitat restituirea taxei sus menționate, pe care a apreciat-o ca fiind neconformă normelor instituite prin TCE, cerere înregistrată sub nr. 24984/(...) la AFP B., aceasta fiind însă respinsă, iar refuzul de restituire exprimat în cuprinsul adresei nr. 15773/01/(...) emisă de această pârâtă.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5., T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri pârâtele D. G. A F. P. A
J. B.-N. și A. F. P. A M., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în principal, în sensul admiterii excepțiilor invocate, respectiv a lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. și a lipsei procedurii prealabile, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, menținerea actelor administrative atacate și a taxei pe poluare achitată ca fiind legal percepută precum și reducerea cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial.
În motivarea recursurilor, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., pârâtele au susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
Pârâtele consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxă specială de primă înmatriculare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurentele au reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prevăzută de dispozițiile C. de procedură fiscală.
Mai arată recurentele că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurentele critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurentele că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Au mai apreciat pârâtele că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâtele solicită respingerea acestuia, pe de o parte având în vedere că instanța nu a fost investită cu un asemenea petit, iar pe de altă parte că repararea prejudiciului se realizează în condițiile Ordinului nr. 1899/2004.
În final, pârâtele au precizat că au respectat dispozițiile legale privind perceperea taxei, astfel că nu poate fi reținută o culpă procesuală a celor două pârâte pentru a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată și în temeiul art. 274 alin. 3 C.pr.civ. solicită reducerea cheltuirilor de judecată constând în onorariu de avo cat..
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din O.G. nr.
93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze - a emis Decizia nr. 24 în dosarul nr. 9/2011, iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 5. raportat la art. 205 - 218 C., nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod.
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 C.pr.civ.,
Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de
7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie
2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A.
F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate
și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de
Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor:
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursurile declarate se vădesc a fi nefondate și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respinse ca atare.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarate de către pârâtele D. G. A F. P. B.-N. și A. F. P. A M. B. împotriva sentinței civile nr. 9. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința din 24 mai 2012.
Red.R.R.D./ 06.2012. Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M.A. P..
