Decizia nr. 8283/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8283/2012
Ședința publică de la 18 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de A. N. DE A. F., împotriva sentinței civile nr. 499/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., în contradictoriu cu reclamantul A. L. D. și pârâții A. - D. BN - A. F. P. A M. B., S. OMV P. SA, A. N. DE A. F. - D. G. A. F. A M. C., D. G. A F. P. B.-N. și A. F. P. A M. B., având ca obiect contestație act administrativ fiscal restituire impozit reținut pe sume compensatorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul intimat, avocat M. A. și reprezentantul intimatei OMV P., avocat din cadrul SCA Bilan Lombrea, Moroșan și Asociații.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-au depus întâmpinări, de către D. B.-N., A. L. D. și OMV P., care se comunică părților prezente.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei, învederând părților să pună concluzii și asupra inadmisibilității cererii, raportat la prevederile art. 205 și urm. C. pr.
F..
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, nelegal, precizând că acesta nu a fost motivat conform art. 304, pct. 1 și pct. 9 C. Pr. Civ. Cât privește excepția inadmisibilității recursului, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamantul a formulat în termenul legal o cerere la finanțe, pentru restituirea impozitului. Solicită totodată respingerea celorlalte excepții, invocate de OMV P. ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei OMV P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. Prima instanță a apreciat faptul că pârâta nu are calitate procesuală pasivă motivat de faptul că nu a încasat și reținut sumele de bani. E. au fost motivate de către prima instanță amplu și temeinic. Arată că reținerea acestor sume nu înseamnă că acestea au fost însușite, acestea fiind virate la bugetul local. Arată că acțiunea este admisibilă, fiind îndeplinită procedura prealabilă, prevăzută de legea fiscală, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 499/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâte D. B.-N. și OMV P. SA, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. L. D., s-au respins ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta A., s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A. L. D. în contradictoriu cu pârâta A.-D. care a fost obligată să restituie reclamantului suma de 3037 lei reprez.impozit pe venit, precum și dobânda legală de la data reținerii impozitului și până la data restituirii efective, s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC OMV P. SA împotriva chematelor în garanție A., D.-N. și A. și a fost obligată pârâta A. - D. să plătească reclamantulUI 1190 lei cheltuieli de judecată și reclamantul să plătească pârâtei SC OMV P. SA cheltuieli de judecată de
491,18 lei.
T. a reținut că plățile compensatorii nu sunt incluse în veniturile salariale potrivit art.55 alin.4 lit.j din Codul fiscal că nu se poate recurge la alt criteriu decât cel prevăzut în Codul fiscal, iar normele metodologice de aplicare a C. fiscal respectiv pct.68 lit.l contravin prevederilor legale precum și dispozițiilor art.4 alin.3 din Legea 24/2000 conform căreia actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă. T. a mai reținut prev.art.67 din Codul muncii și art.29 din OUG 28/1999 s-a apreciat prin urmare că reținerea făcută de angajator la sursă din aceste drepturi bănești, nu corespunde prevederilor legale și în consecință, cererea de resetituire a reclamantulUI este îndreptățită.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către A. solicitând modificarea hotărârii deoarece aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât între reclamantă și A. nu există raporturi juridice iar singura persoană care ar avea calitatea să solicite restituirea sumelor reprezentând impozitul pe venitul aferent sumelor compensatorii este SC OMV P. SA. Astfel, A. nu are calitate procesuală pasivă, nu are nicio culpă procesuală și nu a adus vreo vătămare reclamantului, iar excepția lipsei calității procesuale pasive a SC OMV P. SA a fost admisă în mod greșit întrucât acesta este angajatorul care a reținut suma cu titlu de impozit pe venit. De asemenea, se invocă inadmisibilitatea datorită neurmării procedurii administrativ fiscale și faptul că cererea de restituire a fost adresată D.-N. și ca atare, în mod corect s-a răspuns ca P. SA se află în evidența D. Totodată, pe fondul cauzei se arată că în mod greșit s-a reținut aplicabilitatea art.55 alin.4 lit.j din Codul fiscal deoarece salariatul concediat a primit compensații sub forma indemnizației de concediere, iar aceste compensații s-au calculat raportându-se nu la salarul mediu net pe unitate așa cum prevede norma invocată, ci cu respectarea art.50 din contractul colectiv de muncă, fiind aplicabil art.55 alin.2 lit.k C. coroborat cu art.68 lit.l din Normele metodologice.
D. G. a F. P. B.-N. a depus întâmpinare solicitând admiterea recursului arătând că raportul de drept material fiscal este între pârâtul SC P. SA și D., astfel că între reclamantă și pârât nu există niciun raport material fiscal.
Pe fondul cauzei se arată că cererea de restituire nu este întemeiată și că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor fiscale.
R.-intimat A. L. D. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, arătând că procedura administrativă a fost îndeplinită și ca atare, în mod întemeiat s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a
SC P. SA întrucât aceasta a acționat ca un mandatar, îns ensul că a reținut impozitul și l-a virat către organul fiscal competent de D. R. a formulat cerere de restituire la D.-N. însă aceasta avea obligația de a transmite cererea de restituire către A. și să-l înștiințeze pe reclamant despre transmiterea acestei cereri.
Pârâta susține aplicabilitatea normelor reținute de instanța de fond care duc la concluzia faptului că nu se datora impozitul reținut de SC OMV P. SA și virat către A. - D.
Pârâta intimată SC OMV P. SA a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată apreciind că soluția instanței de fond cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a SC OMV P. SA este legală și temeinică. Pârâta arată că necesitatea parcurgerii unei proceduri prealabile nu există în ipoteza formulării unei cereri de chemare în garanție și a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
R. A. L. D. a chemat în judecată A. N. de A. F., D. G. a F. P. B., A. F. P. B. solicitând obligarea la restituirea impozitului reținut și plătit de către angajatorul SC P. SA a cărui salariat a fost pentru sumele compensatorii în urma desfacerii contractului de muncă ca urmare a concedierilor colective, precum și în subsidiar, obligarea pârâtei SC P. SA la restituire impozitului reținut și plătit de către aceasta către pârâta de rd.1. Această cerere de chemare în judecată nu a fost calificată de către instanța de fond în conformitate cu art.129 C.deoarece era necesar a se verifica dacă se dorește urmarea unei proceduri judiciare fiscale așa cum la prima vedere apare petitul principal sau a unui litigiu de muncă așa cum este formulat petitul subsidiar. Este de remarcat că și instanța competentă în materia conflictelor de muncă poate să examineze ca o chestiune prejudiciată aplicarea normelor fiscale atunci când acțiunea sa vizează drepturile salariale întrucât în cazul de față ce se dorește a fi restituit este venitul apreciat a fi reținut nelegal prin stopaj la sursă și virare către organul fiscal din sumele achitate cu titlu de plăți compensatorii în baza contractului colectiv de muncă, ca urmare a concedierii colective efectuate de SC OMV P. SA.
Cabinetul de avocatură a formulat o cerere colectivă către D.-N. în care a solicitat și în numele reclamantului o copie de pe fișele fiscale întocmite de
OMV P. SA pentru anii 2006-2007 precum și solicitarea de restituire a impozitului și a contribuțiilor pentru bugetul de asigurări sociale reținute pentru sumele compensatorii în urma disponibilizării colective, sume care nu sunt incluse în categoria veniturilor salariale și nu sunt impozabile conform legislației în vigoare. Această cerere de restituire a fost formulată în data de 5 mai 2010, iar prin adresa 3410 A. a răspuns societății de avocatură menționând că în calitate de angajat nu a depus declarații și nu a efectuat plăți la A. și în consecință, trebuie să se adrese societății a cărui angajat a fost, iar această societate este în administrarea D. din cadrul A..
După această adresă, reclamantul considerând că a urmat procedura administrativ fiscală, a formulat acțiune calificată de prima instanță ca fiind o acțiune în contencios fiscal.
În cazul de față, OMV P. SA a făcut aplicarea art.55 alin.1 lit.k din
Codul fiscal făcând reținerea contribuțiilor de asigurări sociale din plățile compensatorii datorate angajaților ca urmare a concedierii colective și a virat aceste sume Direcției Generale de A. a M. C. din cadrul A.. Raportat la prev.art.57 C., reclamantul poate fi calificat ca și contribuabil, iar SC OMV P. SA ca și plătitor, iar raportul de drept material fiscal are loc între angajatorul care are obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de plată la termenele legale impozitele și contribuțiile care se realizează prin stopaj la sursă, conform art.22 alin.1 lit.e C., și organul fiscal competent.
În cazul de față, o cerere de restituire efectuată potrivit art.117 alin.1 lit.d C., se face de către debitor iar debitorul conform art.25 alin.1 teza a II-a este acea persoană care potrivit legii are obligația corelativă de plată a acestor drepturi, respectiv contribuabilul. Și plătitorul are dreptul la restituirea sumei plătite fără temei legal, însă în conformitate cu art.21 alin.4 C..
Cererea de restituire nu a fost soluționată de organul fiscal, respectiv de A.-N. prin emiterea unui act administrativ fiscal, întrucât s-a apreciat că reclamantul trebuie să se adreseze angajatorului, iar cererea nu a fost trimisă D.
Prevederile art.205 C., prevăd posibilitatea formulării contestației administrativ fiscale de către cel care se consideră lezat în drepturile sale, printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Doar în ipoteza formulării acestei contestații și a emiterii deciziei de soluționare a contestației procedura administrativ fiscală se consideră a fi parcursă, iar cel ce se consideră în continuare vătămat, are posibilitatea formulării unei acțiuni în contencios fiscal doar împotriva deciziei finale. Cu alte cuvinte, prevederile legale stabilesc cadrul formulării unei acțiuni în contencios fiscal doar dacă este atacată decizia emisă în contestația administrativ fiscală, care nu a fost formulată de către reclamant. Nu pot exista acțiuni în contencios fiscal fără ca obiectul acțiunii să fie decizia finală întrucât restituirea sumei este consecința anulării deciziei finale.
Chiar dacă organul fiscal nu finalizează contestația administrativ fiscală prin emiterea deciziei în termenul de 45 de zile prevăzut de art.17
C.,persoana vătămată nu are posibilitatea decât a formulării unei acțiuni în contencios administrativ pentru obligarea organului fiscal competent de a soluționa contestația și numai după emiterea deciziei finale, poate fi formulată acțiunea în contencios fiscal.
Din acest punct de vedere, acțiunea reclamantului este inadmisibilă, astfel că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității de către T.
B.-N.
În conformitate cu prev.art.304 pct.9 C., raportat la art.312 C., Curtea va admite recursul declarat de A. - D. pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite excepția inadmisibilității și va respinge acțiunea formulată de reclamantul A. L. D., în contradictoriu cu A.-D. și va înlătura obligația acestei pârâte la cheltuieli de judecată. Totodată, va menține restul dispozițiilor sentinței.
În conformitate cu prev.art.274 C., va obliga recurenta la plata, în favoarea intimatei SC OMV P. SA a sumei de 278,42 lei, cheltuieli de judecată în recurs deoarece recursul nu a fost admis în sensul reconsiderării calității procesuale a OMV P. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite recursul declarat de A. N. DE A. F. - D. G. DE A. A M. C., împotriva sentinței civile nr. 499/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
B.-N., pe care o modifică în parte, în sensul că admite excepția inadmisibilității și respinge acțiunea formulată de reclamantul A. L. D., în contradictoriu cu A.-D. și înlătură obligația acestei pârâte la cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă recurenta la plata, în favoarea intimatei SC OMV P. SA a sumei de 278,42 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
M. D. R. R. D. L. U. M. T.
red.RRD/AC
2 ex. - (...)
