Decizia nr. 8885/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8885/2012
Ședința de la 01 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. R.
Judecător A. A. M.
Judecător M. B.
Grefier M. V.-G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta SC M. S. împotriva sentinței civile nr. 1190 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
Cluj, în contradictoriu cu pârâtul intimat A. F. P. A M. G. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că este competentă în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1190 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Cluj s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității invocate de pârâta A. F. P. a M. G.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. G., în consecință:
S-a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 6164 lei, reprezentând taxă pe poluare achitată prin chitanța nr.1232944 eliberată la data de (...), cu dobânda legală calculată începând cu data de (...), până la restituirea efectivă.
S-a admis cererea de chemare in garanție a Administrației F. pentru M., cu sediul în B., S. I. nr.294, corp A, sector 6 formulată de pârâtă.
S-a obligat chemata în garanție A. F. pentru M. să restituie pârâtei suma de
6164 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală de la data achitării (...) până la data restituirii efective.
S-a dispus reducerea onorariului avocațial la suma de 500 lei.
S-a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 554,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. a M. G. neîntemeiată, având în vedere ca taxa de poluare a cărei restituire se solicită a fost achitată in contul acesteia, fiind și organul emitent al chitanței care atestă plata.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată în raport de obiectul concret al acțiunii.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O.
5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC M. S. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și sub aspectul onorariului avocațial solicitat.
În motivare, reclamanta a arătat, sub aspectul capătului de cerere devoluat în recurs, respectiv acordarea cheltuielilor de judecată, că hotărârea atacată este nemotivată și a susținut acest motiv de recurs prin dezvoltări ample, inclusiv sub aspectul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, și a doctrinei interne.
Totodată, a formulat critici cu privire la încălcarea principiului disponibilității, în sensul că instanța a făcut din oficiu aplicarea art. 274 alin. 3
C.pr.civ. și nerespectarea procedurii de judecată, în principal a principiului contradictorialității, prin omiterea punerii în discuția părților a posibilității utilizării prerogativei reducerii, fapt ce l-a privat pe acesta de la formularea de concluzii.
Ca aspecte concrete ale nelegalității reducerii onorariului acordat, pe care o alegă, recurentul a indicat micșorarea sumei reprezentând T.V.A., care nu reprezintă, în opinia sa, onorariu, ci un impozit indirect achitat de reclamant. A trasat reclamantul o paralelă exemplificativă cu situația onorariilor avocaților din oficiu în materie penală, apreciind că raportat la diferența de complexitate a litigiilor fiscale față de speciile cazuistice aparținând materiei penale, prezentate spre comparare, onorariul avocațial achitat în cauză este unul absolut decent, având în vedere și specificitatea existenței în speță chiar și a unei proceduri prealabile parcurse.
A criticat recurentul și susținerea primei instanțe potrivit căreia ar exista o practică consecventă și unitară în sensul soluției sale, contestând totodată și caracterul de reper al acestor elemente în aplicarea art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Temeiul avut în vedere de tribunal pentru reducerea onorariului acordat este art. 274 alin. 3 C. pr. civ.
Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. E. adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea, spre deosebire de reclamantul recurent, nu consideră că această împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, Curtea nu găsește motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați - efortul,
„munca";, concrete pe parte de susținere nefiind mai prejos decât în alte tipuri de cauze), nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate la fond au o proporție mare față de întreaga miză a procesului pentru reclamant.
Curtea nu este de acord cu afirmația recurentei potrivit căreia o astfel de aplicare a textului ar fi întotdeauna arbitrară și fără temei juridic. D., există două repere (cumulative) clar stabilite, iar marja de apreciere concretă nu este diferită sau superioară multiplelor alte cazuri în care judecătorii pot face aprecieri subiective pe chestiuni factuale; este vorba despre o manifestare a esenței atribuțiilor jurisdicționale, de a putea tranșa diferende.
Marja de reducere aplicată de prima instanță nu a fost una arbitrară, suma acordată a acoperit cheltuielile intangibile cu taxa de timbru și timbru judiciar, rămânând și o porțiune de onorariu (global, cu TVA inclus) pe care și Curtea o apreciază ca bine acordată în raport cu valoarea obiectului pricinii, iar materia concretă în care se judecă în speță nu este pretabilă la comparații stricte cu alte ramuri de drept și alte proceduri judiciare.
Recurenta a formulat și critici cu privire la încălcarea principiului disponibilității, în sensul că instanța a făcut din oficiu aplicarea art. 274 alin. 3
C.pr.civ. și nerespectarea procedurii de judecată, în principal a principiului contradictorialității, prin omiterea punerii în discuția părților a posibilității utilizării prerogativei reducerii, fapt ce a privat-o pe acesta de la formularea de concluzii.
Cele sesizate sunt reale, însă, pe de o parte, recurenta și-a putut spune părerea cu privire la cuantum prin chiar calea de atac, iar, pe de altă parte, mecanismul concret de funcționare a art. 274 alin. 3 C.pr.civ. limitează cele două principii procesuale, instanța nefiind obligată să le urmărească strict.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul reclamantei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamanta SC M. S. împotriva sentinței civile nr. 1190 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 01 N. 2012.
Red.S.L.R./dact.V.R
2 ex./(...) Jud.fond: M. F. B.
