Decizia nr. 9106/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9106/2012
Ședința din data de 07 N. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta SC E. S. împotriva sentinței civile nr. 616 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. B. N. și D. J. PENTRU A. ȘI O. V. B.-N., având ca obiect - contestație act administrativ FISCAL
DECIZIA nr. 54/2010 emisă de D. BN - recalcularea nivelurilor accizelor aferente anului 2006.
Componența prezentului complet de judecată a fost modificată prin H. C. de C. al C. de A. C. nr. 25 din data de 21 iunie 2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent demersului promovat.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă D. G. a F. P. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, iar la data de (...) intimata-pârâtă D. R. pentru A. și O. V. C. în reprezentarea Autorității Naționale a V. a depus întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 10 și art. 17 din Legea nr. 554/2004 și art. 218 C. pr.fiscală, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea constatând că până la acest termen recurenta-reclamantă SC E. S. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, datorate pentru recursul declarat, deși a fost legal citat cu această mențiune, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 11 din dosar, în temeiul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ., coroborat cu prevederile art. 20 al.1 și 3 din Legea nr. 146/1997, invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului declarat, iar în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.616 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al Tribunalului B. N. au fost respinse excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele D. R. pentru A. și O. V. C., D. G. a F. P. B.-N., respinsă acțiunea formulată de reclamanta S. E. S. în contradictoriu cu D. R. pentru A. și O. V. C., D. G. a F. P. B.-N..
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin decizia nr.54/(...), intimata D. B.-N. a respins ca neîntemeiată contestația formulată de SC E. S. în ceea ce privește suma totală de 115.687 lei constând în accize (70.324 lei) și majorări de întârziere (45.363 lei) și s-a menținut in totalitate decizia de impunere nr.2759/(...) emisă e D. J. pentru A. și O. V. B.-N. - Biroul inspecției fiscală și control ulterior. S-a reținut, în ceea ce privește Dispoziția nr.2760/(...) că aceasta nu reprezintă titlu de creanță, ci este un act administrativ fiscal a cărui contestare se putea face în termen legal la organul emitent la D. B.-N., conform art.209 alin.1 Cod proc.fiscală.
In esență, cu privire la decizia de impunere nr.2759/(...) s-a relevat că în perioada anilor 2006-2010 contestatoarea a folosit drept combustibil pentru centrala termică cantitatea de 21.509 litri și 41,854 tone uleiuri uzate cu care a încălzit spațiile de producție aflate în interiorul halei din localitatea N., str. G.
Coșbuc, nr.194, fără a achita accizele aferente, deși, în opina organelor de control, în temeiul prev.art.175 alin.4 Cod fiscal completate cu normele de aplicare - pct.5 (1) și 5 (4) din HG nr.44/2004, coroborate cu disp.art.192 alin.6
Cod fiscal, ele erau datorate. In acest context, organele de control au stabilit suplimentar în sarcina acestuia accize în cuantum de 70.324 lei determinate prin înmulțirea cantității uleiului uzat folosit drept combustibil (exprimată în tone) cu acciza cuvenită pentru anii 2006-2010 și transformată în lei la cursul de schimb valutar stabilit conform art.218 din Legea nr.571/2003. Au fost calculate și accesoriile aferente accizelor în cuantum de 45.363 lei.
La pct. III din Decizia nr.54/2010 s-a subliniat că împotriva deciziei de impunere nr.2759/(...), precum și a dispoziției de măsuri nr.2760/(...), SC E. S. a formulat contestația înregistrată la D. B.-N. sub nr.3011/(...).
Organul de soluționare a contestației a analizat dacă produsul energetic (uleiul uzat) ce face obiectul cauzei este sau nu supus unei accize în baza prev.art.175 alin.4 Cod fiscal completate cu pct.5.(1) și 5 (4) din HG nr.44/2004 coroborat cu art.192 alin.6 Cod fiscal, reținând că societatea contestatoare se ocupă, printre altele („în subsidiar";) cu colectarea, tratarea și eliminarea deșeurilor periculoase în categoria cărora se cuprinde și uleiul uzat, potrivit prev.art.175 alin.1 lit. b Cod fiscal, deșeurile de uleiuri (cod NC 2710 99 00) fiind considerate produse energetice. Documentele aflate la dosar atestă că, în perioada anilor 2006-2010, SC E. S. a folosit drept combustibil pentru centrala termică cantitatea de 21.509 litri plus 41.854 litri uleiuri uzate (deșeuri de uleiuri) cu care a încălzit spațiile din interiorul halei situate în N., str.G. Coșbuc, nr.194, stare de fapt confirmată și de reprezentantul societății prin răspunsul la întrebarea nr.4 din nota explicativă dată de administratorul petentei (f.81-82 dos. de soluționare a contestațiilor).
In acest context s-a apreciat că în măsura în care s-a stabilit că produsul energetic a fost utilizat pentru încălzirea unor spații, el trebuia supus accizei chiar dacă prin această modalitate de utilizare produsul energetic s-a consumat (distrus) realizându-se astfel și eliminarea (distrugerea deșeurilor periculoase), prev.art.174 alin.4 Cod fiscal fiind foarte clare: produsele energetice, altele decât cele de la alin.3, sunt supuse unor accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixată în funcție de destinație la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent";.
Or, în speță s-a apreciat că uleiurile uzate sunt produse energetice și au fost utilizate drept combustibil pentru încălzire fiind supuse accizei prevăzută pentru motorină. conform pct.5 alin.1 - 4 din HG nr.44/2004, fiind fără echivoc că oricare produse energetice așa cum sunt ele enumerate la art.175 alin.1 Cod fiscal, altele decât cele prev. la art.175 alin.3 Cod fiscal sunt supuse unor accize atunci când sunt utilizate pentru încălzire sau combustibil pentru motor.
S-a apreciat că, în cazul analizat, contestatoarea nu a respectat procedura dispusă imperativ prin pct.5 alin.2 din HG nr.44/2004, fiind obligată la plata accizelor determinate conf.alin.4, astfel nu au fost însușite motivațiile petentei privind utilizarea duală a uleiului uzat, cu consecința exceptării de la accizare, potrivit art.174ind. 4 alin.1 pct.4 lit. b Cod fiscal, întrucât alin.1 pct.2 lit. a și b ale art.175ind.4 reglementează exceptarea de la plata accizelor a produselor energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire, pe de o parte, iar pe de altă parte exceptarea de la plata accizelor pentru produsele energetice utilizate dual (lit. b).
S-a subliniat că utilizarea duală vizează strict două ipoteze și anume: 1. un produs energetic se consideră utilizat dual când se folosește atât în calitate de combustibil pentru încălzit, cât și în alte scopuri decât pentru motor si încălzire;
2. utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică și în procesele electrolitic și metalurgic.
S-a analizat astfel, dacă situația dedusă spre soluționare se încadrează sau nu în condițiile de exceptare stabilită de prima ipoteză având în vedere că una din destinațiile uleiului a fost aceea de combustibil pentru încălzit, conform explicațiilor date de reprezentanții societății în nota de la f.81-82 dosar.
Conform normelor legale anterior menționate s-a reținut că rezultă suficient de explicit că utilizarea duală a unor produse energetice presupune folosirea acestuia în dublu scop: pe de o parte, în calitate de combustibil pentru încălzire, iar pe de altă parte și in alt scop pentru motor sau încălzire. Or, privitor la uleiul uzat este evident că el este utilizat ca înlocuitor al combustibililor uzuali (gaz, motorină) cu un singur scop și anume acela al încălzirii spațiului din hala situată în N.. Este adevărat că prin aceasta s-a realizat și eliminarea deșeurilor de ulei uzat (ecologizare) însă, acest fapt, nu justifică dubla utilizare, uleiul consumându-se la fel ca și motorina ori alt produs energetic accizabil (gazul). Nu se poate susține că prin folosirea uleiurilor uzate în modalitatea descrisă de contestatoare s-a realizat dualitatea utilizării acestor produse energetice, iar cel de al doilea scop de care depinde îndeplinirea cerințelor de utilizare duală a produselor energetice nu a fost probat, eliminarea prin incinerarea uleiurilor uzate, precum și reacțiile chimice ce au loc ca urmare a arderii acestora nu conduc la obținerea unui produs valorificabil din punct de vedere economic. In cazul analizat există un avantaj economic, acesta localizându-se însă în folosirea produselor energetice în calitate de combustibil pentru încălzire, degrevate de accize.
De altfel, utilizarea uleiurilor uzate pentru reducerea chimică necombinată cu procesele electrolitric și metalurgic nu conduce la exceptarea de la plata accizelor, neîncadrându-se în cea de a doua ipoteză.
S-a relevat în plus că în acest sens s-a pronunțat și C. Comunităților Europene, care analizând solicitările primite de la diverse state membre, vizând o autorizare a aplicării unor scutiri (reduceri) de taxe pentru utilizarea uleiurilor minerale uzate drept combustibil a concluzionat în acest caz nu este justificat un tratament fiscal diferit de tratamentul armonizat conform căruia uleiurile uzate sunt considerate produse energetice și sunt impozabile când se folosesc ca drept carburant sau combustibil pentru încălzire, deoarece un tratament fiscal favorabil aplicat uleiurilor uzate ar fi in compatibil cu politicile comunitare in domeniul fiscal și al mediului înconjurător, dat fiind că ar fi favorizat uleiurile uzate față de alte produse energetice cu care acestea se află in concurenta directă și, in același timp ar favoriza un tratament generic al uleiurilor uzate față de alte tratamente.
Referitor la obiecțiunile petentei cu privire la modul de calcul al accizelor se precizează că singura eroare care poate fi reținută în sarcina organelor de inspecție este aceea ca la însumarea cantităților de ulei consumat în anul 2006 trim.IV s-a stabilit un total de 4236 litri ,mai puțin cu 5 litri decât rezultă din anexele centralizatoare, astfel că potrivit art.213 alin.3 Cod proc.fiscală nu se poate crea o situație mai grea a utilizatorului in propria cale de atac. De asemenea, trimiterile contestatoarei la prev.pct.78 alin.3 din Normele Metodologice date in aplicarea art.206/16 Cod fiscal nu au putut fi reținute din două motive: art.216/16 a intrat in vigoare la data de (...), iar verificarea ce face obiectul contestație cuprinde consumul de ulei uzat efectuat până în luna februarie 2010, chiar dacă dispozițiile legale la care petenta face trimitere și se regăseau și în legislația in vigoare la data consumului de ulei (pct.5 alin.2 privind normele date în aplicarea art.175 alin.4 Cod fiscal) ele nu sunt aplicabile în cazul în speță. Aplicabile în cauză sunt prev.pct.5 alin.4, întrucât obligația privind adresarea solicitării pentru încadrarea din punct de vedere a accizelor a uleiului uzat este reținută în mod exclusiv în sarcina operatorului economic
(contestatoarei) ori el nu și-a îndeplinit această obligație.
Față de cele anterior arătate, s-a concluzionat că utilizarea uleiurilor minerale uzate (deșeurilor de uleiuri - NC 2.) drept combustibil pentru încălzire se încadrează în prevederile art.175 alin.4 Cod fiscal, motiv pentru care aceste produse energetice sunt supuse accizei.
Într-adevăr, tribunalul a reținut că prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.2759/(...) s-a reținut că SC E. S. datorează în total suma de 115.687 lei reprezentând accize și majorări de întârziere aferente perioadei (...) - (...), întrucât în perioada indicată a folosit drept combustibil pentru centrala termică cantitatea de 21.509 litri plus
41,854 tone de uleiuri uzate cu care a încălzit spațiile în care își desfășura activitatea aflate în interiorul halei situate in N., str.G.Coșbuc, nr.194, fără a plăti accizele datorate statului, pct.8 din această decizie stabilind incidența art.174 alin.4 din Legea nr.571/2003 completată de normele de aplicare a acesteia - pct.5 (1) și 5 (4) din HG nr. 44/2004 cu referire la art.192 alin.6 din același act normativ care stabilește momentul exigibilității accizelor la data la care produsul energetic este oferit spre vânzare ori la care este utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.
In aceste condiții s-a adoptat și dispoziția nr.2760/(...) privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, act întocmit in baza art.105 alin.9 din OG nr. 92/2003 și pct.102 pct.7 din HG nr.1050/2004, înscris care nu reprezintă titlu de creanță, așa cum este acesta definit de art.110 alin.3 Cod proc.fiscală, însă, constituie un act administrativ fiscal a cărui contestare se putea realiza în condițiile art.209 alin.4 din OG 92/2003 coroborat cu pct.5 pct.2 din Instrucțiunile pentru aplicarea art.209, în sensul că asemenea contestații formulate împotriva actelor administrativ fiscale emise de autoritățile administrație publice locale, precum și de alte autorități publice, care potrivit legii administrează creanțe fiscale se soluționează de către aceste autorități.
Evident din cuprinsul contestației înregistrată la D. B.-N. sub nr.3011/(...), rezultă că societatea a solicitat desființarea deciziei de impunere nr.2759/2010, precum și a dispoziției nr.2760/2010, însă, aspectele invocate cu privire la nelegalitatea impunerii la plata sumelor stabilite nu vizează decât probleme de drept care țin de titlul de creanță, nu și aspecte care să o fi vătămat, altele decât cele inerente stabilirii măsurilor decurgând din decizia de impunere referitoare la plata accizelor către bugetul de stat, adresarea unei solicitări Comisiei pentru încadrarea produselor respective din punct de vedere al accizelor, conform procedurii reglementate de alin.3 al pct.78 din Normele metodologice de aplicare a C. fiscal, emis în aplicarea art.206/16 din Legea nr.571/2003 și înregistrarea în contabilitate a accizelor și majorărilor de întârziere( a ase vedea măsurile 1-3), astfel că tribunalul apreciază că respectiva contestație nu a vizat nelegalitatea strictă a acestei dispoziții, pentru vicii de formă sau de altă natură, când ar fi devenit incidente prevederile art.209 alin.4 din OG nr.92/2003, ci doar o problematică de fond comună cu a deciziei de impunere, considerente pentru care excepția inadmisibilității contestării acestei dispoziții va fi respinsă ca neîntemeiată. Mai mult, contestația a fost depusă și înregistrată la D. B.-N., care avea obligația de a o reține sub acest aspect pentru competentă soluționare, neputându-se invoca în această fază procesuală propria culpă pentru a paraliza demersul juridic al reclamantei.
Nici excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de D. B.-N. cu privire la petitul de anulare a deciziei de impunere nr.2759/2010 și dispoziției nr.2760/2010 nu poate fi primită, deoarece contestatoarea a urmărit prin prezenta acțiune desființarea acestor acte ca urmare a admiterii contestației soluționate prin decizia nr.54/2010 și nu în mod individual, separat a fiecăruia dintre cele două acte, conformându-se astfel prev.art.218 Cod pr.fiscală, în sensul că a atacat decizia în soluționarea contestației, argumente pentru care și această excepție va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că la data de 10 aprilie 2006 s-a eliberat Acordul de mediu nr.2 de A. B.-N. pentru instalarea unui generator de aer cald, vertical, producție K. GMKH Germania cu o capacitate maximă a rezervorului de serviciu de 1025 litri ulei uzat și un consum de combustibil de
13-16,5 litri/h, în hala cu suprafața de 1021,74 mp situată în N., str. G. Coșbuc, nr.194, aparținând contestatoarei „în scopul colectării și valorificării uleiului uzat
- rezultat de la mijloacele de transport ale societății și achiziționat de la terți, prin combustie, energia rezultată fiind utilizată la încălzirea spațiilor de producție";, menționându-se că „funcționarea arzătorului nu este continuă fiind comandată de către temperatura mediului ambiant, iar aerul încălzit este evacuat forțat printr-un sistem de lamele reglabile de dirijare. E. gazelor de ardere se face în atmosferă prin intermediul unui coș de fum din oțel, cu secțiunea de 250 x 250 mm și înălțimea de 12 m";( file 89-87 dosar nr. 61/2010).
A. de mediu nr.306/(...) menționează că obiectivul situat în N., str.G.Coșbuc, nr.194, cuprinzând sediul administrativ și clădire cu destinație de hală reparație auto, este autorizat în scopul, printre altele, colectării și tratării altor deșeuri (ulei uzat)- cod CAEN 9002, la pct.I.6. menționându-se că ";hala de reparații va fi încălzită cu un generator de aer cald utilizând ulei uzat drept combustibil";. De asemenea pct.V.2 „Modul de gospodărire a substanțelor și preparatelor periculoase"; - „modul de gospodărire…folosire/comercializare"; cuprinde și mențiunea „ uleiului uzat se folosește la încălzirea halei de reparații";.
Așa fiind, este evident că scopul principal al utilizării uleiurilor uzate a fost acela de încălzire a halei de reparații, după cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr.4 din nota explicativă dată de numitul Ani D., reprezentant al societății în cauză.
Expertiza efectuată în cauză a relevat că în hala de întreținere și reparații se află montat un utilaj numit în termeni tehnici generator de aer cald, compus dintr-un schimbător de căldură aer-aer, în cazul de față gaze arse/aer și un ventilator de recirculare a aerului cald care constituie corpul generatorului și un agregat numit arzător, generator care este model SKE230 produs de firma K. din
Germania și care produce energie secundară, adică aerul cald folosit pentru încălzire sau emanat în atmosferă, dacă arzătorul se folosește ca incinerator de uleiuri uzate.
S-a menționat că generatorul de aer cald montat, din punct de vedere constructiv și tehnic poate să fie folosit pentru producere de energie termică căldură atunci când este în funcțiune întreg ansamblu (arzător și schimbător de căldură) și în care gazele arse sunt evacuate în atmosferă printr-un coș de fum, iar aerul cald rezultat din schimbătorul de căldura este refulat și recirculat în spațiile de încălzit, respectiv pentru arderea reziduurilor lichide combustibile, atunci când aceste reziduuri nu pot fi valorificate altfel ( făcându-se trimitere la art.11 pct.3 din HG nr. 235/2007), în această situație schimbătorul de căldură racordându-se la atmosferă printr-un al doilea coș de evacuare, când funcționează întregul ansamblul de componente a generatorului doar că această căldură rezultată nu mai este recuperată pentru încălzirea spațiilor, căldura rezultată din ardere evacuându-se în atmosferă prin intermediul celui de al doilea coș de fum, separat de cel de evacuarea gazelor arse (soluție folosită vara).
La momentul efectuării expertizei la utilajul în cauză erau montate două coșuri de fum, unul pentru evacuarea gazelor arse și un altul pentru evacuarea căldurii rezultate din schimbătorul de căldură, jaluzelele generatorului fiind închise, astfel că nu se recircula aerul în hală pentru încălzirea acestuia, însă așa cum se va arăta mai jos autorizația de mediu face referire la un singur coș de evacuare a gazelor arse, astfel că este posibil să se fi modificat situația de fapt la momentul efectuării expertizei.
Apoi, autorizația de mediu nr.306/(...) prevede la pct.II.1.";stațiile și instalațiile pentru reținerea, evacuarea și dispersia poluanților în mediu, din dotare… - pentru aer: 1 coș de evacuare a gazelor arse provenite de la generatorul de aer cald, cu înălțimea de 12 m";, cu referire la care s-a și inserat obligația la pct.III.1. de a se obține „1 determinare /an, la coș";, care a fost îndeplinită de contestatoare prin măsurătorile anuale 2008-2010( file 119-121) evidențiate de „. de analiză"; emise în perioada 2008-2010 de A. pentru Protecția mediului B.-N. privind „proba de aer:- emisii: centrala termică K. cu combustibil ulei uzat, diametrul coșului de evacuare 300 mm";, vizând așadar funcționarea unei centrale termice cu combustibil - ulei uzat, ceea ce confirmă faptul că folosirea uleiurilor uzate avea drept scop încălzirea halei de reparații auto. Se mai impune a se menționa că acest ansamblu tehnologic a fost achiziționat în anul 2004, iar autorizația de mediu revizuită la (...)( fila 115 dosar) prevedea clar că uleiul uzat rezultat din activitate împreună cu cel colectat de la terți este „utilizat ca și combustibil pentru generarea de aer cald ca și agent termic - în perioada da iarnă, fiind eliminat astfel prin combustie";.
Mai mult, în fișele de evidență a gestiunii deșeurilor depusă de contestatoare la A. B.-N. se stipulează în cap. III. „valorificarea deșeurilor";:
„utilizarea ca material combustibil";( file 17,14 dosar nr.61/2010), fapt întărit de autorizația de mediu nr.306/2007 cap.V.2., înscrisuri care coroborate și cu planșele foto ce se constituie in anexa 16 la dispoziția de impunere (f.139-
143dosar) confirmă faptul că societatea a valorificat deșeurile în lunile de iarnă, primăvară și toamnă, deci in mod evident pentru a încălzi hala de reparații.
Așa cum a relevat prin înscrisul intitulat ";concluzii la expertiza tehnică judiciară";, D. R. pentru A. și O. V. C., expertul tehnic numit in cauză nu avea competența de a stabili dacă uleiurile uzate se încadrează sau nu ca produse energetice cu utilizare duală date fiind prev.art.1 pct.4 din HG nr.13/2008, astfel că cele relevate la pct.7 din raportul de expertiză nu vor fi avute în vedere de către instanță.
Dată fiind situația de fapt reținută, în mod corect organele de control și, respectiv cel de soluționare a contestației au apreciat ca fiind incidente dispozițiile art.175 alin.(4) C. fiscal: ,,P. energetice, altele decât cele de la alin.(3), sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse in vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat in funcție de destinație, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent", pct.5 alin.(1)-(4) din Normele Metodologice de aplicare a art.175 alin.(4) C. fiscal aprobate prin HG nr.44/2004, „ P. energetice, altele decât cele de la alin.(3) al art.175 C. fiscal, cu modificările si completările ulterioare, sunt supuse unei accize atunci când: a)produsele sunt realizate in scopul de a fi utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor; b)produsele sunt puse in vânzare drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor; c)produsele sunt utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor."..
„Orice operator economic aflat in una din situațiile prevăzute la alin.(1) este obligat ca înainte de producție, de vânzare sau de utilizare a produselor energetice, să adreseze o solicitare la Ministerul Finanțelor Publice - C. cu atribuții in autorizarea antrepozitelor fiscale, pentru încadrarea produselor respective din punct de vedere al accizelor. Solicitarea va fi însoțită obligatoriu de buletinul de analiză al produsului respectiv, emis de un laborator agreat, de încadrarea tarifară a produsului efectuată de A. N. a V. si de avizul M. E. și C. referitor la asimilarea produsului respectiv cu un produs echivalent pentru care sunt stabilite accize."; ; pct.5 alin.(3)„Principiile stabilite la alin. (2) se aplică și în cazul produselor reglementate la alin.(5) și (6) ale art.175 C. fiscal, cu modificările si completările ulterioare."; pct.5 alin.(4)„Pentru produsele aflate intr-una din situațiile prevăzute la alin. (4), (5) si (6) ale art.175 C. fiscal, cu modificările si completările ulterioare, pentru care operatorul economic nu îndeplinește obligațiile prevăzute la alin. (2) si (3), în cazul combustibilului pentru motor și al aditivilor se datorează o acciza egală cu acciza prevăzută pentru benzina cu plumb, iar în cazul combustibilului pentru încălzire acciza datorată este cea prevăzută pentru motorină."
De asemenea, în mod corect D. G. a F. P. B.-N. nu a primit în analiza contestației trimiterile făcute de către reclamantă la disp.art.78 alin.3 din Normele metodologice date în aplicarea art.206 ind.16 Cod fiscal, deoarece aceste din urmă dispoziții au intrat în vigoare la data de 0(...), iar verificarea ce a făcut obiectul contestației cuprinde consumul de ulei uzat efectuat până în luna februarie 2010.
Apoi, pretinsa utilizare duală, astfel cum este definită de art.175ind.4 alin.1pct.2 lit. b Cod fiscal, vizează strict două ipoteze și, anume: un produs energetic se consideră utilizat dual când se folosește atât în calitate de combustibil pentru încălzit, cât și în alte scopuri decât pentru motor și încălzire; utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică și în procesele electrolitic si metalurgic, deci este dincolo de orice dubiu că uleiul uzat a fost utilizat ca înlocuitor al combustibililor uzuali (gaz, motorină, etc.) și cu un singur scop - acela al încălzirii spațiului din hala situată în N.. Este adevărat că prin aceasta s-a realizat și eliminarea deșeurilor de ulei uzat, însă acest fapt nu justifică dubla utilizare, uleiul consumându-se la fel ca și motorina ori alt produs energetic accizabil (gazul).
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului cu consecința modificării hotărârii în sensul admiterii contestației sau casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării întregului probatoriu.
În susținerea celor solicitate se arată că desfășoară activitate de transport și deține un parc auto raportat la care în vederea eliminării uleiurilor generate a făcut demersuri solicitând autorizația de mediu și a recurs la realizarea unui procedeu tehnologic corespunzător protecției mediului.
Astfel după obținerea actelor a instalat un generator scopul fiind valorificarea uleiurilor uzate prin incinerare. D. modul în care a fost concepută instalația potrivit raportului de expertiză nu recupera energia termică rezultată în urma arderii diferențelor combustibililor.
Astfel, expertul concluzionează fără dubiu că la data efectuării raportului energia termică rezultată nu era recuperată folosindu-se astfel procedeul incinerării uleiurilor uzate.
Pe marginea aspectelor instanța reține posibilitatea modificării stării de fapt în ce privește ansamblul tehnologic la momentul expertizei dar nu reține probe certe privitoare la această posibilitate.
În ce privește cele două coșuri montate la aparat și faptul că în cadrul autorizației de mediu nu se face vorbire decât de un singur coș, situația se interpretează destul de simplu. A. de mediu face trimitere doar la un singur coș deoarece numai prin acesta se eliminau gazele care puteau avea un caracter popular. Din această perspectivă doar acest coș era supus periodic controlului agenților poluatori și pentru acesta se emiteau buletine de analiză.
Prin cel de-al doilea coș se elimina aer cald și acesta nu prezenta nici un pericol sub aspectul poluării mediului, fapt pentru care nu era necesară menționarea lui și aerul cald nu mai face obiectul analizelor periodice.
Din perspectiva expusă rezultă că a folosit ansamblul tehnologic în scopul incinerării uleiurilor uzate fără a urmări obținerea agentului termic.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata D. G. a F. P. a solicitat respingerea în considerarea în esență că în mod corect s-a reținut de organele fiscale și instanta situația.
La data de (...) verificând regularitatea sesizării în temeiul art.137 C.pr.civ. coroborat cu art.11 art.20 din Legea nr.146/1997 Curtea a pus în discuție mai întâi excepția anulării recursului .
Această excepție se apreciază că este întemeiată. Astfel în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei , iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 recurentul a fost înștiințat să achite sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de (...) (f.11
), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și
O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de SC E. S. împotriva sentinței civile nr. 616 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7. XI. 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. D. M. F. T.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex.(...) Jud.fond.D. L.
