Decizia nr. 89/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 89/2012
Ședința publică de la 11 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de reclamanta SC A. D. SA, împotriva deciziei civile nr. 5., pronunțată de Curtea de A. C., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul M. S. M. și chemații în garanție P. A. A. și MIC V., având ca obiect amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătorești (art.24 din Legea nr.554/2004).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru revizuientă, consilier juridic dr. B. I. I., cu delegație la dosar, reprezentantul intimatului M. S.-M., consilier juridic C. D., cu delegație la dosar, reprezentantul chematului în garanție Mic V., avocat O. P., cu delegație la dosar și chematul în garanție Pop Dan A. A. personal.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că cererea de revizuire este timbrată. La data de 25.09, respectiv (...), atât M. S.- mare, cât și chematul în garanție Mic V. au depus la dosar întâmpinări.
Reprezentantul revizuientei invocă nelegala constituire a ședinței de judecată, raportat la faptul că, în raport de obiectul cauzei ședința are loc în
Camera de C.
Raportat la acest aspect, reprezentantul pârâtului intimat M. S.-M. arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul chematului în garanție Mic V. arată că acest aspect nu se aplică, raportat la natura juridică a cauzei și cadrul procesual.
Curtea, după deliberare, învederează părților faptul că, prevederea, sub aspect procedural, a art. 25 din legea nr. 554/2004, a faptului că cererea se judecă în Camera de C. a completului de judecată se referă în general la cererile în primă instanță, iar în special la recurs, căruia i se consacră un aliniat separat. Art. 127 din Constituția României consfințește caracterul public al ședinței de judecată, iar excepția este de strictă interpretare, deoarece în cauza de față, decizia a fost pronunțată în ședință publică, motiv pentru care urmează a respinge excepția nelegalei constituiri a ședinței de judecată.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea cererii de revizuire.
Reprezentantul revizuientei solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire, iar pe pe fond, solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii introductive de instanță.
Reprezentantul pârâtului intimat M. S.-M. solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, conform excepției invocată prin întâmpinare, iar în situația în care se va admite, solicită admiterea cererii de chemare în garanție a celor două persoane fizice.
Reprezentantul chematului în garanție Mic V. solcită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, precizând că elementul culpă nu se pliază pe temeiul juridic invocat, cu cheltuieli de judecată.
Chematul în garanție Pop Dan A. A. solicită respingerea cererii de revizuire, raportat la temeiul legal invocat, fără cheltuieli de judecată și depunela dosar copia unei hotărâri judecătorești.
Reprezentantul revizuientei arată că susține cererea de revizuire așa cum a fost formulată și întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 teza I C. Pr. Civ., apreciind că instanța de recurs a ieșit din limitele învestirii sale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
{ F. | }
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 5580 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., a fost admis recursul declarat de SC A. D. SA împotriva sentinței civile nr. 278 din 17 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de SC A. D. SA împotriva pârâtului M. S.-M.
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 110.000 lei, suma cuantificată în raport de sentința 122/(...) a T. S.-M.
Au fost menținute dispozițiile sentinței cu privire la cererea de chemare în garanție.
A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor în recurs.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut următoarele:
Litigiul dintre părți poartă asupra unor despăgubiri solicitate de către reclamantă în baza titlului executoriu SC nr. 1./(...) a T. S.-M., irevocabilă, prin care pârâtul M. S.-M. a fost obligat să încheie, în temeiul art. 18 alin 4 din l.554/2004, un contract administrativ de vânzare-cumpărare a imobilului spațiu comercial situat în S.-M., P-ța Libertății nr. 14 sub sancțiunea de daune cominatorii de 1.000 lei pe fiecare zi de întârziere, calculate de la data pronunțării hotărârii și până la semnarea actului.
Contractul a fost semnat doar la (...) cu o întârziere de peste 1.000 zile, fapt ce impune, potrivit aserțiunilor reclamantei, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor.
Acțiunea, inițial înregistrată pe rolul T. S.-M., a fost întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin 2 și 18 alin 5 din L.554/2004, fiind soluționată prin SC nr. 2. a T. C. în sensul respingerii ei. A fost de asemenea respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de către pârât împotriva numiților P. A. A. și Mic V.
T. a avut în vedere faptul că întârzierea în executarea contractului a fost generată de cauze independente de voința pârâtului, astfel încât despăgubirile nu îi pot fi impuse.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004: „În cazul în care termenul nu este respectat …reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.";
Prin decizia nr. 20/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că daunele cominatorii „constituie o modalitate de constrângere ce rezultă din amenințarea cu o atare executare dacă debitorul nu-și îndeplinește obligația asumată. Față de caracterul lor provizoriu, în cazul în care debitorul execută obligația, daunele cominatorii vor trebui să fie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării…";
Este de principiu că daunele cominatorii reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului la îndeplinirea obligației convenite, revenind instanței de judecată obligația de a stabili suma datorată în cadrul acestor daune pentru a asigura caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia.
Nu poate fi reținută susținerea intimatului Mic V. potrivit căreia, în condițiile în care hotărârea a fost pusă deja în executare, solicitarea despăgubirilor în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 ar fi tardivă deoarece o astfel de interpretare ar conduce la imposibilitatea cuantificării unor daune interese cominatorii ori de câte ori, după trecerea unui interval de timp mai mult sau mai puțin rezonabil, debitorul și-ar îndeplini obligațiile iar scopul acestei instituții juridice - mijloc de constrângere indirectă - ar fi înlăturat.
Independent de existența unui prejudiciu dovedit, cauzat prin întârzierea în executare, daunele solicitate de către reclamanta recurentă își au fundamentul într-o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care obligația de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului a fost impusă pârâtului sub sancțiunea unor despăgubiri de 1.000 lei pe zi de întârziere.
În mod corect a susținut recurenta că a admite posibilitatea modificării sau respingerii despăgubirilor așa cum a procedat instanța de fond ar însemna repunerea în discuție a unui titlu executoriu, această procedură conducând la încălcarea principiului autorității de lucru judecat.
În condițiile în care reclamanta este titulara unor daune interese cominatorii stabilite în temeiul art. 18 alin. 5 din lege revenea instanței de fond obligația de a verifica dacă există o întârziere în executare iar în caz afirmativ dacă aceasta îi este imputabilă pârâtului. Nu se pune problema în speță a reparării vreunui prejudiciu cauzat reclamantei ci a acordării prevalenței caracterului coercitiv și de intimidare pe care sancțiunea civilă stabilită prin sentința civilă nr. 1./(...) îl are. Cu alte cuvinte, reclamanta nu este obligată să dovedească vreun prejudiciu ci doar să arate în ce a constat întârzierea în executare raportat la dispozițiile art. 18 alin. 5, art. 24 alin. 2 și art. 25 din Legea nr. 554/2004.
Lichidarea despăgubirilor cominatorii presupune în mod necesar stabilirea duratei întârzierii în executare și a culpei pârâtului pentru nerespectarea obligațiilor impuse în sarcina sa.
În speță, este evident faptul că a avut loc o întârziere în executare, obligația de vânzare-cumpărare fiind prevăzută în sentința nr. 1./(...) iar semnarea contractului având loc doar în luna octombrie 2009.
Cu toate acestea, nu poate fi reținută culpa pârâtului pentru întârzierea în executare cu privire la toată această perioadă existând o serie de impedimente de ordin procesual și procedural care au impus o temporizare a întregii proceduri de vânzare.
Trebuie arătat faptul că ulterior pronunțării sentinței în discuție, Curtea de
A. O. a dispus în dosarul nr. (...), la cererea chemaților în garanție suspendarea provizorie a oricăror măsuri de înstrăinare a spațiului situat în S.-M., Piața
Libertății, nr. 14, până la soluționarea cauzei aflată pe rolul T. S.-M. sub nr. (...).
În perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței nr. 1./(...) și suspendarea procedurii de înstrăinare dispusă de către Curtea de A. O. nu poate fi reținută culpa M. în executarea cu întârziere deoarece, prin adresa nr.
18728/(...) reclamanta a solicitat executarea titlului, iar prin adresa nr.
18728/(...) i s-a comunicat data și ora desfășurării negocierii - (...) și lista de înscrisuri necesară.
La data stabilită Comisia constituită în vederea punerii în executare a titlului a dat curs cererii de amânare formulată de către reclamantă comunicându-i-se acesteia din urmă prin adresa nr. 19773/(...) noua dată de întâlnire - (...).
(...).
Urmare a unei noi cereri de amânare negocierea a fost reprogramată pentru
În același timp la (...) reclamanta a înregistrat la P. S.-M. o propunere de schimb de imobile, propunere supusă aprobării C.lui Local la (...).
Urmare a dispoziției Curții de A. O. de suspendare provizorie a măsurilor de înstrăinare a spațiului, proiectul a fost scos de pe ordinea de zi.
În intervalul octombrie 2006 - 26 iunie 2009 procedura înstrăinării imobilului a fost suspendată în baza încheierii pronunțate de Curtea de A. O.
Cum dosarul nr. (...) a fost soluționat irevocabil la (...) acesta este momentul de la care au fost reactivate obligațiile M. S.-M. vizând înstrăinarea spațiului în litigiu.
Din acest moment și până la data perfectării contractului de vânzare- cumpărare - (...) pârâtul nu mai poate invoca în sprijinul său nici un motiv exonerator de răspundere, lipsa documentației topografice necesare întăbulării în
C.F. fiindu-i pe deplin imputabilă.
Acestea sunt considerentele pentru care pentru o perioadă de 110 zile - (...)-(...) - Curtea apreciază că pârâtul intimat M. S.-M. datorează daunele cominatorii în cuantum de 1.000 lei/zi pentru întârzierea în executare.
În ceea ce îi privește pe chemații în garanție Curtea a apreciat că în sarcina acestora nu poate fi reținută vreo culpă ei uzitând doar de mijloacele procedurale prevăzute în codul de procedură civilă în încercarea de a-și valorifica dreptul de proprietate și obținând din partea Curții de A. O., la (...), o hotărâre prin care se dispune suspendarea procedurii de vânzare a imobilului, iar la (...) o încheiere prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării titlului obținut de către reclamantă - sentința civilă nr. 1./(...).
Ulterior datei de (...) chemații în garanție nu au întreprins nici un demers care să împiedice executarea titlului obținut de reclamantă împotriva pârâtului M. S.-M. astfel încât nu pot fi obligați la suportarea vreunei obligații pecuniare sub forma daunelor cominatorii impuse vânzătorului.
Cum în perioada (...)-(...) chemații în garanție au beneficiat de hotărâri judecătorești irevocabile care au condus la suspendarea măsurilor de înstrăinare este exclusă existența vreunei fapte ilicite în sarcina lor.
În baza art. 312 C.pr.civ. Curtea a admis recursul declarat de SC A. D. SA împotriva sentinței civile nr. 278 din 17 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr.
(...) al T. C. care a fost modificată în parte în sensul că instanța a admis în parte acțiunea formulată de SC A. D. SA împotriva pârâtului M. S.-M.
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 110 000 lei, suma cuantificată în raport de sentința 122/(...) a T. S.-M.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
Întrucât chemații în garanție au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată avansate în recurs de către recurentă, raportat la soluția pronunțată în cauză, la faptul că împrocesuarea lor s-a datorat demersurilor întreprinse de pârâtul M. S.- M., Curtea a apreciat că soluția ce se impune a fi adoptată sub acest aspect este aceea de respingere a solicitărilor formulate de către intimații chemați în garanție.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC A. D. S. solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive de instanța așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că motivul de revizuire este art.322 pct.2 teza întâi C.pr.civ. -în sensul că instanța evocând fondul, s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Potrivit alegațiilor instanței de recurs, „. despăgubirilor cominatorii presupune în mod necesar stabilirea duratei întârzierii în executare și a culpei pârâtului pentru nerespectarea obligațiilor impuse în sarcina sa";. Cu alte cuvinte, instanța de recurs a stabilit cuantumul despăgubirilor cominatorii în raport cu durata întârzierii în executare, precum și culpa pârâtului în temporizarea executării titlului executoriu.
Procedând în modul arătat, instanța a ieșit din cadrul limitelor învestirii sale - de a lichida despăgubirile cominatorii, datorate de pârâtul-intimat - pronunțându-se extra petita, pentru considerentele ce urmează.
A «lichida» despăgubirile cominatorii înseamnă a fixa cuantumul definitiv al acestora. Competența lichidării aparține întotdeauna instanței de executare.
Lichidarea nu presupune să se țină seama de întinderea prejudiciului, prin rezistența autorității publice la executarea titlului executoriu, astfel că rec1amantul are obligația de a face numai dovada întârzierii autorității publice În executarea titlului executoriu.
Limitele învestirii instanței de executare, în cazul daunelor cominatorii definitive, cum este cazul în speță, sunt reduse la calculul produsului unităților de întârziere cu sancțiunea pecuniară pe unitatea de întârziere. F. definitivă decurge din natura hotărârii în cuprinsul căreia au fost stabilite. Hotărârea se pronunță întotdeauna de instanța de contencios administrativ (art. 18 alin. 5 și per a contrario art. 25 alin. 1), devenind executorie după rămânerea ei definitivă (art. 22). Daunele cominatorii fiind accesorii ale obligației principale, cuprinsă în titlul executoriu, urmează regimul acesteia (conform regulii accesorium sequitur principale), astfel că a admite posibilitatea înlăturării sau modificării lor ar contraveni principiului autorității lucrului judecat, ceea ce este inadmisibil", iar caracterul lor cominatoriu ar fi golit de conținut, pentru că amenințarea s-ar dovedi a fi iluzorie în contextul în care hotărârea cominatorie are caracter definitiv", în principiu, cuantumul lor nu poate fi modificat, aceasta fiind posibilă numai când întârzierea executării se datorează apariției unei situații de forță majoră sau de caz fortuit. Sarcina probei incumbă autorității publice, care va face dovada disponibilității sale neechivoce la executarea titlului executoriu la data intervenirii forței majore sau a cazului fortuit ce a temporizat executarea. Or, în speță, autoritatea publică nu a făcut dovada apariției unei situații de forță majoră sau de caz fortuit și nici a disponibilității sale neechivoce la executarea titlului executoriu, întrucât a refuzat intabularea spațiului comercial în litigiu.
Persoana vătămată are dreptul la daune cominatorii subsecvent stabilirii, de către instanța de executare, a împrejurării că nu a fost respectat termenul executării. Nu se pune problema intenției sau culpei conducătorului autorității publice, ci este suficientă constatarea neechivocă a întârzierii termenului de executare a titlului executoriu și fără examinarea pe fond.
Depășind limitele învestirii sale - de a lichida despăgubirile cominatorii -, instanța de executare (de recurs) a examinat cauza sub toate aspectele, reținând că nu poate fi invocată culpa pârâtului pentru întârzierea în executare pe perioada de 1.221 de zile (12 iunie 2006 - 15 octombrie 2009), invocată de rec1amantă, ci numai pentru o perioadă de 110 zile, reducând cuantumul despăgubirilor cominatorii de la 1.221.000 lei la modica sumă de 110.000 lei, potrivnic propriilor sale alegații, din considerente, conform cărora "a admite posibilitatea modificării sau respingerii despăgubirilor (...) ar însemna repunerea în discuție a unui titlu executoriu, această procedură conducând la încălcarea principiului autorității de lucru judecat" (subl. ns.).
Procedând în modul arătat - cu depășirea limitelor învestirii sale, reduse, exclusiv, la lichidarea despăgubiri lor cominatorii - instanța de executare (de recurs) s-a pronunțat extra petita pentru că:
1. a lămurit dispozitivul hotărârii (ce constituie titlul executoriu), stabilind că despăgubirile cominatorii sunt datorate de autoritatea publică de la data soluționării irevocabile a Dos. nr. (...), 26 iunie 2009 (ce constituie „momentul de la care au fost reactivate obligațiile M. S. M. vizând înstrăinarea spațiului în litigiu";), potrivnic dispozițiilor art. 2811 alin. 1 din Codul de procedură civilă, conform cărora în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul;
2. a repus în discuție și a modificat hotărârea irevocabilă (ce constituie titlul executoriu) reconsiderând perioada cât „pârâtul nu mai poate invoca în sprijinul său niciun motiv exonerator de răspundere ", aceea de la 26 iunie 2009 (iar nu de la 12 iunie 2006) și până la 14 octombrie 2009, "lipsa documentației topografice necesare intabulării fiindu-i deplin imputabilă", dar ignorând obligația legală (art. 24 alin. 1 din Legea nr. 55412004) a autorității publice de a executa titlul executoriu în termenul stabilit de instanță. Cu alte cuvinte, instanța de executare (de recurs) a cenzurat o hotărâre irevocabilă, procedură inadmisibilă, o astfel de hotărâre nefiind susceptibilă de vreo cale de atac de reformare;
3. a lămurit titlul executoriu, prin reducerea cuantumului dovedit al despăgubirilor cominatorii, de la 1.221.000 lei la 110.000 lei, în absența unei contestații la executare (în principiu, inadmisibilă în materia contenciosului administrativ) și potrivnic prevederilor art. 404 alin. 1 din Codul de procedură civilă, conform cărora instanța dispune lămurirea titlului executoriu numai dacă admite contestația, ceea ce nu este cazul în speță.
Față de cele ce preced, recurenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, așa cum a fost formulată și motivată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 25 septembrie 2012 (f.17-18) pârâtul P. M. S. M., în baza prerogativelor conferite de dispozițiile art. 62 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale republicată, solicită în principal, respingerea ca inadmisibilă, iar în subsidiar, în ipoteza admiterii revizuirii, solicită admiterea cererii de chemare în garanție a numiților P. A. și MIC V., cu consecința obligării chemaților în garanție la plata a sumei de bani ce vor fi obligați să o achite către revizuentă, precum și a cheltuielilor de judecată ce se vor genera în sarcina acestuia.
În motivare pârâtul a arătat că prin decizia civilă nr. 5., pronunțată de Curtea de A. C. la data de (...) în dosarul nr. (...), a fost admis recursul revizuentei de azi, obligând municipiul S. M. la plata în favoarea reclamatei a sumei de
110.000 lei, sumă cuantificată în raport de sentința nr. 122/(...) a T. S. M.
Apreciază prezenta cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 prima teză din Codul de proc. civ., ca fiind inadmisibilă, raportat la următoarele:
În ceea ce privește natura juridică a despăgubirilor solicitate de revizuentă, apreciem că - potrivit Deciziei Î.C.C.J. nr. XX din (...), hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, în limita daunelor-interese dovedite.
Or, eventualele daune-interese nu au fost dovedite de recurentă. Or, potrivit prevederilor art. 329 alin. (3) teza finală din Codul de proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate În recursul În interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Mai arată că, în mod just instanța a respins ca neîntemeiate cea mai mare parte a pretențiilor. Instanța a reținut aspectele invocate, respectiv faptul că așa- zisa întârziere la încheierea contractului a avut cauze străine de conduita instituției noastre. Mai mult, nici nu s-a făcut dovada unui eventual prejudiciu creat în detrimentul reclamantei.
În ipoteza în care se va înlătura apărările acestuia și se va aprecia ca fiind admisibilă revizuirea promovată, apreciază că se impune admiterea cererii de chemare în garanție a numiților P. A. și MIC V., cu consecința obligării chemaților în garanție la plata către acesta a sumei de bani ce vor fi obligați să o achite către revizuentă, precum și a cheltuielilor de judecată ce se vor genera în sarcina acestuia, raportat la următoarele argumente:
Prin prezenta acțiune, revizuenta solicită obligarea la plata sumei de
1.221.000 lei cu titlu de despăgubiri, pornind de la dispozitivul sentinței civile nr.
1..
Conform dispozitivului acestei sentințe, pârâtul municipiul S. M. a fost obligat să încheie contractul de vânzare-cumpărare a imobilului în natură spațiu comercial în suprafață de 173,01 m.p. și subsol în suprafață de 222,20 m.p., situat în S. M., P-ța Libertății nr. 14, înscris în C.F. nr. 4488 S. M. sub nr. cadastral 761/2, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1.000 lei ron pentru fiecare zi de întârziere, ca1culate de la data pronunțării hotărârii și până la semnarea actului.
Nu s-a putut da curs dispozitivului acestei hotărâri deoarece s-a depus, de către persoanele pe care acum le cheamă în garanție, o copie a minutei încheierii date de Curtea de A. O. în dosar nr. (...) (minută înaintată instituției prin cererea nr. 29516/(...) depusă de numiții P. A. A. și Mic V.) prin care s-a dispus suspendarea provizorie a oricăror măsuri de înstrăinare a spațiului situat în S. M., P-ța Libertății nr. 14, până la soluționarea cauzei aflată pe rolul T. S. M. sub nr. (...).
Numiții P. A. A. și Mic V. au înregistrat pe rolul instanțelor o cauză ce a avut ca obiect obligarea P.ui municipiului S. M. la trecerea pe lista bunurilor disponibile prevăzută de art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 și acordarea în compensare a spațiului de mai sus pentru imobilele revendicate de P. V. și Mic V.
Î. prin decizia civilă nr. 7006/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiției în dosarul nr. (...) s-a admis recursul P.ui municipiului S. M., în sensul că s-a respins apelul reclamanților P. și Mic împotriva sentinței civile nr. 5..(...) a T. S. M.
Prin sentința civilă 53/D/(...) a T. S. M. a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamanți.
Apreciază că neexecutarea la timp de către pârâtă a dispozițiilor sentinței civile nr. 1. s-a datorat culpei numiților P. A. A. și Mic V. și, ca atare, cererea de chemare a lor în garanției este admisibilă.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 28 septembrie 2012 (f.22-24) MIC V. a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de reclamantă ca neîntemeiată, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a deciziei atacate.
În motivare a arătat că prin cererea de revizuire depusă la dosar de către reclamantă, aceasta susține că instanța de recurs, evocând fondul, s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
A., prin motivarea cererii precizate mai sus, reclamanta susține că prin aducerea în discuție a culpei pârâtului în evaluarea cuantumului despăgubirilor, instanța s-ar fi pronunțat extra petita în acest dosar.
Ba mai mult, ea susține că în ceea ce privește daunele cominatorii definitive, instanța de executare ar avea unele limite foarte precise, limite care ar fi reduse la calculul produsului unităților de întârziere cu sancțiunea pecuniară pe unitatea de întârziere, arătând faptul că, dacă s-ar admite posibilitatea înlăturării sau modificării lor atunci s-ar aduce o atingere principiului autorității de lucru judecat, ceea ce ar fi inadmisibil.
De asemenea, se arată faptul că reducerea cuantumului daunelor ar fi posibilă doar în cazul în care întârzierea executării are loc se datorează unor situații de caz fortuit sau forță majoră. Reclamanta arată că nu s-ar pune problema intenției sau culpei conducătorului autorității publice, ci că instanța de executare ar trebui pur și simplu să lichideze despăgubirile cominatorii.
Consideră că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate și va arăta în cele ce urmează motivele pentru care suntem de această părere.
II. În ceea ce privește motivele invocate de reclamantă susține că în primul rând, trebuie observat faptul că motivul invocat de reclamantă și anume art. 322, pct. 2 teza întâia C.pr.civ., se referă exclusiv la petitele supuse judecății. Adică "textul vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supus judecății - în baza principiului disponibilității -- și ceea ce instanța a hotărât, între ceea ce s-a cerut și ceea ce s-a pronunțat, deși nu s-a cerut. A. textul implică următoarea exigență: revizuientul să aibă în vedere obiectul cererii, nu temeiurile acesteia sau mijloacele de apărare. a) În ceea ce privește aducerea in discuție a culpei pârâtului - prin susținerea reclamantei referitoare la faptul că instanța nu ar trebui să se pronunțe cu privire la culpa pârâtului ci doar să facă un calcul simplu de unități de timp înmulțit cu cuantumul daunelor, consideră că aceasta le neagă dreptul la apărare.
A., sunt de părere că instanța este obligată să se pronunțe cu privire la culpa pârâtului, în primul rând, deoarece constituie un mijloc de apărare, în al doilea rând, pentru că instanța nu poate stabili perioada pe care sunt datorate daunele cominatorii fără stabilirea întârzierii culpabile de îndeplinire a obligației autorității publice. În al treilea rând, precizările instanței cu privire la culpa pârâtului se regăsesc în motivarea hotărârii iar nu în dispozitivul acesteia.
În concluzie, instanța nu s-a pronunțat extra petita din acest punct de vedere. b) În ceea ce privește susținerea faptului că a lămurit dispozitivul hotărâri - reclamanta susține faptul că stabilind momentul de la care daunele cominatorii sunt datorate, instanța ar fi oferit lămuriri în sensul art. 2811 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și având în vedere că aceste lămuriri nu au fost cerute, atitudinea instanței ar reprezenta o pronunțare extra petita.
Trebuie observat, în primul rând, faptul că articolul invocat de reclamantă se referă la lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului. Or, aceasta nu înseamnă că instanța nu trebuie sau nu poate să-și motiveze hotărârea. Faptul că se precizează în motivarea hotărârii că despăgubirile sunt datorate din data de (...), moment de la care au fost reactivate obligațiile M. S. - M. vizând înstrăinarea spațiului în litigiu, reprezintă o analiză a situației de fapt adusă spre judecată. situație relevantă după cum se observă pentru soluționarea cauzei. Ba mai mult, aceasta reprezintă o concluzie esențială pentru stabilirea cuantumului despăgubiri lor datorate. Prin urmare, prin faptul că instanța și-a argumentat decizia nu înseamnă că aceasta a lămurit dispozitivul hotărârii, și cu atât mai puțin că s-a pronunțat extra petita. Instanța prin precizarea acestor elemente de fapt și-a îndeplinit doar obligațiile legale. c) În ceea ce privește susținerea faptului că a repus în discuție si a modificat hotărârea irevocabilă
Reclamanta susține că instanța de executare ar fi cenzurat o hotărâre irevocabilă, prin aceea că ar fi reconsiderat perioada pentru care se datorează daunele cominatorii.
În primul rând, prin sentința civilă nr. 1. din 12 iunie 200, instanța a stabilit că se datorează daune cominatorii de 1000 lei pentru fiecare zi de întârziere însă, acest lucru trebuie interpretat cu bună-credință din partea reclamantei. A., este evident faptul că întârzierea trebuie să îi fie imputabilă autorității publice în cauză căci altfel, se ajunge la situații absurde În care, de pildă, reclamanta tărăgănează semnarea contractului pentru a obține un beneficiu material nemeritat. Prin urmare, este mai mult decât necesar ca instanța de executare să analizeze perioada pe care se calculează daunele cominatorii datorate tocmai pentru a putea respecta întru totul hotărârea irevocabilă adusă în discuție. d) În ceea ce privește lămurirea titlului executoriu - S. A. D. S. susține că, prin reducerea cuantumului dovedit al despăgubirilor, în absența unei contestații la executare instanța s-ar fi pronunțat extra petita.
În primul rând, trebuie precizat că cuantumul de 1.221.000 lei al despăgubirilor, astfel cum a fost susținut de către reclamantă, NU a fost dovedit. Ba din contră, luând în considerare atât sentința instanței de fond, cât și decizia instanței de recurs putem afirma, fără riscul de a greși, că a fost dovedit doar cuantumul unor despăgubiri În valoare de 110.000 lei.
În al doilea rând, trebuie observat faptul că nu a fost niciun moment vorba despre o modificare a cuantumului despăgubiri lor. Instanța de recurs a fost însărcinată cu stabilirea cuantumului despăgubirilor. În acest sens, s-a pronunțat și ÎCCJ prin decizia X. pronunțată în recurs în interesul legii. A., ÎCCJ precizează că: "daunele cominatorii reprezintă doar un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, precum și că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă, revine instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării. "
Ca și consecință, nu se poate vorbi despre o lămurire a titlului executoriu ci cel mult, se poate vorbi despre stabilirea caracterului de creanță certă, lichidă și exigibilă a despăgubirilor tăcând astfel posibilă tocmai executarea hotărârii și obținerea reparațiilor materiale cuvenite rec1amantei pentru prejudiciile suferite.
În concluzie, consideră că, pentru motivele expuse mai sus, susținerile precizate de către reclamantă în cererea de revizuire sunt neîntemeiate și, prin urmare, solicită respingerea cererii de revizuire formulată de reclamanta se A. D. SA.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
1. Cererea de revizuire este admisibilă, condițiile formale privind a statua astfel fiind îndeplinite atât sub aspectul obiectului cererii de revizuire, art. 322 parte introductivă, in fine, cât și sub aspectul subiectului procesual cât și al termenului de formulare a cererii.
2. Cu privire la motivul de revizuire circumscris dispozițiilor art. 322 pct. 2
C.pr.civ., în special la critica privind aceea că instanța de recurs s-a pronunțat atunci când a evocat fondul asupra unor lucruri care nu s-au cerut, extra petita,
Curtea are în vedere că în primul rând natura acțiunii cu care a fost învestită.
Trebuie notat în context că prin D. nr. X. pronunțată în recurs în interesul legii s-a decis că hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, în limita daunelor- interese dovedite.
Pentru a argumenta această teză, Î. Curte în Secții Unite a statuat următoarele:
„Față de caracterul lor provizoriu, în cazul în care debitorul execută obligația, daunele cominatorii vor trebui să fie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar în cazul în care debitorul refuză executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totuși la valoarea exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare, o altă soluție nefiind ..
Într-adevăr, în sistemul nostru de drept, despăgubirea nu poate depăși valoarea prejudiciului pentru că diferența s-ar transforma într-o pedeapsă civilă în favoarea creditorului, care s-ar îmbogăți în acest mod fără justă cauză.
Ca urmare, nici executarea silită nu s-ar putea porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dat fiind caracterul lor incert și nelichid.
Fiind de principiu deci că daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, precum și că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă, revine instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
În atare situație, concluzia ce se impune sub acest ultim aspect este aceea că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii.";
Așa fiind, speța de față a pus problema executării unei hotărâri prin care s- au acordat daune interese, cerere formulată de creditorul revizuient. Este așadar evident, că la soluționarea cererii de executare silită a unei hotărâri judecătorești prin care s-au acordat daune cominatorii instanța să aibă în vedere întreg tratamentul răspunderii civile, căci convertește daunele cominatorii în daune compensatorii, or această manieră de soluționare nu presupune un calcul matematic al zilelor de întârziere înmulțit cu suma ori procentul stabilit de instanță ca valoare reper.
Dimpotrivă, presupune analizarea și stabilirea în concret a răspunderii civile ceea ce presupune, pe lângă stabilirea autorului a faptei ilicite, a consecințelor acesteia și a raportului de cauzalitate și stabilirea vinovăției.
Curtea nu împărtășește teza conform căreia într-o atare situație răspunderea debitorului obligației impusă sub sancțiunea de daune cominatorii ar fi una obiectivă, independentă de culpă.
Ar fi și absurd de vreme ce debitorul ar pute fi împiedicat de cauze străine voinței sale de a executa obligația impusă sens în care creditorul ar putea primi o despăgubire fără nicio justificare rezonabilă.
Așa fiind, se poate conchide că instanța care pune în executare o hotărâre
judecătorească prin care s-au acordat daune cominatorii are obligația de a cerceta și stabili daunele cominatorii în măsura în care acestea sunt dovedite căci daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite iar suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă.
Așadar, revine instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
În acest context, instanța de recurs, cu prilejul evocării fondului cauzei a statuat, în limitele învestirii, atunci când a transformat daunele cominatorii acordate prin titlul executoriu emis de Tribunalul Satu Mare, stabilind, potrivit regulilor ce guvernează răspunderea civilă, între altele și condiția culpei debitorului, suma efectivă ce reprezintă prejudiciul încercat de creditor prin întârzierea executării.
Sub aspectul celor mai sus reținute, Curtea reține că aplicând în această modalitate dreptul pertinent, instanța de recurs nu a nesocotit titlul executoriu așa cum eronat susține revizuienta.
De altfel, însăși Î. Curte reține că hotărârea judecătorească prin care se acordă daune cominatorii, ca titlu executoriu, este susceptibilă de executare într- o modalitate sui generis, nefiind admis o transformare matematică printr-un simplu calcul a acestor daune. Dacă ar fi așa, nu s-ar mai fi impus pronunțarea unei alte hotărâri judecătorești, ci executarea silită s-ar fi realizat conform dreptului comun direct de organul de executare. Î., tocmai pentru că titlul prin care se acordă daunele cominatorii nu conține o creanță certă, lichidă și exigibilă, este necesar ca pentru executare să fie constituit un veritabil titlu executoriu, ceea ce impune intervenția din nou a instanței însă de data aceasta cu o altă menire.
Pe de altă parte, Curtea mai reține că instanța de recurs, îndeplinindu-și această prerogativă,ținând seama și de cele mai sus relevate, nu a lămurit dispozitivul sentinței prin care s-au acordat daune cominatorii, ci a aplicat acest dispozitiv așa cum impun inclusiv regulile de interpretare stabilite de Î. C.
Prin aceasta instanța de recurs nu a repus în discuție și nici nu a modificat
sentința prin care s-au acordat daunele cominatorii și nici nu a lămurit această hotărâre.
Trebuie notat în context, că hotărârea judecătorească prin care s-au acordat daune cominatorii nu este un titlu executoriu perfect ci doar o hotărâre prin care s-a stabilit o obligație de a face în sarcina debitorului sub sancțiunea daunelor cominatorii care ulterior vor forma obiectul unui alt litigiu în care se vor transforma în despăgubiri după ce în prealabil instanța va proceda conform regulilor dreptului comun în materia răspunderii civile la stabilirea sumei ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
Din această perspectivă, Curtea reține că instanța de recurs nu s-a pronunțat extra petita și deci nu sunt date condițiile pentru admiterea ca fondată a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C.pr.civ.
Având în vedere soluția pronunțată, în temeiul art. 274 C.pr.civ., Curtea urmează să oblige pe revizuientă să plătească intimatului Mic V. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în revizuire, reprezentând onorariu avocațial (f.48).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E:
Respinge cererea de revizuire declarată de S. A. D. S. împotriva deciziei civile nr. 5580 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., pe care o menține în întregime.
Obligă revizuientul să plătească intimatului Mic V. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în revizuire.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. U. M. D. R.-R. D.
GREFIER M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud.recurs: F.T./M. H./M. B.
