Decizia nr. 8855/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 8855/2012
Ședința Noiembrie 2012
C. compus din:
PREȘEDINTE S. L. R.
JUDECĂTOR A. A. M.
JUDECĂTOR M. B.
G. M. V.-G.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către reclamanta S. C. B. S., de către pârâta D. G. A F. P. M. prin A. F. P. B. M., împotriva sentinței civile nr. 505 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe A. F. PENTRU M. - M. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de reclamantă este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 64,5 lei și timbru judiciar in valoare de 0,5 lei, iar recursul pârâtelor este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din
Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 505/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-au respins excepțiile invocate prin întâmpinare de către pârâte.
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta SC C. B.
SRL, împotriva pârâtelor D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M. și în consecință :
Au fost anulate deciziile de calcul a taxei de poluare cu nr.19184/(...)
și 37344/(...) emise de AFP B. M.
Au fost obligate pârâtele A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M. să restituie reclamantei următoarele sume:
─ 2.717 lei cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG nr.
9/2000 începând cu (...) până la data de (...), iar începând cu data de (...) dobândă penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. 2 și 3 din OG 13/2011 până la data plății efective;
─ 2.444 lei cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG nr.
9/2000 începând cu (...) până la data de (...), iar începând cu data de (...) dobândă penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. 2 și 3 din OG 13/2011 până la data plății efective.
A fost respins restul pretențiilor formulate de reclamantă.
Au fost obligate toate pârâtele să plătească reclamantei suma de 236 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Având a se pronunța asupra excepțiilor invocate de pârâta D. G. a F.
P. M. și A. F. pentru M., instanța le-a respins reținând că aspectul legat de obligativitatea procedurii prealabile în domeniul contenciosului fiscal trebuie analizat mai ales prin prisma efectelor produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M.
F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M..
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamantul, prin acțiunea introductivă, deși a precizat că se află într-o situație de discriminare și că se încalcă art.90 din TCE, nu a făcut dovada că autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Comunității E..
Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze, încasată în baza OUG nr. 5. modificată, este contrară normelor comunitare, astfel că se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia iar actele administrativ fiscale atacate sunt nelegale.
Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare precum și a dobânzii legale astfel:
─ 2.717 lei cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG nr.
9/2000 începând cu (...) până la data de (...), iar începând cu data de (...) dobândă penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. 2 și 3 din OG 13/2011 până la data plății efective;
─ 2.444 lei cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG nr.
9/2000 începând cu (...) până la data de (...), iar începând cu data de (...) dobândă penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. 2 și 3 din OG 13/2011 până la data plății efective.
Cât privește restul petitelor, acestea au fost considerate neîntemeiate deoarece reclamanta nu a depus înscrisuri relevante în sensul dovedirii provenienței autovehiculelor din spațiul UE, la dosar fiind depuse doar două decizii de calcul al taxei pe poluare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta S. C. B.
S., cât și pârâta D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M.
Prin propriul recurs, reclamanta S. C. B. S. a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile recurate, în sensul anulării deciziilor de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule:
- nr. 40899 din (...) emisă de AFP B. M. și restituirea în favoarea reclamantului a sumei de 9593 lei, cu dobânda legală începând cu data plății acesteia;
- nr. 49106 din (...), emisă de A. B. M. și restituirea în favoarea reclamantului a sumei de 3568 lei, cu dobânda legală începând cu data plății acesteia;
- nr. 6714/(...) emisă de AFP B. M. și restituirea în favoarea reclamantului a sumei de 9593 lei, cu dobânda legală începând cu data plății acesteia.
În motivare s-a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, în condițiile în care a fost admisă în parte acțiunea, deși toate taxele privind restituirea vizează autovehicule provenind din spațiul U. E. achiziționate de reclamantă și înmatriculate în România, depunându-se în acest sens dovezi noi.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 110 din Tratatul
U. E., art. 148 Constituția R., O.U.G. nr. 218/2008.
Prin recursul formulat, pârâta D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M. a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și a menținerii ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că instanța de fond a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății, fiind interpretate dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului; restituirea ar trebui făcută de A.
F. pentru M., unde taxa încasată s-a transmis.
Recurenta a critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu și nelegal al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare, citând în acest sens hotărârea Nadasi și Nemeth.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
A invocat recurenta și lipsa calității procesuale active, arătând că taxa nu poate fi cesionată decât după stabilirea sa.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere că aceasta ar putea fi acordată cel mult de la data introducerii cererii de chemare în judecată conform art. 1088 alin. 2 C. civ.
Cu privire la cheltuielile de judecată, pârâtă a precizat că acestea sunt inadmisibile, având în vedere că a respectat dispozițiile legale în vigoare, în privința refuzului restituirii sumei achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare pentru autoturisme, astfel că nu poate fi reținută culpa sa procesuală pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză, a depus întâmpinare la recursul reclamantei pârâta D. G. a
F. P. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M.,prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, Curtea a reținut că în ședința din
14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze - a emis Decizia nr. 24 în dosarul nr. 9/2011, iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 5. raportat la art. 205 - 218 C., nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod.
Totodată, tribunalul a reținut corect calitatea procesuală activă a reclamantei având în vedere că nu există cesiunea despre care vorbește pârâta recurentă.
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M..
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant/a nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d
C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal).
Din această perspectivă și având în vedere actele noi depuse de reclamantă în recurs, cu privire la capătul de cerere principal al acțiunii, recursul reclamantei este fondat, iar al pârâtei nefondat, considerentele sub acest aspect fiind comune.
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor, este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. D. contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului impune acordarea dobânzii legale de la data plății acestei taxe, precum și a eventualelor cheltuieli de judecată la fond, chiar integrale și atunci când sunt respinse unele capete de cerere incidentale, în condițiile în care taxa nu a fost restituită amiabil și neputând fi vorba despre o lipsă de culpă în condițiile în care a refuzat să facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale, iar pârâta recurentă are o culpă proprie distinctă de cea a altor părți.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei D. M. se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct.
9 C.pr.civ., raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul reclamantei împotriva sentinței primei instanțe, care va fi modificată în parte în sensul obligării pârâtei A. F. P. B. M. la restituirea către reclamantă a sumelor de 9593 lei, 3568 lei și 5926 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă fiecărei sume începând cu data achitării fiecăreia până la restituirea integrală.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. M. prin A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 505 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M..
Admite recursul declarat de reclamanta S. C. B. S. împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta A. F. P. B. M. să plătească reclamantei S. C. B. S. și sumele de 9593 lei, 3568 lei și 5926 lei, reprezentând taxe pe poluare, cu dobânda legală aferentă fiecărei sume începând cu data achitării fiecăreia până la restituirea integrală.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. M. B.
Red.SRL/dact. MS
2 ex./(...) Jud.fond: A.S.
G.
M. V.-G.
